Viol

Sentinţă penală 404 din 19.09.2011


JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDEŢUL BACĂU

DOSAR NR. 3731/260/2010

S.P.404/19.09.2011

JUDECĂTOR CARMEN ANEMARIA GROAPĂ

Constată că prin rechizitoriul nr. 1653/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi tâlhărie.

Se arată în actul de sesizare al instanţei că în noaptea de 12/13.06.2010, în jurul orei 1,00 , partea vătămată SG D se afla pe drumul petrolier 20 Tazlău din corn. Zemeş, împreună cu numiţii S M Ş şi I G, consumând vin adus de acasă.

La un moment dat, a venit în locul unde se aflau cei trei şi numitul C VA cu un bidon de vin de 1,5 1, rămânând împreună aproximativ o oră, timp în care partea vătămată şi martorii au consumat din vinul lor, iar inculpatul a consumat din vinul său, fără a-1 termina.

In jurul orei 2,00, cei patru s-au despărţit, S M Ş şi I G au plecat împreună spre locuinţele lor, iar partea vătămată şi inculpatul au mers împreună spre locuinţele lor, fiind vecini.

Potrivit martorilor S M Ş şi I G, partea vătămată era uşor ameţită, iar inculpatul era în stare de ebrietate. Potrivit aceloraşi martori, inculpatul nu a consumat din vinul lor ci numai din sticla sa, martorul S declarând că nu îşi aduce aminte dacă acesta terminase sau nu vinul din sticlă până s-au despărţit, în timp ce martora I G a declarat că inculpatul mai avea vin în bidon, fără a putea preciza exact cantitatea.

Potrivit declaraţiilor părţii vătămate, la jumătatea drumului spre casă, inculpatul a scos un briceag, pe care nu îl văzuse dinainte asupra sa, cu care 1-a ameninţat, punându-1 să consume din vinul pe care îl avea în bidonul său, lucru pe care acesta 1-a acceptat de frică. Ulterior, inculpatul i-a pus cuţitul la gât, conducându-1 pe uliţa din faţa locuinţei, desprinzând două scânduri dintr-un gard, ajungând apoi în spatele grajdului şi urcând amândoi în pod. Aici, sub ameninţarea cuţitului(briceagului) inculpatul a întreţinut cu partea vătămată relaţii sexuale orale şi anale, iar după consumarea acestora, partea vătămată a încercat să fugă, iar inculpatul 1-a prins, i-a smuls lănţişorul de aur de la gât, pe care 1-a băgat în buzunarul pantalonilor. Partea vătămată a încercat să îl ia înapoi, dar a fost muşcat de braţul stâng de către inculpat care i-a smuls şi telefonul mobil din mână. In timpul altercaţiei, partea vătămată a căzut din pod, în încăperea de dedesubt, în acest răstimp inculpatul fugind din pod.

Ulterior, partea vătămată a coborât din pod, strigându-1 pe inculpat pentru a-şi recupera bunurile, iar la strigătele sale au ieşit afară părinţii inculpatului

cărora partea vătămată le-a povestit cele întâmplate, aceştia încercând să-1 găsească pe la prieteni, fără rezultat însă, moment în care au anunţat poliţia.

In dimineaţa zilei următoare, pe la ora 08,00, martorii R F şi S M D s-au întors la locuinţa inculpatului, moment în care au fost strigaţi de acesta,care venea dinspre pădurea din apropiere, aruncându-le celor doi un telefon mobil şi lanţul de aur pentru a le da mamei sale, după care a fugit în pădure.

Ulterior, a fost contactat de inculpat tatăl acestuia care 1-a convins să se întoarcă acasă.

Fiind examinat, s-a constatat că lănţişorul avea cheiţa de prindere ruptă, fiind recunoscut şi predat părţii vătămate, împreună cu telefonul mobil sustras.

La data de 13.06.2010, în prezenţa mamei, partea vătămată S G Damian a depus plângere împotriva lui C V A pentru săvârşirea infracţiunilor de viol şi tâlhărie.

In cauză a fost întocmit raportul de constatare medico - legală nr. 283/OF/14.06.2010 de Cabinetul de medicină-legală Moineşti, rezultând existenţa unor leziuni pe corpul părţii vătămate ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale, printre care şi urme de muşcătură. De asemenea, acelaşi raport constată prezenţa unor fisuri anale ce pot fi puse în legătură cu un raport sexual, cu precizarea că acestea nu sunt specifice.

Cu privire la briceag, partea vătămată 1-a descris ca fiind mare, având o deschidere de 25 cm, cu mâner de culoare închisă, briceag însă care nu a putut fi identificat, cuţitul găsit la domiciliu şi cu care fusese la cules bureţi, necorespunzând briceagului descris de partea vătămată.

în apărare, inculpatul a declarat că nu a avut asupra sa nici un briceag sau cuţit şi că nu 1-a ameninţat pe partea vătămată, acesta acceptând de bună voie să meargă în pod şi să întreţină relaţii sexuale . Recunoaşte că a smuls lănţişorul de la gâtul părţii vătămate şi că a lovit-o pe aceasta în momentul în care a încercat să îl recupereze şi de asemenea, recunoaşte că a sustras şi telefonul părţii vătămate, dar nu a putu justifica în nici un fel fapta comisă, arătând că era în stare avansată de ebrietate.

Astfel, în declaraţia din data de 13.06.2010, inculpatul a declarat că „nu pot preciza cu ce haine era îmbrăcat George, şi nici dacă eu i-am rupt hainele de pe el. Anumite aspecte nu le pot preciza cu exactitate întrucât eram în stare avansată de ebrietate. "

Lipsa recunoaşterii inculpatului cu privire la fapta de viol nu este de natură să atragă concluzia nevinovăţiei sale, întrucât, existenţa unui complex de împrejurări, printre care altercaţia ulterioară raportului sexual, fuga imediată a inculpatului de la locul faptei, precum şi de acasă în momentul în care şi-a văzut părinţii stând de vorbă cu partea vătămată, este de natură să conducă la concluzia existenţei şi a unui conflict anterior între inculpat şi partea vătămată.

Cu privire la bunurile sustrase, acestea au fost recuperate, partea vătămată neconstituindu-se parte civilă, urmând a-şi preciza pretenţiile în faţa instanţei.

Inculpatul a fost reţinut şi apoi arestat preventiv conform încheierii nr. 8 din data de 14.06.2010 pronunţate în dosarul 3158/260/2010, însă prin încheierea din 08.07.2010, definitivă prin încheierea din 12.07.2010 a Tribunalului Bacău a fost pus în libertate

în cauză au fost audiaţi: inculpatul, partea vătămată, martori din lucrări, probe coroborate cu materialul de urmărire penală, din analiza căruia rezultă următoarele:

In fapt, în noaptea de 12/13.06.2010, în jurul orei 1,00, inculpatul C V a plecat împreună cu partea vătămată S G D spre casă, s-au oprit împreună la locuinţa inculpatului, au urcat în podul grajdului, unde au întreţinut relaţii sexuale, s-a ivit un conflict între cele două părţi în cursul căruia partea vătămată a încercat să fugă, însă nu a reuşit şi inculpatul i-a smuls părţii vătămate lănţişorul de la gât, acesta a încercat să-1 ia înapoi, însă a fost muşcat de inculpat, care i-a smuls şi telefonul mobil din mană. In timpul altercaţiei partea vătămată a căzut din pod în camera dedesubt, iar inculpatul a fugit. Ulterior, partea vătămată a strigat inculpatul pentru a-şi recupera bunurile, însă au ieşit afară părinţii inculpatului cărora partea vătămată le-a povestit cele întâmplate, aceştia încercând să-1 găsească pe la prieteni, însă fără rezultat, moment în care au anunţat poliţia. In dimineaţa zilei următoare, martorii R F şi S M D s-au întors la locuinţa inculpatului moment în care au fost strigaţi de acesta, care venea dinspre pădurea din apropiere, aruncându-le celor doi un telefon mobil şi lanţul de aur pentru a le da mamei sale, după care a fugit în pădure.

Partea vătămată audiată la instanţă descrie în amănunt situaţia premergătoare conflictului propriu zis dintre ea şi inculpat, cum au stat împreună cu alte persoane şi au consumat vin, după care s-au hotărât să meargă acasă. In continuare relatează că pe la jumătatea drumului inculpatul a scos un cuţit cu lama de 25 de cm, i 1-a pus la gât 1-a pus să bea vinul care îi mai rămăsese în bidon, după care tot sub ameninţare a urcat în podul grajdului de la locuinţa inculpatului. Acolo a întreţinut relaţii sexuale orale şi anale cu inculpatul, în aceleaşi codiţii. Apoi a vrut să fugă, însă CV i-a rupt lanţul de aur de la gât, însă inculpatul 1-a muşcat. In încercarea de a-şi lua lanţul a găsit telefonul în buzunarul inculpatului, acesta i-a tras un pumn în faţă şi a căzut din pod. în cădere s-au rupt hainele sale.

Varianta inculpatului este diferită, acesta precizând că în timp ce mergeau spre casă, partea vătămată i-a cerut inculpatului să întreţină relaţii sexuale. In condiţiile în care inculpatul era în stare de ebrietate, neştiind ce face a răspuns cererii părţii vătămate. După ce s-au îmbrăcat i-a admirat lanţul lui S G, însă acesta s-a smuls şi inculpatul a rămas cu lanţul în mână. Ulterior G a căzut la nivelul inferior, iar inculpatul a fugit.

în cauză a fost întocmit raportul de constatare medico - legală nr. 283/OF/14.06.2010 de Cabinetul de medicină-legală Moineşti, rezultând existenţa unor leziuni pe corpul părţii vătămate ce au necesitat 7-8 zile îngrijiri medicale, printre care şi urme de muşcătură. De asemenea, acelaşi raport constată prezenţa unor fisuri anale ce pot fi puse în legătură cu un raport sexual, cu precizarea că acestea nu sunt specifice.

Instanţa constată că pentru infracţiunea de viol, probele sunt cele sus analizate. Astfel comparând declaraţiile inculpatului cu ale părţii vătămate, şi coroborându-le pe ambele cu certificatul medico-legal, instanţa apreciază că există o îndoială rezonabilă cu privire la săvârşirea infracţiunii de către inculpat, întrucât existenţa unei constrângeri fizice sau morale a părţii vătămate care să

confirme săvârşirea infracţiunii deduse judecăţii nu este probată în nici un fel. în acest sens, instanţa constată că leziunile descrise în certificatul medico-legal sunt în legătură cu infracţiunea de tâlhărie, astfel cum a fost ea descrisă de ambele părţi, iar singura leziune ce ar fî fost pusă în legătură cu un contact sexual este fisura anală, care însă este nespecifică. Nici în baza prezumţiilor nu se poate ajunge la concluzia vinovăţiei făptuitorului, întrucât nu există fapte vecin şi conexe dovedite, care să ducă la această concluzie.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine că probele administrate în cauză nu duc la concluzia vinovăţiei inculpatului, pentru fapta de viol, întrucât acestea sunt contradictorii prin ele însele şi nu se coroborează, după cum rezultă din analiza amănunţită a acestora de mai sus. Art. 66 alin. 1 Cod procedură penală, instituie în favoarea inculpatului prezumţia de nevinovăţie, care nu este anulată decât prin certitudinea dovedită a vinovăţiei acestuia. Dacă probele administrate de acuzare nu au un conţinut cert, dacă nu sunt decisive, complete, dacă ele lasă o nesiguranţă în privinţa vinovăţiei inculpatului, atunci se aplică principiul potrivit căruia „orice îndoială este în favoarea acuzatului" (in dubio pro reo). Această regulă constituie un complement necesar, o manifestare şi o expresie a prezumţiei de nevinovăţie, un principiu instituţional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului se regăseşte în materia probaţiunii.

In privinţa infracţiunii de tâlhărie, se reţine că aceasta are în conţinutul constitutiv sub aspectul laturii obiective două activităţi; una principală corespunzătoare furtului, iar alta secundară constând în folosirea violenţei. Violenţa semnifică constrângerea fizică exercitată asupra victimei infracţiunii, ea trebuind să fie efectivă şi să aibă aptitudinea de a înfrânge rezistenţa victimei. In literatura de specialitate se precizează că violenţele trebuie să îmbrace forma prevăzută de art. 180 sau 181 Cod penal. în cauza pendente, s-a făcut dovada violenţelor atât prin certificatul medico-legal, prin care victimei i s-au acordat 7-8 zile de îngrijire, cât şi prin declaraţiile celor două părţi. Astfel se reţine declaraţia inculpatului care a pus mâna pe lanţul victimei pentru a-1 admira, moment în care partea vătămată s-a smuls, împrejurare în care inculpatul a rămas cu lanţul în mână. Se va reţine de asemenea şi faptul că inculpatul a muşcat victima pentru a proteja bunul ce tocmai i-a intrat în posesie. Situaţia că inculpatul se afla în stare de ebrietate nu este de natură a justifica sau subdimensiona fapta săvârşită de inculpat, cu atât mai mult, cu cât dimineaţa - după ce a petrecut toată noaptea în pădure- a înmânat bunurile sustrase părţii vătămate unor martori pentru a le înapoia acesteia. Din probe nu rezultă însă săvârşirea faptei cu ajutorul unui cuţit, motiv pentru care se va dispune schimbarea încadrării juridice.

Coroborând probele sus analizate, instanţa apreciază fapta inculpatului care, în seara zilei de 12/13.06.2010, a deposedat partea vătămată S G Damian, prin violenţă, de un telefon mobil şi un lanţ de aur, reprezintă o faptă prevăzută de legea penală, care prezintă pericolul social al unei infracţiuni, săvârşită cu forma de vinovăţie a intenţiei directe, motiv pentru care o va califica drept infracţiune. La dozarea pedepsei, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare legală prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei, periculozitatea infractorului şi împrejurările

concrete în care s-a comis infracţiunea. Se va avea de asemenea în vedere şi persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, însă a avut o modalitate nuanţată de recunoaştere a faptei de tâlhări.

Tot raportat la considerentele de mai sus, instanţa apreciază că scopul preventiv şi sancţionator al pedepsei poate fi atins doar cu privare de libertate, motiv pentru care se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a Ii-a şi b Cod penal în condiţiile şi pe durata prev de art. 71 Cod penal.

In baza art. 88 Cod penal deduce din durata pedepsei durata reţinerii şi arestului preventiv de la data de 13.06.2010 ora 14,30 la 12.07.2010.

Va lua act că inculpatul este arestat în altă cauză.

Sub aspectul laturii civile instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile acordării de despăgubiri, respectiv există un prejudiciu, o faptă prejudiciabilă, legătura de cauzalitate dintre ele, vinovăţia făptuitorului, precum şi condiţia suplimentară a constituirii de parte civilă, motiv pentru care baza art. 14, 346 Cod procedură penală, 998-999 Cod civil va obligă inculpatul către partea vătămată S G Damian, la plata daunelor morale pentru infracţiunea de tâlhărie.

Ia act că inculpatul a avut apărător ales.

In baza art. 191 alin 1 Cod procedură penală, va obliga inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

în baza art. 193 alin. lva obliga inculpatul la plata către partea vătămată a cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu avocat.