Deschiderea procedurii insolventei

2. Deschiderea procedurii insolventei

Domeniu asociat: Faliment

Potrivit art. 3 din Legea nr. 85/2006, orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile a căror valoare să fie superioară valorii prag, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvenţă din cauza încetării plăţilor faţă de acesta, timp de cel mult 30 de zile.

Factura fiscală constituie un înscris constatator al unei obligaţii de plată a unei sume de bani şi face dovadă în contra debitorului în cazul în care este acceptată la plată de către acesta.

Sentinţa nr. 185 din 11 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj- Secţia comercială

La data de 23.04.2009 creditorul SC C. SRL, a formulat cerere de deschidere a procedurii de insolvenţă împotriva debitorului SC F. SRL, cu sediul social în mun. Craiova, pentru suma de 46.117,71 lei – creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

În motivare s-a arătat că, în fapt, creditorul a convenit cu debitorul în cursul anului 2008 să-i vândă autoturismul marca Peugeot 307, preţul vânzării fiind de 55.428,00 lei, convenţie materializată prin factura nr. 3876/09.05.2008 emisă de creditor către debitor, care a acceptat-o la plată prin aplicarea ştampilei şi semnăturii. Creditorul a mai arătat că ulterior debitorul i-a achitat o parte din debit, respectiv suma de 9.310,00 lei, rămânând un rest de plată de 46.117,71 lei, neachitat de debitor până în prezent, deşi obligaţia de plată fiind scadentă la data de 09.05.2008 conform facturii.

Creditorul a precizat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii, respectiv creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, debitorul a încetat plăţile de mai mult de 30 de zile şi are un cuantum de peste 10.000 lei.

În drept creditorul a invocat dispoziţiile art. 3, 26 şi 31 din Legea nr. 85/2006.

În susţinerea cererii introductive creditorul a depus la dosar înscrisuri.

Cererea a fost timbrată corespunzător şi comunicată debitorului, în copie, la data de 07.05.2009, acesta formulând contestaţie potrivit art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

În motivarea contestaţiei debitorul a arătat că cererea creditorului este neîntemeiată şi solicită respingerea ei ca atare, având în vedere că are ca temei o creanţă care nu este certă şi exigibilă.

Debitorul a arătat că existenţa obligaţiei de plată este condiţionată de perfectarea vânzării lucrului care a făcut obiectul înţelegerii dintre părţi, astfel încât cumpărătorul să poată exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra lucrului cumpărare, cu atât mai mult cu cât vânzătorul a predat un automobil care nu corespunde normelor tehnice şi deci nu poate fi înmatriculat pe numele cumpărătorului, motiv care îl determină pe cumpărător să solicite rezoluţiunea vânzării.

Cu privire la cel de-al doilea aspect, respectiv cuantumul creanţei, debitorul a arătat că vânzătorul trebuie să repare automobilul pe cheltuiala sa şi să-l predea cumpărătorului în stare tehnică corespunzătoare normelor tehnice, sau să-l împuternicească pe cumpărător să facă aceste reparaţii cu consecinţa diminuării corespunzătoare a preţului.

La data de 01.10.2010 debitorul a depus la dosar note de şedinţă solicitând respingerea cererii introductive de deschidere a procedurii de insolvenţă ca fiind inadmisibilă, având în vedere că cererea nu îndeplineşte condiţiile imperative prevăzute de art. 27 (1), respectiv 31 (1) din Legea nr. 85/2006.

La data de 09.02.2010 debitorul a depus la dosar concluzii scrise.

Analizând ansamblul actelor depuse în cauză instanţa reţine că, în fapt, părţile au convenit în cursul anului 2008 asupra vânzării, respectiv cumpărării, autoturismul marca Peugeot 307, pentru suma de 55.428,00 lei, convenţie materializată prin factura nr. 3876/09.05.2008 emisă de creditor către debitor.

Pentru autoturismul vândut s-a emis factura nr. 3876/09.05.2008, care a fost semnată de reprezentantul debitorului, acceptând-o la plată.

Mai mult chiar, creanţa pretinsă de către creditoare a fost constată de Judecătoria Craiova, sentinţă irevocabilă prin care debitoarea a fost obligată să plătească creditoarei suma de 46.117,71 lei reprezentând contravaloarea facturii fiscale nr. 3876/09.05.2008.

Prin urmare, se constată că SC C. SRL are împotriva debitorului  o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, în cuantum de 46.117,71 lei, creanţă constatată printr-un titlu executoriu.

Potrivit art. 3 din Legea nr. 85/2006, orice creditor care are una sau mai multe creanţe certe, lichide şi exigibile a căror valoare să fie superioară valorii prag, poate introduce la tribunal o cerere împotriva unui debitor care este prezumat în insolvenţă din cauza încetării plăţilor faţă de acesta, timp de cel mult 30 de zile.

Pentru a se aplica procedura insolvenţei, legea impune astfel îndeplinirea cumulativă a mai multor condiţii: creditorul să aibă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă având o valoare cel puţin egală cu valoarea-prag indicată de lege şi debitorul să se afle în situaţia de a nu mai putea face faţă datoriilor sale comerciale.

Creanţa trebuie să aibă un cuantum superior sumei de 30.000 lei, conform art. 3 pct. 12 din lege.

Debitorul poate formula contestaţie împotriva cererii de deschidere a procedurii, în termen de 10 zile de la primirea acesteia, conform art. 33 alin.2 Legea 85/2006.

Totodată, factura fiscală constituie un înscris constatator al unei obligaţii de plată a unei sume de bani şi face dovadă în contra debitorului în cazul în care este acceptată la plată de către acesta, aspect de rezultă fie din efectuarea unei plăţi parţiale a sa, fie din faptul cuprinderii în conţinutului său a semnăturii reprezentantului legal a debitorului şi a ştampilei acestuia.

Instanţa constată astfel, cu privire la cererea introductivă a creditorului că, derivând din raporturile comerciale dintre părţi şi fiind stabilită prin factură fiscală acceptată la plată şi chiar printr-un titlu executoriu , creanţa invocată de către acest creditor ca temei al solicitării sale depăşeşte la momentul soluţionării prezentei cereri valoarea prag de 30.000 lei şi prezintă caracterele certitudinii, lichidităţii şi exigibilităţii.

De asemenea, se apreciază că, deşi a contestat starea sa de insolvenţă, contestaţia sa fiind introdusă cu respectarea termenului de 10 zile de la primirea cererii de deschidere a procedurii prevăzut de art. 33 alin.2 Legea 85/2006, debitorul nu şi-a dovedit susţinerile.

Astfel, deşi a învederat instanţei faptul că existenţa obligaţiei de plată este condiţionată de perfectarea vânzării lucrului care a făcut obiectul înţelegerii dintre părţi şi că vânzătorul i-a predat un automobil care nu corespunde normelor tehnice şi nu poate fi înmatriculat pe numele cumpărătorului, motiv care îl determină pe cumpărător să solicite rezoluţiunea vânzării, apreciindu-se totodată de către debitor că vânzătorul trebuie să repare automobilul pe cheltuiala sa şi să-l predea cumpărătorului în stare tehnică corespunzătoare normelor tehnice, sau să-l împuternicească pe cumpărător să facă aceste reparaţii cu consecinţa diminuării corespunzătoare a preţului, aceste afirmaţii sunt contrazise de altfel de faptul acceptării la plată prin aplicarea semnăturii reprezentantului legal şi ştampilei pe factura fiscală emise în baza raporturilor contractuale asupra cărora părţile au convenit şi nu sunt de natură să schimbe natura creanţei pretinse de către creditor, aceea de creanţă certă, lichidă şi exigibilă, de vreme ce acest fapt a fost constatat printr-un titlu executoriu.

În egală măsură, instanţa consideră că apărările debitorului sunt nefondate şi prin prisma faptului că  indicarea unor motive de nulitate a convenţiilor părţilor - în speţă neconformitatea autoturismului vândut ci normele tehnice şi existenţa unor impedimente la înmatricularea acestuia, poate fi făcută în cadrul unei acţiuni judiciare în anularea acestor acte juridice, dar nu constituie argumente pentru a dovedi că debitorul ar avea capacitatea de a face faţă prin plăţi datoriilor sale lichide şi exigibile.

De altfel, nici una dintre susţinerile debitorului nu constituie argumente pentru a dovedi că acesta ar fi depus diligenţe pentru acoperirea pasivelor sale sau ar avea capacitatea de a face faţă prin plăţi datoriilor sale lichide şi exigibile.

Prin urmare, constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, respectiv existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, încetarea plăţilor faţă de creditoare de cel mult 30 de zile şi existenţa unei creanţe în cuantum de minimum 30.000 lei,  în temeiul  art. 33 din Legea nr. 85/2006, instanta a admis cererea formulată de creditorul SC C. SRL şi a respinge contestaţia debitorului ca neîntemeiată, cu consecinţa deschiderii procedurii de insolvenţă împotriva debitorului SC F. SRL.

Având în vedere cererea creditorului de numire ca administrator judiciar pentru debitor a societăţii profesionale AMT Servicii Insolventa, ofertele depuse la dosarul cauzei, privind preluarea poziţiei de administrator/lichidator în dosarele de faliment, experienţa în domeniul insolvenţei, suportul logistic şi organizatoric, cât şi dispoziţiile art. 11 pct. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, instanţa a desemnat un administrator judiciar care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 25 din lege.

Domenii speta

Spete similare