Neindeplinirea conditiilor cumulative impuse de art. 148 lit. f Cod procedura penala. Inexistenta indiciilor privind exercitarea unor violente fizice sau psihice asupra partii vatamate.

În raport de împrejurarile în care se retine ca s-ar fi comis infractiunea, lasarea în libertate a inculpatului nu prezinta pericol concret pentru ordinea publica, nefiind incidente dispozitiile art.148 lit.f cod procedura penala.

În consecinta, neexistând indicii privind exercitarea vreunei violente fizice sau psihice asupra partii vatamate, se apreciaza ca nu se poate retine existenta indiciilor temeinice privind savârsirea infractiunii de viol.

Art. 148 lit. f Cod procedura penala

Examinând actele si lucrarile dosarului, Curtea constata ca, prin încheierea nr.  157 din data de 27.09.2012 a Tribunalului Constanta, s-au dispus urmatoarele:

„În baza art. 149¹ alin. 9 Cod procedura penala admite propunerea formulata de Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta privind arestarea preventiva a inculpatului M.L..

În baza art. 149¹ alin. 10 Cod procedura penala raportat la art. 143 si 148 lit. f Cod procedura penala dispune arestarea preventiva a inculpatului M.L., pe o perioada de 29 zile, începând de la data de 27.09.2012 si pâna la data de 25.10.2012, inclusiv.

Respinge ca nefondata cererea privind luarea fata de inculpat a masurii obligarii de a nu parasi tara.

Pentru a pronunta aceasta încheiere, instanta de fond a retinut urmatoarele:

„Prin cererea înregistrata sub nr. 11070/118/2012 pe rolul acestei instante, Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta a formulat propunere de arestare preventiva a inculpatului M.L. pe o perioada de 29 de zile, începând cu 27.09.2012.

În motivarea propunerii de arestare preventiva, întemeiata pe dispozitiile art. 143 Cod procedura penala si art. 148 alin.1 lit. f Cod procedura penala se arata ca inculpatul este cercetat pentru savârsirea infractiunii de viol, prev. de art. 197 alin.1 si 3 Cod penal.

Ca situatie de fapt s-a retinut ca în data de 25.09.2012 a întretinut prin constrângere, acte sexuale cu partea vatamata minora I.S.M., în vârsta de 13 ani.

Împotriva inculpatului s-a început urmarirea penala la data de 26.09.2012; prin ordonanta nr. 1440/P/2012 din 27.09.2012 s-a pus în miscare actiunea penala pentru savârsirea infractiunii de viol prev. de art. 197 alin.1 si 3 cod penal.

Totodata, s-a emis ordonanta de retinere pe o perioada de 24 de ore începând cu data de 26.09.2012, orele 16,25, pâna pe data de 27.09.2012, orele 16,25.

S-a constatat ca exista date si indicii temeinice în sensul dispozitiilor de art.143 si art.681 Cod procedura penala din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul ar fi savârsit fapta pentru care se efectueaza urmarirea penala, respectiv viol prev. de art.197 alin.1 si 3 Cod penal, în sensul ca în data de 25.09.2012 a întretinut prin constrângere, acte sexuale cu partea vatamata minora I.S.M., în vârsta de 13 ani.

Relevante în acest sens sunt declaratiile constante ale partii vatamate, în care sunt descrise împrejurarile agresiunii, în care a relatat modalitatea în care a stabilit sa se întâlneasca cu inculpatul, si a fost obligata prin violenta fizica si morala sa întretina un raport sexual normal si oral, care se coroboreaza cu declaratia martorei I.M., potrivit careia l-a întrebat pe inculpat, care statea întins pe scaunul rabatat al soferului, daca a vazut-o pe fiica ei, acesta nu a spus nimic, însa când martora s-a uitat mai bine în masina a vazut-o pe fiica sa ghemuita pe bancheta din spate, când a tras-o din masina partea vatamata avea hainele ravasite, iar acasa i-a povestit cum inculpatul a invitat-o la un suc în localitatea Cogealac, iar în autoturism a întretinut raporturi sexuale fara voia ei.

De mentionat sunt si procesele verbale de cercetare la fata locului si de perchezitie a masinii inculpatului M.L., ocazie cu care au fost descoperite în masina acestuia mai multe obiecte apartinând partii vatamate I.S.M. – sutien, papuci, hanorac si bratara, precum si concluziile provizorii ale examinarii medico legale, potrivit procesului verbal din 26.09.2012 partea vatamata prezinta o deflorare recenta ce poate data din data de 25/26.09.2012 si copia de pe pagina facebook a partii vatamate din care se remarca faptul ca inculpatul a invitat-o pe partea vatamata sa se întâlneasca si i-a propus sa o astepte în spatele casei pentru a sta de vorba într-un loc ferit de privirile oamenilor.

Este de mentionat si faptul ca, desi examinarea medico legala nu a relevat leziuni de violenta, aceasta nu înseamna ca victima nu a fost constrânsa la întretinerea unui raport sexual, constrângere care se poate realiza si sub forma amenintarilor cu fapte grave ce pot determina o teama atât de mare încât imobilizeaza victima care nu se mai poate apara.

Nu se poate reprosa unui copil de 13 ani ca nu a opus rezistenta unui barbat de 24 ani, în deplinatatea puterilor fizice, având si ascendentul vârstei asupra acesteia.

 În ceea ce priveste pozitia inculpatului, aceasta a fost una oscilatorie, astfel, se remarca faptul ca, desi în prima declaratie, inculpatul a negat în mod absolut comiterea infractiunii, declarând ca pe bancheta din spate doar s-au sarutat fara a întretine relatii sexuale, ulterior acesta a revenit asupra declaratiei si a aratat ca în masina a stat de vorba cu partea vatamata si i-a propus sa întretina relatii sexuale, iar aceasta a acceptat, s-a dezbracat singura si pe bancheta din spatele masinii au întretinut un raport sexual normal, în care a constatat ca nu este virgina; a mai declarat inculpatul ca el stia faptul ca partea vatamata are vârsta de aproape 14 ani (declaratia din 26.09.2012); la data de 27.09.2012, audiat de procuror, a sustinut ca au discutat în masina, dupa care amândoi au coborât din fata si s-au urcat pe bancheta din spate si de comun acord au hotarât sa întretina atât un raport sexual normal cât si un raport sexual oral, ea spunându-i ca nu este virgina si ca a avut relatii sexuale si cu alti trei baieti înainte; întrebat cu privire la vârsta fetei, a declarat ca stia ca are 15 – 16 ani. Aceasta ultima declaratie a fost reluata de inculpat si în fata instantei.

În consecinta, instanta constata ca exista un dubiu asupra veridicitatii apararilor inculpatului, în conditiile în care exista contradictii între declaratiile acestuia si nu se coroboreaza la acest moment cu niciun mijloc de proba administrat.

Tribunalul constata ca art. 148 lit. f Cod procedura penala, invocat ca temei al propunerii de arestare preventiva, reglementeaza întrunirea cumulativa a doua conditii: pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si existenta unor probe certe ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica.

Astfel, infractiunea de viol prev. de art. 197 alin. 1 si 3 Cod penal pentru care este cercetat inculpatul este sanctionata de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, limitele speciale stabilite de legiuitor fiind cuprinse între 10 ani si 25 de ani închisoare si interzicerea unor drepturi.

Totodata actele si lucrarile aflate la dosarul de urmarire penala indica existenta unor probe certe ca lasarea în libertate a inculpatului prezinta un pericol concret pentru ordinea publica, raportat la modalitatea de comitere a infractiunii de viol asupra unei minore – întretinerea de raporturi sexuale normale si orale cu victima prin folosirea de amenintari si imobilizare fizica (blocarea usilor masinii), profitând de vârsta frageda a acesteia, 13 ani, profitând de nivelul redus de dezvoltare psihica, de naivitatea sa, de încrederea pe care o avea în inculpat, fiind convinsa ca nu îi va face nimic rau, ci doar vor sta de vorba, de situatia minorei – care a fost deflorata prin acest raport sexual, atingerea adusa valorilor sociale ce ocrotesc libertatea vietii sexuale si alegerea partenerilor în mod neconstrâns, consecintele negative deosebite ce pot fi resimtite în evolutia psihologica si morala a minorei, atingerea adusa integritatii corporale si sanatatii victimei, aflata la o vârsta frageda, faptul ca minora apartine unei comunitati rurale, cu populatie redusa, care s-ar simti amenintata daca astfel de fapte ar fi cercetate cu suspectii în stare de libertate.

Circumstantele personale ale inculpatului invocate în favoarea acestuia, si anume: nu are antecedente penale, îsi asigura existenta prin mijloace oneste, fiind angajat, nu sunt suficiente pentru a înlatura pericolul social deosebit de ridicat al faptei de care este acesta suspectat si pentru lasarea în libertate, garantiile de ordin procesual si obligatiile ce pot fi impuse, nefiind în masura sa asigure scopul masurilor preventive la acest moment procesual.

S-a constatat conformitatea masurii preventive a arestarii cu prevederile art.5 alin.1 lit.c din CEDO, existând motive verosimile de banuiala ca inculpatul a savârsit  infractiunea pentru care este  supus instructiei penale, iar masura preventiva de exceptie este cea mai adecvata acestui moment procesual, fiind proportionala cu gravitatea acuzatiilor si cu scopul urmarit.

Împotriva susmentionatei încheieri a formulat recurs inculpatul M.L., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, sub urmatoarele aspecte:

În mod gresit instanta de fond a apreciat ca sunt întrunite conditiile impuse de art.143 cod procedura penala si de art.148 lit.f cod procedura penala, pentru a se dispune luarea fata de inculpat a masurii arestarii preventive.

În acest sens se releva ca este real ca inculpatul a întretinut relatii sexuale cu partea vatamata, în autoturismul inculpatului, însa aceste relatii nu au avut loc prin constrângere fizica sau psihica.

Se face trimitere la faptul ca partea vatamata, în momentul în care mama acesteia a venit la autoturism si a întrebat de aceasta, s-a ascuns, desi avea posibilitatea sa o atentioneze de prezenta sa si chiar sa iasa din autoturism.

De asemenea, se releva ca, potrivit raportului medico-legal preliminar, nu rezulta ca partea vatamata ar fi avut leziuni, lucru imposibil într-un spatiu foarte strâns iar în ceea ce priveste bratara partii vatamate, este posibil ca aceasta sa fi cazut când a tras-o mama acesteia din masina.

Se solicita sa se aiba în vedere ca partea vatamata este foarte dezvoltata fizic în raport de vârsta acesteia, astfel încât inculpatul nu avea posibilitatea sa îsi dea seama de vârsta reala.

În raport de aceste elemente se sustine ca, la dosarul cauzei, nu exista indicii temeinice din care sa rezulte comiterea infractiunii de viol, iar raportat la infractiunea de relatii sexuale cu un minor, se apreciaza ca lasarea inculpatului în libertate nu prezinta pericol concret pentru ordinea publica.

Examinând legalitatea si temeinicia susmentionatei încheieri din perspectiva criticilor formulate, precum si din oficiu, Curtea constata:

Apreciem ca la dosarul cauzei nu exista probe din care sa rezulte indicii temeinice ca inculpatul M.L. a comis infractiunea prev. de art.197 alin.1 si 3 cod penal, neexistând indicii temeinice ca relatiile sexuale au avut loc prin constrângere fizica sau morala.

Relevant, în sensul concluziei instantei, este, în primul rând, faptul ca, pe reteaua de socializare, la profilul partii vatamate, aceasta a precizat ca este nascuta la data de 13.01.1994, deci a indicat ca are vârsta de 18 ani, creând impresia falsa ca este majora.

De asemenea, pe acelasi site de socializare, partea vatamata indica la „situatia amoroasa” ca fiind singura, ceea ce poate indica sau induce ideea ca ar vrea sa aiba o relatie.

Totodata, este de precizat si faptul ca partea vatamata, referindu-se, în conversatia sa cu inculpatul, la persoana sa, spune ca a crescut si ca este mare, si îi adreseaza complimente inculpatului, privind aspectul fizic, constata ca este singur desi este frumos, se intereseaza de locul unde va locui inculpatul, la raspunsul acestuia ca împreuna cu parintii, partea vatamata este mirata ca doar cu acestia, lasând impresia ca ar vrea sa locuiasca cu aceasta, aratând chiar ca numai în ziua respectiva aceasta ar fi o gluma.

Relevam totodata si faptul ca partea vatamata a fost cea care a stabilit cu inculpatul ca ora de întâlnire 22,30, ora la care posibilitatea de a bea un suc într-un local din acel sat era foarte redusa, l-a întrebat pe inculpat daca este disponibil la acea ora, l-a invitat sa se vada, este de acord cu locul stabilit de inculpat, respectiv în spate, a luat masuri pentru a nu fi vazuta de bunica sa.

Toate aspectele relevate de instanta conduc la concluzia caracterului provocator al conversatiei purtata de partea vatamata, al tendintei acesteia de a arata ca este mare si ca se poate întâlni cu inculpatul, în secret, ca poate avea o relatie cu acesta.

Lipsa constrângerilor si prezenta consimtamântului rezulta si din faptul ca, aflând ca mama sa se apropie de autoturism, aceasta s-a ascuns, din proprie initiativa, sub bancheta din spate a autoturismului, în conditiile în care inculpatul a trecut pe scaunul din fata, iar în momentul în care mama sa a întrebat de partea vatamata, aceasta nu a raspuns si nici nu a iesit din autoturism desi avea posibilitatea, portierele nefiind blocate, continuând sa stea ascunsa, inculpatul neavând nicio posibilitate sa exercite vreo violenta asupra partii vatamate.

În consecinta, neexistând indicii privind exercitarea vreunei violente fizice sau psihice asupra partii vatamate, apreciem ca nu se poate retine existenta indiciilor temeinice privind savârsirea infractiunii de viol.

Având în vedere vârsta partii vatamate, declaratiile inculpatului din care rezulta ca acesta ar fi cunoscut ca partea vatamata are vârsta de 15-16 ani, precum si faptul ca inculpatul a avut relatii sexuale cu partea vatamata, apreciem ca exista indicii temeinice pentru savârsirea infractiunii de relatii sexuale cu o minora.

În raport de împrejurarile în care se retine ca s-ar fi comis infractiunea, Curtea apreciaza ca lasarea în libertate a inculpatului nu prezinta pericol concret pentru ordinea publica, nefiind incidente dispozitiile art.148 lit.f cod procedura penala.

Apreciem, fata de existenta indiciilor temeinice în raport de comiterea infractiunii de relatii sexuale cu o minora, si pentru desfasurarea în conditii corespunzatoare a procesului penal, în sensul de a împiedica ca inculpatul sa ia legatura cu partea vatamata si cu familia acesteia, ca acesta sa poata fi gasit la domiciliu, în conditiile în care lucreaza în strainatate, consideram ca se impune luarea fata de inculpat a masurii obligarii de a nu parasi localitatea de domiciliu.

În consecinta, Curtea,  în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C. Pr. Pen., va admite recursul formulat de inculpatul M.L. împotriva încheierii nr. 157/27.09.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 11070/118/2012, va casa încheierea, si în baza art. 1491 alin. 9 C. Pr. Pen., va respinge ca nefondata propunerea de arestare preventiva a inculpatului M.L., formulata de Parchetul de pe lânga Tribunalul Constanta.

În baza art. 1403 alin. 7 C. Pr. Pen., se va revoca masura arestarii preventive a inculpatului M.L. dispusa prin încheierea nr. 157/27.09.2012 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr. 11070/118/2012, si va dispune punerea de îndata în libertate a inculpatului daca nu este retinut sau arestat în alta cauza.

În baza art. 145  C. Pr. Pen., se va dispune luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea Râmnicu de Jos, com Cogealac, jud. Constanta, fara încuviintarea instantei, fata de inculpatul M.L. pe o perioada de 30 zile, de la data de 05.10.2012 la data de 04.11.2012 inclusiv.

În baza art. 145 alin. 11 lit. a-d C. Pr. Pen. si art. 145 alin. 12 lit. c C. Pr. Pen. pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea inculpatul M.L. va fi obligat sa respecte urmatoarele obligatii: sa se prezinte la organul de urmarire penala sau, dupa caz, la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;  sa se prezinte la organul de politie din raza teritoriala unde locuieste – Sectia de Politie Rurala nr. 5 Cogealac, conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat; sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea organului judiciar care a dispus masura; sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nicio categorie de arme; sa nu se apropie de partea vatamata I.S.M. si martora I.M. si sa nu comunice cu acestia direct sau indirect;

În baza art. 145 alin. 22  C. Pr. Pen., se va atrage atentia inculpatului M.L. ca, în caz de încalcare cu rea-credinta a masurii sau a obligatiilor care îi revin, se va lua fata de acesta masura arestarii preventive.

Se va înlatura din încheierea recurata dispozitia de admitere a propunerii de arestare preventiva si dispozitiile art. 143, 148 lit. f si art. 1491 alin. 9, 10 C. Pr. Pen.

Se vor mentine celelalte dispozitii ale încheierii penale recurate.

În baza art. 192 alin. 3 C. Pr. Pen. cheltuielile  judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare