Viol fără recunoaştere

Deliberând asupra cauzei penale de faţă:

La data de 28.02.2018 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Vaslui sub nr. ... rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui nr. ... prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului N.S., în stare de arest preventiv, pentru săvârşirea infracţiunii de viol în formă continuată, prevăzută de art.218 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.35 al.1 Cod penal.

S-a reţinut, în esenţă, în actul de sesizare, că în ziua de 02.02.2018, inculpatul a întreţinut raporturi sexuale normale, prin constrângere, de două ori, într-un interval scurt de timp, cu persoana vătămată Z.R..

 În susţinerea actului de sesizare s-au indicat următoarele mijloace de probă: declaraţiile persoanei vătămate Z.R. (f. 70-78); declaraţiile martorilor Z.S.L., I.T., P.D., Z.S.D., M.A., M.A.I., O.P., I.N.I. şi S.I.M. (f. 37-49); proces-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşa foto (f. 50-62); proces-verbal examinare însoţit de planşa foto (L63-69); fişă UPU, concluzii provizorii şi raport de expertiză medico-legală (70-78); declaraţiile de suspect şi inculpat ale lui N.S. (f.26-36); cazier judiciar; alte înscrisuri.

Persoana vătămată  nu s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale.

Prin ordonanţa organelor de poliţie din data de 05.02.2018 s-a dispus reţinerea inculpatului N.S. pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 05.02.2018, ora 22:30, până la data de 06.02.2018, ora 22:30. Prin încheierea Judecătoriei Vaslui nr. 6 din Camera de Consiliu din data de 06.02.2018 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat, pe o durată de 30 zile, de la 06.02.2018 la 07.03.2018, inclusiv. Ulterior, s-a verificat legalitatea şi temeinica măsurii arestării preventive, dispunându-se prelungirea, respectiv menţinerea acesteia.

În procedura de cameră preliminară, nu au fost formulate cereri sau invocate excepţii de către inculpat sau apărătorul acestuia şi nici instanţa nu a apreciat că se impun a fi invocate din oficiu, astfel încât, în temeiul art. art. 346 alin.1 Cod procedură penală, prin încheierea din 3.04.2018, s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. ... al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui privind pe inculpatul N.S., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art.218 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art.35 al.1 Cod penal, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii.

În cursul judecății, persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

La dosarul cauzei a fost ataşată fişa de cazier judiciar a inculpatului.

Inculpatul nu a uzat de procedura judecării cauzei în baza recunoaşterii vinovăţiei, astfel încât, instanţa a administrat probatoriu, procedându-se la audierea inculpatului, f. 29, audierea persoanei vătămate, f.31-32.

Inculpatul și persoana vătămată au contestat probele administrate în cursul urmăririi penale, solicitând reaudierea martorilor.

Instanța a procedat la reaudierea martorilor Z.S.L. - fila 40, P.D. - fila 41 și M.A. - fila 43.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine cu titlu preliminar faptul că martorii reaudiați în instanță și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală, că inculpatul nu a negat prezența persoanei vătămate în domiciliul său, în noaptea respectivă și nu a negat nici întreținerea raporturilor sexuale, ci a invocat faptul că vătămata ar fi venit de bunăvoie la el la ușă, iar relațiile sexuale au fost întreținute cu consimțământul acesteia.

Din acest punct de vedere, probele  administrate în cauză au vizat lămurirea acestor aspecte.

Astfel, prin rechizitoriu  s-a reţinut, în fapt, că în ziua de 02.02.2018, în intervalul orar 17.00-18.00, persoana vătămată Z.R. a mers la magazinul lui M.I. din sat Rediu Galian, com. Codăeşti, jud. Vaslui, unde a petrecut timp împreună cu o vecină pe nume I.T., consumând alcool. În jurul orelor 19.00, la magazin a venit şi inculpatul N.S., care s-a alăturat grupului format din M.I., I.N.I. şi S.I.M. şi împreună au stat de vorbă şi au consumat alcool.

La un moment dat, între inculpat şi persoana vătămată Z.R. a apărut un schimb de replici ce s-au materializat ulterior în agresiuni verbale şi ameninţări din partea lui N.S., precum „că va avea de a face cu el, că o va bate şi o va omorî”.

Acţiunile agresive şi ameninţările cu bătaia cât şi cu moartea au fost publice, N.S. fiind auzit de martorii audiaţi în cauză.

În seara zilei de 02.02.2018, după ce a fost ameninţată de inculpat, în jurul orelor 20.00, persoana vătămată Z.R. a ales să plece şi astfel, împreună cu I.T. au părăsit incinta magazinului, îndreptându-se spre domiciliu.

Pe drum, cele două s-au despărţit când I.T. a intrat pe o uliţă către locuinţa sa, iar Z.R. si-a continuat singură drumul către casă. După acest moment a fost ajunsă din urmă şi abordată de inculpatul N.S. care a plecat de la magazin la câteva minute după ea şi care i-a propus să meargă împreună la locuinţa lui, unde să întreţină raporturi sexuale. Întrucât aceasta a refuzat, inculpatul a prins-o, iar în urma acţiunilor sale agresive, a bruscat-o şi a forţat-o să meargă către locuinţa sa. În ciuda eforturilor persoanei vătămate de a fugi, N.S. a reuşit să o împingă o porţiune de drum, profitând şi de faptul că aceasta se afla sub influenţa alcoolului, iar înainte cu 100 metri de locuinţă, Z.R. a căzut la pământ cu faţa în jos, pe burtă, însă inculpatul a apucat-o de mâini şi a târât-o, iar după ce a încercat să se ridice de la sol, întorcându-se pe spate, persoana vătămată a fost trasă de picioare de inculpat şi târâită în continuare până în dreptul uşii de acces a locuinţei acestuia.

La intrarea în locuinţă, Z.R. a opus rezistenţă, însă a fost lovită cu piciorul în burtă de N.S., care a reuşit astfel să o introducă în casă într-o încăpere, unde a trântit-o pe un pat, a dezbrăcat-o şi prin constrângere a întreţinut cu aceasta raport sexual normal. În perioada consumării actului sexual, persoana vătămată şi-a pierdut cunoștința.

Când Z.R. şi-a revenit, l-a observat pe inculpat care stătea lângă ea şi i-a reproşat spunându-i să-i fie ruşine pentru ce a făcut, dar acesta a înjurat-o şi i-a spus „hai să te mai iau o tură”, după care s-a aşezat peste ea şi a întreţinut din nou cu aceasta, raport sexual normal prin constrângere. După consumarea celui de-al doilea act sexual, inculpatul N.S. a adormit, iar persoana vătămată, profitând de ocazie, în jurul orei 03.00 în ziua de 03.02.2018, a părăsit locuinţa şi a plecat spre domiciliul său.

Datorită stării de şoc în urma celor întâmplate şi a faptului că i-a fost frică de inculpat care este o persoană cunoscută cu un comportament agresiv, Z.R. a solicitat îngrijiri medicale abia în ziua de 05.02.2018, când au fost sesizate şi organele de poliţie.

În faţa organelor de poliţie inculpatul nu a recunoscut fapta comisă, menținând aceeași poziție procesuală și cu ocazia audierii în fața instanței,  acesta susţinând că în ziua de 02.02.2018, a plecat de la magazinul lui M.I. spre casă în jurul orelor 14,00- 14,30 și că în jurul orelor 17,00, în timp ce se afla la domiciliul său, a venit la el persoana vătămată care se afla în stare de ebrietate şi au întreţinut raport sexual consimţit, iar ulterior în dimineaţa zilei de 03.02.2017 aceasta a plecat. Declarațiile inculpatului N.S. sunt infirmate de probatoriul administrat în dosar, respectiv, se constată că din declaraţiile martorilor rezultă că atât inculpatul cât şi persoana vătămată se aflau în jurul orelor 19.00 la magazinul lui M.I. şi au plecat în jurul orelor 20.00. De asemenea, inculpatul a declarat că pe timpul cât persoana vătămată a fost în locuinţa sa, cât şi pe timpul actului sexual, nu a observat ca aceasta să prezinte leziuni vizibile, deşi leziunile suferite de Z.R. erau grave şi nu ar fi putut să nu fie observate de inculpat în timpul actului sexual. În plus, este greu de conceput faptul că cineva prezentând leziuni de o asemenea gravitate ar putea întreţine raporturi sexuale consimţite.

Întrebat cu privire la provenienţa leziunilor, inculpatul a declarat că probabil acestea s-au produs prin căderea persoanei vătămate, care se afla în stare de ebrietate.

Ulterior,  in fața instanței, inculpatul a precizat că probabil leziunile prezentate de persoana vătămată i-au fost produse acesteia în intervalul dintre plecarea sa de la domiciliul inculpatului și până la data anunțării organelor de poliție.

Susținerile inculpatului nu sunt confirmate de probele administrate și nici de logica derulării evenimentelor: dacă leziunile ar fi fost produse prin cădere, atunci era imposibil ca acestea să nu fi fost observate de inculpat la momentul în care persoana vătămată a venit în casa inculpatului, de bună voie așa cum susține acesta.

De asemenea, din declarațiile martorilor audiați în instanță rezultă că în dimineața de sâmbătă, persoana vătămată nu se putea scula din pat datorită durerii provocate de leziunile suferite, și, doar datorită rușinii, nu i-a spus imediat fiicei sale ci doar vecinului său, martorului P.D., care a anunțat salvarea abia luni, datorită opoziției persoanei vătămate. 

 Persoana vătămată a suferit leziuni de tipul tumefacţiei şi excoriaţiei. Conform raportului de expertiză medico-legală nr.21/E din 05.02.2018, excoriaţiile suferite de Z.R. s au putut produce prin târâre pe o suprafaţă dură, neregulată, fapt care confirmă că persoana vătămata a fost târâtă de inculpat şi infirmă varianta acestuia, care susţine căderea persoanei vătămate din cauza stării de ebrietate în care se afla.

Audiată nemijlocit, persoana vătămată a declarat că în cursul urmării penale a indicat greșit momentul când s-a despărțit de I.T., în sensul că s-a despărțit de I.T. la orele 17,00 și s-a întors singură la magazin în jurul orelor 19,00 pentru a o căuta pe fiica sa pe care nu o găsise acasă. Între orele 19,30-20,00, când se întorcea către casă de la magazin, care era închis și nu era nimeni pe drum , a fost ajunsă din urmă de către inculpat care a împins-o, aceasta a căzut inițial în genunchi,  inculpatul a târâit-o apoi a întors-o pe spate și a târâit-o pe spate, până și-a pierdut cunoștința.

Interpelată de instanță cum de și-a dat seama că a fost agresată sexual raportat la faptul că aceasta a precizat că și-a pierdut cunoștința,  persoana vătămată a dedus logic acest fapt, din faptul că, atunci când s-a trezit în jurul orei 2,00 dimineața, era dezbrăcată. La acel moment, inculpatul i-a spus că  o mai ia o dată iar persoana vătămată, datorită situației în care se afla, nu a putut să se opună deși din spusele sale rezultă că i-a atras atenția inculpatului să nu facă asta pentru că le va spune băieților ei.  Existând o situație de dubiu cu privire la existența sau nu a consimțământului persoanei vătămate, instanța apreciază că existența constrângerii fizice inițiale a vătămatei rezultă din leziunile suferite de aceasta prin târârea sa de către inculpat către locuința acestuia și pierderea cunoștinței, iar cu privire la cel de-al doilea act sexual, constrângerea fizică și morală în care s-a aflat vătămata rezultă din faptul că, vătămata, care suferea deja datorită leziunilor grave, imediat după ce inculpatul a întreținut din nou actul sexual, în jurul orei, 2,00 și după ce acesta a adormit, persoana vătămată a reușit să plece din casa inculpatului, trăgându-și doar o pijama pe ea, deși afara era iarnă. La cercetarea la fața locului  efectuată de organele de poliție, s-au găsit hainele persoanei vătămate, sub pat. Rezultă în mod logic faptul că vătămata s-a simțit constrânsă fizic și moral, acțiunile sale, ulterioare violului, demonstrând acest lucru, respectiv împrejurarea că  aceasta a  plecat în grabă, la orele 3,00 dimineața, iarna, doar cu pijamalele pe ea, lăsându-și hainele acolo.

Deși  atunci când a ajuns acasă, sâmbătă dimineața la orele 3,00, vătămata nu a fost văzută de nimeni, ulterior, fiica sa, care a venit acasă în cursul zilei de sâmbătă, a văzut rănile mamei sale și cât de rău se simțea și, pentru că persoana vătămată se opunea să cheme Salvarea și îi era rușine rușine să îi spună ce a pățit, întrucât fiica sa are 15 ani,  aceasta din urmă s-a dus și l-a anunțat pe martorul P.D. care a venit și perceput personal situația în care se afla vătămata. Acestui martor, persoana vătămată i-a povestit ce s-a întâmplat, acesta fiind cel care s-a hotărât, luni, să anunțe salvarea.

Se constată că ceea ce prezintă element de noutate față de urmărirea penală,  este doar o altă versiune a derulării evenimentelor prezentată de inculpat, care în fața instanței a precizat că în seara de vineri pe orele 19,00, persoana vătămată a venit singură la el la ușă, a bătut și a rămas de bună voie, urmând să polece dimineața și să ia și niște mâncare. O astfel de derulare nu se coroborează cu evenimentele percepute direct de către fiica vătămatei și vecinul acesteia, care, în dimineața de sâmbătă au văzut-o pe aceasta lovită și neputând să se dea jos din pat. De asemenea, inculpatul nu a putut justifica în niciun mod nici existența rănilor vătămatei și nici plecarea acesteia doar cu pijamalele pe ea și lăsarea hainelor vătămatei la el acasă, deși afară era o noapte de iarnă. De asemenea, în lipsa oricărui interes material al vătămatei, care  nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, inculpatul nu a putut da nicio explicație, nici măcar conjuncturală, pentru contradicția dintre logica susținerilor sale privind următorul aspect: dacă vătămata ar fi fost de acord cu întreținerea relațiilor sexuale, așa cum susține inculpatul, de ce  l-ar fi indicat pe el ca fiind autorul faptei de viol și al violențelor anterioare violului și de ce l-ar fi amenințat că îl va băga la pușcărie?

Art. 4 Cod procedură penală reglementează prezumţia de nevinovăţie. Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.  După administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

Întrucât situaţia de fapt reţinută în actul de inculpare se coroborează cu faptele şi împrejurările ce rezultă din ansamblul probatoriului administrat în cauză, instanţa constată că săvârşirea faptei şi vinovăţia inculpatului a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind răsturnată în mod clar prezumţia legală relativă de nevinovăţie instituită în favoarea acestuia prin dispoziţiile art. 99 şi art. 4 Noul Cod de procedură penală, art. 23 alin. 11 din Constituţia României şi art. 6 paragraf 2 din Convenţia Europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.

Faţă de cele reținute, în drept,  instanţa constată că fapta inculpatului N.S. care, în ziua de 02.02.2018, a întreţinut raporturi sexuale normale, prin constrângere, de două ori, într-un interval scurt de timp, cu persoana vătămată Z.R.,  în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol în forma continuată, prevăzută de art.218 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art.35 al.1 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracţiunii îl constituie acţiunea inculpatului care, în baya aceleiași rezoluții infracționale,  a întreținut de două ori, la un anumit interval de timp, relații sexuale normale cu victima, fără acordul acesteia,  după ce a lovit-o și a târât-o în domiciliul său.

Urmarea imediată a infracţiunii a constat în  încălcarea libertăţii şi inviolabilităţii sexuale a persoanei vătămate şi a relaţiilor sociale referitoare la aceste valori.

Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi materialitatea faptei, ex re.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă, acesta având reprezentarea că realizează actele împotriva voinţei persoanei vătămate, aspect dedus din natura leziunilor suferite de victimă.

Întrucât inculpatul a săvârşit cele două acte materiale ale infracţiunii de viol la scurt interval de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, iar aceste acţiuni prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni de viol, infracţiunea de viol comisă de inculpat îmbracă forma continuată, conform prevederilor art. 35 alin. 1 C.pen., intrând în conţinutul ei cele două acte materiale.

Potrivit art. 396 alin. (1) C.p.p., instanța hotărăște asupra învinuirii inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

Constatând că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin.2 Cod procedură penală întrucât s-a stabilit dincolo de orice îndoială rezonabilă că fapta există, constituie infracţiune sub aspectul laturii obiective şi a fost săvârşită de către inculpatul cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, fiind nejustificată şi imputabilă acestuia, instanţa va dispune sancţionarea inculpatului.

Instanţa va avea în vedere că funcţiile de constrângere şi reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă proporţionare a acesteia, având în vedere persoana căreia îi este destinată în vederea reintegrării în societate.

Potrivit art. 3 din legea  nr. 253/2013 din 19 iulie 2013, privind executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, prin reglementarea executării pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri prevăzute la art. 1 se urmăreşte asigurarea echilibrului dintre protecţia societăţii prin menţinerea ordinii de drept, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, şi menţinerea în comunitate a persoanei care a comis una sau mai multe fapte prevăzute de legea penală.

La stabilirea pedepselor se  vor avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs și a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, antecedentele penale ale inculpatului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penale, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Inculpatul N.S., poreclit „F.N.” şi „F.O.”, este cetăţean

român, necăsătorit, nu are stagiul militar satisfăcut, studii 4 clase, fără antecedente penale,

fără ocupaţie.

Se va avea în vedere faptul  că  inculpatul a avut o atitudine de negare, încercând să acrediteze ideea că persoana vătămată a căzut datorită stării de ebrietate, ulterior afirmând că raportul sexual s-a petrecut cu acordul persoanei vătămate iar cel de-al doilea act sexual nici nu a avut loc.  Probatoriul administrat a infirmat susţinerile inculpatului cu privire la faptul că persoana vătămată ar fi căzut, iar cu privire la interesul martorilor nu s-a produs nicio probă; pe de altă parte, declaraţiile acestora se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate, aşa cum s-a reţinut, în timp ce declaraţia inculpatului este complet nesustenabilă din punct de vedere probator. Instanţa va avea în vedere această atitudine a inculpatului care nu a manifestat nicio urmă de regret faţă de infracţiunea comisă, neputând fi rezumată această atitudine doar la o simplă poziţie procesuală, atitudinea sa denotând o indiferenţă totală faţă de suferinţele persoanei vătămate.

Ţinând cont de toate acestea, având în vedere că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o corectă proporţionare a acesteia, care să ţină seama şi de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate, instanţa apreciază că o pedeapsă de 6 închisoare pentru infracţiunea de viol în formă continuată,prev. de art. 218 alin.1 Cod penal, cu reţinerea art. 35 alin. 1 C.p., este suficientă şi de natură a-1 reeduca pe inculpat şi de a-l determina ca pe viitor să se conformeze dispoziţiilor legale edictate în vederea asigurării libertăţii sexuale a persoanei.

În baza art.  67 Cod penal, va aplica inculpatului pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. art. 66 alin.1 lit. a, b, e, m,o  Cod penal ( respectiv interzice dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, drepturile părinteşti, dreptul de a se afla în orice unitate în care se consumă băuturi alcoolice, dreptul de a se apropia de locuinţa victimei sau de victimă sau familia acesteia) pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 65 Cod penal, va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a , b, e, m,o  Cod penal, care au fost interzise și ca pedeapsă complementară, pe durata executării pedepsei.

În baza art. 399 alin 1  Cod de procedură penală, pentru buna administrare a justiției și apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu s-au schimbat, va menţine starea de arest şi măsura arestării preventive a inculpatului dispusă prin Încheierea de şedinţă nr. 6 din data de 06.02.2018 a Judecătoriei Vaslui în dosarul nr. ... (dosar urmărire penală nr. ...), în baza căreia a fost emis Mandatul de Arestare Preventivă nr. 6/U din data de 06.02.2018, faţă de inculpatul N.S..

În baza art. 404 alin. 4 Cod procedură penală raportat la art.72 al.1  Cod penal, se va  deduce din pedeapsa  aplicată perioada reţinerii şi arestării preventive de la 05.02.2018 la zi. 

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea şi funcţionarea Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare, instanța va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul N.S., urmând ca, în temeiul art. 5 alin.5 din Legea nr. 75/2008, inculpatul să fie informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obţinerea şi stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic.

Instanța va lua act de faptul că persoana vătămată Z.R. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate.

Domenii speta

Spete similare