Art. 103 c.p.civ. - Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul cînd legea dispune altfel sau cînd partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare ma...

Art. 103 c.p.civ. - Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul cînd legea dispune altfel sau cînd partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

 Prin d e c i z i a  nr. 97 din data de 3 februarie 2010 s-a respins cererea de repunere în termen formulată de pârâţii P. I. şi P. M.

Admite excepţia tardivităţii invocată de intimata reclamantă A.F. P. B.

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de pârâţii P. I. şi P. M., ambii domiciliaţi în  ....., împotriva deciziei civile nr.293 pronunţată la 2 noiembrie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu reclamanta A. F. P.

În fapt prin prin  cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău la data de 11.08.2008 sub nr.5953/200/2008, reclamanta A. F. P. Buzău a solicitat, în temeiul art.36 alin.2 din Codul familiei şi art.154 alin.1 Cod procedură fiscală, partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei de pârâţii P. I. şi P. M.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că are calitatea de creditoare a pârâtului P. I. care, prin sentinţa civilă nr.64/29.03.2006 a Tribunalului Buzău, a fost obligat să plătească suma de 322.499 lei către bugetul general consolidat, că urmare a declanşării procedurii de executare silită au fost identificate de către executorii fiscali mai multe bunuri imobile în patrimoniul acestuia, respectiv: apartament în suprafaţă de 47,99 mp, compus din două camere, situat în B. str....., bl...., ap. 15, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.3 din 19.10.1990, garsonieră în suprafaţă de 29,45 mp, situată în B. str..., bl., ap. 13, teren în suprafaţă de 238 mp, situat în B., str. N. B., nr. .... şi că toate aceste bunuri sunt deţinute în coproprietate devălmaşă cu soţia, pârâta P. M..

S-a mai arătat, de asemenea, că îndestularea creanţei nu se poate realiza decât prin executare silită, că potrivit art.154 Cod procedură fiscală, în cazul în care debitorul deţine bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra celor atribuite lui în urma partajului judiciar şi că pentru toate aceste motive se solicită partajul, iar bunurile să fie atribuite, în natură, debitorului P. I., reclamanta apreciind că există suficiente temeiuri care justifică împărţirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, în cauză găsindu-şi aplicare prevederile art. 36 alin. 2 din Codul familiei.

Prin sentinţa civilă nr.4656 pronunţată la data de 30.06.2009, Judecătoria Buzău a admis  acţiunea şi a dispus partajarea bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei, prin omologarea variantei a III-a din raportul de expertiză B. V. M.

 -2-

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa nr.64/29.03.2006 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr.340/2005 pârâtul P. I. în calitate de administrator al SC I.E. G. a fost obligat, alături de numita P. M. D., să plătească bugetului de stat, prin intermediul DGFP Buzău, suma de 322.499 lei.

Instanţa a mai reţinut că pentru recuperarea creanţei s-a pornit executarea silită de către reclamanta de faţă, care, în urma demersurilor efectuate, a constatat că debitorul deţine în proprietate devălmaşă, alături de soţia sa, pârâta P. M. cele trei imobile menţionate în cererea de chemare în judecată, situaţie transmisă de Primăria Buzău - Direcţia Economică, cu adresa nr. 9026/26.03.2007.

S-a mai arătat că, potrivit art.154 Cod procedură fiscală, în cazul în care debitorul deţine bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra celor atribuite lui în urma partajului judiciar.

În ceea ce priveşte modalitatea de împărţeală a bunurilor, instanţa a motivat omologarea variantei a III-a din raportul de expertiză, prin aceea că este mai judicioasă, în condiţiile în care pârâţii au nevoie de un spaţiu de locuit.

Împotriva sentinţei au declarat apel pârâţii P. I. şi P. M. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în ceea ce priveşte modalitatea de atribuire a bunurilor, susţinând că nu sunt de acord cu omologarea variantei a III-a din  raportul de expertiză întocmit de expert B. V. M. şi că apartamentul cu două  camere trebuia să fie atribuit pârâtei P. M., şi nu soţului ei, P. I.

Prin decizia nr.293 pronunţată la 2 noiembrie 2009 Tribunalul Buzău a respins apelul ca nefondat, reţinând că soluţia pronunţată este legală şi temeinică, întrucât pârâţii P. I.şi P. M. la instanţa de fond nu şi-au exprimat un punct de vedere cu privire la modalitatea de împărţeală a bunurilor imobile şi nu au administrat probatorii din care să rezulte dacă locuiesc efectiv în vreunul din cele două imobile sau dacă au şi alte posibilităţi de a locui.

Aşa fiind, apreciind că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art.36 alin.2 din Codul Familiei şi a dispoz. art.154 alin.1 din Codul de procedură fiscală, tribunalul a respins apelul ca nefondat.

Apelanţii pârâţi, P. I. şi P. M., au formulat cerere de repunere în termenul de recurs şi cerere de  recurs, pentru următoarele  motive:

Susţin  recurenţii că decizia Tribunalului Buzău le-a fost comunicată la data de 12.11.2009, însă datorită unor probleme medicale nu au putut formula în termen cererea de  recurs, precizând că perioada de tratament medical şi obligaţia stabilită de medic de a fi izolaţi la domiciliu a fost cuprinsă între data de 26.11. – 30.11.2009 şi având în vedere faptul că data de 1 decembrie este stabilită ca zi nelucrătoare, a depus cererea de recurs pe data de 2 decembrie 2009.

Cu privire la motivele de recurs, recurenţii arată că atât hotărârea judecătoriei cât şi cea pronunţată de instanţa de apel, sunt netemeinice întrucât instanţa a omologat raportul de expertiză în varianta a III-a, atribuindu-i recurentului P. I.  apartamentul, iar garsoniera i-a fost atribuită recurentei P. M.

-3-

Apreciază recurenţii că instanţele trebuia să atribuie apartamentul cu două camere recurentei P. M., iar garsoniera către P. I. datorită faptului că sunt persoane în vârstă şi nu pot locui într-o singură cameră, în suprafaţă de 29,45  mp.

Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei, iar pe fond atribuirea apartamentului cu două camere către P. M. iar garsoniera către P. I.

  Curtea a reţinut  următoarele:

Cu privire la cererea de repunere în termen, Curtea va reţine că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele motive:

Potrivit art.103 alin.1 cod pr. civilă, neexercitarea oricărei căi de atac, în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune  altfel,  sau  când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.

Susţinerea recurenţilor că au fost bolnavi în perioada 26 – 30.11.2009, conform  adeverinţelor medicale aflate la dosar şi potrivit cărora li s-a recomandat tratament şi izolare la domiciliu şi că nu au putut formula cererea de recurs în termenul legal, urmează a fi respinsă, întrucât motivele invocate nu sunt de natură a aprecia că recurenţii s-au aflat într-un caz de forţă majoră, aceştia aveau posibilitatea să angajeze un avocat pentru redactarea motivelor de recurs, iar angajarea apărătorului putea fi făcută şi de către o altă rudă.

Mai mult, decizia Tribunalului Buzău a fost comunicată recurenţilor, conform dovezilor aflate la filele 22 şi 23 dosar apel, la data de 13.11.2009, iar adeverinţele medicale sunt pentru perioada 26 - 30.11.2009, exact în perioada când expira  termenul de declarare a recursului.

Chiar dacă recurenţii au avut anumite probleme de sănătate, aceştia aveau timp să declare recurs imediat după primirea deciziei Tribunalului Buzău, pentru că, aşa cum s-a arătat, decizia le-a fost comunicată pe data de 13.11.2009, având timp să formuleze motivele de recurs până pe data de 30.11.2009 când expira termenul de declarare a acestuia.

Faţă de aceste considerente, Curtea va respinge cererea de repunere în termenul de recurs.

La termenul de judecată din data de 03.02.2010, s-a invocat excepţia tardivităţii declarării recursului de către recurenţii pârâţi P. I. şi P. M.

 Potrivit dispoziţiilor art.301 cod pr. civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.

Întrucât decizia Tribunalului Buzău a fost comunicată recurenţilor la data de 13.11.2009, conform dovezilor de comunicare de la filele 22 şi 23 dosar apel, iar aceştia au declarat recurs pe data de 02.12.2009, ultima zi de declarare a recursului  fiind 30.11.2009, Curtea  va admite excepţia tardivităţii şi va respinge recursul ca tardiv formulat.

Domenii speta

Spete similare