Pensii militare de stat. Contestaţie decizie de pensionare. Valorificarea contributiei la Fondul de pensie suplimentară. Aplicarea plafonului de 85% la totalul pensiei stabilite, recalculate sau actualizate după aplicarea majorărilor prevăzute de art. 29

Legiuitorul nu îngrădeşte dreptul pensionarului de a beneficia de o pensie stabilită după principiul contributivităţii. Dacă însă, în locul pensiei stabilite conform principiului contributivităţii, pensionarul alege să beneficieze de o pensie de serviciu, aceasta intră sub ocrotirea unei formule de calcul care derogă de la principiul contributivităţii. Or, nu se mai poate invoca acest principiu, când se iese de sub imperiul lui.

Contribuţia pentru pensia suplimentară a fost o reţinere obligatorie făcută de angajator din veniturile salariale, care s-a înscris în categoria sarcinilor fiscale şi care nu are semnificaţia unui depozit (în acest sens fiind şi decizia Curţii Constituţionale nr. 956/2012), chiar dacă se depunea la CEC într-un cont purtător de dobândă, întrucât depunătorii nu au putut niciodată revendica acele contribuţii, iar beneficiul unei pensii aferente ei a depins întotdeauna de cadrul legislativ aplicabil pensiilor. Apelantul beneficiază însă de partea de pensie aferentă contribuţiei sale pentru pensia suplimentară, deoarece pensia sa de serviciu, aflată în plată, este într-un cuantum superior celei calculate anterior în respectul principiului contributivităţii. Prin urmare, apelantului nu i s-a confiscat nimic.

Art. 108, 109 din Legea nr. 223/2015

Art. 111 din Legea nr. 223/2015

Decizia Curţii Constituţionale nr. 552/2019

I.Sentinţa apelată:

Prin sentinţa civilă nr. 1.721 din data de 27.06.2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa - Secţia I Civilă în dosarul nr. …/118/2018, a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea reclamantului [...], în contradictoriu cu pârâţii CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE, MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE şi COMISIA DE CONTESTAŢII PENSII din cadrul MINISTERULUI APĂRĂRII NAŢIONALE, având ca obiect anularea deciziei de recalculare nr. 62.592/2/09.03.2017 şi a încheierii de îndreptare a hotărârii nr. 36.641/05.07.2018, încheiere emisă la 13.02.2019 de către pârâta Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

În motivarea sentinţei, Tribunalul a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte natura juridică a încheierii de îndreptare emise la 13.02.2019 de către pârâta Comisia de contestaţii  din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, Tribunalul a observat faptul că prin această încheiere se îndreptă Hotărârea nr. 36641/05.07.2018, luându-se act de faptul că în paragraful al doilea al hotărârii în mod eronat a fost menţionată Decizia de revizuire a pensiei nr. 62592/1 din 07.03.2017, fiind vorba despre Decizia de recalculare nr. 62592/1 din 07.03.2017, precum şi de faptul că în mod eronat a fost omisă menţionarea Deciziei de recalculare a pensiei nr. 62595/2 din 09.03.2017 analizată la emiterea Hotărârii.

Tribunalul a considerat că această încheiere de îndreptare reprezintă o veritabilă hotărâre de soluţionare a contestaţiei reclamantului, avându-se în vedere omisiunea iniţială a Comisiei, încheierea neputând reprezenta o îndreptare de eroare materială, ci o completare a primei hotărâri – caz în care era necesară emiterea unei noi hotărâri – întrucât se soluţionează şi contestaţia împotriva deciziei emise la 09.03.2017. S-a observat că această contestaţie, împotriva deciziei emise la 09.03.2017, nu a fost luată în seamă de către Comisie pentru că, fiind depusă odată cu contestaţia împotriva deciziei din 07.03.2017, acestea au fost înregistrate sub un singur număr, iar nu separat. În acelaşi sens, a fost observată şi conduita Comisiei, care a înţeles să emită încheierea de îndreptare după ce i s-a comunicat acţiunea reclamantului, context în care Tribunalul a reţinut că aceasta, verificând documentaţia, a constatat că s-au formulat două contestaţii distincte împotriva a două decizii distincte, una dintre acestea nefiind soluţionată, astfel că a apelat la această procedură de îndreptare a hotărârii iniţiale, prin adăugarea la obiectul analizei comisiei şi contestaţia formulată de reclamant împotriva deciziei din 09.03.2017, păstrând motivarea.

Drept urmare, reţinându-se împrejurarea că în termen s-a procedat la contestarea Deciziei de recalculare nr. 62592/2 din 09.03.2017, precum şi la contestarea hotărârii Comisiei de contestaţii din cadrul M.Ap.N., urmare recalificării naturii juridice a încheierii de îndreptare din 13.02.2019, Tribunalul a analizat legalitatea deciziei de recalculare din 09.03.2017 prin raportare la dispoziţiile legale incidente în cauză, precum şi cu luarea în considerare a motivelor invocate de către reclamant în susţinerea contestaţiei sale.

Prin decizia de recalculare nr. 62592/2 din 09.03.2017 emisă de către Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, s-a procedat la recalcularea pensiei de care beneficiază reclamantul [...], potrivit art. 109 din Legea nr. 223/2015, stabilindu-se cuantumul acesteia la suma de 5220 lei.

Din conţinutul deciziei contestate, s-a observat că reclamantul are o vechime în serviciu realizată de 28 ani, 9 luni şi 1 zi, precum şi o vechime de 29 de ani de contribuţie la fondul pentru pensia suplimentară, fiind decorat cu O.M.M./S.O.S.P. clasa a II-a (20 de ani).

Pârâta a stabilit pensia recalculată a reclamantului prin luarea în considerare a unei baze de calcul 4832 lei, plafonată la 85% şi ulterior prin adăugarea procentului de 15% aferent ordinului deţinut de reclamant şi a unor procente de 5% şi, respectiv, 5,25% aferente indexărilor aferente anilor 2016 şi, respectiv, 2017.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestaţie prealabilă arătând că suma pensiei nete de 5220 lei, este stabilită în mod discriminatoriu şi că sporul pentru contribuţia la Fondul pentru pensia suplimentară nu este acordat în mod distinct.

Prin hotărârea din 13.02.2019 emisă de Comisia de Contestaţii din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, a fost respinsă contestaţia prealabilă a reclamantului motivat de faptul că algoritmul de calcul prin care a fost stabilit cuantumul pensiei militare de stat respectă integral dispoziţiile Legii nr. 223/2015, fiind determinat prin utilizarea procentului de 9% corespunzător perioadei de contribuţie pentru pensia suplimentară.

În drept, conform art. 28 alin. 1 din Legea nr. 223/2015, baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/poliţist/funcţionar public cu statut special, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie, la alegerea persoanelor prevăzute la art. 3 lit. a)-c).

Art. 109 din Legea nr. 223/2015, cu conţinutul în vigoare la data emiterii deciziei contestate, prevede următoarele:

(1) Pensiile militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special recalculate în baza Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, revizuite în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările şi completările ulterioare, stabilite în baza Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, cele plătite în baza Legii nr. 241/2013 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniţi din sistemul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, cu modificările ulterioare, precum şi pensiile stabilite în baza Legii nr. 80/1995, cu modificările şi completările ulterioare, devin pensii militare de stat în înţelesul prezentei legi şi se recalculează potrivit prevederilor prezentei legi, în raport cu vechimea valorificată prin ultima decizie de pensie.

(2) Prima actualizare prevăzută la art. 60 alin. (1) lit. a) se realizează în termen de maximum 24 de luni de la data primei majorări a soldelor de grad/salariilor gradului profesional şi/sau soldelor de funcţie/salariilor de funcţie ale militarilor, poliţiştilor şi funcţionarilor publici cu statut special şi se aplică începând cu luna majorării acestor drepturi.

(3) Pensiile prevăzute la alin. (1) pot fi recalculate, în condiţiile prezentei legi, şi în situaţia depunerii de documente nevalorificate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, iar drepturile de pensie astfel recalculate se acordă, în termen de cel mult 24 de luni, începând cu luna următoare depunerii documentelor.

(4) Stagiile de cotizare nevalorificate la recalcularea pensiei conform alin. (3), precum şi cele realizate ulterior intrării în vigoare a prezentei legi se valorifică în sistemul public de pensii.

(5) Procedura de recalculare prevăzută la alin. (3) se stabileşte prin ordinul prevăzut la art. 60 alin. (4).

Art. 29 alin. 1 din lege prevede următoarele: Cuantumul pensiei de serviciu se determină în procente din baza de calcul, astfel:

a) militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, cu vechime cumulată conform art. 3 lit. f) de cel puţin 25 de ani, beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 65% din baza de calcul prevăzută la art. 28;

b) pentru fiecare an care depăşeşte vechimea prevăzută la lit. a), la cuantumul pensiei se adaugă câte 1% din baza de calcul prevăzută la art. 28.

Potrivit art. 30 din lege, pensia stabilită, recalculată şi actualizată în condiţiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28.

Conform art. 60 din lege, la stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei.

Potrivit art. 108 din lege: Pentru militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special care au plătit contribuţie la Fondul pentru pensia suplimentară şi/sau contribuţia individuală la buget la stabilirea, recalcularea sau actualizarea pensiei militare se acordă un spor de:

a) 3% pentru o vechime a contribuţiei între 5-15 ani;

b) 6% pentru o vechime a contribuţiei între 15-25 ani;

c) 9% pentru o vechime a contribuţiei peste 25 de ani.

În cauza de faţă, tribunalul consideră că a fost respectat algoritmul de calcul pentru recalcularea pensiei conform dispoziţiilor art. 109 din Legea nr. 223/2015.

Astfel, s-a constatat că în cuprinsul deciziei contestate apare menţiunea vechimii contribuţiei reclamantului la fondul pentru pensia suplimentară, de 29 de ani, căreia îi corespunde un spor de 9%. Acest spor, cumulat cu sporul cuvenit, potrivit art.29 din Legea nr. 223/2015, pentru fiecare an ce depăşeşte vechimea cumulată de 25 de ani, împreună cu baza de calcul, de 65% din baza de calcul prevăzută la art. 28, a condus la un procent de 91% din baza de calcul, însă pensia reclamantului nu poate depăşi procentul de 85% din baza de calcul, conform art.30 din legea nr. 223/2015.

În ceea ce priveşte temeinicia motivului invocat de către reclamant în susţinerea contestaţiei sale, referitor la împrejurarea că este necesar ca beneficiul pensiei suplimentare să-i fi acordat prin adăugare la cuantumul plafonat al pensiei militare, Tribunalul a reţinut că pretenţiile reclamantului în cauză vizează o pensie militară stabilită în conformitate cu Legea 223/2015.

Acest tip de pensie nu are caracter contributiv şi este acordată de stat în considerarea importanţei activităţii acestei categorii profesionale şi ca o formă de recuno?tin?ă fa?ă de loialitatea, sacrificiile ?i priva?iunile suferite de militari, poli?i?ti ?i func?ionari publici cu statut special din sistemul administra?iei penitenciare ?i familiile acestora pe timpul carierei (art.2 lit. f din Legea nr. 223/2015).

Din acest motiv, însă, statul poate stabili în mod liber modul de calcul al acestui tip de pensie, îl poate modifica şi poate chiar suprima acest beneficiu astfel cum s-a întâmplat de exemplu prin Legea nr. 119/2010.

Aşadar, pensiile militare de stat constituie un beneficiu opţional, pe care statul îl acordă în condiţiile stabilite cu o mare marjă de apreciere, beneficiarul putând opta pentru pensia de asigurări sociale dacă o consideră mai avantajoasă.

În această privinţă sunt relevante aspectele privind pensiile militare reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului în legătură cu eliminarea acestui beneficiu prin Legea nr. 263/2010.

Astfel, în Decizia nr.1.286 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr.845 din 29.11.2011, Curtea Constituţională a arătat că „ceea ce se subsumează, în mod evident, conceptului de facta praeterita este dobândirea calităţii de pensionar. Însă, cu privire la drepturile rezultate în urma obţinerii calităţii menţionate, s-a observat că acestea se constituie în veritabile efecte rezultante ale actului de pensionare, ceea ce nu înseamnă că actul de pensionare determină a priori şi ad aeternam cuantumul pensiei/drepturilor aflate în plată. Astfel, prestaţiile de asigurări sociale, subsecvente actului de pensionare, nu pot fi considerate ab initio ca fiind facta praeterita. Ele devin facta praeterita pe măsura curgerii timpului, însă cuantumul pensiei la care este îndrituit pensionarul pentru perioada ce urmează unei luni încheiate este mai degrabă un efect viitor al raporturilor juridice trecute - facta futura, întrucât raportul juridic trecut, în speţa de faţă, se constituie chiar în dobândirea calităţii de pensionar şi toate prestaţiile succesive lunare sub forma pensiei sunt facta futura, care, pe măsura trecerii timpului, devin facta praeterita”.

Curtea observă că „pensia de serviciu este compusă, principial, din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, şi anume: pensia contributivă şi un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment ţine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale şi nu se subsumează dreptului constituţional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Obligaţia statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurări sociale, persoana în cauză şi-a garantat dreptul la pensia de drept comun tocmai prin plata contribuţiilor. Este un drept pe care l-a obţinut şi realizat prin plata contribuţiilor legal datorate. De asemenea, nu există un drept constituţional la pensie de serviciu, astfel încât, cu privire la suplimentul acordat de stat, nu se poate susţine că este un drept viitor câştigat ad aeternam din moment ce este sub condiţie.

În fine, Curtea a reţinut că dispoziţiile procedurale cuprinse la art.3 din Legea nr. 119/2010 nu încalcă cu nimic textele constituţionale invocate, ele reprezentând prevederi de natură tehnică, legiuitorul fiind îndrituit să stabilească modalitatea concretă de calcul al noilor pensii prin trimiterea generală pe care o face la principiile fostei Legi nr.19/2000 - în prezent trimiterea, desigur, vizează Legea nr.263/2010.

Tribunalul a reţinut că reclamantul beneficiază de un spor de 9% care a fost aplicat la stabilirea pensiei, însă nemul?umirea reclamantului constă în faptul că acest procent a fost adăugat la procentele prevăzute de art. 29, fiind plafonat ulterior cuantumul total al pensiei la 85% din baza de calcul.

Reclamantul a invocat faptul că sporul pentru contribuţia la pensia suplimentară prevăzut de art. 108 din Legea nr. 223/2015 ar echivala cu un supliment la pensia de serviciu.

S-a apreciat că sus?inerile reclamantului nu sunt întemeiate, deoarece art.30 din Legea nr. 223/2015 prevăd ca pensia stabilită, recalculată ?i actualizată în condi?iile legii nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută de art. 28. Dacă inten?ia legiuitorului ar fi fost de aplicare a sporului pentru contribu?ia la pensia suplimentară ar fi făcut referire expresă, respectiv s-ar fi făcut men?iune că sporul se adaugă la pensia de serviciu calculat conform art. 28 - 29 din acelaşi act normativ.

Din interpretarea coroborată a acestor dispozi?ii, a rezultat că, pentru calcularea pensiei în baza acestei legi, se stabile?te mai întâi baza de calcul conform art. 28, la care se aplică un procent de 65%, la care se adaugă un spor de 1% pentru depă?irea perioadei de 25 de ani vechime, precum ?i sporul de 9% pentru contribu?ia la fondul pentru pensia suplimentară, prevăzut de art. 108 din lege.

Tribunalul a apreciat astfel că, indiferent de cuantumul pensiei astfel rezultate, pensia acordată nu va fi mai mare de 85% din baza de calcul prevăzută de art. 28, a?a cum prevede art. 30 din lege. Faptul că art. 29 nu face referire la sporul de 9%, care reprezintă doar un spor ce se acordă cu ocazia stabilirii pensiei, nu schimbă cu nimic în?elesul art. 30 din lege. Dacă legiuitorul ar fi dorit aplicarea acestui spor la pensia stabilită conform art. 28,  nu ar mai fi prevăzut că sporul se aplică odată cu stabilirea pensiei, ci la cuantumul pensiei stabilite.

De asemenea, prin art. 30, s-a prevăzut plafonarea pensiei stabilite prin lege la 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28, ceea ce înseamnă că, ?i în varianta în care s-ar considera că sporul respectiv s-ar calcula la pensia stabilită potrivit art. 28 ?i 29 din lege, pensia acordată tot nu ar putea depă?i pragul respectiv, legea făcând vorbire de pensie în întregul ei.

Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a reţinut că decizia de recalculare nr. 62592/2 din 09.03.2017 şi  încheierea de îndreptare a Hotărârii nr. 36641/05.07.2018, încheiere emisă la 13.02.2019 de către pârâta Comisia de contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, respectă dispoziţiile legale incidente în cauză, fiind emise în mod legal, astfel a fost respinsă contestaţia ca neîntemeiată.

II.Apelul:

1. Împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul [...], solicitând schimbarea acesteia în tot, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, al anulării deciziei de recalculare a pensiei nr. 62.592/2/09.03.2017 şi a încheierii din data de 13.02.2019 de îndreptare a hotărârii nr. 36.641/05.07.2018 a Comisiei de Contestaţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi, în consecinţă, al obligării pârâtei Casa Sectorială de Pensii a M.A.p.N. la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei prin care să valorifice în mod integral, efectiv şi separat a sporului la pensie de 9% aferent contribuţiei acestui la pensia suplimentară.

În motivarea cererii de apel, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 108 din Legea nr. 223/2015 şi a arătat că, în condiţiile specificate în decizia de pensie, contribuţia la pensia suplimentară nu mai devine suplimentară. Dintr-un drept al apelantului, ea este transformată „în afara legii, dintr-un condei, într-un venit component al bazei de calcul”, numit aleatoriu compensarea contribuţiei individuale la buget. Pensia suplimentară a fost instituită prin art. 58 şi 59 din Decretul nr. 141/1967. Prin decizia de pensie anterioară, apelantul a beneficiat de acest drept legal prin calcul separat, distinct de baza de calcul a pensiei militare de stat, sens în care „vorbim” de un bun câştigat. Pensia suplimentară a fost ulterior prevăzută de Decretele nr. 214/1977 şi 232/1986, apelantul citând şi art. 165 din Legea nr. 263/2010. Acesta solicită instanţei să procedeze la o analiză teleologică a actelor normative şi la natura juridică a sumelor colectate cu titlu de pensie suplimentară, precum şi a destinaţiei pe care au avut-o aceste sume, care au fost depuse la CEC şi care au fost purtătoare de dobânzi. Până în anul 2010, pensionarul militar avea două decizii de pensie, una de pensie militară de stat şi una de pensie suplimentară. După 2010 se emite o singură decizie, iar după apariţia Legii nr. 223/2015 se acordă un procent de 3, 6 sau 9%. Apelantului nu i-a fost acordat niciun leu pentru contribuţia la pensia suplimentară, bani depuşi de acesta prin intermediul unităţii militare de care aparţinea. Potrivit apelantului, prima instanţă a interpretat greşit actul normativ, întrucât, interpretându-l sistematic, dar şi teleologic, acest spor trebuie aplicat obligatoriu, iar nu eliminat prin atingerea cotei de 85%. Art. 108 este după art. 30, deci adaugă la acesta, astfel că acest spor trebuie oricum aplicat, iar nu eliminat. Invocând art. 35, art. 51 alin. 1 şi art. 55 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, apelantul a arătat că dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 223/2015 sunt generale şi nu se aplică în situaţia specială pe care legiuitorul a prevăzut-o în dispoziţiile finale ale art. 108 şi 109. Pensia suplimentară este rezultatul unei obligaţii legale de contributivitate individuală care dă naştere obligaţiei corelative din partea statului de a plăti pensia suplimentară separat de pensia militară de stat şi nu prin amputarea dreptului la pensie militară de stat. În acest caz a fost încălcat principiul dreptului câştigat şi dreptul de proprietate, nerespectându-se prevederile actelor normative naţionale şi comunitare. Dreptul de proprietate este protejat de art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.E.D.O., art. 10 din Tratatul privind constituirea Comunităţii Europene şi art. 6 alin. 1 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. În speţă este vorba despre confiscarea cuantumului pensiei stabilit potrivit principiului contributivităţii. Apelantul a invocat totodată Legea nr. 116/2009 pentru ratificarea Codului european de securitate socială, respectiv art. 25-30 din acest cod, precum şi art. 13 din CEDO, art. 7, 9, 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, civile, sociale şi culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, art. 12 din Carta europeană revizuită, precum şi „Dreptul social european” – cap. VIII lit. d) privind prestaţiile de bătrâneţe. În această situaţie, persoane aflate în situaţii similar ar avea pensii diferite, fără a fi fundamentate pe criterii obiective şi rezonabile, diferenţele de sume fiind de natură a crea inegalităţi nejustificate, prejudicii evidente şi încălcarea prevederilor CEDO.

Nu a fost solicitată încuviinţarea şi administrarea de probe noi în apel.

2. Prin întâmpinare, intimaţii-pârâţi au solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că procentul aplicabil în cazul apelantului ar fi fost de 96% (65% + 22% reprezentând câte 1% pentru fiecare an care depăşeşte vechimea de 25 de ani + 9% pentru contribuţia la pensia suplimentară), iar potrivit art. 30 din Legea nr. 223/2015 s-a aplicat procentul maxim de 85%.

3. În cadrul judecăţii în apel a fost ataşat dosarul primei instanţe şi nu au fost încuviinţate şi administrate probe noi.

III.Analiza apelului:

1. Ca urmare a recalculării pensiei reclamantului [...] în baza art. 109 din Legea nr. 223/2010, aceasta a fost stabilită, prin decizia de recalculare nr. 62.592/2/09.03.2017, începând cu 01.02.2016, la nivelul a 85% din baza de calcul în cuantum de 4.832 de lei (rezultând un cuantum al pensiei de 4.108 lei,), la care s-a adăugat sporul de 15% prevăzut de art. 11 din Legea nr. 80/1995, precum şi indexarea aferentă anului 2016, rezultând totalul de 4.960 de lei. Întrucât pensia astfel calculată era mai mare decât cea aflată în plată la 31.12.2015, în cuantum de 4.575 de lei, stabilită cu respectarea principiului contributivităţii, asupra celei dintâi sume, adică a pensiei de serviciu în cuantum de 4.960 de lei, s-a aplicat indexarea aferentă anului 2017 şi a rezultat pensia brută de 5.220 de lei, ce a fost pusă în plată reclamantului.

 2. Procentul de 85% a fost aplicat potrivit art. 30 din Legea nr. 223/2015, care prevede că „pensia stabilită, recalculată şi actualizată în condiţiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28”. Această prevedere completează art. 29, care prevede calcularea pensiei prin utilizarea procentului de 65% asupra bazei de calcul, cu acordarea a 1% suplimentar pentru fiecare an de vechime care depăşeşte 25 de ani, precum şi art. 108 din aceeaşi lege, care prevede aplicarea unor sporuri procentuale cu ocazia stabilirii, recalculării sau actualizării pensiilor pentru perioadele în care „militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special care au plătit contribuţie la Fondul pentru pensia suplimentară şi/sau contribuţia individuală la buget”.

3. Întrucât aceste din urmă procente se aplică, potrivit art. 108 din Legea nr. 223/2015, „la stabilirea, recalcularea sau actualizarea pensiei militare”, iar limita de 85% din baza de calcul priveşte, potrivit art. 30, „pensia stabilită, recalculată şi actualizată”, rezultă că această limită de 85% se aplică totalului pensiei stabilite, recalculate sau actualizate, după aplicarea majorărilor prevăzute de art. 29 şi art. 108 din lege; prin urmare, aceste majorări nu pot conduce, singure sau împreună, la o pensie mai mare de 85% din baza de calcul.

4. Prin urmare, nu este relevant că art. 108 şi 109 din Legea nr. 223/2015 sunt situate după art. 30, care prevede plafonul, întrucât această din urmă dispoziţie a fost prevăzută de legiuitor având conştiinţa deplină a faptului că prin dispoziţiile finale de la art. 108 şi următoarele este reglementată recalcularea pensiilor contributive anterior stabilite sau recalculate în baza Legii nr. 263/2010, plafonul de 85% aplicându-se de altfel atât cu ocazia acestei recalculări, cât şi cu ocazia deschiderii unor drepturi de pensie direct sub imperiul Legii nr. 223/2015.

5. Cu privire la pensia din sistemul public, aceasta reprezintă o modalitate alternativă de determinare a drepturilor de pensie, alături de pensia militară de stat. Astfel, pensionarul va beneficia de cea mai avantajoasă dintre cele două pensii, respectiv cea din sistemul public sau cea militară de stat, fără a le putea cumula. În cadrul pensiei militare de stat se valorifică şi vechimea acumulată în sistemul public, strict în considerarea contribuţiei pentru pensia suplimentară. Procentele aferente contribuţiei pentru pensia suplimentară reprezintă singurul beneficiu al perioadelor contributive care este recunoscut cu ocazia acordării unei pensii militare, astfel încât nu se poate acorda cumulat şi o diferenţă contributivă de pensie pentru aceste perioade. Dimpotrivă, pentru ele se acordă doar sporurile procentuale prevăzute de art. 108 din Legea nr. 223/2015, cu condiţia ca pensia militară astfel calculată să nu depăşească 85% din baza de calcul.

6. Această limită a fost respectată întocmai în cazul apelantului, în condiţiile în care procentul total, rezultat din adiţionarea procentului de pornire de 65% cu cel aferent contribuţiei la pensia suplimentară de 9% şi cu cel aferent vechimii de 1% pentru fiecare an care depăşeşte vechimea de 25 de ani, deci de 22% (dat fiind că vechimea totală este, potrivit deciziei nr. 62.592/2/09.03.2017, de 47 de ani), era de 96%. Efectul aplicării plafonului de 85% a fost aşadar reducerea cu 6% a procentului aplicat asupra bazei de calcul a pensiei, constând în media soldelor lunare brute realizate la funcţia de bază, actualizate, aferentă perioadei alese de apelant: decembrie 2003 – mai 2004.

7. Aplicarea plafonului de 85% nu produce efecte neapărat asupra procentului de 9% aferent contribuţiei pentru pensia suplimentară, înlăturându-l integral de la aplicare. Ceea ce se reduce prin plafonare este procentul total, în speţă de 96%, compus din procentul de bază de 65%, procentul aferent vechimii de peste 25 de ani de 22% şi procentul aferent contribuţiei pentru pensia suplimentară de 9%. Nu există niciun fundament logic să se considere că plafonul acţionează numai asupra acestui ultim element de calcul, de vreme ce termenii adunării sunt comutativi. Prin urmare, ceea ce este supus plafonării est procentul total, dintre care cel aferent contribuţiei pentru pensia suplimentară este doar una dintre componente.

8. În circumstanţele particulare ale speţei, se constată că apelantul primeşte, în baza Legii nr. 223/2015, pensie militară de stat într-un cuantum superior celui aferent pensiei contributive anterior calculate în baza Legii nr. 263/2010 şi care a fost stabilit cu valorificarea efectivă şi integrală a anilor de contribuţie ai acestuia la Fondul pentru pensia suplimentară, cadru în care susţinerea sa privind neîncasarea acelei părţi de pensie care constituie consecinţa contribuţiei sale pentru pensia suplimentară nu are nicio bază factuală.

9. Lăsând însă la o parte acest aspect, criticile apelantului sunt neîntemeiate, întrucât acesta se prevalează fără temei de principiul contributivităţii în legătură cu modul de calcul al unei pensii (pensia militară de stat) care nu se calculează conform principiului contributivităţii, ci potrivit unei formule speciale stabilite de către legiuitor.

10. În principiu, în cazul pensiilor de serviciu, stabilite de legiutor prin aplicarea unor formule de calcul care constituie derogări de la principiul contributivităţii, pensionarul poate alege între cea de serviciu şi cea contributivă, aceasta din urmă stabilindu-se în prezent potrivit Legii nr. 263/2010. În consecinţă, pensionarul se poate prevala de principiul contributivităţii numai în ceea ce priveşte calculul pensiei contributive, întrucât nu are niciun sens să se invoce principiul contributivităţii în cazul unei pensii cum este cea de serviciu, care constituie ea însăşi o derogare de la principiul contributivităţii.

11. Astfel, în cazul în care instituie pensii de serviciu, prin derogare de la principiul contributivităţii aplicabil pensiilor (integral) contributive, legiuitorul instituie, totodată, dreptul pensionarului de a alege între pensia de serviciu şi cea (integral) contributivă, întrucât este posibil ca, în anumite situaţii, aceasta din urmă să fie mai mare.

12. În situaţia particulară a pensiilor militare de stat, care anterior intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015 au fost recalculate printr-o aplicare analogă a principiului contributivităţii (anume în funcţie de veniturile obţinute, dar făcând abstracţie de faptul (ne)plăţii contribuţiei de asigurări sociale de stat de către angajator), legiuitorul a prevăzut la art. 111 din Legea nr. 223/2015 că, „[î]n situaţia în care se constată diferenţe între cuantumul pensiilor stabilit potrivit prevederilor art. 109 sau 110 şi cuantumul pensiilor aflate în plată, se păstrează în plată cuantumul avantajos beneficiarului.”

13. Apelantul apreciază însă că ar trebui ca procentul prevăzut de art. 108 din Legea nr. 223/2015 să nu fie afectat de plafonul de 85%, prevalându-se de principiul contributivităţii şi de principiile în cadrul cărora acesta se înscrie, anume al drepturilor câştigate şi al protecţiei dreptului de proprietate. O asemenea critică nu poate fi primită întrucât legiuitorul nu îngrădeşte dreptul pensionarului de a beneficia de o pensie stabilită după principiul contributivităţii. Dacă însă, în locul pensiei stabilite conform principiului contributivităţii, pensionarul alege să beneficieze de o pensie de serviciu, acesta intră sub ocrotirea unei formule de calcul care derogă de la principiul contributivităţii. Or, nu se mai poate invoca acest principiu, când se iese de sub imperiul lui.

14. Beneficiul unei părţi a dreptului de pensie aferent contribuţiei pentru pensia suplimentară nu este un drept câştigat decât pentru pensia contributivă, al cărei cuantum a fost păstrat în cazul apelantului, care beneficiază de o pensie de serviciu într-un cuantum superior celei calculate anterior în respectul principiului contributivităţii. Ea nu constituie un drept câştigat în cadrul calculului pensiei militare de stat, aşa cum însăşi pensia militară de stat, prevăzută anterior de Legea nr. 164/2001, nu a fost un drept câştigat şi de aceea a ajuns să fie recalculată potrivit Legii nr. 263/2010. Existenţa pensiei militare de stat, instituită prin prevederi legale care derogă de la principiul contributivităţii, nu constituie un drept câştigat decât în limitele legislaţiei naţionale aplicabile, atâta timp cât aceasta este în vigoare.

15. În acest sens, prin decizia nr. 552/2019, Curtea Constituţională a stabilit că „dispozi?iile art. 108 din Legea nr. 223/2015 vizează, în fapt, modalitatea concretă în care legiuitorul a decis să permită valorificarea contribu?iei la Fondul de pensie suplimentară, respectiv prin acordarea la recalcularea pensiei a unui spor, propor?ional cu vechimea contribu?iei. O astfel de solu?ie se situează, în mod evident, în marja largă de apreciere de care legiuitorul se bucură în această materie, cu atât mai mult cu cât este vizată valorificarea, în cadrul pensiei de serviciu, a contribu?iei la Fondul pentru pensia suplimentară.” (par. 30).

16. Contribuţia pentru pensia suplimentară a fost o reţinere obligatorie făcută de angajator din veniturile salariale, care s-a înscris în categoria sarcinilor fiscale şi care nu are semnificaţia unui depozit (în acest sens fiind şi decizia Curţii Constituţionale nr. 956/2012), chiar dacă se depunea la CEC într-un cont purtător de dobândă, întrucât depunătorii nu au putut niciodată revendica acele contribuţii, iar beneficiul unei pensii aferente ei a depins întotdeauna de cadrul legislativ aplicabil pensiilor. Apelantul beneficiază însă de partea de pensie aferentă contribuţiei sale pentru pensia suplimentară, deoarece pensia sa de serviciu, aflată în plată, este într-un cuantum superior celei calculate anterior în respectul principiului contributivităţii. Prin urmare, apelantului nu i s-a confiscat nimic.

17. Referirea apelantului la pilonul 2 de pensii este lipsită de obiect, întrucât în cauză nu este vorba despre acest pilon, care priveşte pensiile private obligatorii. Afirmaţia acestuia că „se creează în acest sens un precedent foare periculos” este lipsită de fundament, de altfel, practica judiciară fiind constantă cu privire la aplicabilitatea plafonului de 85% asupra procentului aferent contribuţiei pentru pensia suplimentară.

18. De asemenea, nu au nicio legătură cu prezenta cauză referirile apelantului la prevederi şi alte izvoare ale dreptului Uniunii Europene, întrucât situaţia de fapt incidentă în cauză este una pur internă, în care dreptul Uniunii Europene nu are aplicabilitate. Celelalte acte normative invocate în motivele de apel (art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, Legea nr. 116/2009 pentru ratificarea Codului european de securitate socială, respectiv art. 25-30 din acest cod, precum şi art. 13 din CEDO, art. 7, 9, 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974, art. 12 din Carta europeană revizuită) conţin prevederi generale care nu aduc niciun sprijin suplimentar apărărilor formulate de apelant, deja analizate de către Curte.

19. Curtea nu poate primi nici susţinerea finală a apelantului în sensul că persoane aflate în situaţii similar ar avea pensii diferite, fără a fi fundamentate pe criterii obiective şi rezonabile, diferenţele de sume fiind de natură a crea inegalităţi nejustificate, prejudicii evidente şi încălcarea prevederilor CEDO. În acest sens, se reţine că nu există nicio bază factuală sau teoretică pentru a se putea crede că alte persoane aflate în situaţii similare, adică având acelaşi stagiu de cotizare, respectiv vechime în serviciu, ca apelantul ar beneficia de un mod diferit de stabilire a pensiei (atât contributive, cât şi militare de stat), dacă şi celelalte elemente pe baza cărora aceasta se stabileşte ar fi identice.

20. De altfel, prin decizia Curţii Constituţionale nr. 237/2019 s-a stabilit că „legiuitorul este liber să stabilească în ce condiţii şi pe baza căror criterii se acordă pensia, baza de calcul şi cuantumul acesteia, în raport cu situaţia concretă a fiecărui titular al dreptului. Nici Constituţia şi nici vreun instrument juridic internaţional nu prevăd cuantumul pensiei de care trebuie să beneficieze diferite categorii de persoane. Acesta se stabileşte prin legislaţia naţională. Astfel, legiuitorul poate să prevadă şi o limită minimă a cuantumului pensiei, precum şi plafonul maxim al acesteia. Curtea a apreciat că extinderea incidenţei acestui principiu şi asupra sporului acordat pentru contribuţia la fondul de pensie suplimentară nu poate fi privită nici ea ca generând un tratament discriminatoriu, de vreme ce se aplică nediferenţiat tuturor persoanelor care au dreptul să beneficieze de acest spor” (par. 33).

21. Constatând, astfel, că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi a făcut o corectă aplicare a legii, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică, pentru motivele expuse în cuprinsul deciziei civile de faţă, în baza art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge apelul formulat în cauză ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare