Furt calificat

Sentinţa penală nr. 313/20.05.2011 I.D.C- C 17

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin rechizitoriul nr.296/P/2010 din data de 15.11.2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti a fost trimis în judecată inculpatul xxx pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art.208 alin.l - 209 alin.l lit.e,g şi i din Codul penal.

In actul de sesizare este reţinută următoarea situaţie de fapt:

In noaptea de 27/28.01.2010, persoane necunoscute au îndoit către exterior partea superioară a portierei dreapta faţă a autoturismului Logan cu nr. înmatriculare BC.65.FIN, spărgând şi geamul lateral, sustrăgând din interiorul maşinii mai multe bunuri.

In urma examinării criminalistice, au fost prelevate urme papilare şi deoarece în cursul anului 2010, inculpatul a fost cercetat cu privire la o altă faptă de furt ocazie cu care a fost ampretat, s-a stabilit că urmele ridicate în cazul furtului din noaptea din 27/28.01.2008, aparţin inculpatului.

Situaţia de fapt a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de consemnare a denunţului(fl.5 dup), proces-verbal de cercetare la faţa locului însoţit de planşe foto (fi. 6-10 dup ), declaraţii parte vătămată (fila 19 ), declaraţii martori (fila 18 dup ), raport constatare tehnico-ştiinţifică (fi. 26-31 dup ), declaraţii inculpat (fi. 36-38 dup ).

Atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească inculpatul a fost audiat, acesta nerecunoscând fapta reţinută în actul de sesizare a instanţei.

Legal citată, partea vătămată xxx s-a prezentat în instanţă, constituindu-se parte civilă cu suma de 1500 lei reprezentând daune materiale.

La dosar au fost ataşată fişa de cazier judiciar ale inculpaţilor.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

In noaptea de 27/28.01.2008, partea vătămată xxx a parcat autoturismul marca Logan cu nr. de înmatriculare BC. 65. FIN pe strada Zorilor din mun. Moineşti, ocazie cu care inculpatul xxx i-a forţat portiera dreaptă faţă, spărgând geamul lateral iar din interiorul autoturismului au fost sustrase mai multe articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte.

Situaţia de fapt reţinută de instanţă se coroborează cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică nr. 248090/27.08.2010 (fl.2631) din care reiese că urmele papilare au fost create de către inculpat, coroborat cu declaraţiile părţii vătămate precum şi cu declaraţia martorului xxx care a precizat că în timp ce se afla cu partea vătămată la o petrecere în jurul orelor 00.30 a ieşit afară, moment în care a văzut geamul dreapta spart şi portiera deplasată.

2

în ce priveşte declaraţiile date în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească în conformitate cu dispoziţiile art. 69 Cod procedură penală, declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente. In cauză, declaraţia inculpatului xxx prin care nu recunoaşte că ar fi spart gemul şi sustras bunuri din maşina părţii vătămate fapta pentru care a fost trimis în judecată nu este susţinută de nici un alt mijloc de probă, astfel că instanţa va înlătura aceste afirmaţii, ca nefiind conforme adevărului.

Toate probele administrate în cauză şi menţionate anterior converg către ideea că inculpatul este autorul faptei.

în drept, fapta inculpatului xxx, constând în aceea ca în noaptea de 27/28.2007, prin efracţie i-a sustras din maşina părţii vătămate xxx mai multe bunuri aflate pe bancheta din spate a maşinii întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută de art. 2o8 alin.l-2o9 alin.l lit. e, g şi i Cod penal.

Astfel, sunt întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, întrucât inculpatul a luat bunurile din posesia părţii vătămate, în scopul însuşirii pe nedrept, iar urmarea imediată constând în intrarea în stăpânirea banilor se realizase înaintea intervenţiei organelor de poliţie, existând legătură de cauzalitate între acţiunea inculpatului de luare şi intrarea în stăpânirea bunului, astfel încât sunt întrunite toate elementele laturii obiective a infracţiunii.

De asemenea, sunt întrunite elementele laturii subiective, inculpatul acţionând cu intenţie directă în sensul art. 19 pct. 1 lit.a Cod penal, întrucât a urmărit însuşirea acestora.

Constatând că infracţiunile există, că a fost săvârşită de inculpat cu vinovăţia specifică, în baza art. 345 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală, instanţa va dispune condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii care face obiectul judecăţii.

Având în vedere cele expuse, instanţa va aplica inculpatului pedeapsa închisorii, care să corespundă scopului acesteia, definit prin art.52 din Codul penal, prin observarea criteriilor generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.

în cadrul procesului complex de individualizare a pedepsei, instanţa apreciază ca activitatea infracţională trebuie raportată nu numai la pericolul social concret al faptei comise, dar şi la urmările ei, la ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită, precum şi la orice element de natură să caracterizeze persoana infractorului.

Sub acest aspect, la proporţionalizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru infracţiunea săvârşită, instanţa va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 al. 1 Cod penal şi va ţine seama, în acest sens, de limitele de pedeapsa fixate in partea speciala a Codului penal,

3

de gradul de pericol social concret al infracţiunii având în vedere circumstanţele reale ale faptei şi împrejurările săvârşirii acesteia, de modalitatea de comitere a infracţiunii, de natura acesteia, atitudinea inculpatului, care nu a recunoscut săvârşirea faptei pe tot parcursul procesului penal

Faţă de aceste considerente, va aplica inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2o8 aIin.l-2o9 alin.l lit. e, g şi i Cod penal.

In baza art. 85 alin.l cod penal urmează să fie dispusă anularea suspendării executării pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 514 din data de 01.11.2010 a Judecătoriei Moineşti pronunţată în dosarul nr. 4381/260/2010. Repune în individualitatea sa pedeapsa de 2 ani închisoare din sentinţa penală nr. 514 din data de 01.11.2010 după cum urmează : 2 ani închisoare condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin.l- 209 alin.l lit. a,g Cod penal şi 2 ani închisoare condamnat pentru infracţiunea prevăzută de art. 192 Cod penal.

Deoarece infracţiunile săvârşite sunt concurente, urmează a se aplica concursul de infracţiuni prevăzute de art. 33 lit. b Cod penal şi art. 34 alin.l lit. b, urmând să fie contopite pedepsele aplicate prin prezenta sentinţă, cu pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr. 514 din data de 01.11.2010, şi art. 34 alin.l lit. b, inculpatul urmând să execute în final o pedeapsa de 2 ani închisoare.

In ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, instanţa reţine că natura faptei săvârşită, ansamblul circumstanţelor personale ale inculpaţilor duc la concluzia existenţei unei nedemnităti în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzută de art.64 lit. a teza a Ii-a şi lit. b din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe perioada executării pedepsei.

Nu va interzice inculpatului dreptul de a alege ci doar pe cel de a fi ales, având în vedere exigenţele CEDO, reflectate în Hotărârea din 6 octombrie 2005, în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin decizia Sabou şi Pîrcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei sau de gravitatea deosebită a acesteia.

Or, fapta care a făcut obiectul prezentei cauze nu are conotaţie electorală sau vreo gravitate specială, astfel că instanţa apreciază că nu se impune interzicerea dreptului de a alege.

Dreptul de a fi ales se impune însă a fi interzis deoarece nu ar putea reprezenta un model de conduită pentru cetăţeni.

Instanţa apreciază că scopul pedepsei poate fi atins si prin pronunţarea unei hotărâri cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei , experienţa unui proces penal şi riscul revocării suspendării cu consecinţa executării pedepsei într-un loc de detenţie, motiv pentru care în baza art.81 Cod penal, dispune

4

suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani stabilit conform art.82 din Codul penal.

Conform art. 71 alin. 5 Cod penal, suspendă condiţionat executarea pedepsei accesorii.

In baza dispoziţiilor art. 359 Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

Sub aspectul laturii civile, constată că partea vătămată xxx s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 1500 lei RON, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase şi nerecuperate (fila 14 - dosar instanţă).

Deşi partea civilă nu a făcut dovada cuantumului prejudiciului produs de către inculpat ar fi inechitabil să se pretindă acesteia să fi preconstituit sau păstrat probe (înscrisuri, chitanţe) în legătură cu dobândirea şi valoarea bunurilor reclamate ca sustrase, în dovedirea pretenţiilor pe latură civilă, pentru eventualitatea în care acestea i-ar fi fost sustrase şi ar fi participat ca parte civilă în procesul penal.

De altfel, pe latură penală s-a reţinut că inculpatul a forţat portiera dreaptă faţă, spărgând geamul lateral iar din interiorul autoturismului au fost sustrase mai multe articole de îmbrăcăminte şi încălţăminte.

Or, a respinge acţiunea civilă a părţii vătămate înseamnă a nega existenţa vreunui prejudiciu adus patrimoniului acesteia şi, deci, sustragerea unor bunuri de către inculpat, ceea ce ar duce la achitarea acestuia, în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. raportat la art.10 al.l lit. a C.p.p., soluţie ce s-ar impune de altfel ori de câte ori bunurile care fac obiectul material al unei infracţiuni de furt nu ar fi recuperate, iar partea vătămată nu ar putea aduce probe în legătură cu existenţa şi/sau valoarea lor.

Pe de altă parte, faţă de bunurile reclamate ca fiind sustrase (indicate de partea vătămată haină blană damă, o pereche de cizme din piele, haină de iarnă bărbătească precum şi distrugerile aduse autoturismului), aprecierea părţii civile cu privire la cuantumul prejudiciului material suferit este, în opinia instanţei, rezonabilă, motiv pentru care nu va proceda la micşorarea acestuia.

Acestea fiind spuse, în baza art. 14 şi art.346 din Codul de procedură penală, raportat la art.998 şi urm. Cod civil, va obliga inculpatul la plata sumei de 1500 lei RON, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase şi nerecuperate, către partea civilă xxx.

In baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, şi 998-999 Cod civil admite în parte acţiunea civilă obligă inculpatul la plata sumei de 1500 lei către partea civilă xxx, reprezentând daune materiale.

Dispune plata onorariului apărătorului din oficiu în cuantum de 200 lei, către Biroul avocaţi Moineşti, pentru avocat xxx din fondurile Ministerului de justiţie.

5

In baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 onorariu avocat din oficiu Răduc Efstatiade Gheorghe, urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare