Infracţiunea de viol – delimitarea formei tentate a infracţiunii de forma consumată. Criterii de individualizare a pedepsei. Limitele investirii instanţei – posibilitatea de aplicare a dispoziţiilor art. 334 C.proc.pen. în situaţia infracţiunilor pe...

Infracţiunea de viol – delimitarea formei tentate a infracţiunii de forma consumată. Criterii de individualizare a pedepsei.

Limitele investirii instanţei – posibilitatea de aplicare a dispoziţiilor art. 334 C.proc.pen. în situaţia infracţiunilor pentru care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

Latura civilă a cauzei – criterii de apreciere a daunelor morale acordate victimelor minore.

 Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi dat în dosarul nr. 1022/P/2007 la 03.12.2007 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului D.C. (faţă de care acţiunea penală a fot pusă în mişcare anterior, prin ordonanţele procurorului din 11.10.2007 şi, respectiv, 30.10.2007) sub acuzaţia săvârşirii infracţiunilor de:

- „viol”, prev. şi ped. de art. 197 alin. 1, 2 lit. b ind. 1, alin. 3 Cod penal, cu aplic. art. 13 Cod penal, art. 37 lit. b Cod penal (parte vătămată D.M.);

- „tentativă la viol”, prev. şi ped. de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1, 2 lit. b ind. 1, alin. 3 Cod penal (parte vătămată minoră D.Mr.);

- „tentativă la viol”, prev. şi ped. de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. 1, 2 lit. b ind. 1, alin. 3 Cod penal (parte vătămată minoră D.C.I.), toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

 S-a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor de „rele tratamente aplicate minorilor”, prev. şi ped. de art. 306 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal (părţi vătămate D.Mr. şi D.C.I.), precum şi a învinuitei R.M. pentru aceleaşi infracţiuni, vizând aceleaşi părţi vătămate.

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut în sarcina inculpatului că:

- în cursul anului 2002, prin folosirea de violenţe şi ameninţări, a întreţinut consecutiv, un raport sexual normal, anal, a încercat să întreţină un act sexual oral cu partea vătămată D.M., fiica sa, care la acea dată avea vârsta de 13 ani ;

- la data de 27.09.2007, în jurul orelor 12.00, prin folosirea de violenţe, a încercat să

Întreţină un raport sexual cu partea vătămată D.C.I., în vârstă de 11 ani, nepoata sa, fiind nevoit să-şi întrerupă activitatea infracţională datorită apariţiei unui martor;

- la data de 01.10.2007, în jurul orelor 13.00, prin folosirea de violenţe şi ameninţări, a încercat să întreţină un raport sexual cu partea vătămată D.Mr., în vârstă de 13 ani, membru al familiei, fiind nevoit să-şi întrerupă activitatea infracţională datorită apariţiei unui martor.

În cursul cercetării judecătoreşti, la solicitarea instanţei:

- a fost desemnat de către Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi un psiholog pentru a lua legătura în vederea audierii şi a fi prezent în instanţă în momentul audierii părţilor vătămate minore, respectiv, dna N.R.

- Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului – Centrul de Plasament C.A. Rosetti a desemnat un psiholog care să asiste minorele D.Mr. şi D.C.I. la audiere;

- la termenul din data de 12.01.2009, în temeiul disp. art. 17 alin. 1 Cod proc. pen., a fost pornită şi exercitată din oficiu acţiunea civilă pentru fiecare dintre părţile civile minore, iar în temeiul disp. art. 17 alin. 2 Cod proc. pen. instanţa a pus în vedere doamnei M.V., psiholog în cadrul Centrului de Plasament C.A.Rosetti, să prezinte întinderea daunelor materiale şi morale suferite de minore şi să ataşeze orice acte care să ducă la estimarea acestora; ulterior nu a fost precizată nici o sumă, prin adresa nr. 7479/05.03.2009 lăsând la aprecierea instanţei acest aspect, având în vedere actele aflate la dosar; de precizat este faptul că apărătorii din oficiu au precizat cuantumul daunelor morale ca fiind în sumă de 50000 lei pentru fiecare dintre părţile vătămate minore, deşi, iniţial, au urmat procedura prev. de Legea nr. 211/2004;

- au fost audiate părţile vătămate minore D.C.I., în vârstă de 11 ani, D.Mr., în vârstă de 14 ani, D.M., în vârstă de 13 ani la momentul la care se presupune că inc. a exercitat acţiuni de constrângere sexuală asupra ei, la data audierii având aproximativ 19 ani;

- a fost audiat inculpatul, care a acceptat să dea declaraţie, dar nu a recunoscut faptele reţinute prin rechizitoriu în sarcina sa; a solicitat, instanţa încuviinţându-i, administrarea probei testimoniale în circumstanţiere cu martorul S.L.; la termenul următor, inc. a precizat că martorul se numeşte S.L., dar din procesul verbal de imposibilitate de punere în executare a mandatului de aducere rezulta că nu există o astfel de persoană; numele corect a fost indicat de martora R.M., concubina inculpatului; ulterior, inculpatul a renunţat la administrarea acestei probe testimoniale în şedinţa de judecată de la termenul din 16.06.2008;

- au fost ataşate la dosar copii ale hotărârilor de luare faţă de victimele minore D.C.I. şi D.Mr. şi faţă de copilul D.Ş., fiu al inculpatului, a măsurilor de plasare în Centrul de Plasament C.A.Rosetti;

- au fost depuse referatele de evaluare psihologică a minorelor D.Mr. şi D.C.I. de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului – Centrul de Plasament C.A. Rosetti;

- prin adresa nr. 654/SP/23.02.2009, Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi a precizat că victimele minore sunt consiliate psihologic.

- au fost audiaţi martorii: D.Ş., în vârstă de 16 ani, fiu al inculpatului, în prezenţa psihologului M.V., B.Gh., consătean, vecin la distanţă de câteva case de locuinţa familiei D., T.E. – vecin cu inculpatul, L.V., sora concubinei inculpatului, B.A., T.V., T.P., T.M., R.M., concubina inculpatului, P.A., fiica inculpatului, sora părţii vătămate D.M., mama minorelor D.Mr. şi D.C.I., N.C., S.L., L.I., asistent social, S.V., cadru medical, care, la solicitarea organelor de cercetare penală, la data de 01.10.2007, a efectuat o examinare sumară a minorei D.Mr., O.C., cadru didactic atât pentru D.Mr., cât şi pentru D.C.I., R.E., mama concubinei inculpatului, P.E., B.T., B.E., T.Pe., D.M., fiul inculpatului, C.V., concubinul părţii vătămate D.M., I.E., martor solicitat din oficiu a fi audiat, având în vedere declaraţia părţii vătămate D.M.;

- de precizat este faptul că, în legătură cu declaraţiile martorelor R.M. şi P.A., la termenul din data de 19.05.2008, reprezentantul Parchetului s-a sesizat din oficiu cu privire la săvârşirea de către acestea a infracţiunii de mărturie mincinoasă, în cauză dispunându-se neînceperea urmăririi penale faţă de cele două persoane prin rezoluţia din data de 03.07.2008, dată în dosarul nr. 1595/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, fiind activate dispoziţiile art. 160 alin. 2 Cod proc. pen.; astfel, martorele au declarat că sunt conforme cu adevărul cele prezentate în faza de urmărire penală, cu ocazia judecăţii fiind cuprinse de emoţie şi frică, „întrucât agresorul se afla în sala de judecată”;

- s-au aplicat întocmai disp. art. 327 alin. 3 Cod proc. pen. în ceea ce-l priveşte pe martorul D.V.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În fapt, cu privire la infracţiunea de „rele tratamente aplicate minorului” în legătură cu care, prin rechizitoriu, s-a dispus scoaterea inculpatului de sub urmărire penală pentru săvârşirea a două astfel de infracţiuni, în dauna minorelor D.Mr. şi D.C.I.:

 Trebuie precizat faptul că această analiză se impune atât din perspectiva soluţionării schimbării de încadrare juridică (motivul repunerii pe rol a dosarului la data de 16.03.2009), prin reţinerea în sarcina inculpatului şi a disp. art. 306 Cod penal cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal (două infracţiuni – părţi vătămate minore: D.Mr. şi D.C.I.), cât şi din perspectiva evidenţierii întregului areal de circumstanţe ce au fost avute în vedere de instanţă la pronunţarea soluţiei, la individualizarea pedepselor stabilite şi, ulterior, a celei aplicate, la individualizarea modalităţii de executare.

Inculpatul D.C., locuitor al satului Z., comuna G., jud. Iaşi, trăieşte în concubinaj cu numita R.M.. Din relaţia celor doi au rezultat, potrivit declaraţiei martorei L.V., sora celei din urmă, 16 copii, la momentul de faţă 9 fiind în viaţă, dintre care doar trei fete, respectiv D. (în prezent P.) A., D.(în prezent A.) M. şi D.M., şi un băiat minor, respectiv D.Ş. Numita P.A. este mama minorelor D.Mr. şi D.C.I., pe care le-a lăsat de la vârstele de 8 luni şi, respectiv, 3 luni, în grija părinţilor săi, inculpatul şi concubina sa, martora R.M., care sunt şi bunicii celor două fete. Prin urmare, creşterea şi educarea părţilor vătămate a revenit acestora, ca urmare a acordului lor.

Inculpatul nu a avut o ocupaţie stabilă, este şi cunoscut ca fiind un consumator frecvent şi exagerat de alcool, pe acest fond manifestându-se agresiv în sânul familiei, dovedind instabilitate comportamentală concretizată prin ieşiri nervoase, atât la adresa concubinei, cunoscută şi ea ca fiind o consumatoare de alcool, cât şi a copiilor. În acest sens, în repetate rânduri, inculpatul a avut discuţii contradictorii cu concubina sa, degenerate deseori în conflicte fizice, finalizate şi prin alungarea acesteia şi a tuturor copiilor din casă. Însăşi martora R.M. recunoaşte în declaraţia iniţială că atât ea cât şi inculpatul consumau frecvent băuturi alcoolice.

Chiar în data de 01.10.2007, dată când a fost reclamată agresiunea sexuală exercitată de inculpat asupra părţii vătămate minore D.Mr., acesta se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi a avut manifestări agresive inclusiv faţă de partea vătămată minoră D.C.I. şi faţă de fiul lui, D.Ş., pe care i-a lovit cu o curea şi i-a alungat din imobil. Tot potrivit declaraţiei date de victima D.Mr. în prezenţa cadrului medical S.V. (a se vedea procesul verbal întocmit de organul de cercetare penală în data de 01.10.2007), la acea dată bunica sa, martora R.M., era plecată de acasă şi când s-a întors se afla sub influenţa băuturilor alcoolice.

Dincolo de responsabilitatea asumată, nici inculpatul şi nici numita R.M. nu au urmărit îndeaproape evoluţia minorilor, indiferent că este vorba de nepoate sau de proprii copii, aceştia fiind nevoiţi să cerşească pe la vecini alimente şi chiar să sustragă.

În acest context al consumului zilnic de alcool, după cum rezultă din declaraţiile iniţiale ale martorei P.A., fiica inculpatului şi a martorei R.M. şi mamă a victimelor minore D.Mr. şi D.C.I., inculpatul şi-a manifestat faţă de ea un excesiv apetit sexual, nemaiţinând cont de normele de morală. Mai mult, precizează martora că ar fi fost obligată să întreţină relaţii sexuale cu tatăl ei încă din clasa a patra, ulterior repetându-se această scenă, la vârsta de 15-16 ani constatând că a rămas şi însărcinată. Susţine martora că fetiţa ei, D.Mr. ar fi fost concepută cu inculpatul D.C. Potrivit aceleiaşi martore, mama sa, respectiv R.M., ar fi aflat despre aceste activităţi ale concubinului chiar de la ea, dar a sfătuit-o să nu anunţe organele de poliţie şi să nu vorbească cu nimeni. Bunica sa, martora R.E., la fila 74 verso ds. urm. pen. precizează că atât fiica inculpatului cât şi concubina lui se temeau să meargă la poliţie întrucât D.C. le-a ameninţat că le omoară dacă povestesc cuiva.

Sunt prezentate şi alte aspecte în declaraţia iniţială a fiicei inculpatului – P.A., şi anume: faptul că sora sa, D.M. i-ar fi povestit despre faptul că tatăl lor a violat-o; faptul că, în cursul anului 2002 l-ar fi surprins pe inculpat întreţinând relaţii sexuale cu sora sa A.M în vârstă – atunci – de 20 ani, împrejurare adusă atunci la cunoştinţa atât a mamei – R.M. – cât şi soţului său P.A., şi, în plus, această împrejurare a fost relatată şi de partea vătămată D.M. (a se vedea declaraţiile de la filele 49 şi 67 ds. urm. pen., în care relatează şi relaţia conturată între sora sa M.D., actualmente A., şi inculpat: „D.M. consuma frecvent băuturi alcoolice şi se culca cu tatăl meu, întreţineau relaţii sexuale de parcă erau soţ şi soţie”; „Precizez că sora mea D.M. vroia să întreţină relaţii sexuale cu tata; pe mine mă dădeau de multe ori afară din casă, pentru ca să nu-i pârăsc”); faptul că fiica sa D.Mr. i-ar fi spus că în cursul anului 2002 inculpatul ar fi încercat să o violeze, dar nu a luat nici o măsură, ci a dat curs solicitării mamei sale de a ascunde cele aflate.

Instanţa a făcut toate aceste precizări tocmai pentru a contura manifestările deviante, incestuoase, sexuale ale inculpatului, de lungă durată (apărute cu mult înaintea demarării cercetărilor în cauză, existente sub formă de zvon la nivel de comunitate), lipsa oricărei fărâme de morală în care se desfăşura viaţa conjugală şi de zi cu zi în familia D., lipsa oricăror principii de creştere şi educare a minorilor din familie. Dincolo de faptul că aceste relatări ale fetelor inculpatului ar putea fi privite ca subiective, acestea sunt, totuşi, în deplină concordanţă cu alte declaraţii ale altor persoane care fac trimitere la violenţa manifestată pe fondul consumului zilnic de alcool al inculpatului atât faţă de concubină, cât şi faţă de copiii aflaţi în grijă, la bănuiala asupra comportamentului său sexual, aspecte asupra cărora instanţa va reveni.

Revenind la aspecte ce ţin de lipsa oricărei implicări în activitatea de creştere şi educare a minorilor aflaţi în grijă, trebuie menţionat că inculpatul, care nu desfăşura nici o activitate remunerată, cheltuia banii obţinuţi ca urmare a cumulării alocaţiilor copiilor pe băuturi alcoolice, care, odată consumate, îi imprimau un comportament deviant şi deosebit de violent faţă de copii; aceştia erau bătuţi, ameninţaţi, daţi afară din casă, împreună cu concubina R.M., fiind nevoiţi să doarmă prin vecini, erau înfometaţi (D.C.I. (fila 63 ds. urm. pen.): „bunicii mei…erau răi; mă băteau, mă alungau de acasă, nu îmi dădeau să mănânc”; „Bunicul nu îmi dădea de mâncare; el mânca peşte prăjit şi nouă şi bunicii ne dădea doar mămăligă cu ceapă. Ne bătea în fiecare zi cu cureaua”; „ bunicul … de mai multe ori ne-a scos noaptea afară din casă, înjurându-ne şi lovindu-ne; spunea să ne ducem la mama; mai dormeam pe la vecini”; etc.; D.Mr. (fila 65 ds. urm. pen.): „bunicii se purtau urât cu mine şi cu sora mea”; D.Ş. (fila 68 ds. urm. pen.): „nu ştiu câţi ani am, dar am carte de identitate”; „tatăl meu fiind beat, a luat o curea şi a început să o lovească pe M.; a început să o strângă de gât cu mâinile; eu şi C. atunci am fugit; „tatăl meu consuma alcool; le bătea des pe M. şi C. cu cureaua; le alunga de acasă; mie tata îmi dădea de mâncare, dar M. şi C. nu…; le chemam eu să mănânce când tata dormea, pe ascuns; …mama mea nu a mai venit acasă de frica tatei, stă la bunica”; etc.).

Martora B.A., vecină cu inculpatul, audiată în ambele faze procesuale, confirmă susţinerile copiilor familiei D. audiaţi, respectiv faptul că erau nevoiţi să părăsească locuinţa, atât ei cât şi mama, respectiv bunica lor, fiind alungaţi de către inculpat, care devenea foarte violent în momentul în care consuma alcool. Declaraţiile martorei, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faza de cercetare judecătorească, conturează cu o deosebită claritate necesitatea intervenţiei legale în scopul încetării comportamentelor abuzive şi violente ale inculpatului: de fiecare dată când inculpatul consuma alcool, concubina sa era bătută, alungată, atât ea cât şi copiii, aceştia fiind nevoiţi să se adăpostească prin vecini; chiar partea vătămată D.M. a venit într-o zi la martoră plângând şi i-a povestit că a fost lovită de tatăl ei.

Vecin cu locuinţa familiei D., martorul B.Gh. (filele 57 ds. urm. pen. şi 150 ds. fond), susţine aceleaşi circumstanţe ale traiului zilnic al minorilor, în sensul că aceştia erau neglijaţi, violentaţi fizic şi verbal de fiecare dată când inculpatul şi concubina sa consumau alcool (ceea ce se întâmpla în mod repetat); astfel, victimele erau alungate de acasă, erau nevoite să-şi caute singure de mâncare, mergând pe la vecini, inclusiv pe la martorul în discuţie, cerând să mănânce sau chiar furau. În plus, acest martor face trimitere la mediul promiscuu în care trăiau părţile vătămate, prin sat circulând zvonul că inculpatul ar fi întreţinut relaţii sexuale cu nepoatele lui, că minora D.Mr. ar fi chiar fiica sa, concepută cu numita D.A. (căsătorită P.) – fiica sa – la momentul la care aceasta ar fi avut 14-15 ani.

Martorul B.F. (filele 58 şi 99 ds. urm. pen. ) susţine aceleaşi aspecte.

Martorul T.E. vorbeşte despre cum nepoatele inculpatului erau trimise la oameni prin sat să ceară de mâncare şi să le aducă, fetele fiind hrănite mai mult de vecini, deşi inculpatul şi concubina acestuia au 2 ha de teren lăsat însă în nelucrare; conturează acelaşi mediu decadent în care copiii aflaţi în grija inculpatului au crescut, cu referiri directe la fiicele acestuia. Astfel, martorul, în ambele faze procesuale (filele 59 şi 79 ds. urm. pen. şi 151 ds. fond), precizează că numita R.M. i-a spus despre relaţiile sexuale întreţinute de inculpat cu fiica lor A., împreună concepând-o pe minora D. Mr.; totodată, a aflat despre aceste fapte chiar de la P.A.; acelaşi martor a conturat zvonul care circula prin comunitate, legat tot de activităţile sexuale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta a fost prins în timp ce întreţinea relaţii sexuale cu celelalte fiice: M. şi Mg.

Sora concubinei inculpatului, martora L.V., a descris, atât în faza de urmărire penală, cât şi cu ocazia cercetării judecătoreşti (filele 60 şi 70 ds. urm. pen. şi 152 ds. fond), mediul necorespunzător în care au fost crescuţi copiii şi nepoatele inculpatului, precizând că avea cunoştinţă de comportamentele incestuoase sexuale ale lui D.C. chiar de la fiicele acestuia, D.M., D.M., P.A., aceasta din urmă precizându-i că minora D.Mr. este concepută cu tatăl său, şi de la nepoata sa, D.C.I., care l-ar fi prins în timp ce o agresa sexual pe D.Mr.. Mai precizează martora că, deşi R.M. – sora sa – avea cunoştinţă despre toate acestea, totuşi nu a intervenit, fiind şi ea în cea mai mare parte a timpului sub influenţa băuturilor alcoolice. Mai precizează martora aspecte legate de lipsa oricărei preocupări din partea inculpatului şi a numitei R.M. pentru creşterea şi îngrijirea copiilor minori daţi în grijă: astfel, din declaraţia de la fila 71ds. urm. pen. rezultă că cei doi băteau minorele cu băţul, le ţineau flămânde, le alungau de acasă, nu le cumpărau strictul necesar (nici alimente, nici obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte), banii din alocaţiile copiilor fiind daţi pe datorii sau pe alcool şi ţigări; de asemenea, martora declară că minorele erau obligate de multe ori să fugă noaptea de acasă pentru că se temeau să nu fie violate de inculpat şi se adăposteau într-un imobil în construcţie.

Martora R.E. – mama concubinei R.M., bunica părţii vătămate D.M. şi a minorului D.Ş. şi străbunica părţilor vătămate minore D.Mr. şi D.C.I. -, în cursul urmăririi penale (fila 73) a precizat că inculpatul consumă alcool, face scandal; de multe ori R.M. venea acasă la ea bătută de inc.; nepoatele lor erau tot timpul flămânde, dezbrăcate, erau alungate de acasă sau fugeau singure, fiindu-le teamă de inculpat, „care trăgea de ele pentru a întreţine relaţii sexuale; erau bătute cu pumnii, cu băţul; în vara anului 2007 minora D.C.I. a fost nevoită să stea în spital, având capul spart, în urma unei acţiuni violente exercitate de inculpat asupra ei cu cleştele de foc.

În cursul cercetării judecătoreşti (fila 315), aceasta şi-a nuanţat declaraţia, precizând că, în realitate, părţile vătămate sunt vinovate, fiind indisciplinate, şi chiar dacă erau bătute, aspecte cunoscute de aceasta, sigur nu era în mod gratuit, atâta vreme cât ele nu ascultau. Tot în această fază procesuală, martora declară că toţi copiii minori ai familiei D. erau bine îngrijiţi, aveau toate condiţiile pentru a creşte şi a merge la şcoală. Totodată, precizează că, la momentul la care a fost audiată de procuror,a spus adevărul, lucru ce i-a fost sugerat de poliţist, altfel „va face ea închisoare în locul lui D”.

Unchii minorelor Mr. şi D.C.I. şi fraţii victimei Mg., martorii D.V. (fila 77 ds. urm. pen., în cursul cercetării judecătoreşti instanţa dând eficienţă disp. art. 327 alin. 3 Cod proc. pen. la termenul din 09.02.2009) şi D.M. (filele 78 ds. urm. pen. şi 394 ds. fond), au precizat faptul că, tatăl lor nu se preocupa de asigurarea strictului necesar familiei, principala lui ocupaţie fiind consumul de băuturi alcoolice şi provocarea de scandaluri finalizate prin bătaia tuturor celor din casă, aceştia de multe ori fiind nevoiţi să părăsească locuinţa. Toate acestea se întâmplau pentru că victimele erau obraznice, nu mergeau la şcoală. În plus, mâncau ce aveau sau victimele mai erau trimise la oameni să ceară de mâncare.

Abuzurile fizice şi psihice ale inculpatului asupra părţilor vătămate minore erau cunoscute în sat, martorii L.I., asistent social în comuna G. (filele 90 şi 104 ds. urm pen. şi 241 ds. fond), T.P. (155, 157 ds. fond.), P.E. (filele 93 ds. urm. pen. şi 330 ds. fond), B.E. (filele 95 ds. urm. pen. şi 332 ds. fond), consăteni, S.V. (filele 97 ds. urm. pen. şi 313 ds. fond), medic de familie în comuna G., B.T. (filele 101 ds. urm. pen. şi 331 ds. fond), declarând în mod constant că inculpatul consuma în mod frecvent băuturi alcoolice, că nu se îngrijea de copii şi de nepoate, aceştia vagabondând prin comună, căutând pe drum ţigări, fiind flămânzi şi neîngrijiţi, nevoiţi să fure alimente, să cerşească, fiind înjuraţi, alungaţi de acasă, dezbrăcaţi, chiar loviţi (minora D.C.I. fiind internată în spital pentru o lovitură la cap cu un fier).

Martorii O.C. (filele 88 ds. urm pen. şi 314 ds. fond), dascăl al minorelor D.C.I. şi Mr., declară că avea cunoştinţă de scandalurile provocate de inculpat pe fondul consumului de alcool, că acesta îşi lovea atât copiii şi nepoatele, cât şi concubina, în mod constant, că minora Mr., în anul 2006 a fost operată la un picior pentru o fractură, de la colegii ei şi de la alţi consăteni aflând că aceasta a fost lovită de inculpat cu o bucată de fier, că cele două nepoate nutreau sentimente de frică faţă de inculpat, că minorele – părţi vătămate în cauză erau neîngrijite, pline de păduchi şi înfometate, dar miroseau a tutun, asupra lor chiar găsindu-se ţigări, nu aveau condiţii normale de viaţă, nu aveau posibilităţi să-şi facă temele, iar manualele primite de la şcoală le-au folosit pentru a aprinde focul, că minorele erau timorate.

Martora R.M., în cursul urmăririi penale, filele 136 şi urm., nu recunoaşte faptul că, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, îşi neglija copiii şi nepoatele, neagă faptul că inculpatul ar fi bătut vreuna din victimele minore, dar recunoaşte că avea cunoştinţă chiar de la fiica ei A. despre faptul că D.C. ar fi tatăl minorei Mr., că bănuia că acesta ar fi întreţinut relaţii sexuale şi cu celelalte fete din casă (inclusiv nepoate, surprinzându-l în data de 01.10.2007 când întreţinea un raport cu minora Mr.). În plus adaugă faptul că inculpatul avea „anus contra naturii”, în urmă cu ceva timp fiind tăiat la burtă de un consătean; cu toate acestea, precizează martora că era apt să întreţină relaţii sexuale.

Din fişele de examinare psihologică (filele 81 – 82 ds. urm. pen.) şi de evaluare psihologică (filele 143 – 148 ds. fond) rezultă următoarele:

- D.C.I. prezintă o simptomatologie fiziologică şi psihică posttraumatică, fiind o victimă a abuzurilor în familie; prezintă un profil psihologic marcat de tulburări în sfera socio-afectivă; prezintă dificultăţi de adaptare, nervozitate, instabilitate afectivă. Manifestă dificultăţi de exprimare şi exteriorizare a trăirilor afective, deosebit de confuze în ceea ce priveşte filiaţia şi raporturile de rudenie cu membrii familiei; nu a avut în cadrul familiei repere pozitive şi a fost privată de îngrijire primară şi educaţională; vagabondajul, absenteismul şcolar sunt comportamente învăţate în perioada în care a locuit în familie şi a fost neglijată; este încadrată într-un grad de handicap uşor, datorită lipsei de preocupare a părinţilor în ceea ce priveşte educaţia, etc.;

- D.Mr. prezintă, de asemenea, dificultăţi de adaptare, nervozitate, pronunţată labilitate afectivă, cu predominanţa afectelor negative – configuraţie depresiv – anxioasă; confruntările cu persoane necunoscute sau situaţiile nefamiliare sunt percepute de minoră ca fiind angoasante, declanşând blocaje de tip inhibitiv şi mutism psihogen; nu a avut în cadrul familiei repere pozitive şi a fost privată de îngrijire primară şi educaţională; vagabondajul, absenteismul şcolar sunt comportamente învăţate în perioada în care a locuit în familie şi a fost neglijată; este încadrată într-un grad de handicap uşor, datorită lipsei de preocupare a părinţilor în ceea ce priveşte educaţia; victimă a abuzurilor fizice în familie („tremur când începe să mă bată”), etc..

În drept, faptele inculpatului D.C. care, pe parcursul unei lungi perioade de timp, prin folosirea de violenţe în mod repetat, exercitate asupra fiecăreia dintre cele două victime minore nepoate (acestea fiindu-i încredinţate spre creştere şi educare de către mama acestora), respectiv asupra lui D.C.I., D.Mr., prin neasigurarea hranei, a îmbrăcămintei, a condiţiilor corespunzătoare de locuit, a pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală a acestora, ar putea întruni elementele constitutive ale infracţiunii de „rele tratamente aplicate minorului”, prev. de art. 306 Cod penal, existând, în această cauză, două de astfel de infracţiuni, aflate într-un concurs real, prev. de art. 33 lit. a Cod penal.

S-a probat indubitabil că fiecăreia dintre cele două victime, nepoate ale inculpatului, prin lovirile şi violenţele repetate exercitate asupra acestora, prin neasigurarea hranei, a îmbrăcămintei, a condiţiilor corespunzătoare de locuit, nu numai că li s-a creat o stare de pericol grav pentru dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală a acestora, dar faptele inculpatului au materializat această stare de primejdie gravă. Astfel:

- din punct de vedere fizic, victima minoră D.Mr. a fost văzută prezentând pe corp urme de lovituri; de asemenea, minora Mr., în anul 2006 a fost operată la un picior pentru o fractură, fiind cunoscut că aceasta a fost lovită de inculpat cu o bucată de fier; în vara anului 2007, minora D.C.I. a fost nevoită să stea în spital, având capul spart, în urma unei acţiuni violente exercitate de inculpat asupra ei cu cleştele de foc;

- din punct de vedere intelectual, din fişele de examinare psihologică rezultă că fiecare dintre cele două minore prezintă întârziere în dezvoltarea mintală, rezultat al substimulării şi privării senzoriale şi informaţionale, prezintă dificultăţi de adaptare, nervozitate, instabilitate afectivă, o stare de furie fără motiv; situaţia este mai gravă în cazul minorei D.C.I.; aşa cum am mai arătat, aceasta este victima abuzurilor în familie, nu are noţiune clară despre ceea ce este familia, prezintă coşmaruri, flash – back-uri, stare crescută de vigilenţă şi sentimentul de neputinţă; fiecare dintre cele două minore are un randament şcolar foarte redus, este introvertită, timidă, inadaptată, aspecte care au stat la baza evaluării complexe necesară încadrării într-un grad de handicap; au un vocabular redus, limitat la cuvinte uzuale; percep ca anxioase evenimentele trăite anterior; manifestă dificultăţi de adaptare şi tendinţe antisociale;

- din punct de vedere moral, prin agresiunile sexuale exercitate asupra victimelor minore, asupra fiicei sale Mg.D., care în acel an nu împlinise vârsta de 14 ani, de săvârşirea cărora au luat cunoştinţă şi fraţii ei, fie în mod direct, fie indirect, prin faptul că s-a auzit vorbindu-se prin sat de comportamentele sexuale incestuoase ale tatălui lor, se conturează tocmai o atingere gravă adusă dezvoltării morale a victimelor minore sub pragul acceptabil şi tolerabil în cadrul unei comunităţi.

Însă, procurorul, prin rechizitoriu, a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului şi a martorei R.M. pe considerentul că aceştia nu sunt reprezentanţi legali ai celor două nepoate.

Instanţa apreciază că această soluţie este pasibilă de anumite controverse şi vii discuţii, aspecte care au determinat-o, la data de 16.03.2009 să repună cauza pe rol în vederea punerii în discuţie a schimbării încadrării juridice, potrivit disp. art. 334 Cod proc. pen., prin reţinerea în sarcina inculpatului şi a acestor două infracţiuni aflate în concurs real.

Analizând însă, în concret, disp. art. 334 Cod proc. pen., instanţa apreciază că acestea nu sunt aplicabile în cauză, instanţa nefiind sesizată cu fapte de punere în primejdie gravă a dezvoltării fizice, intelectuale sau morale a minorelor D.Mr. şi D.C.I. comise de către cel căruia i-au fost încredinţate spre creştere şi educare; instanţa este obligată să se limiteze la judecarea faptei şi a persoanei arătate în actul de sesizare al instanţei, potrivit disp. art. 317 Cod proc. pen.

Mai mult, în ceea ce priveşte disp. art. 336 Cod proc. pen. vizând extinderea procesului penal pentru alte fapte, constată că nici acestea nu pot fi eficientizate (nefiind vorba de descoperirea, în cursul judecăţii, de date cu privire la comiterea de către inculpat şi a altor fapte penale, aspectele fiind cunoscute încă din faza de urmărire penală), soluţia de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului cu privire la săvârşirea a două infracţiuni de „rele tratamente aplicate minorului”, prev. de art. 306 Cod penal, aflate într-un concurs real, prev. de art. 33 lit. a Cod penal, putând forma obiectul punerii în aplicare a altor dispoziţii procedural penale şi, oricum, nu direct la instanţă.

I. Cu privire la infracţiunea de „viol”:

În fapt,

 1. Din întreg probatoriul administrat în cauză nu rezultă o dată exactă de săvârşire a faptei penale ce urmează a fi prezentată mai jos; prin rechizitoriu, se reţine ca an al comiterii 2002; instanţa apreciază că evenimentele, în ceea ce o priveşte pe partea vătămată D.M., s-au desfăşurat, într-adevăr, în anul 2002 (aspect ce va fi motivat mai jos):

 Într-o zi, în jurul orelor 12.00, inculpatul, împreună cu concubina sa, martora R.M., se aflau la domiciliu în stare avansată de ebrietate. Fiica lor, D.M., se afla în camera în care se găseau şi cei doi şi făcea curăţenie; alături de ei se aflau şi minorele D.Mr. şi D.C.I., care se jucau. Pe fondul consumului de alcool, inculpatul a început să o lovească pe concubina sa R.M., aceasta alegând să părăsească locuinţa şi să meargă la vecina sa B.A..

 Văzându-se în casă doar cu fata sa Mg. şi cu cele două nepoate ale sale, inculpatul a hotărât să întreţină relaţii sexuale cu cea mai mare dintre cele trei, respectiv cu victima minoră D.M., care, la acea vreme nu avea împliniţi 14 ani.

 Legat de acest aspect trebuie menţionat faptul că, în toate declaraţiile acestei victime, date pe întreg parcursul procesului penal, este precizată împrejurarea că fapta s-a derulat înainte de a împlini vârsta de 14 ani. Interpelată fiind asupra motivului ce a determinat reţinerea unui astfel de detaliu, asupra evenimentului de raportare, minora a precizat că, la împlinirea vârstei de 14 ani, inculpatul i-a dat cu titlu de cadou o ciocolată şi o ţigară şi a încercat să întreţină cu ea din nou un raport sexual, după ce, în prealabil, a lovit-o pe mama sa, aceasta fugind din casă, dar minora a reuşit să fugă, întrucât îi era teamă, amintindu-şi că a durut-o la primul ei contact sexual.

 Revenind la prezentarea modului de derulare a faptei comise aspra victimei D.M., inculpatul le-a trimis pe minorele D.Mr. şi D.C.I. să se joace în curtea casei, ceea ce acestea au şi făcut. Imediat după, i-a cerut părţii vătămate să întrerupă curăţenia, lucru ce a determinat-o să se gândească la ce va urma, având în vedere că inculpatul, potrivit declaraţiilor fiicei acestuia, ar mai fi încercat, dar nu a reuşit din motive independente de voinţa acestuia.

 Astfel, inculpatul, potrivit declaraţiilor victimei date în faza de urmărire penală, a dezbrăcat-o, a tras-o pe patul din cameră, s-a urcat peste ea şi a întreţinut un raport sexual. În tot acest timp, inculpatul i-a ţinut mâna la gură pentru a nu-i fi auzite ţipetele. Potrivit aceloraşi declaraţii, cu această ocazie, inculpatul a întreţinut cu ea şi un raport sexual anal şi a încercat şi unul oral, dar nereuşit, minora refuzând să deschidă gura.

 Deşi în cursul cercetării judecătoreşti partea vătămată a declarat că inculpatul nu a lovit-o niciodată atunci când întreţinea cu ea un raport sexual (fila 365 ds. fond), a precizat, însă, că acesta o ţinea de mână forţat, întrucât era bărbat, că ea se temea să nu-i dea vreo palmă, că inculpatul punea zăvorul pe uşă, că o trăgea de mână, că ţipa, dar nimeni nu intervenea, în nici un caz vecinii, care „nu se băgau, aşa-s vecinii, nu se bagă în casa omului”; de asemenea, victima a precizat că nu a vrut să întreţină raporturi sexuale cu tatăl său niciodată, că „din propria ei iniţiativă nu a vrut niciodată”. Tot în faţa instanţei, victima a declarat că nu-şi mai aminteşte dacă a avut loc şi un raport sexual anal.

 Imediat după încetarea acestei agresiuni sexuale, victima s-a deplasat la martora B.A., unde ştia că o va găsi pe mama sa. Ajunsă acolo, a povestit celor două femei ce a păţit. Mama sa a asigurat-o că va merge la poliţie şi-l va reclama pe tatăl său, lucru ce nu a avut loc, datorită atât temerii că va fi bătută (inculpatul aruncând după ea cu o bărdiţă, imediat ce aceasta i-ar fi reproşat ceea ce ar fi făcut, potrivit spuselor fetei lor), cât şi din complacere, din acceptarea unei situaţii, care, datorită repetabilităţii (din dosar rezultând că inculpatul şi-a agresat sexual toate cele trei fete şi cele două nepoate) a dobândit, în mintea martorei şi nu numai, caracterul unui lucru „rău” dat şi acceptat; ba, mai mult, din declaraţiile martorelor R.E. şi L.V. (mama şi sora martorei) rezultă faptul că aceasta chiar găsea fiicelor şi nepoatelor o vină în tot acest comportament deviant al concubinului ei, adresându-le apelative de genul „haită”, „căţea”, etc..

 Odată cu împlinirea vârstei de 15 ani, partea vătămată a fugit de acasă, în prezent având o relaţie de concubinaj cu martorul C.V. (declaraţiile acestuia fiind la filele 78 ds. urm. pen. şi 454 ds. fond), cu care are 4 copii (3 fete şi un băiat).

 În legătură cu această faptă, trebuie menţionate următoarele:

- nu este dovedit în cauză faptul că inculpatul i-a aplicat în mod repetat lovituri cu palmele peste faţă în timpul acestei agresiuni sexuale, astfel cum rezultă din actul de sesizare; din declaraţiile victimei rezultă doar că îi ţinea mâna la gură să nu ţipe, să nu audă cineva ceva; oricum, inculpatul s-a folosit de ascendentul dat atât de gradul de rudenie, cât şi de frica imprimată în fiecare dintre cei din casă pe parcursul a ani de zile; astfel, diferenţele existente între declaraţiile părţii vătămate D.M. date pe parcursul urmăririi penale şi cea dată pe parcursul cercetării judecătoreşti sunt explicabile, dată fiind nu numai perioada de timp scursă între momentul agresiunii şi cel al declarării, dar şi poziţia psihică şi psihologică a victimei adoptată faţă de tatăl ei: „eu l-am iertat”. Pe de altă parte nu lipsită de relevanţă este precizarea că, indiferent de organul judiciar în faţa căruia a declarat, victima susţine că a spus adevărul, această afirmaţie fiind rodul unei conştientizări a faptului că nici una dintre declaraţii nu a fost rezultatul vreunei constrângeri sau influenţări;

- martora B.A. , pe parcursul întregului proces penal, a susţinut afirmaţiile martorei R.M. şi ale părţii vătămate D.M. şi a precizat că în anul 2002 – 2003, nu ştie exact, R.M. era la ea acasă, fiind bătută şi alungată de inculpat şi, la un moment dat, a venit fiica ei „Mg., plângând şi spunând că tatăl ei a lovit-o şi a violat-o” (filele 56 şi 75 ds. urm. pen. şi fila 153 ds. fond);

- martora L.V., sora mamei părţii vătămate D.M., pe întreg parcursul procesului penal(fiele 60 şi 70 ds. urm. pen. şi 152 ds. fond) , a declarat că D.M. a venit la ea când avea 14 ani şi i-a spus „că tatăl său, D.C., a întreţinut cu ea prin constrângere raporturi sexuale. Îmi spunea că o ameninţă cu acte de violenţă şi cu moartea”; mai mult, în faţa instanţei a precizat că victima „i-ar fi relatat că a fost violată în acelaşi mod ca M., respectiv, la marginea patului, cu cuţitul la gât;

- martorul D.V., fratele părţii vătămate, (fila 77 ds. urm. pen., în cursul cercetării judecătoreşti instanţa dând eficienţă disp. art. 327 alin. 3 Cod proc. pen. la termenul din 09.02.2009) a declarat: „surorile mele D.A. şi Mg. îmi mai povesteau când locuiau cu noi că „tata a îndrăznit la mine”. Eu înţelegeam că tata, când era beat, încerca să întreţină cu ele raporturi sexuale”;

- martorul C.V., concubinul victimei, (filele 78 ds. urm. pen. şi 454 ds. fond) a declarat că aceasta, la o săptămână după ce s-au cunoscut, i-a povestit cum a fost forţată să întreţină relaţii sexuale de către tatăl ei, D.C. şi, în plus: „D.M. se temea de el şi nu dorea să meargă acasă la el”;

- martorul T.Pe., fiul lui T.P. audiat în cursul cercetării judecătoreşti, consătean, a declarat în faţa organelor de poliţie că fratele lui, T.V., i-a spus că l-a văzut pe inculpat, pe geamul de la locuinţa acestuia, în timp ce întreţinea relaţii sexuale cu una dintre fiice, al cărei nume nu îl reţine, dar este vorba fie de D.M. fie de D.Mg.;

- martorii: T.E., L.I., B.E., B.F., B.T. au auzit discuţii prin sat că D.C. a fost prins în timp ce acesta întreţinea relaţii sexuale şi cu …Mg., fără a putea localiza cine a afirmat aceasta şi fără a avea detalii; de asemenea, susţin că prin sat a ieşit de mai mult timp zvon că şi-ar agresa fiicele şi nepoatele sexual;

2. La data de 27.09.2007, în jurul orelor 12.00, la locuinţa familiei D. se aflau nepoatele inculpatului şi acesta, care, după ce a consumat alcool şi a ajuns în stare de ebrietate, a început să o lovească pe minora D.Mr.. Aceasta, fiindu-i frică, anterior căzând victima violenţelor bunicului ei, a fugit afară.

Rămas singur cu minora de 11 ani, D.C.I., inculpatul a împins-o pe pat, a dezbrăcat-o de pantaloni şi de chiloţi , i-a transmis ce vrea să facă, folosind cuvinte obscene (a se vedea declaraţia părţii vătămate din data de 04.10.2007 – fila 18 ds. urm. pen.), s-a urcat peste ea, având pantalonii daţi în jos până la genunchi, i-a desfăcut picioarele cu mâna dreaptă şi a încercat de mai multe ori să o penetreze, dar nu a reuşit. Din cele prezentate de victimă, rezultă că aceasta nu s-a mai împotrivit, întrucât inculpatul a ameninţat-o că o omoară; în ceea ce priveşte modalitatea de acţiune, minora a relatat că inculpatul o ţinea cu picioarele ridicate, iar el se legăna în faţă şi în spate. Datorită faptului că o durea tare, minora plângea şi cerea ajutor, în cameră intrând D.Mr., sora ei. Surprins fiind, inculpatul şi-a încetat activitatea.

De menţionat este faptul că victima a declarat că i-a văzut „cucul” bunicului său, „pe care l-a băgat în faţă, nu în fund” (fila 64 ds. urm. pen.).

Mai mult, aceasta precizează că inculpatul i-a făcut acest rău de mai multe ori, noaptea, când bunica ei era în stare de ebrietate şi, fie dormea afară, fie nu auzea nimic. Partea vătămată D.M. a declarat că D.C.I. i-a povestit despre încercările tatălui ei de a întreţine cu ea relaţii sexuale – „încerca să-i dea pantalonii în jos, dar ea ţinea de pantaloni”.

Despre incident, victima a povestit şi bunicii materne, martora R.M., care, dincolo de orice urmă de responsabilitate, a sfătuit-o să nu spună la nimeni.

În declaraţiile date, martora afirmă că nu credea că este adevărat, că îi era foarte frică de el, cunoscut fiind ca un om violent: „mă gândeam că, dacă este nevinovat şi nu este arestat, o să mă omoare” (fila 46 ds. urm. pen.).

De asemenea, martora L.V. a descris un episod cu adevărat cutremurător, care, deşi se referă la victima minoră D.Mr., conturează atât activitatea sexuală promiscuă ridicată la rang de obişnuinţă a inculpatului, cât şi lipsa oricărui interes din partea martorei R.M. în creşterea, educarea şi, mai ales, protejarea fetelor minore (şi nu numai) aflate în grija ei: „D.Mr. mi-a povestit că dormea în cameră pe pat între tatăl şi mama ei – de fapt, bunicii - ; tatăl ei i-a rupt chiloţii, încercând să o violeze; ea s-a zbătut şi încerca să o trezească pe mama ei, care era beată, trăgând-o de nas şi de batic, dar aceasta nu s-a sculat, deşi era în acelaşi pat”.

De altfel, martorii consăteni audiaţi în cauză (N.C., B.Gh., B.F., T.E., L.V., L.I., B.T.) au declarat că prin sat circula încă dinainte de demararea cercetărilor zvonul că inculpatul întreţine raporturi sexuale atât cu fetele lui, cât şi cu nepoatele sale.

În ceea ce priveşte raportul de constatare medico-legală nr. 3532/OF din 09.10.2007 al I.L.M. Iaşi, din care rezultă că minora D.C.I. prezintă atribute morfo-funcţionale de virginitate şi nu este posibil un raport sexual normal cu intromisiune fără leziuni ale organelor genitale, trebuie menţionat faptul că, aşa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, s-a încercat penetrarea, dar nu a avut loc şi nici ejacularea nu s-a produs, ca urmare a faptului că, deşi s-a urmărit acest lucru, strigătele victimei au determinat-o pe D.Mr. să intre în cameră, inculpatul încetându-şi activitatea.

Din fişa de examinare psihologică a victimei minore D.C.I. rezultă, aşa cum am mai arătat, că aceasta este victima abuzurilor în familie, prezintă o deficienţă mintală medie, este uşor influenţabilă cu tendinţe de descărcare a impulsivităţii, nu are noţiune clară despre ceea ce este familia, prezintă coşmaruri, flash – back-uri, stare crescută de vigilenţă şi sentimentul de neputinţă, a trăit într-un mediu familial ostil şi cu violenţă manifestă.

3. La data de 01.10.2007, în jurul orelor 12-13.00, la locuinţa familiei D. se aflau nepoatele inculpatului, abia întoarse de la şcoală, acesta, aflat în stare de ebrietate, şi martorul D.Ş. – fiu, toţi minori. Martora R.M., potrivit declaraţiilor părţilor vătămate, se afla la mama ei, R.E., din satul B.

La un moment dat, inculpatul a început să îi lovească pe cei trei minori cu o curea. D.C.I. a reuşit să fugă în curte, iar D.Ş., fiind îngrozit de ceea ce vedea (inculpatul, între timp, începuse să o strângă de gât, să-i adreseze injurii şi să o lovească cu pumnii în cap pe victima D.Mr., având asupra lui şi un cuţit, pe care i l-a pus la gât), a luat hotărârea să anunţe un vecin, sens în care a alergat la martorul T.P.. Acesta, însă, nu a intervenit, obişnuit fiind cu scandalurile şi bătăile ce puteau fi percepute cu uşurinţă zilnic în familia D. Rămas singur cu minora de 13 ani, inculpatul, a hotărât să întreţină cu aceasta un raport sexual, sens în care a aşezat-o pe patul în care dormea de obicei, a dezbrăcat-o de pantalonii negri pe care îi avea pe ea (la rugăminţile fetei de a o lăsa în pace începând din nou să o înjure) şi de chiloţi, a aşezat-o cu faţa în sus, i-a desfăcut şi ridicat picioarele şi s-a urcat peste ea, fiind şi el cu pantalonii daţi în jos până la genunchi. Deşi a încercat de mai multe ori să o penetreze, inculpatul nu a reuşit. Minora declară că a durut-o.

Martorul D.Ş.,potrivit propriilor declaraţii, întors de la vecinul T.P., a deschis uşa camerei în care dorm părinţii. Inculpatul şi victima minoră D.Mr. se aflau pe pat; inculpatul era peste aceasta, avea pantalonii daţi jos, până la genunchi şi „dădea din fund. Mr. era şi ea dezbrăcată de la brâu în jos, cu faţa în sus şi cu picioarele desfăcute, …avea lacrimi la ochi, dar nu spunea nimic…M-a văzut şi tatăl meu, care s-a dat jos de pe Mr.”

După aceasta, victima a ieşit în curte, imediat sosind şi martora R.M., aflată sub influenţa băuturilor alcoolice; i-a adus la cunoştinţă cele întâmplate, bunica hotărând, de această dată, să anunţe organele de poliţie.

Martora L.V. a declarat că minora D.C.I. i-a spus că l-ar fi prins pe inculpat în timp ce o agresa sexual pe D.Mr..

Din raportul de constatare medico-legală nr. 3531/OF din 09.10.2007 al I.L.M. Iaşi, rezultă, printre altele, că victima prezintă echimoze şi excoriaţii ce s-au putut produce prin loviri cu corpuri contondente (palmă, etc.) şi pot data din 01.10.2007.

Din declaraţiile minorei rezultă că, inculpatul, imediat ce a aflat că a fost sesizată poliţia, a bătut-o pe martora R.M..

Mai mult, aceasta precizează că inculpatul i-a făcut acest rău de mai multe ori, şi altădată. Martorul D.Ş. chiar precizează în cursul cercetării judecătoreşti că: „a doua oară, după câteve zile, i-am surprins la fel, după ce am adormit. M-am sculat, Mr. era la perete, bunicul la margine şi „grohăia” acolo. Amândoi erau dezbrăcaţi, fără pantaloni.”

Încă o dată instanţa urmează a face trimitere la episodul descris de martora L.V. referitor la victima minoră D.Mr., care conturează, aşa cum am mai arătat, atât activitatea sexuală promiscuă ridicată la rang de obişnuinţă a inculpatului, cât şi lipsa oricărui interes din partea martorei R.M. în creşterea, educarea şi, mai ales, protejarea fetelor minore (şi nu numai) aflate în grija ei: „D.Mr. mi-a povestit că dormea în cameră pe pat între tatăl şi mama ei – de fapt, bunicii - ; tatăl ei i-a rupt chiloţii, încercând să o violeze; ea s-a zbătut şi încerca să o trezească pe mama ei, care era beată, trăgând-o de nas şi de batic, dar aceasta nu s-a sculat, deşi era în acelaşi pat”.

Deosebit de relevantă este declaraţia victimei minore dată, în aceeaşi zi, în prezenţa medicului de familie S.V. (fila 11 şi urm. ds urm. pen.).

Minora D.C.I. susţine declaraţiile sorei sale şi afirmă că a plecat în acea zi să o anunţe pe martora R.M. plecată în satul G.B., iar aceasta i-a spus, imediat după ce a constatat ce s-a întâmplat, că „bunicul meu a violat-o pe sora mea”.

Martorul T.P. confirmă că minorul D.Ş. l-a chemat în ziua de 01.10.2007 „că tatăl lui îi taie gâtul lui D.Mr.” şi nu a mers să vadă ce se întâmplă.

Martora T.M. a asistat la momentul la care minorul D.Ş. a declarat la poliţie că l-a prins pe tatăl său în timp ce o viola pe D.Mr..

De altfel, martorii consăteni audiaţi în cauză au declarat că prin sat circula încă dinainte de demararea cercetărilor zvonul că inculpatul întreţine raporturi sexuale atât cu fetele lui, cât şi cu nepoatele sale şi că minora Mr. ar fi, în realitate, fiica sa şi nu nepoată.

De asemenea, deosebit de relevante apar declaraţiile A.P., mama minorelor Mr. şi D.C.I., pe ca le-am analizat în prima parte a prezentei sentinţe. Astfel, martora susţine (ca, de altfel, şi martora R.M. şi o serie de alţi martori care au aflat fie de la una fie de la alta) că minora Mr. este rezultatul relaţiei incestuoase cu inculpatul D.C.. La dosarul cauzei se află şi raportul de expertiză medico-legală privind cercetarea paternităţii nr. 9707/10.10.2007 al I.M.L. Iaşi (fila 86 ds. urm. pen.), din care rezultă că tatăl copilului D.Mr. poate fi inculpatul D.C. sau orice alt bărbat cu configuraţia serologică indicată în anexă.

Martora S.V. (filele 97 ds. urm. pen. şi 313 ds. fond), medic de familie în comuna G. declară că minora, în ziua agresiunii, i-a relatat că bunicul ei a vrut să o violeze, acuza dureri, era foarte speriată (prezentând echimoze şi excoriaţii la nivelul gâtului), era într-o stare anxioasă, de şoc. A se vedea în acest sens şi planşele foto anexe (filele 23 – 32 ds. urm. pen.).

În ceea ce priveşte raportul de constatare medico-legală nr. 3531/OF din 09.10.2007 al I.L.M. Iaşi, din care rezultă că minora D.Mr. prezintă atribute morfo-funcţionale de virginitate şi nu este posibil un raport sexual normal cu intromisiune fără deflorare, trebuie menţionat faptul că, aşa cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză, penetrarea nu a avut loc şi nici ejacularea nu s-a produs, ca urmare a faptului că, în cameră, a intrat minorul D.Ş., inculpatul încetându-şi activitatea.

Din fişa de examinare psihologică a victimei minore D.Mr. rezultă, aşa cum am mai arătat, că aceasta a suferit o traumă multiplă, atât fizică cât şi psihică, prezintă închidere în sine, nesiguranţă, neîncredere, tensiune în sfera agresivităţii, cu dificultăţi de adaptare şi tendinţă de izolare, victimă a violenţelor în familie şi a pedepsei cu privarea de hrană.

Inculpatul a adoptat o poziţie procesuală necorespunzătoare, neasumându-şi responsabilitatea faptelor, încercând să ascundă situaţia familială deosebit de grea creată şi dând dovadă de lipsă de empatie faţă de copiii săi, faţă de nepoate.

Inculpatul a făcut prima declaraţie (fila 111 ds. urm. pen.) chiar în ziua de 01.10.2007, ocazie cu care a negat orice acuzaţie, inclusiv prezenţa vreunui minor în locuinţă în data de 01.10.2007. Următoarele declaraţii au fost date în 11.10.2007, când a precizat, referitor la acuzaţiile vizând agresiuni sexuale, că nu a comis aceste fapte, nu ştie ce a făcut în zilele de 27.09.2007 şi 01.10.2007, dar că, fiind în stare de ebrietate, este posibil să se fi întâmplat acest lucru, dar nu ţine minte; în schimb, îşi „aminteşte” că minora Mr. ar fi venit bătută, zgâriată, din sat. Precizează inculpatul că este apt să întreţină raporturi sexuale.

De asemenea, precizează inculpatul că nu a întreţinut relaţii sexuale cu fata sa D.M., că a avut grijă de fiecare dintre copii şi de către nepoate.

Mai trebuie subliniat că inculpatul prezintă anus contra naturii (anus artificial, colostomie) fiind necesar a fi purtate pungi de colostomie în scopul colectării materialelor fecale.

Audiat fiind în cursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a negat orice agresiune sexuală exercitată împotriva părţilor vătămate.

Apărările inculpatului sunt nefondate şi sunt infirmate categoric de celelalte mijloace de probă administrate în cauză. Astfel, în ceea ce priveşte agresiunile sexuale exercitate asupra celor trei minore (asupra lui D.M. în anul 2003), declaraţiile părţilor vătămate, coroborate cu declaraţiile celorlalţi fraţi, cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, cu fişele de examinare şi evaluare psihologică a minorilor, au probat dincolo de orice dubiu faptul că inculpatul şi-a agresat sexual fiica şi nepoatele.

În drept,

I. Fapta inculpatului D.C. care, în primăvara anului 2003 a întreţinut relaţii sexuale, prin constrângere, cu fiica sa D.M., în vârstă de aproape 13 ani, context în care a imobilizat-o pentru a-şi materializa intenţia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „viol exercitat asupra unui membru al familiei ce nu a împlinit 15 ani”, prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b ind. 1, alin. 3 Cod penal cu aplic. art. 13 Cod penal; de precizat este faptul că dispoziţiile alin. 3 al art. 197 Cod penal au fost modificate prin O.U.G. nr. 143/2002 în sensul majorării limitei superioare a pedepsei cu închisoarea stabilită de legiuitor (respectiv, de la 10 la 25 ani, spre deosebire de pedeapsa prevăzută anterior modificării, respectiv, de la 10 la 20 ani închisoare); instanţa apreciază că se impune reţinerea disp. art. 13 Cod penal, deşi nu este stabilită data exactă a comiterii infracţiunii, anterior sau ulterior modificărilor, întrucât este o aplicare a principiului ”in dubio pro reo”;

- „incest”, prev. de art. 203 Cod penal.

Se reţine săvârşirea de către inculpat şi a infracţiunii de „incest” întrucât victima este rudă în linie directă cu inculpatul.

În plus, s-a mai avut în vedere:

- Decizia în interesul legii nr. XVII/10.03.2008 a Î.C.C.J. – Secţiile Unite, obligatorie, ce relevă, în considerentele sale, faptul că, în măsura în care victima violului este "membru al familiei" în accepţiunea art. 197 alin. 2 lit. b1), cu referire la art. 1491 din Codul penal, iar această situaţie este determinată de rudenie în linie directă, se impune ca, într-un atare caz, fapta să fie încadrată şi în infracţiunea de incest prevăzută de art. 203 Cod penal; Procedându-se în acest mod, se răspunde cerinţelor specifice de încadrare juridică în cazul concursului ideal de infracţiuni reglementat în art. 33 lit. b) din Codul penal.

- Decizia în interesul legii nr. II/2005 a Î.C.C.J. – Secţiile Unite, obligatorie, prin care s-a stabilit că fapta de a întreţine un raport sexual cu o persoană …membru al familiei şi rudă în linie directă sau frate ori soră, săvârşită prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, constituie atât infracţiunea de viol, prev. de art. 197 alin. 2 lit. b ind. 1 Cod penal, cât şi infracţiunea de incest, prev. de art. 203 Cod penal, în concurs ideal.

De aceea, conform art. 334 C.p.p., se va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, în ceea ce o priveşte pe minora (la data comiterii) parte vătămată D.M., în sensul reţinerii şi a acestei infracţiuni, cu precizarea, anterior amintită, că, în acest caz, activitatea infracţională a inculpatului se circumscrie concursului ideal de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. b Cod penal. Această schimbare de încadrare juridică a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor la termenul de judecată din 09.03.2009 şi avută în vedere de instanţă încă de la termenul din data de 29.07.2008.

II. Fapta inculpatului D.C. care, la data de 27.09.2007, în jurul orelor 12.00, a întreţinut relaţii sexuale, prin constrângere, cu nepoata sa D.C.I., în vârstă de 11 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „viol exercitat asupra unui membru al familiei”, prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b ind. 1, alin. 3 Cod penal;

- „incest”, prev. de art. 203 Cod penal.

 Şi în acest caz, activitatea infracţională a inculpatului se circumscrie concursului ideal de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. b Cod penal.

În speţă, instanţa reţine forma consumată a infracţiunii de viol, chiar dacă inculpatul nu a recunoscut nici măcar existenţa unei tentative în acest sens. Pentru această concluzie pledează toate probele administrate şi analizate detaliat mai sus. Legiuitorul nu a prevăzut obţinerea satisfacţiei sexuale masculine ca o condiţie esenţială pentru existenţa violului în formă consumată şi nici obligativitatea dezvirginării, ca o dovadă a penetrării. Din analiza materialului probator administrat, instanţa reţine că, în speţă, a avut loc indubitabil acea conjuncţie a sexelor specifică violului consumat. După cum am precizat mai sus, minora a relatat că inculpatul o ţinea cu picioarele ridicate, iar el se legăna în faţă şi în spate. Datorită faptului că o durea tare, minora plângea şi cerea ajutor, în cameră intrând D.Mr., sora ei. Surprins fiind, inculpatul şi-a încetat activitatea. De menţionat este faptul că victima a declarat că i-a văzut „cucul” bunicului său, „pe care l-a băgat în faţă, nu în fund” (fila 64 ds. urm. pen.).

De altfel, în sensul celor conchise mai sus, elocventă este Decizia Î.C.C.J. –Secţiile Unite, în interesul legii, nr. III/23 mai 2005, obligatorie, ce relevă, în considerentele sale, că violul în formă consumată nu presupune obligatoriu obţinerea satisfacţiei sexuale de către făptuitor, fiind suficient ca actul sexual îndeplinit de agresor să fie apt să producă orgasm ori să fi avut loc penetraţia sexuală. Mai mult, potrivit aceleiaşi decizii în sfera actelor sexuale la care se referă art. 197 C.p. se include „orice modalitate de obţinere a unei satisfacţii sexuale prin folosirea sexului sau acţionând asupra sexului”. În plus, în speţă, actele sexuale săvârşite, prin constrângere, de inculpat, erau apte de a-i produce satisfacţie sexuală.

Prin urmare, în baza art. 334 Cod proc. pen., instanţa va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, în ceea ce o priveşte pe minora parte vătămată D.C.I., din infracţiunea de „tentativă la viol”, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. alin. 1, alin. 2 lit. b ind. 1, alin. 3 Cod penal în infracţiunea de „viol” consumat, prev. de art. 197 alin. alin. 1, alin. 2 lit. b ind. 1, alin. 3 Cod penal. De asemenea, în baza art. 334 Cod proc. pen. va fi reţinută în sarcina inc. cu privire la această parte vătămată şi infracţiunea de incest.

Cât priveşte reţinerea şi a infracţiunii de „incest”, instanţa face trimitere la argumentele anterior precizate, acestea fiind valabile cu privire la fiecare dintre cele trei victime ale cazului,cu precizarea, anterior amintită, că, în acest caz, activitatea infracţională a inculpatului se circumscrie concursului ideal de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. b Cod penal.

Această schimbare de încadrare juridică a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor la termenele de judecată din 09.03.2009 şi din 06.04.2009.

III. Fapta inculpatului D.C. care, la data de 01.10.2007, în jurul orelor 12.00 -13.00, a întreţinut relaţii sexuale, prin constrângere, cu nepoata sa D.Mr., în vârstă de 13 ani, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de:

- „viol exercitat asupra unui membru al familiei”, prev. de art. 197 alin. 1, alin. 2 lit. b ind. 1, alin. 3 Cod penal;

- „incest”, prev. de art. 203 Cod penal.

 Şi în acest caz, activitatea infracţională a inculpatului se circumscrie concursului ideal de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. b Cod penal.

Ca şi în cazul victimei minore D.C.I., instanţa reţine în speţă, forma consumată a infracţiunii de viol, chiar dacă inculpatul nu a recunoscut nici măcar existenţa unei tentative în acest sens. Cât priveşte argumentaţia care stă la baza acestei reţineri, instanţa face trimitere la argumentele invocate în cazul părţii vătămate minore D.C.I.. Trebuie precizat că, şi cu această ocazie, a avut loc indubitabil acea conjuncţie a sexelor specifică violului consumat. După cum am precizat mai sus, inculpatul a dezbrăcat-o de pantalonii negri pe care îi avea pe ea (la rugăminţile fetei de a o lăsa în pace începând din nou să o înjure) şi de chiloţi, a aşezat-o cu faţa în sus, i-a desfăcut şi ridicat picioarele şi s-a urcat peste ea, fiind şi el cu pantalonii daţi în jos până la genunchi. Deşi a încercat de mai multe ori să o penetreze, inculpatul nu a reuşit. Minora declară că a durut-o.

Martorul D.Ş., unchiul minorei, potrivit propriilor declaraţii, întors de la vecinul T.P., a deschis uşa camerei în care dorm părinţii. Inculpatul şi victima minoră D.Mr. se aflau pe pat; inculpatul era peste aceasta, avea pantalonii daţi jos, până la genunchi şi „dădea din fund. Mr. era şi ea dezbrăcată de la brâu în jos, cu faţa în sus şi cu picioarele desfăcute, …avea lacrimi la ochi, dar nu spunea nimic…M-a văzut şi tatăl meu, care s-a dat jos de pe Mr.”

Prin urmare, în baza art. 334 Cod proc. pen., instanţa va dispune schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, în ceea ce o priveşte pe minora parte vătămată D.Mr., din infracţiunea de „tentativă la viol”, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 197 alin. alin. 1, alin. 2 lit. b ind. 1, alin. 3 Cod penal în infracţiunea de „viol” consumat, prev. de art. 197 alin. alin. 1, alin. 2 lit. b ind. 1, alin. 3 Cod penal. De asemenea, în baza art. 334 Cod proc. pen. va fi reţinută în sarcina inculpatului cu privire la această parte vătămată şi infracţiunea de incest.

Cât priveşte reţinerea şi a infracţiunii de „incest”, instanţa face trimitere la argumentele anterior precizate, dar, cu precizarea, anterior amintită, că, în acest caz, activitatea infracţională a inculpatului se circumscrie concursului ideal de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. b Cod penal.

Această schimbare de încadrare juridică a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor la termenele de judecată din 09.03.2009 şi din 06.04.2009.

 În ceea ce priveşte încadrarea juridică dată faptelor şi, respectiv, reţinerea sau nu a disp. art. 41 alin. 2 Cod penal în ceea ce priveşte infracţiunile de viol şi incest comise asupra victimelor minore D.C.I. şi D.Mr. (schimbare pusă în discuţia părţilor la termenele din data de 09.03.2009 şi 06.04.2009 şi prefigurată încă de la termenul din data de 12.01.2009), instanţa nu o poate reţine, motivat de faptul că, prin rechizitoriu nu au fost descrise toate faptele de constrângere sexuală exercitate de inculpat asupra propriilor fiice sau asupra nepoatelor, deşi materialul probator care a stat la baza întocmirii acestui act de sesizare făcea trimitere şi la existenţa unei pluralităţi de acţiuni de agresare sexuală comise în baza uneia şi aceleiaşi rezoluţii infracţionale, astfel că instanţa trebuie să se mărginească la faptele descrise prin rechizitoriu, astfel cum dictează disp. art. 317 Cod proc. pen., la care am mai făcut trimitere mai sus.

 Pe de altă parte, nu sunt incidente nici disp. art. 335 Cod proc. pen., privitoare la extinderea acţiunii penale pentru alte acte materiale, întrucât acestea fac trimitere la descoperirea în sarcina inculpatului, în cursul judecăţii – şi nu încă de pe parcursul derulării urmăririi penale - , cum este cazul de faţă, a unor date cu privire şi la alte acte materiale care intră în conţinutul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată.

 Concluzionând, întreaga activitate infracţională a inculpatului se prezintă într-o pluralitate de infracţiuni, sub forma atât a concursului real, cât şi a concursului ideal de infracţiuni, prev. de art. 33 lit. a, b Cod penal.

Faţă de aspectele de fapt şi de drept expuse se va dispune condamnarea inculpatului.

 La individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi stabilite şi, ulterior, a pedepsei ce-i va fi aplicată şi a modului ei de executare, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C.p., respectiv, dispoziţiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în parte specială pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana infractorului, precum şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală .

 Gradul de pericol social concret al faptelor comise de către inculpat este unul foarte ridicat, având în vedere atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de legea penală, modul şi mijloacele de săvârşire a faptelor, aşa cum au fost descrise mai sus, împrejurările în care faptele au fost comise şi, nu în ultimul rând, urmările produse, respectiv, încălcarea libertăţii sexuale a fiecăreia dintre cele trei victime minore.

 În ceea ce priveşte infracţiunile comise, trebuie precizat faptul că inculpatul nu a ţinut cont de circumstanţe, de faptul că, de faţă, erau şi alţi minori, că a fost surprins de alţi minori; acest lucru nu l-a oprit ca, mai târziu, să-şi continue satisfacerea plăcerilor sexuale prin constrângerea uneia sau alteia dintre fetele din casă. De observat este împrejurarea că, infracţiunile de viol şi, inclusiv, de incest asupra nepoatelor sale, au fost exercitate la intervale foarte scurte de timp, respectiv la 4 zile; astfel, în data de 27.09.2007, a fost surprins chiar de minora ce urma ca, la data de 01.10.2007, să-i cadă victimă.

 Nu lipsit de relevanţă este şi faptul că acest comportament al inculpatului durează de foarte mult timp şi a avut drept ţinte nu numai victimele cu privire la care instanţa a fost sesizată: astfel, inculpatul şi-a manifestat faţă de fiica sa P.A., mama victimelor D.Mr. şi D.C.I., un excesiv apetit sexual, nemaiţinând cont de normele de morală. Mai mult, precizează martora că ar fi fost obligată să întreţină relaţii sexuale cu tatăl ei încă din clasa a patra, ulterior repetându-se această scenă, la vârsta de 15-16 ani constatând că a rămas şi însărcinată. Susţine martora că fetiţa ei, D.Mr. ar fi fost concepută cu inculpatul D.C., aspecte pe care instanţa le-a analizat mai sus.

Aceeaşi dorinţă sexuală a fost manifestată şi materializată şi faţă de cealaltă fiică a sa, numita D.M., în prezent plecată în Germania, unde, potrivit declaraţiilor martorei R.M. şi a unora dintre membrii familiei D., aceasta practică prostituţia. În acest sens sunt relevante aspecte din declaraţia iniţială a fiicei inculpatului – P.A., şi anume: faptul că, în cursul anului 2002 l-ar fi surprins pe inculpat întreţinând relaţii sexuale cu sora sa A.M. în vârstă – atunci – de 20 ani, împrejurare adusă atunci la cunoştinţa atât a mamei – R.M. – cât şi soţului său P.A., şi, în plus, această împrejurare a fost relatată şi de partea vătămată D.M. (a se vedea declaraţiile de la filele 49 şi 67 ds. urm. pen., în care relatează şi relaţia conturată între sora sa M.D., actualmente A., şi inculpat: „D.M. consuma frecvent băuturi alcoolice şi se culca cu tatăl meu, întreţineau relaţii sexuale de parcă erau soţ şi soţie”; „Precizez că sora mea D.M. vroia să întreţină relaţii sexuale cu tata; pe mine mă dădeau de multe ori afară din casă, pentru ca să nu-i pârăsc”); faptul că fiica sa D.Mr. i-ar fi spus că în cursul anului 2002 inculpatul ar fi încercat să o violeze, dar nu a luat nici o măsură, ci a dat curs solicitării mamei sale de a ascunde cele aflate.

 Concluzionând, întreg materialul probator administrat în cauză conduce la o singură concluzie, şi anume: inculpatul a agresat sexual toate persoanele de sex feminin aflate la un moment sau altul în locuinţa familiei D., membre ale acestei familii, rude în linie directă cu inculpatul (respectiv, cele trei fete ale sale, A., M. şi Mg., rezultate din relaţia de concubinaj cu martora R.M., precum şi cele două nepoate, D.C.I. şi Mr.).

 Toate aceste aspecte conturează împrejurarea că faptele inculpatului au avut urmări dintre cele mai serioase şi mai grave, în planul dezvoltării intelectuale, fizice şi morale a fiecăreia dintre fiicele şi nepoatele sale; acestea au fost nevoite, dată fiind repetabilitatea comportamentului sexual al inculpatului, cu privire la fiecare dintre ele, să acorde calificativul de „normal” unui trai de zi cu zi aflat cu mult după graniţele responsabilităţii, ale datoriei de creştere şi educare, în special într-un mediu familial moral, aşezat pe principii de viaţă sănătoase. Dacă mai subliniem şi vârsta părţilor vătămate, lipsurile îndurate, chinurile suferite, frecvenţa mare a „pedepselor cu privarea de hrană”, toate acestea constituie împrejurări care imprimă faptelor comise de inculpat un caracter grav, în sensul art. 75 al. 2 C. pen.

 La rândul său, inculpatul prezintă un pericol social foarte ridicat, fapt dovedit de modalitatea şi împrejurările în care a comis infracţiunile şi de atitudinea acestuia necorespunzătoare de după comiterea faptelor, negând orice agresiune sexuală exercitată asupra fiicei sau nepoatelor sale.

 De asemenea, după cum am menţionat şi subliniat mai sus, aceste aspecte conturează foarte clar consecvenţa inculpatului în exercitarea actelor de violenţă sexuală asupra membrilor familiei şi, mai ales, lipsa de corijare. Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere faptul că fiecare dintre agresiuni avea loc după o pregătire a condiţiilor propice unei astfel de activităţi (premeditare): astfel fie îi bătea pe cei care dorea să nu-i fie prin preajmă, fie aştepta să adoarmă, fie îi trimitea la cerşit mâncare, etc..

 Inculpatul nu a avut o ocupaţie stabilă, este şi cunoscut ca fiind un consumator frecvent şi exagerat de alcool, pe acest fond manifestându-se agresiv în sânul familiei, dovedind instabilitate comportamentală concretizată prin ieşiri nervoase, atât la adresa concubinei, cunoscută şi ea ca fiind o consumatoare de alcool, cât şi a copiilor şi nepoatelor.

 Dar, ceea ce este foarte important şi care reflectă, o dată în plus, periculozitatea socială extrem de ridicată a inculpatului este faptul că, atât acuzaţiile, cât şi derularea prezentului proces penal nu şi-au pus amprenta asupra evoluţiei inculpatului, dată fiind tocmai poziţia sa procesuală.

 Mai trebuie precizat faptul că în legislaţia românească, la fel ca în statele din Consiliul Europei, vârsta înaintată nu constituie un obstacol pentru detenţie, fie ea provizorie sau în executarea unei pedepse, nici o dispoziţie a Convenţiei neinterzicând detenţia persoanelor care au depăşit o anumită vârstă (a se vedea decizia CEDO din 29 mai 2001 cauza Anthony Sawoniuk c. Regatului Unit); în speţa de faţă, însuşi inculpatul declară că este apt pentru a întreţine relaţii sexuale.

 Nu în ultimul rând, instanţa va avea în vedere şi starea de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b Cod penal, în care inculpatul se găsea la momentul la care a comis infracţiunile de viol şi incest împotriva părţii vătămate D.M. (prin sent. pen. nr. 129/1997 a Judecătoriei Răducăneni, inculpatul a fost condamnat pentru comiterea unei infracţiuni de instigare la furt calificat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pe care a executat-o de la data de 16.02.1999 la data de 04.02.2000, când a fost liberat condiţionat, rămânându-i un rest de pedeapsă de 347 zile închisoare).

În funcţie de aceste criterii, cât şi de dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, precum şi de limitele de pedeapsă prevăzute în partea specială, ţinând cont şi de întreaga situaţie de fapt reţinută în sarcina inculpatului, instanţa îi va stabili acestuia câte o pedeapsă principală cu închisoarea orientată înspre maximul special prevăzut de lege, dând eficienţă disp. art. 78 Cod penal, ca urmare a reţinerii disp. prev. de art. 75 alin. 2 Cod penal.

Alăturat de fiecare pedeapsă principală, instanţa, în temeiul art. 65 alin. 2 Cod penal, îi va aplica inculpatului şi pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua, lit. b, d şi e C.p. pe o durată de 5 (cinci) ani, în ceea ce priveşte infracţiunile de incest, şi pe o durată de 10 (zece) ani, în ceea ce priveşte celelalte infracţiuni săvârşite, şi a degradării militare, prev. de art. 67 Cod penal. La individualizarea, în această modalitate, a fiecăreia dintre pedepsele complementare, instanţa a avut în vedere tocmai comportamentul violent şi degradant al inculpatului, asupra fiecăreia dintre cele trei victime minore, atitudinea lui în familie, relevată de probele menţionate mai sus, apreciind că acesta este incompatibil cu calitatea de tutore sau curator. Modalitatea de săvârşire a faptelor pledează inclusiv pentru interzicerea drepturilor părinteşti, activitatea infracţională fiind îndreptată asupra propriilor fete şi nepoate, ceea ce denotă un comportament deosebit de nedemn, incompatibil cu autoritatea părintească. Din datele existente la dosar, rezultă că inculpatul este militar în rezervă, fiind incidente disp. imperative ale art. 67 alin. 2 Cod penal, instanţa apreciind că se impune, pentru identitate de raţiune şi eficientizarea disp. art. 67 alin. 3 Cod penal, prin raportare la pedepsele aplicate pentru infracţiunile de incest comise.

 Având în vedere că infracţiunile ce formează obiectul prezentei judecăţi au fost comise, după cum s-a arătat mai sus, atât în concurs ideal, cât şi în concurs real, se va face aplicarea disp. art. 33 lit. a, b Cod penal, rap. la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, respectiv se va aplica pedeapsa principală cu închisoarea cea mai grea, ce va fi sporită cu 5 (cinci) ani închisoare, până la maximul general prevăzut de lege, având în vedere gravitatea fiecăreia dintre infracţiunile comise, perseverenţa în încălcarea relaţiilor sociale ce ocrotesc familia, precum şi lipsa oricărui resentiment cu privire la faptele comise şi a oricărei evoluţii date de derularea procesului de faţă, în direcţia reintegrării sale sociale, conturată de poziţia sa procesuală.

 De asemenea, în baza art. 35 alin. 2, 3 Cod penal se va aplica inculpatului, alături de pedeapsa principală a închisorii, şi pedepsele complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b, lit. d şi lit. e Cod penal, pentru o perioadă de 10 ani, precum şi a degradării militare, prev. de art. 67 Cod penal.

 Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 Cod penal se va interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua, lit. b, lit. d şi lit. e Cod penal, existând identitate de raţiune în ceea ce priveşte aplicarea pedepsei accesorii şi aplicarea pedepsei complementare a interzicerii aceloraşi drepturi, astfel că, motivele care au determinat şi au impus aplicarea disp. art. 65 Cod penal sunt aceleaşi cu cele care reclamă incidenţa art. 71 Cod penal.

 Constatând că temeiurile ce au stat la baza luării, şi ulterior menţinerii stării de arest preventiv a inculpatului nu s-au modificat, ci, din contră, s-au consolidat, mai ales că se va dispune condamnarea acestuia, în baza art. 350 alin. 1 C.p.p., instanţa va menţine această măsură preventivă.

 În baza art. 88 C.p. se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv de la 11.10.2007 la zi.

 În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, la termenul din 12 ianuarie 2009, instanţa, în conformitate cu disp. art. 17 alin. 1 Cod proc. pen., din oficiu, a pornit şi a exercitat acţiunea civilă pentru fiecare dintre cele trei părţi vătămate minore (cel puţin la data comiterii infracţiunilor de către inculpat), solicitând, totodată, în temeiul disp. art. 17 alin. 2 Cod proc. pen., doamnei M.V., psiholog în cadrul Centrului de Plasament C.A.Rosetti, să prezinte întinderea daunelor materiale şi morale suferite de minore şi să ataşeze orice acte care să ducă la estimarea acestora; ulterior nu a fost precizată nici o sumă, prin adresa nr. 7479/05.03.2009 lăsând la aprecierea instanţei acest aspect, având în vedere actele aflate la dosar; de precizat este faptul că apărătorii din oficiu au precizat doar cuantumul daunelor morale, ca fiind în sumă de 50000 lei pentru fiecare dintre părţile vătămate minore, deşi, iniţial, au urmat procedura prev. de Legea nr. 211/2004.

În ceea ce priveşte prejudiciul moral, este cunoscut faptul că acesta este rezultatul lezării unui drept nepatrimonial şi, deşi s-a considerat că este imposibilă o reparare pecuniară a acestuia, invocându-se caracterul arbitrar al acestei reparaţii, neputându-se stabili nici un fel de echivalenţă între durerea morală şi o anumită sumă de bani, totuşi prezenţa acestuia ca parte componentă a prejudiciului în ansamblu, potrivit disp. art. . art. 998, 999 C. civ., şi-a găsit o aplicare constantă în practica judiciară .

 Despăgubirile acordate pentru prejudicii izvorâte din fapte ilicite trebuie să reprezinte întotdeauna o acoperire integrală şi nu se stabilesc în raport cu posibilităţile materiale ale inculpatului sau ale victimei. Esenţială este stabilirea concordanţei dintre întinderea prejudiciului moral şi cuantumul despăgubirii, nefiind admisă nici o diferenţă în plus, şi nici o diferenţă în minus.

 În cazul lezării relaţiilor sociale referitoare la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei, la desfăşurarea vieţii sexuale a persoanei cu respectarea normelor morale şi fără a pune în pericol, sub aspect biologic, specia umană, la convieţuirea socială în cadrul familiei, relaţiilor care implică grijă faţă de dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală a minorului, pentru cuantificarea prejudiciului moral nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport cu consecinţele, pe oricare plan, suferite de părţile civile, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze dezechilibrele morale, dificultăţile în adaptare, lipsa de stimuli intelectuali şi afectivi, carenţele de la nivelul gândirii şi limbajului, gradul de deficienţă mintală la care au fost aduse, unele reversibile, altele nu, astfel cum rezultă din fişele de evaluare psihologică.

 Astfel, este de reţinut că această cuantificare nu este supusă unor criterii legale de determinare. În acest caz, cuantumul daunelor morale se stabileşte, prin apreciere, urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de părţile civile în plan psihic, importanţa valorilor lezate şi măsura în care li s-a adus atingere, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială şi socială a părţilor civile. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului moral efectiv produs părţilor civile.

 În cauză, instanţa a fost în măsură să aplice aceste criterii, urmare a faptului că a fost produs acel minim de argumente şi indicii din care să rezulte măsura afectării drepturilor nepatrimoniale prin acţiunile continue exercitate de către inculpat, de natură a duce la evaluarea echitabilă a despăgubirilor ce ar urma să compenseze prejudiciul moral şi a apreciat, în cauză fiind posibil, dată fiind vârsta părţilor civile şi obligaţia pe care o are în raport cu disp. art. 17 alin. 3 Cod proc. pen., că sumele solicitate nu reprezintă o apreciere corespunzătoare a prejudiciului moral efectiv produs fiecăreia dintre părţile civile.

 Sunt evidente consecinţele negative suferite de părţile civile în plan psihic, traumele psihice suferite, sechelele posttraumatice care afectează negativ participarea părţilor civile la viaţa socială şi de familie şi la care instanţa a făcut referire de mai multe ori în cuprinsul prezentei hotărâri.

 Faţă de cele arătate instanţa apreciază că, alături de pedeapsa aplicată inculpatului pentru faptele abominabile comise, suma globală de 75.000 lei acordată celor trei părţi civile minore (D.M. minoră la data comiterii infracţiunilor aspra ei) cu titlu de daune morale (câte 25.000 lei pentru fiecare parte civilă) este necesară şi echitabilă pentru acoperirea prejudiciului moral suferit.

În consecinţă, în baza art. 14, art. 17, art 346, art. 348 Cod proc. pen. inculpatul va fi obligat să plătească părţilor civile minore D.Mr. şi D.C.I., ambele aflate în Centrul de Plasament „C.A. Rosetti” din Iaşi – Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Iaşi, şi părţii civile minore la data comiterii infracţiunilor D.M., câte 25000 lei cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre acestea.

Domenii speta

Spete similare