Contraventii

JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDEŢUL BACĂU SENTINŢA CIVILĂ  NR. 141

Din 19.01.2011

Constată că prin cererea înregistrată sub nr..../260/2010 pe rolul Judecătoriei Moineşti , petenta T.F. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenţie seria CC nr.5908059/30.05.2010 emis de IPJ Bacău -Serviciul Poliţiei Rutiere - FDNE Comăneşti , solicitând anularea acestuia , respectiv exonerarea de plata amenzii , anularea măsurii reţinerii permisului de conducere , în subsidiar aplicarea măsurii avertismentul.

In motivarea plângerii, petenta a arătat că viteza de deplasare pe care a inserat-o agentul constatator nu este cea reală , agentul constatator a stabilit 2 sancţiuni pentru aceeaşi faptă , procesul verbal este lovit de nulitate absolută deoarece nu a fost completat conform art.16 alin.l din OG 2/2001 .

Se arată de asemenea că procesul verbal de contravenţie este lovit de nulitate absolută şi în conformitate cu art.20 alin.2 din OG nr.2/2001 , deoarece agentul constatator a încadrat depăşirea vitezei la art.99 alin.2 şi art.108 alin.l lit.a pct .4 , contravenţie care este pedepsită cu două puncte penalizare iar lipsa actelor a încadrat-o atât la art.108 alin.4 lit.a cât şi la art.101 alin.l pct. 18 , fiind astfel sancţionată dublu.

i

Cererea a fost motivată în drept conform OUG 195/2002, OG 2/2001, Ordinul 301/2005, HG 139/2006.

Plângerea a fost scutită de la plata taxelor de timbru, în conformitate cu art. 36 din OG nr. 2/2001 şi cu art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997.

Intimata a depus întâmpinare prin care se arată că procesul verbal de contravenţie este legal întocmit şi solicită respingerea plângerii.

S-au depus fotografii radar, buletinul de verificare metrologică, precum şi anumite precizări legate de constatarea contravenţiei reţinute în sarcina petentului.

Petenta a solicitat ca intimata să depună şi următoarele înscrisuri: dovezi privind locul unde se presupune că s-ar fi efectuat înregistrarea , copie după registrul de evidenţă a abaterilor, certificatul de omologare a aparatului radar, proba că aparatul radar şi-a făcut autoverificarea la pornire , seria aparatului radar şi dacă ea a fost inserată în cuprinsul procesului verbal, atestatul operatorului radar.

Analizând procesul verbal atacat, faţă de susţinerile petentului şi de înscrisurile depuse la dosar, instanţa reţine:

Registrul de evidenţă a abaterilor reprezintă un act întocmit pentru uzul intern al organului constatator, nea vând o influenţă asupra verificării legalităţii

2

şi temeiniciei procesului verbal şi neavând legătură cu fapta imputată petentului, a cărei analiză se efectuează în procedura prevăzută de OG nr. 2/2001.

Nu este necesară depunerea „certificatului de omologare" a aparatului radar, în fapt, dovada aprobării de model cu privire la acest tip de aparat. Astfel, din conţinutul buletinului de verificare metrologică fila 16 reiese faptul că aparatul de tip Python II a primit aprobarea de model 185/2001, aspect ce oricum poate fi aflat prin simpla consultare a sitului Biroului Român de Metrologie Legală. De asemenea, această instituţie nu efectuează verificarea metrologică decât a aparatelor care au primit deja aprobarea de model.

In ceea ce priveşte aşa-numita probă că aparatul şi-a făcut autoverificarea la pornire, acest aspect este verificat de acelaşi Birou Român de Metrologie Legală, conform NML 021/05, buletinul de verificare metrologică nefiind acordat decât în ipoteza îndeplinirii şi a acestei condiţii. Reiese, aşadar, că existenţa buletinului de verificare metrologică implică şi dovada faptului că aparatul radar îşi face autoverificarea la pornire.

Petenta a fost sancţionată contravenţional, reţinându-se în procesul verbal atacat că, la data de 30.05.2010 conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare MS-79-LEX , pe DN 12 A , în localitatea Palanca , jud. Bacău a depăşit viteza legală prevăzută pentru acel sector de drum, circulând cu 65 km/h şi nu avea asupra sa actul de identitate şi permisul de conducere.

S-a reţinut încălcarea prevederilor art. 49 din OUG nr. 195/2002, art. 147 din HG 1391/2006 , art. 108 alin.4 lit.a cât şi la art. 101 alin.l pct.18 din OUG nr. 195/2002, a fost aplicată sancţiunea amenzii, în cuantum de 480 de lei şi 2 puncte penalizare.

Verificând, sub aspectul legalităţii, procesul verbal atacat, instanţa constată că acesta cuprinde toate elementele prevăzute, sub sancţiunea nulităţii absolute, de art. 17 din OG nr. 2/2001. De asemenea, nu există alte motive de nelegalitate ce ar putea fi luate în considerare din oficiu.

Conform art. 105 al. 2 C. pr. civ., care completează OG nr. 2/2001, prevede că actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, din care reiese că şi în situaţia în care ar fi fost încălcată vreo dispoziţie legală, sancţiunea nulităţii ar fi putut interveni doar în ipoteza producerii unei vătămări care să nu poată fi înlăturată în alt mod şi ţinând cont de faptul că petentul nu a fost vătămat în nici un fel, acest motiv de nelegalitate a procesului verbal este neîntemeiat.

Potrivit art. 3.1.1. pct. c din Norma de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulaţie a autovehiculelor (cinemometre)", în regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic eroarea maximă tolerată este de ±4 km/h pentru viteze până la 100 km/h şi de ±4% din valoarea convenţional adevărată, pentru viteze egale sau mai mari decât 100 hm/h.

3

Prin urmare, aparatul cu care a fost măsurată viteza petentei, fiind verificat metrologic, îndeplineşte condiţiile de mai sus, având o eroare maximă de ±4% din viteza reţinută, aceea de 61 km/h. Instanţa nu poate verifica dacă în momentul măsurării vitezei petentei eroarea aparatului a fost în sensul indicării unei viteze mai mari, a unei mai mici sau nu a existat, existând, aşadar, un dubiu sub acest aspect.

Conform principiului conform căruia în cazul aplicării unei sancţiuni orice dubiu trebuie interpretat în favoarea celui sancţionat (in dubio pro reo), instanţa constată că în cauză nu este în afară de orice dubiu faptul că petenta a condus cu viteza de 65 km/h, singura viteză aflată, conform dispoziţiei legale sus-amintite, dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind situată în jurul valorii de 61 km/h.

Prin urmare, deşi în fotografia depusă la dosar viteza indicată este aceea de 65 km/h, instanţa va avea în vedere, pentru verificarea corectitudinii aplicării sancţiunilor, viteza 61 de km/h, interpretând în favoarea petentei posibilitatea de eroare a aparatului radar.

Astfel, potrivit art.49 din OUG 195/2002,limita maximă de viteza în localităţi este de 50 km/h.

Conform art.101 alin. 18 OUG 195/2002 este contravenţie , nerespectarea obligaţiei conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2), respectiv , participanţii la trafic sunt obligaţi ca, la cererea poliţistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum şi alte documente prevăzute de lege.

Astfel rezultă că agentul constatator a încadrat juridic corect fapta ca şi modalităţile de sancţionare.

Instanţa constată că agentul a indicat faptul că este vorba despre aparatul radar montat pe auto Dacia Logan cu nr.B-19-YYP, în timp ce în buletinul de verificare metrologică se precizează, de asemenea, că acesta se referă la aparatul montat pe auto nr. B-19-YYP . Prin urmare, este dovedită identitatea între aparatul radar folosit la constatarea contravenţiei şi cel verificat metrologic conform buletinului depus la dosar .

Din studiul planşelor fotografice(filele 13,14 dosar) rezultă fără dubiu că autovehiculul rula cu viteza de 65 km în localitate.

In ceea ce priveşte acest aspect instanţa constată că prezumţia că situaţia de fapt reţinută prin procesul verbal de contravenţie este cea adevărată nu a fost răsturnată prin proba contrară de către petent în condiţiile art. 1169 C.civ.

Cu toate acestea instanţa reţine că potrivit art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 „ sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta , de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal,,.

4

Aşa fiind instanţa făcând aplicarea prevederilor legale mai sus menţionate apreciază că în speţă pericolul social concret nu justifică aplicarea directă a sancţiunii amenzii contravenţionale, având în vedere faptul că agentul constatator are posibilitatea legală de a aplica cu prioritate sancţiunea avertismentului, aceasta fiind în cauză proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite.

Instanţa apreciază că în speţă sunt incidente disp.art.5 alin.5 din OG 2/2001: „ potrivit cărora sancţiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporţională cu pericolul social al faptei săvârşite „.

Faţă de cele expuse anterior instanţa urmează a admite în parte plângerea şi va dispune înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicate cu sancţiunea „ avertisment,,.

De asemenea, faţă de finalitatea aplicării sancţiunii va pune în vedere petentului dispoziţiile art.7 alin.l din OG nr.2/2001: „ avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale,,

Vor fi menţinute celelalte prevederi ale procesului verbal de contravenţie .

Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare