Insolvenţă. Antrenarea răspunderii administratorului social în temeiul art. 138 lit d din Legea nr. 85/2006

Insolvenţă. Antrenarea răspunderii administratorului social în temeiul art. 138 lit d din Legea nr. 85/2006 M

Potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, la cererea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă, prin ţinerea unei contabilităţi fictive, dispariţia unor documente contabile sau neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea.

În condiţiile în care administratorul social nu a predat documentele solicitate, se naşte prezumţia simplă că nu s-a ţinut evidenţa contabilă a debitorului, prezumţie care putea fi răsturnată de pârât prin predarea respectivelor documente către lichidator. 

Refuzul nejustificat al acestuia naşte prezumţia că administratorul social, prin fapta sa, a contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă.

Prejudiciul creat creditorilor este reprezentat de partea din masa pasivă ce rezultă din tabelul definitiv al creanţelor, care nu poate fi acoperit din averea debitorului. Prejudiciul există, este cert, real şi efectiv  şi se datorează imposibilităţii identificării activului şi pasivului societăţii, fapt ce împiedică recuperarea creanţelor acesteia.

Fapta administratorului este o faptă negativă, constând în neîndeplinirea unei obligaţii legale şi are caracter ilicit, fiind sancţionată atât de Legea nr. 31/1990 cât şi de legea contabilităţii. Legătura de cauzalitate între neţinerea contabilităţii conform legii şi prejudiciul creditorilor este evidentă deoarece atât timp cât administratorul nu cunoaşte activul, nu poate cunoaşte care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta. Vinovăţia administratorului există deoarece lui îi incumbă obligaţia legală a ţinerii contabilităţii, este răspunzător faţă de societate pentru existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere, potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990 M iar neţinerea contabilităţii îi este imputabilă.

( Trib. Dolj, Secţia comercială, Sentinţa nr. 50 din 19 ianuarie 2011)

La data de 15.10.2010, lichidatorul judiciar E C SPRL, desemnat să administreze procedura falimentului debitorului S.C. S I S.R.L., a formulat cerere  de antrenare a răspunderii materiale împotriva pârâtului F. A., solicitând instanţei obligarea acestuia la plata întregului pasiv al debitorului, în cuantum de 158.515 lei.

În motivare, a arătat că deşi a notificat în mod repetat pârâtul în calitate de administrator social al debitorului, solicitându-i acestuia să depună actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, acesta nu s-a conformat solicitării. A mai arătat că  începând cu data de 20.10.2005 pârâtul a deţinut funcţia de administrator al debitorului S.C. S I S.R.L. Craiova, dar  nu a întocmit şi depus bilanţurile anuale aferente anilor 2005-2007.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.

În susţinerea cererii, lichidatorul judiciar a depus în copie certificat furnizare informaţii privind debitorul, notificări, confirmare de primire, tabelul definitiv consolidat al creanţelor împotriva debitorului şi a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtului, probe ce au fost încuviinţate, pârâtul fiind citat cu menţiunea prezentării la interogatoriu.

Deşi legal citat cu menţiunea personal la interogatoriu, pârâtul nu a depus întâmpinare  şi nu s-a prezentat la strigarea cauzei.

Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanţa reţine că începând cu data de 20.10.2005 pârâtul a deţinut funcţia de administrator al debitorului S.C. Sagitarius Impex S.R.L. Craiova, dar  nu a întocmit şi depus bilanţurile anuale aferente anilor 2005-2007. De asemenea deşi pârâtul a fost notificat şi la sediul debitoarei şi la domiciliu, solicitându-i-se depunerea actelor şi documentelor contabile ale societăţii falite, acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de lege.

 Conform tabelului definitiv consolidat al creanţelor, pasivul debitorului este în cuantum de 158.515 lei.

Potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, la cererea lichidatorului judiciar, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, să fie suportată de membrii organelor de conducere sau de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă, prin ţinerea unei contabilităţi fictive, dispariţia unor documente contabile sau neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea.

În cauză, deşi notificat pentru a depune documentele financiar – contabile ale societăţii, pârâtul în calitate de administrator social nu s-a conformat notificării.

În condiţiile în care administratorul social nu a predat documentele solicitate, se naşte prezumţia simplă că nu s-a ţinut evidenţa contabilă a debitorului, prezumţie care putea fi răsturnată de pârât prin predarea respectivelor documente către lichidator. 

Refuzul nejustificat al acestuia naşte prezumţia că administratorul social, prin fapta sa, a contribuit la ajungerea debitorului în insolvenţă.

Prejudiciul creat creditorilor este reprezentat de partea din masa pasivă ce rezultă din tabelul definitiv al creanţelor, care nu poate fi acoperit din averea debitorului. Prejudiciul există, este cert, real şi efectiv  şi se datorează imposibilităţii identificării activului şi pasivului societăţii, fapt ce împiedică recuperarea creanţelor acesteia.

Fapta administratorului există, este prevăzută de art. 138 alin 1 lit d din Legea nr. 85/2006 şi constă în neţinerea contabilităţii în conformitate cu legea, fiind prezumată ca urmare a nepunerii la dispoziţia lichidatorului a documentelor prevăzute de art. 28 din legea insolvenţei. Fapta este o faptă negativă, constând în neîndeplinirea unei obligaţii legale şi are caracter ilicit, fiind sancţionată atât de Legea nr. 31/1990 cât şi de legea contabilităţii. Legătura de cauzalitate între neţinerea contabilităţii conform legii şi prejudiciul creditorilor este evidentă deoarece atât timp cât administratorul nu cunoaşte activul, nu poate cunoaşte care este gradul de îndatorare pe care societatea îl poate suporta. Vinovăţia administratorului există deoarece lui îi incumbă obligaţia legală a ţinerii contabilităţii, este răspunzător faţă de societate pentru existenţa registrelor cerute de lege şi corecta lor ţinere, potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990 M iar neţinerea contabilităţii îi este imputabilă.

Pentru aceste considerente, instanţa apreciază că în cauză fapta pârâtului întruneşte elementele răspunderii delictuale prevăzute de art. 138 alin 1 lit d din Legea nr. 85/2006 astfel că urmează a  admite cererea lichidatorului şi a obliga pârâtul la plata sumei de 158.515 lei reprezentând pasivul debitorului rămas neacoperit.

Domenii speta

Spete similare