Contract de leasing financiar. Novatia prin schimbare de debitor

7. Contract de leasing financiar. Novatia prin schimbare de debitor

Domeniu asociat: Leasing

Potrivit art. 1131C.civ., novaţia prin schimbare de debitor are loc atunci când un terţ se angajează faţă de un creditor să plătească datoria, fără ca pentru aceasta se ceară concursul debitorului iniţial.

Pentru ca novaţia să aibă loc trebuie îndeplinite, pe lângă condiţiile generale de validitate ale unei convenţii, şi unele condiţii specifice: existenţa unei obligaţii valabile care urmează a se stinge prin novaţie, naşterea unei obligaţii noi valabile care să conţină un element nou faţă de vechea obligaţie şi existenţa intenţiei părţilor de a nova, în lipsa acestei intenţii, existenţa celorlalte două condiţii neputând duce la realizarea novaţiei.

 Sentinţa nr. 133 din 9 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj- Secţia Comercială

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 17902/63/2008, reclamanta SC EL SRL a chemat în judecată pe pârâta SC T LEASING SA, în calitate societate finanţatoare a contractelor de leasing financiar nr. 9027 din 09.02.2006 şi nr. 9275 din 23.02.2006, încheiate cu societatea SC MA SRL - debitoarea societăţii reclamante, solicitând instanţei ca în urma probatoriului pe care îl va administra în această cauză să constate, pe de o parte, acordul expres de voinţă al societăţii finanţatoare SC T LEASING SA în substituirea societăţii utilizatoare cu societatea noastră SC EL SRL ca debitoare, în cele două contracte de leasing SC MA SRL, aflată în imposibilitatea de a îşi îndeplini obligaţiile de plată asumate faţă de finanţator prin acestea cu societatea reclamantă SC EL SRL; efectuarea plăţilor succesive de către societatea reclamantă la nivelul sumei de 225.000 lei ce reprezintă aproape întreaga valoare a contractelor de leasing financiar nr. 9027/06.02.2006 şi nr. 9275 din 23.02.2006, incluzând şi valoarea reziduală, plată care a fost acceptată şi dedusă din întreaga datorie de către pârâta SC T LEASING SA; şi pe de altă parte refuzul nejustificat al pârâtei SC T LEASING SA de a încheia noile contracte de leasing financiar cu societatea reclamantă SC EL SRL ca urmare a substituirii acestei societăţi în drepturile SC MA SRL datorită subrogaţiei personale în drepturile acesteia prin realizării plăţii pentru bunurile ce au făcut obiectul celor două contracte de leasing financiar nr. 9027/06.02.2008 respectiv nr. 9275/23.02.2006 şi ca urmare a acordului expres al SC T LEASING SA de a efectua novaţia debitorului celor două convenţii.

Ca şi consecinţă, reclamanta a solicitat instanţei să observe argumentele sale în sprijinul admiterii cererii de chemare în judecată promovată şi să dispună prin hotărârea pe care o va pronunţa: obligarea pârâtei SC T LEASING SA la încheierea noilor contracte de leasing financiar cu societatea noastră având acelaşi obiect şi aceleaşi clauze, ca urmare a acordului acestei societăţi finanţatoare ca reclamanta să efectueze toate plăţile ce reprezentau obligaţia asumată de către societatea utilizatoare a celor două contracte de leasing financiar nr. 9027/06.02.2006 respectiv nr. 9275/23.02.2006 şi a asumării totodată de către pârâtă a obligaţiei de a realiza novaţiunea prin schimbarea debitoarei cu societatea noastră; obligarea pârâtei SC T LEASING SA la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligaţiei de a încheia contractele de leasing financiar pentru bunurile al căror utilizator a fost SC MA SRL, începând cu data pronunţării hotărârii de către instanţa de fond şi data realizării efective a novaţiei de debitor; cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanta a arătat că cele două contracte de leasing financiar şi anume nr. 9027 din 06.09.2006 şi nr. 9275 din 23.02.2006 având ca obiect imobilul situat în Craiova, strada Câmpia Islaz,  respectiv autoturismul Marca Nissan Modelul Terrano au fost încheiate între pârâtă în calitate de finanţator şi SC MA SRL în calitate de utilizator, durata până la care cele două contracte de leasing financiar produc efecte şi la care se naşte dreptul societăţii utilizatoare, în locul căreia cu acordul finanţatorului a efectuat reclamanta în totalitate plata, de a achita valoarea reziduală şi de a-şi exprima astfel opţiune pentru cumpărarea bunurilor se întinde până la data de 12.02.2011, respectiv până a de 07.04.2010 astfel cum rezultă din Anexele cuprinzând contravaloarea şi ratele de leasing scadente parte a fiecărui contract. Dar, ca urmare a imposibilităţii temporare de plată a ratelor de leasing şi a dobânzilor aferente de către SC MA SRL, societatea pârâtă a notificat utilizatorului rezilierea contractelor de leasing prin Declaraţiile de reziliere nr. 2311 din 17.11.2006 şi nr. 2310 din 16.11.2006, notificări care însă nu au produs efecte juridice ca urmare a efectuării plăţilor restante de către societatea utilizatoare fapt ce a conferit validitate celor două contracte, ele derulându-se şi în continuare şi producând efectele juridice dorite de părţi până la momentul promovării acestei acţiuni în justiţie.

Reclamanta a mai arătat că există dovezile de plată a ratelor de leasing restante precum şi angajamentul T LEASING SA de a continua, ulterior transmiterii celor două declaraţii de reziliere, contractele de leasing până la finalul acestora şi de a respecta dreptul utilizatorului de a dobândi bunurile prin achitarea valorii reziduale, având în vedere că datorită pierderii întregii sume investită de către societatea utilizatoare SC MA SRL în culturile agricole din anul agricol 2006 - 2007 aceasta nu şi-a mai putut îndeplini obligaţiile de plată a ratelor de leasing astfel încât fiind în imposibilitatea de procura sumele de bani necesare a solicitat în mod expres reclamantei să realizeze în nume propriu plata sumelor reprezentând contravaloarea ratelor restante şi chiar a ratelor ce nu erau încă scadente având în vedere interesul SC EL SRL în păstrarea posesiei acestor bunuri, mai ales că sediul social al acestei societăţi se află chiar în bunul imobil ce face obiectul unuia dintre contractele de leasing.

De asemenea, s-a mai arătat că prin acceptarea şi asumarea obligaţiei de către reclamanta SC EL SRL de a efectua atât plata contravalorii ratelor de leasing scadente dar şi plata oricăror sume reprezentând rate de leasing viitoare şi nescadente care puteau fi cerute către SC T LEASING SA, societatea utilizatoare a cerut acordul societăţii finanţatoare pentru efectuarea plăţii de către reclamantă care a fost dat de către SC Bl LEASING SA în urma adresei din 15.05.2008, astfel că ulterior societatea reclamantă a achitat contravaloarea sumei de 225.000 Ron reprezentând aproape în totalitate valoarea tuturor ratelor de leasing aferente celor două contracte de leasing prin Filele CEC anexate în copie, iar plata a fost acceptată şi asumată de către SC T LEASING SA operând astfel subrogaţia SC EL SRL în drepturile SC MA SRL din cele două contracte. Odată cu efectuarea plăţii sumei de 225.000 RON, reclamanta SC EL SRL a obţinut acordul SC T LEASING SA de a realiza novaţiunea prin schimbarea debitoarei şi menţinerea tuturor celorlalte clauze a celor două Contracte de leasing financiar şi anume nr. 9027/06.02.2006 respectiv nr. 9275/23.02.2006, dar a dobândit şi dreptul, ca efect al subrogaţiei personale în drepturile fostei utilizatoare, de a-şi exprima acordul pentru dobândirea cu titlu de proprietar a bunurilor prin plata valorii reziduale.

Reclamanta a mai precizat că, în ciuda faptului că deşi a primit în întregime plata sumei de 225.000 RON pretinzând şi achitarea unei valori suplimentare de 75.000 RON pentru achitarea integrală a ratelor viitoare dar şi a valorii reziduale în cazul bunurilor ce fac obiectul celor două contracte de leasing, pârâta SC T LEASING SA a refuzat cu rea credinţă şi fără un motiv legitim să încheie noile contracte de leasing financiar în care calitatea de utilizator să o dobândească reclamanta SC EL SRL datorită efectuării unei plăţii valabile în nume propriu şi cu acordul expres la finanţatorului, în consecinţă, societatea reclamantă a notificat în numeroase rânduri pârâta SC T LEASING SA scadenţa obligaţiei sale de a realiza novaţiunea prin schimbarea debitorului celor două contracte de leasing dar şi faptul că a pretins din partea SC EL SRL şi a primit o plată în nume propriu ce provine de la o societate cu care SC T LEASING SA nu avea un raport juridic obligaţional, fapt ce conturează manoperele dolosive de care această societate financiară a uzitat pentru a convinge reclamanta să realizeze integral plata contractelor de leasing.

S-a mai arătat că prin notificarea nr. 14 din 18.08.2008 comunicată de către reclamanta SC T LEASING SA, aceasta a comunicat finanţatorului faptul că retrage disponibilul bănesc din conturile sale constituit pentru decontarea ultimei file CEC şi anume BH 326 nr. 00046587 din 15.08.2008 în sumă de 75.000 Ron până la îndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei asumate de a transmite prin schimbarea debitorului celor două contracte de leasing toate drepturile specifice unei asemenea convenţii în patrimoniul reclamantei, pârâta nerăspunzând notificării societăţii noastre din 18.08.2008 şi neparticipând la concilierea directă prealabilă în data menţionată în aceasta, dar a remis abuziv spre decontare Fila CEC.BH 326 nr. 00046587 solicitând şi înscrierea refuzului bancar şi instituirea interdicţiei reclamantei SC EL SRL de a emite instrumente de plată până la data de 20.08.2009.

Totodată reclamanta a mai menţionat că apreciază că este evidentă scadenţa obligaţiei SC T LEASING SA de a realiza novaţiunea prin schimbarea debitorului celor două contracte de leasing care se poate face numai prin încheierea noilor contracte de leasing financiar având acelaşi obiect şi aceleaşi clauze ca şi vechile contracte de leasing financiar încheiate de pârâtă, singurul element nou fiind debitoarea obligaţiei de plată a ratelor scadente şi a valorii reziduale totodată creditoare a obligaţiei finanţatorului de acorda posibilitatea achitării valorii reziduale şi de a deveni proprietara bunurilor.

În drept reclamanta şi-a întemeiat cererea de cheme în judecată pe dispoziţiile art. 969, art. 1106, art. 1107. art. 1130, art. 1131 şi art. 1132 din Codul civil şi art. 8 din OG nr. 51/1997.

În probaţiune s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriu luat pârâtei şi a probei cu expertiză contabilă.

La dosarul cauzei reclamanta a depus următoarele înscrisuri: filele CEC seria BH 326 nr. 0046579 din 02.06.2008, seria BH 326 nr. 0046580 din 23.06.2008, seria BH 326 nr. 0046581 din 07.07.2008, seria BH 326 nr. 0046582 din 28.07.2008, seria BH 326 nr. 0046587 din 15.08.2008 şi seria BH 326 nr. 0046588 din 12.09.2008, contractul de leasing financiar nr. 9027/09.02.2006, contractul de leasing financiar nr. 9275/23.02.2006, declaraţiile de reziliere din 16.11.2006, adresa nr. 17 din 15.05.2008, adresa SC EL SRL nr. 14/18.08.2008, extrase de cont ale SC EL SRL, oferta de recalculare a ratelor.

Cererea a fost timbrată corespunzător.

La solicitarea părţilor, prin încheierea de şedinţă de la 20.01.2009, instanţa a încuviinţat amânarea cauzei pentru încheierea unei tranzacţii.

În şedinţă publică de la 10.02.2009, pârâta SC T LEASING SA, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dolj şi a solicitat declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti, având în vedere art. 5 Cod procedură civilă şi faptul că sediul pârâtei SC T LEASING SA se află în Bucureşti, str. Putul lui Zamfir nr. 8-12, sector 1 şi, mai mult, acţiunea în obligaţia de a face formulată de către reclamantă este o acţiune neevaluabilă în bani şi coroborând art. 5 cu art. 2 pct. 1 lit. a din Codul de procedură civilă, competent a judeca prezenta cauză este Tribunalul Bucureşti.

Părţile au depus concluzii scrise pe excepţia invocată.

Cu privire la excepţia invocată instanţa a reţinut că, în fapt, urmare a neîndeplinirii de către SC MA SRL a obligaţiilor asumate prin contractele de leasing financiar nr. 9027 din 09.02.2006 şi nr. 9275 din 23.02.2006, reclamanta a efectuat plăţi către pârâtă, conform extraselor şi documentelor bancare depuse la dosar.

Între părţile prezentei cauze nu există însă un raport contractual direct, obiectul cererii constituindu-l  stabilirea pe cale judecătorească a unei obligaţii de a încheia noi contracte de leasing financiar cu pârâta având acelaşi obiect şi aceleaşi clauză cu cele sus-amintite.

În acest sens, înscrisurile depuse în cauză nu permit instanţei să aprecieze asupra existenţei unui acord al pârâtei cu privire la schimbarea părţilor raportului juridic obligaţional iniţial prin novaţie şi cu privire la existenţa unui consimţământ al creditorului în acest sens.

Potrivit art. 7 C.pr.civ., cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului principal.

Totodată, tribunalul este competent să soluţioneze în primă instanţă cauzele comerciale al căror obiect nu este evaluabil în bani, conform art. 2 alin.1 pct. 1 lit.a) C.pr.civ..

Instanţa a constatat astfel că, de vreme ce între părţile prezentei cauze nu se poate stabili cu privire la faptul existenţei unui raport juridic obligaţional direct,  competenţa de soluţionare a dosarului se determină prin raportare la dispoziţiile legale reglementând competenţa generală exclusivă, respectiv art. 7 C.pr.civ., iar nu cele reglementând o competenţă alternativă, precum sunt cele conţinute în art. 10 raportat la art. 12 .C.pr.civ..

Prin urmare, competenţa se stabileşte în raport de instanţa sediului principal al pârâtei, iar nu în raport de instanţa locului naşterii obligaţiei sau a locului plăţii, între părţi neexistând raporturi obligaţionale.

În egală măsură instanţa a apreciat că prezentul litigiu are ca obiect obligaţie de a face, instanţa nefiind investită cu soluţionarea unei acţiuni reale privitoare la un bun imobil, pentru a deveni incidente în cauză dispoziţiile art. 13 C.pr.civ..

În consecinţă, reţinând caracterul absolut şi peremptoriu al excepţiei invocate, în raport de dispoziţiile art. 7 şi art. 2 alin.1 pct. 1 lit.a) C.pr.civ..C.pr.civ.  şi  de cele ale art. 158 şi 159 C.pr.civ., instanţa  prin sentinţa nr. 105 din 12.02.2009 a admis  excepţia necompetenţei teritoriale invocată de către pârâtă şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţa a declarat recurs reclamanta la data de 24.02.2009, cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel Craiova sub nr. 497/54/2009, recurs ce a fost admis prin decizia nr. 572 din 02.04.2009, apreciindu-se asupra faptului invocării tardive a excepţie relative a necompetenţei teritoriale.

Cauza a fost trimisă Tribunalului Dolj în vederea continuării judecării pe fond a acesteia., aceasta fiind înregistrată la data de 01.09.2009 pe rolul Tribunalului Dolj - Secţia Comercială sub nr. 10541/63/2009.

La data de 25.09.2009 pârâta SC T LEASING SA a depus la dosar întâmpinare faţă de cererea de chemare în judecată formulată de SC EL SRL, prin care a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii capetelor de cerere referitoare la constatarea intervenirii acordului expres de voinţă al TBI în substituirea societăţii M.A.  SRL cu societatea reclamantă în contractele de leasing nr. 9027/2006 şi 9275/2006, la constatarea efectuării plăţilor succesive la nivelul sumei de 225.000 lei şi al refuzului TBI de a încheia noile contracte de leasing financiar cu societatea reclamantă, iar pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată. De asemenea, a mai solicitat obligarea societăţii reclamante la plata cheltuielilor de judecată ce au fost ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

În motivare pârâta a arătat că în cauza de faţă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru care instanţa să poată pronunţa o hotărâre prin care TBI să fie obligată să încheie contractele de leasing cu reclamanta SC EL SRL, întrucât pe de o parte contractele de leasing nr. 9027 şi 9275 au fost reziliate încă din data de 23.11.2006, pe de altă parte nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a putea opera novaţia, respectiv nu există intenţia părţilor de a nova şi contractul de leasing este un contract intuitu personae, persoana utilizatorului neputând fi schimbată fără a fi parcursă etapa verificării prealabile a bonităţii societăţii solicitate, şi nu în ultimul rând, în speţă, ca urmare a plăţii efectuate de către E. L SRL în numele MA SRL, s-au născut raporturi juridice numai între aceste două societăţi, în temeiul cărora reclamanta în calitate de solvens îşi poate recupera sumele de bani respective de la debitorul în numele căruia a efectuat plata.

La termenul de judecată de la data de 03.11.2009 instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă prin întâmpinare, reţinând în acest sens că prin cererea introductivă reclamanta a solicitat instanţei să dispună prin hotărârea pe care o va pronunţa obligarea pârâtei SC T LEASING SA la încheierea noilor contracte de leasing financiar cu societatea noastră având acelaşi obiect şi aceleaşi clauze, ca urmare a acordului acestei societăţi finanţatoare ca reclamanta să efectueze toate plăţile ce reprezentau obligaţia asumată de către societatea utilizatoare a celor două contracte de leasing financiar nr. 9027/06.02.2006 respectiv nr. 9275/23.02.2006 şi a asumării totodată de către pârâtă a obligaţiei de a realiza novaţiunea prin schimbarea debitoarei cu societatea noastră, precum şi obligarea pârâtei SC T LEASING SA la plata daunelor cominatorii în cuantum de 50 RON pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligaţiei de a încheia contractele de leasing financiar pentru bunurile al căror utilizator a fost SC MA SRL, începând cu data pronunţării hotărârii de către instanţa de fond şi data realizării efective a novaţiei de debitor şi la plata  cheltuielilor de judecată.

Faţă de cele solicitate de către reclamantă instanţa a apreciat că prezenta cerere are două capete de cerere, unul  având ca obiect obligaţie de a face şi unul având ca obiect obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii, în acest sens fiind, de altfel, şi constatările reţinute de către Curtea de Apel Craiova care, în cuprinsul deciziei nr. 572 din 02 aprilie 2009 a apreciat că obiectul pricinii îl constituie obligarea pârâtei de a încheia noile contracte de leasing prin substituirea de debitor (novaţie subiectivă), acţiunea reclamantului fiind o acţiune personală, patrimonială  prin care se valorifică drepturi de creanţă.

Potrivit ar. 111 C.pr.civ., partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenţei sau neexistenţei unui drept, fiind, într-adevăr, inadmisibilă cererea pentru constarea existenţei sau inexistenţei unei stări de fapt.

Prin urmare, faţă de calificarea adusă obiectului acţiunii, instanţa a considerat că excepţia inadmisibilităţii cererii a fost invocată de către pârât în raport de o calificare greşită a obiectului pricinii reţinută de către acesta, o acţiune având ca obiect obligaţie de a face nu poate fi inadmisibilă, ci doar întemeiată sau neîntemeiată, în raport de aprecierea ansamblului probator administrat, excepţia inadmisibilităţii întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C.pr.civ. putând viza doar o acţiune în constatare.

Pe parcursul judecăţii pârâta a depus la dosar în apărare, înscrisuri, respectiv,declaraţie de reziliere, dovadă de comunicare, cerere de închidere anticipată, angajament de plată, adresa nr. JR 7946/E/09.09.2008.

Din analiza ansamblului actelor depuse în cauză şi a probelor administrate instanţa reţine că, în fapt, între pârâtă în calitate de finanţator şi SC M A SRL în calitate de utilizator au fost încheiate două contracte de leasing financiar şi anume nr. 9027 din 06.09.2006 şi nr. 9275 din 23.02.2006 având ca obiect imobilul situat în Craiova, strada Câmpia Islaz, respectiv autoturismul Marca Nissan Modelul Terrano Potrivit clauzelor contractuale, durata până la care cele două contracte de leasing financiar produc efecte şi la care se naşte dreptul societăţii utilizatoare, în locul căreia cu acordul finanţatorului a efectuat reclamanta în totalitate plata, de a achita valoarea reziduală şi de a-şi exprima astfel opţiune pentru cumpărarea bunurilor se întinde până la data de 12.02.2011, respectiv până a de 07.04.2010, astfel cum rezultă din Anexele cuprinzând contravaloarea şi ratele de leasing scadente parte a fiecărui contract.

Ca urmare a neachitării la scadenţă a ratelor stabilite prin contract, cele două contracte de leasing financiar au fost reziliate unilateral de către finanţator, declaraţiile de reziliere unilaterală din 17.11.2006, respectiv 23.11.2006, fiindu-i comunicate utilizatorului prin BEJ DG. În cuprinsul acestora s-a menţionat expres faptul că rezilierea unilaterală a celor două contracte a fost determinată de culpa utilizatorului de a nu plăti ratele scadente, punându-i-se totodată în vedere acestuia cuantumul obligaţiilor pecuniare ce îi mai reveneau în baza clauzelor contractuale asupra cărora părţile au convenit.

Ulterior comunicării declaraţiilor de reziliere, administratorul social al utilizatorului a comunicat finanţatorului, pârâta prezentei cauze, faptul că sumele apreciate a fi datorate în temeiul celor două contracte de leasing vor fi achitate cu file CEC emise de către reclamanta SC EL SRL. În acest sens au fost înaintate pârâtei două adrese la 07.02.2008, respectiv 15.05.2008.

Mai târziu, urmare a adresei nr.14/18.08.2008 înaintate pârâtei de către reclamantă, adresă prin care aceasta punea pârâta în întârziere cu privire la neîndeplinirea de către aceasta a obligaţiei sale de a încheia noi contracte de leasing, pârâta i-a comunicat acesteia la data de 09.09.2008 refuzul său de a da curs acestei solicitări motivat de caracterul intuituu personae al contractului de leasing.

Potrivit art. 1131C.civ., novaţia prin schimbare de debitor are loc atunci când un terţ se angajează faţă de un creditor să plătească datoria, fără ca pentru aceasta se ceară concursul debitorului iniţial.

Pentru ca novaţia să aibă loc trebuie îndeplinite, pe lângă condiţiile generale de validitate ale unei convenţii, şi unele condiţii specifice: existenţa unei obligaţii valabile care urmează a se stinge prin novaţie, naşterea unei obligaţii noi valabile care să conţină un element nou faţă de vechea obligaţie şi existenţa intenţiei părţilor de a nova, în lipsa acestei intenţii, existenţa celorlalte două condiţii neputând duce la realizarea novaţiei.

Instanţa constată că, analizând îndeplinirea sau nu în cauză a condiţiilor intervenirii unei novaţii prin schimbare de debitor, comunicarea către utilizator a declaraţiilor de reziliere unilaterală a avut drept efect o transformare a obiectului obligaţiilor ce îi reveneau utilizatorului în baza celor două contracte de leasing. Astfel, obligaţia utilizatorului de a achita ratele de leasing a încetat, revenindu-i acestuia obligaţia de a achita suma pretinsă de către finanţator în baza clauzelor contractelor de leasing ca urmare a rezilierii contractului din culpa sa.

Se apreciază, prin urmare, că obligaţia de a achita ratele de leasing, obligaţie cu privire la care reclamanta susţine că a format obiectul novaţiei, nu mai exista ca obligaţie valabilă la momentul în care au fost emise de către reclamantă filele CEC prin care aceasta a înţeles să achite ratele restante pentru utilizator şi în numele acestuia. De altfel, din cuprinsul adresei înaintate finanţatorului de către utilizator rezultă faptul că sumele datorate urmau să fie achitate prin file CEC emise de către reclamantă, iar nu existenţa unei eventuale convenţii între utilizator şi reclamantă cu privire la posibilitatea ca aceasta din urmă să i se substituie în raporturile contractuale derulate cu finanţatorul.

În aceste condiţii, reţinând că ulterior intervenirii rezilierii unilaterale a celor două contracte de leasing obligaţia care ar fi putut forma obiectul novaţiei nu mai exista, instanţa consideră că prima condiţie a operării unei novaţii prin schimbare de debitor – aceea a unei obligaţii valabile, nu este îndeplinită.

În egală măsură, se apreciază că, faţă de refuzul manifestat de către finanţator cu privire la substituirea debitorului său, refuz exprimat expres prin adresa din 09.09.2008 înaintată reclamantei, pârâta a arătat în mod neechivoc faptul lipsei intenţiei sale de a nova.

De altfel, lipsa intenţiei sale de a nova a fost în mod justificat exprimată în condiţiile în care, contractul de leasing având un caracter intuituu personae nu putea forma obiectul nici al unei novaţii şi nici al unei eventuale subrogaţii de debitor.

Intenţia de a nova trebuie să rezulte expres din manifestarea de voinţă a părţilor, lipsa manifestării exprese a voinţei creditorului ducând la imposibilitatea operării novaţiei.

Instanţa constată astfel că în cauză nu este îndeplinită nici condiţia existenţei intenţiei părţilor de a nova şi, drept consecinţă, faţă de neîndeplinirea condiţiilor speciale cerute de lege pentru valabilitatea unei novaţii prin schimbare de debitor, apreciază drept neîntemeiată cererea reclamantei.

În acelaşi sens, instanţa reţine că, de vreme ce între părţile prezentei cauze nu există un raport contractual direct, obiectul cererii constituindu-l  stabilirea pe cale judecătorească a unei obligaţii de a încheia noi contracte de leasing financiar cu pârâta având acelaşi obiect şi aceleaşi clauză cu cele sus-amintite, obligaţie ce ar fi putut fi apreciată ca validă doar în condiţiile în care s-ar fi stabilit în sensul existenţei unui acord al pârâtei cu privire la schimbarea părţilor raportului juridic obligaţional iniţial prin novaţie,  în sarcina pârâtei nu poate fi reţinută existenţa unei obligaţii de a încheia noi contracte de leasing.

Prin urmare, faţă de cele mai-sus reţinute şi având în vedere dispoziţiile art. 1129 şi urm. C.civ.,  precum şi cele ale art. 1073 C.civ., instanţa a respins cererea, aceasta fiind neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare