Viol

ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA – SECŢIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 9/A/2008 DOSAR NR. 1582/221/2006

Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2008

PREŞEDINTE : …………………….. – judecător

……………………..– judecător

…………………….. – grefier

Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara a fost reprezentat de d-ra prim procuror adjunct………………...

Pe rol fiind judecarea apelurilor penale declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva împotriva sentinţelor penale nr. 147/05.02.2007 şi nr. 952/13.08.2007 pronunţate de Judecătoria Deva, judeţul Hunedoara ( judecător ………………… ).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică s-au prezentat inculpatul intimat R.C.O., în stare de arest, asistat de  av. N.Ş. – apărător desemnat din oficiu, inculpatul intimat L.R.M., în stare de arest, asistat de avocat Maniul Mihaela – apărător desemnat din oficiu, inculpatul intimat D.B.N., în stare de arest, asistat de av. Creţu Andreea – apărător desemnat din oficiu, avocat Gherman Mihaela - apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat T. M. F. şi partea vătămată intimată C. R., în stare de arest, asistată de av. Trosan Ioan – apărător desemnat din oficiu şi martorul Dinicu Constantin,  lipsă fiind inculpatul intimat T. M.F. 

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care :

S-a constatat că, prin serviciul registratură al instanţei, s-a depus la dosar copia raportului de incident întocmit cu ocazia abaterii disciplinare săvârşită de către inculpatul intimat R.C. O., în data de 12.10.2005.

S-a constatat de asemenea că, din oficiu, instanţa a pus în  discuţie excepţia de indivizibilitate prev. de art. 33 lit. a C.p.p. , art. 35 şi urm. C.p.p şi art. 37 alin. 2 C.p.p. , în dosarul nr. 684/221/2007,  având în vedere că la săvârşirea infracţiunii a participat şi inculpatul intimat D. B. N. alături de coinculpaţii din dosarul nr. 1582/221/2006, respectiv T. M. F., R.C. O. şi L. R. M. şi a dispus prin încheierea şedinţei din 10 ianuarie 2008 reunirea cauzei ce face obiectul dosarului nr.  684/221/2007  la cauza ce face obiectul dosarului  1582/221/2006.

Având în vedere că în dosarul nr. 684/221/2006 s-a pronunţat o soluţie de achitare a inculpatului D. B. N. pentru infracţiunea de viol prev. şi ped. de art. 197 alin. 1, 2 lit. a C.penal şi văzând că prin apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva se solicită desfiinţarea sentinţei instanţei de fond şi condamnarea inculpatului, instanţa a pus în vedere acestuia disp. art. 70  C.pr.penală.

Inculpatul intimat D. B. N. a consimţit sa dea declaraţie în cauză.

Instanţa a procedat la ascultarea inculpatului, potrivit disp. art. 323 C.pr.penală, cele declarate fiind consemnate în proces-verbal separat, ataşat la dosarul cauzei.

Martorul Dinicu Constantin a fost audiat conf. art. 86 rap.la art. 327 C.p.p., depoziţia acestuia fiind consemnată şi ataşată la dosar.

Partea vătămată intimată C. R. a declarat că nu înţelege să solicite condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunea de lovire.

Reprezentanta Parchetului şi apărătorii inculpaţilor intimaţi au declarat că nu au alte cereri de formulat în cauză.

Instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul după cum urmează :

Reprezentanta Parchetului a solicitat admiterea apelurilor considerând că hotărârile instanţei de fond sunt netemeinice şi apreciind că din probele administrate s-a dovedit că inculpaţii au săvârşit infracţiunea pentru care au fost trimişi în judecată. A considerat de asemenea că infracţiunea de viol a fost confirmată de actele medicale eliberate pe numele părţii vătămate şi de depoziţia martorului Vîlcelean Vasile care a văzut personal când inculpaţii au agresat-o pe partea vătămată. A solicitat desfiinţarea sentinţelor penale atacate şi rejudecând cauza a se dispune condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. şi ped. de art. 197 alin.1, 2 lit. a C.pen.

Avocat Gherman Mihaela – apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat T. M. F., faţă de tot probatoriul administrat în cauză, a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate şi a depus la dosar concluzii scrise.

Avocat Niţoi Ştefan – apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat R.C.O. a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate apreciind că instanţa de fond a făcut o reţinere corectă a stării de fapt.

Avocat Maniul Mihaela – apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat L. R. M. a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate apreciind că soluţiile pronunţate sunt temeinice şi legale, raportat la întreg probatoriul administrat.

Avocat Creţu Andreea – apărător desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat D.B.N.  a solicitat respingerea apelurilor declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva şi menţinerea soluţiilor pronunţate de instanţa de fond ca fiind temeinice şi legale.

Avocat Trosan Ioan – apărător desemnat din oficiu pentru partea vătămată intimată C. R. a solicitat respingerea apelurilor declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva şi menţinerea soluţiilor pronunţate de instanţa de fond ca fiind temeinice şi legale.

Partea vătămată intimată C.R. a declarat că nu solicită condamnarea inculpaţilor întrucât aceştia nu sunt vinovaţi de săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.

Inculpatul intimat R. C. O., având cuvântul şi ultimul cuvânt, a declarat că este nevinovat şi a solicitat respingerea apelurilor.

Inculpatul intimat L. R. M., având cuvântul şi ultimul cuvânt, a declarat că îşi însuşeşte concluziile apărătorului său.

Inculpatul intimat D. B.N., având cuvântul şi ultimul cuvânt, a declarat că lasă la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa în cauză.

TRIBUNALUL

Asupra apelurilor penale de faţă, constată:

Prin sentinţa penală nr.147/2007, pronunţată de Judecătoria Deva în dosarul nr.1582/221/2006, s-a dispus achitarea inculpaţilor R.C. O., L. R. M. şi T. M. F. în baza art.11 pct.2 lit.a comb. cu art.10 lit.d C.p. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art.197 al.1, 2 lit.a Cod penal, s-a luat act de împrejurarea că partea vătămată C. R. nu s-a constituit parte civilă, iar cauza a fost disjunsă faţă de inculpatul D. B. N..

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:

Partea vătămată C. R. şi inculpaţii R., L., T. şi D. se aflau încarceraţi în data de 11 octombrie 2005 în aceeaşi cameră, în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă Bârcea Mare, în executarea unor pedepse privative de libertate.

În acea seară, în camera de deţinere, a existat un incident care a determinat intervenţia gardienilor la solicitarea părţii vătămate C., care a fost agresat de inculpaţii R. C. O., L. R. M. şi T..F..

În acest context, la data de 16 octombrie 2005, partea vătămată a dat o declaraţie în care a arătat că la data de 10 octombrie 2005 a fost agresat sexual de către inculpaţi, iar în data de 24 octombrie 2006 s-a eliberat un certificat medico legal care a stabilit că partea vătămată a prezentat leziuni posttraumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure şi prin contact sexual pe cale anală. Cercetările care au urmat, în opinia instanţei, nu au condus la concluzia mai presus de orice dubiu că în seara de 10 octombrie 2005 partea vătămată C. R. a fost violat de către inculpaţii R. C. O., L. R. M. şi T.M.F.

Concluzia s-a bazat pe argumentele că inculpaţii nu au recunoscut nici un moment comiterea faptei, partea vătămată nu a arătat în mod explicit că a fost violat de către cei trei inculpaţi, în faţa instanţei partea vătămată a arătat că nu a fost agresată sexual de către inculpaţi, deşi au existat mai multe persoane în cameră, nici una dintre acestea nu a confirmat consumarea faptei de viol,  certificatul medico legal a fost modificat şi cuprinde ştersături, pe de o parte, iar pe de altă parte cuprinde menţiunea conform căreia nu s-a putut stabili data producerii leziunilor.

Instanţa de fond a apreciat că în speţă există un dubiu cu privire la elementul material al  infracţiunii de viol prev. de art. 197 al. 1,2 lit. a Cod penal în privinţa celor trei inculpaţi, motiv pentru care a dispus achitarea acestora.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva (f.175 dos. fond), apelul fiind motivat în scris printr-un memoriu separat (f.5-6).

Pe rolul tribunalului a fost înregistrat şi apelul inculpatului D. B. N., însă prin încheierea din 20.09.2007 acesta fost scos din cauză pentru că declaraţia de apel nu aparţinea inculpatului respectiv, iar hotărârea atacată nu-l privea pe acesta, fiind vorba de o eroare (f.34, 35).

Prin sentinţa penală nr.952/2007, pronunţată de Judecătoria Deva în dosarul nr.684/221/2007 (cauza disjunsă), s-a dispus achitarea inculpatului David Bogdan Nicolae în baza art.11 pct.2 lit.a comb. cu art.10 lit.d C.p. pentru săvârşirea infracţiunii de viol prev. de art.197 al.1, 2 lit.a Cod penal şi s-a constatat că partea vătămată Chezu Romwald nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:

Partea vătămată C. R. şi inculpaţii R., L., T. şi D. se aflau încarceraţi în data de 11 octombrie 2005 în aceeaşi cameră, în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă Bârcea Mare, în executarea unor pedepse privative de libertate.

În acea seară, în camera de deţinere, a existat un incident care a determinat intervenţia gardienilor la solicitarea părţii vătămate C., care a fost agresat de inculpaţii  D. B. N.,R.C.O., L. R. M. şi T.F.

În acest context, la data de 16 octombrie 2005, partea vătămată a dat o declaraţie în care a arătat că la data de 10 octombrie 2005 a fost agresat sexual de către inculpaţi, iar în data de 24 octombrie 2006 s-a eliberat un certificat medico legal care a stabilit că partea vătămată a prezentat leziuni posttraumatice care s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure şi prin contact sexual pe care anală. Cercetările care au urmat, în opinia instanţei, nu au condus la concluzia mai presus de orice dubiu că în seara de 10 octombrie 2005 partea vătămată C. R. a fost violat de către inculpatul  D. B. N.  şi de către numiţii  R. C.O., L. R. M. şi T.M.F..

Concluzia s-a bazat pe argumentele că inculpaţii nu au recunoscut nici un moment comiterea faptei, partea vătămată nu a arătat în mod explicit că a fost violat de către cei trei inculpaţi, în faţa instanţei partea vătămată a arătat că nu a fost agresată sexual de către inculpaţi, deşi au existat mai multe persoane în cameră, nici una dintre acestea nu a confirmat consumarea faptei de viol,  certificatul medico legal a fost modificat şi cuprinde ştersături, pe de o parte, iar pe de altă parte cuprinde menţiunea conform căreia nu s-a putut stabili data producerii leziunilor.

Instanţa de fond a apreciat că în speţă există un dubiu cu privire la elementul material al  infracţiunii de viol prev. de art. 197 al. 1,2 lit. a Cod penal în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D. B. N., motiv pentru care a dispus achitarea acestuia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. d Cod proc. penală.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva (f.140 dos. fond), apelul fiind motivat în scris printr-un memoriu separat (f.3-4).

Cele două cauze au fost reunite în apel cu motivarea din partea introductivă a deciziei de faţă.

Examinând apelurile prin prisma motivelor invocate, cât şi întreaga cauză sub toate aspectele potrivit art.371 al.2 C.p.p., tribunalul reţine următoarele:

În seara zilei de 11 octombrie 2005 cadrele Penitenciarului cu Regim de Maximă Siguranţă Bârcea Mare au intervenit pentru stoparea unor incidente petrecute între deţinuţi în camera nr.103. În paralel cu iniţierea procedurilor disciplinare administraţia penitenciarului a sesizat prompt (prin fax, în data de 12.10.2005) Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara în legătură cu agresarea unui deţinut (partea vătămată C.R.) de către 4 deţinuţi colegi de cameră (inculpaţii R.C.O., L.R.M., D.B.N. şi T. M.F.) precum şi pentru suspiciuni de comitere a unor infracţiuni sexuale. Sesizarea a fost înregistrată abia în data de 14.10.2005, iar lucrarea a fost repartizată domnului procuror ……. (f.23 dos. u.p.). Aceeaşi sesizare a fost înregistrată ulterior ca dosar penal sub nr.803/P/2005 din data de 17.10.2005 şi atribuit aceluiaşi procuror (f.20 dos. u.p.). În data de 18.10.2005 este audiată pentru prima dată partea vătămată C.R., care relatează amănunţit cum în ziua de 10.10.2005 a fost agresată sexual de cei 4 inculpaţi, care l-au şi bătut în ziua următoare (f.24 dos. u.p.).

Cauza a rămas în faza de acte premergătoare până în data de 14.12.2005, când s-a început urmărirea penală faţă de cei 4 inculpaţi pentru viol şi perversiuni sexuale, infracţiuni comise în data de 10.10.2005 (f.4 dos. u.p.).

În această etapă au fost luate declaraţii de către un inspector de poliţie părţii vătămate C. R.(declaraţie din 16.11.2005, f.25), inculpaţilor R.C. (declaraţie din 23.11.2005, f.6), D. B. N.(declaraţie din 23.11.2005, f.13), T. M. F. (declaraţie din 07.12.2005, f.16), L. R. M. (proces-verbal din 23.11.2005, f.10) şi martorilor B. E. V.e, V. V. C. şi B. S., colegi de detenţie (declaraţii, respectiv proces-verbal din 02.12.2005, f.32-34 dos. u.p.).

După începerea urmăririi penale singurele probe administrate de organele de urmărire penală au constat în reaudierea părţilor, în datele de 14.12.2005, 14.02.2006, 15.03.2006 şi 05.05.2006, probe care nu au relevat elemente noi (f.7, 11, 14, 17, 51). Alt procuror decât cel desemnat iniţial a audiat partea vătămată şi a întocmit rechizitoriul.

Din succesiunea actelor enumerate mai sus se constată că urmărirea penală a fost lacunară şi incompletă. În cauză nu a fost întreprinsă ancheta efectivă şi eficientă cerută de art.3 CEDO în speţe precum cea de faţă, implicând supunerea persoanelor private de libertate la abuzuri fizice şi sexuale. Nu au fost administrate probe utile şi coroborante, specifice anchetei, precum: identificarea şi audierea tuturor persoanelor care au perceput direct sau ulterior faptele reclamate de partea vătămată (deţinuţii colegi de cameră şi de infirmerie cu potenţiala victimă, agenţii de pază ai penitenciarului), cercetarea la faţa locului, reconstituirea, efectuarea de fotografii judiciare, ridicarea de mijloace materiale de probă, inclusiv probe biologice, iar implicarea parchetului, ca structură judiciară abilitată să conducă şi să supravegheze urmărirea penală a fost minimă.

Atât în cursul judecăţii în primă instanţă, cât şi în apel, s-a încercat aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele; au fost (re)audiate părţile, martorii ascultaţi în acte premergătoare cât şi martori noi (deţinuţi şi agenţi de la penitenciar) şi s-a administrat proba cu înscrisuri (v. filele 32, 33, 45 ,48, 66, 67, 68,69, 80-82, 83, 94, 95, 96 dos. apel). Nici una dintre persoanele ascultate nu a fost în măsură să ofere elemente susceptibile să susţină acuzaţiile parchetului. Dimpotrivă, multe dintre persoanele audiate în instanţă, inclusiv partea vătămată, au făcut afirmaţii (referitoare la manipulări şi la exercitarea de violenţe din partea agenţilor statului) care permit judecătorilor să îşi creeze suspiciuni cu privire la echitatea procedurilor în faza de urmărire penală.

Ca atare, singurul element probator coroborant cu primele declaraţii ale părţii vătămate a rămas certificatul medico-legal eliberat de SJML Hunedoara sub nr.441.402/B din 24.10.2005 (f.27 dos. u.p.). Acesta a fost întocmit la cererea parchetului, situaţia premisă fiind aceea că partea vătămată a fost supus unei agresiuni fizice şi sexuale de către alţi deţinuţi în data de 10.10.2005 (f.26 dos. u.p.). Medicul legist a examinat pe partea vătămată la 2 săptămâni de la data incidentului şi a constatat personal doar existenţa unei echimoze verzui pe faţa anterioară a braţului stâng (f.27 dos. u.p.). Restul menţiunilor au fost făcute în baza unui bilet de trimitere la chirurgie, întocmit de medicul penitenciarului şi a unui buletin radiologic (f.27-28 dos. u.p. şi f.81-82 dos. apel). Mai mult, fără a examina personal pe partea vătămată, medicul legist stabileşte, printr-o adresă din 12.12.2005, că leziunile la nivelul mucoasei anale s-au putut produce în data de 10.10.2005, iar leziunile traumatice s-au putut produce în data de 11.10.2005 (f.29 dos. u.p.).

Tribunalul nu poate împărtăşi argumentele aduse de parchet în motivele de apel, acestea fiind combătute de analiza probelor administrate în cauză. În pofida suspiciunilor pe care le ridică sinceritatea declaraţiilor date în cauză de către deţinuţi (declaraţii posibil viciate de cutuma tăcerii, specifică mediului penitenciar), rămâne o realitate: probele administrate după începerea urmăririi penale sunt lipsite de consistenţa necesară pentru a susţine acuzaţiile din actul de inculpare. În acest sens, trebuie reamintit că actele efectuate în faza de acte premergătoare nu constituie probe, potrivit art.224 C.p.p., iar restul înscrisurilor ataşate în copie la dosarul de urmărire penală sunt de asemenea lipsite de forţă probantă, acestea fiind acte extrajudiciare îndeplinite de cadrele penitenciarului în procedura disciplinară. Cu privire la martorul V. V. C.l se impune aceeaşi precizare, că a fost audiat în acte premergătoare, iar în instanţă a retractat parţial prima declaraţie (f.149 dos. fond). Cu privire la agresiunea sexuală, martorul a furnizat o probă indirectă şi necoroborabilă în detalii, în sensul că doar a reprodus afirmaţia de la acea dată a părţii vătămate, că aceasta ar fi fost violată de cei 4 inculpaţi.

În considerarea celor de mai sus, tribunalul constată că împotriva inculpaţilor R.C. O., L. R. M., D. B.N. şi T. M. F. nu există suficiente probe de vinovăţie în comiterea infracţiunii imputate (agresiunea sexuală din data de 10.10.2005), iar cu privire la incidentele din 11.10.2005 se constată că nu s-a pus în mişcare acţiunea penală şi nici nu s-a dispus trimiterea în judecată. De altfel, partea vătămată a susţinut constant în instanţă că nu urmăreşte condamnarea inculpaţilor pentru leziunile traumatice descrise în certificatul medico-legal, care pot data din 11.10.2005 şi care au necesitat 17-18 zile de îngrijiri medicale.

În speţă rămân prezente indicii că în datele de 10 şi 11 octombrie 2005, în PRMS Bârcea Mare, s-au petrecut nişte evenimente grave. Lipsa de reacţie a organelor judiciare, manifestată în plan procesual în faza de urmărire penală, a făcut însă posibil ca faptele deduse judecăţii să fie şi să rămână insuficient dovedite, ceea ce impune achitarea inculpaţilor în temeiul art.10 lit.d C.p.p., soluţie bazată pe absenţa legăturii de cauzalitate ca element constitutiv al infracţiunii de viol.

Astfel, din probele administrate în cauză nu rezultă, mai presus de orice dubiu, că leziunile mucoasei anale constatate de medicul penitenciarului au fost produse  în data de 10.10.2005 de cei patru inculpaţi, prin exercitarea de violenţe asupra părţii vătămate C. R..

Se constată astfel că sentinţele atacate sunt legale şi temeinice.

Faţă de cele ce preced, apelurile declarate de parchet vor fi respinse ca nefondate în baza art.379 pct.1 lit.b C.p.p.

Se vor stabili onorariile cuvenite avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi şi partea vătămată, iar cheltuielile judiciare avansate în calea de atac, în sumă totală de 820 de lei, vor fi lăsate în sarcina statului conform art.192 al.3 C.p.p.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva împotriva sentinţelor penale nr. 147/2007 a Judecătoriei Deva, judeţul Hunedoara şi nr. 952/2007 a Judecătoriei Deva.

Cheltuielile judiciare din apel, în sumă de 820 lei rămân în sarcina statului.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi şi partea vătămată, în sumă de 750 lei, vor fi plătite din fondul Ministerului Justiţiei.

 Cu recurs în 10 zile de la comunicare .

Pronunţată în şedinţa publică astăzi 10.01.2008.

 PREŞEDINTE, JUDECĂTOR,

GREFIER,

PCA/CC/6 ex.

jud. fond ……..

05.02.2008

Domenii speta

Spete similare