Circulaţie rutieră

Sentinţă penală 471 din 12.10.2011


JUDEŢUL BACĂU JUDECĂTORIA MOINEŞTI

SENTINŢA PENALĂ NR. 471

Din 12.10.2011

Judecător,

Anca Mădălina Stan

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, înregistrat

pe rolul acestei instanţe la data de 22.09.2011 sub NR...../260/2011, s-a dispus

trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului N.D.pentru comiterea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin 1 din O.U.G. 195/2002.

In cuprinsul actului de sesizare al instanţei, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 10.06.2011, inculpatul, în timp ca conducea autoturismul marca Dacia, cu număr de înmatriculare .... , a fost depistat în trafic la intersecţia DJ 117 cu DN 2G, pe raza municipiului Moineşti, iar la solicitarea organelor de poliţie de a prezenta documentele la control, s-a constatat că emană halenă alcoolică. La testarea cu aparatul alcooltest rezultatul a fost de 1,05 mg/l alcool pur în aerul expirat iar la testul de sânge rezultatul a fost de 2,60 şi 2,40 gr %c alcool în sânge.

Situaţia de fapt descrisă a fost reţinută pe baza următoarelor mijloace de probă: declaraţiile învinuitului (filele 16-19 dos. de urm. pen.), declaraţia martorului P.N. (fila 12-13 dos. de urm. pen.), procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante (fila 4-6 dos. de urm. pen.), buletin de examinare clinică (fila 10 dos. de urm. pen.), buletin de analiză toxicologică (fila 8, dos. de urm. pen.), printerul alcooltest (fila 7, dos. de urm. pen.), proces verbal de prelevare (filele 11 dos. de urm. pen.).

In timpul cercetării judecătoreşti nu au fost administrate probe noi, judecata racându-se în baza probelor din faza de urmărire penală şi a declaraţiei inculpatului din faza de judecată în conformitate cu prevederile art. 320' Cod procedură penală.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

In data de 10.06.2011, inculpatul a fost depistat în trafic la intersecţia DJ 117 cu DN 2G, pe raza municipiului Moineşti, în timp ce conducea auto proprietate personală după ce consumase în prealabil circa 2-3 litri de vin. întrucât emana halenă alcoolică a fost testat cu aparatul alcooltest şi a rezultat o alcoolemie de 1,05 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior, a fost condus la

2

Spitalul municipal şi rezultatul la probele biologice a fost de 2,60 şi 2,40 gr %c alcool în sânge.

Cu ocazia audierii atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de judecată, inculpatul recunoaşte săvârşirea faptei aşa cum a fost ea reţinută. Cu ocazia audierilor din faza de judecată acesta solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate in faza de urmărire penala, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte în baza art. 3201 Cod procedură penală.

Art. 69 Cod proc. pen. prevede că declaraţiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care se coroborează cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. In cauză, declaraţiile inculpatului sunt susţinute de celelalte mijloace de probă, respectiv declaraţia martorului P.N. din faza de urmărire penală, printerul alcooltest, buletinul de analiză toxicologică, buletinul de examinare clinică.

Din întreg materialul probator rezultă că inculpatul a circulat în data de 10.06.2011, la intersecţia DJ 117 cu DN 2G având o alcoolemie în sânge de 2,60 şi 2,40Agr %o.

In drept, fapta inculpatului A.G. care, la data de 10.06.2011 a condus autoturismul marca marca Dacia, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 87 alin 1 din O.U.G. 195/2002.

In ceea ce priveşte latura obiectivă, instanţa reţine că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii în sensul în care din probele administrate în cauză se evidenţiază realizarea elementului material specific constând într-o acţiune de conducere a unui autoturism pe drumul public având o îmbibaţie alcoolică peste limita legală. In înţelesul art. 6 pct. 14 din OUG 195/2002 prin drum public se înţelege "orice cale de comunicaţie terestră (...) special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice". Nu există nicio urmă de dubiu că intersecţia DJ 117 cu DN 2G din mun. Moineşti întruneşte condiţiile legale pentru a putea fi calificat drept drum public. Cu privire la îmbibaţia alcoolică peste limita legală aceasta a fost stabilită prin buletin de analiză toxicologică nr. 1305-1306/14.06.2011 de la fila 8 dosar urmărire penală, care nu a fost contestat de inculpat iar proba în sine a fost însuşită de acesta.

Urmarea imediată ca şi element al laturii obiective se realizează prin simpla săvârşire a faptei având în vedere că infracţiunea prevăzută de art. 87 alin 1 din O.U.G. 195/2002 este o infracţiune de pericol care nu necesită producerea unui anumit rezultat.

Legătura de cauzalitate rezultă din însăşi săvârşirea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei, acesta având reprezentarea faptei sale şi a consecinţelor acesteia, prevăzând rezultatul socialmente periculos, care apare ca inevitabil din momentul începerii săvârşirii acţiunii ce constituie elementul material.

3

Vinovăţia inculpatului rezultă din declaraţiile sale, care sunt coroborate cu ansamblul probator administrat în cauză.

Constatând că infracţiunea există, că a fost săvârşită inculpat cu vinovăţia specifică, în baza art. 345 alin. 1 şi 2 Cod proc. pen., instanţa va dispune condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii care face obiectul judecăţii.

La stabilirea limitelor speciale de pedeapsă instanţa va avea în vedere prevederile art. 3201 Cod procedură penală, în sensul în care inculpatul prezent la primul termen de judecată şi înaintea începerii cercetării judecătoreşti a precizat că doreşte ca judecata să aibă loc în baza acestor prevederi legale cu reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime. Instanţa a admis această cerere întrucât din probele administrate în faza de urmărire penală se pot stabili clar faptele inculpatului si sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Prin urmare limita minimă de pedeapsă prin aplicarea reducerii legale şi care va fî avută în vedere la individualizarea pedepsei va fi de 8 luni iar limita maximă de 3 ani şi 4 luni.

La individualizarea sancţiunii şi proporţionalizarea acesteia, instanţa va avea în vedere dispoziţiile art. 72 şi art. 52 Cod Penal.

In conformitate cu prevederile art. 72 Cod penal instanţa va avea în vedere limitele de pedeapsă stabilite de lege, gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

In ceea ce priveşte gradul de pericol social al faptei instanţa reţine că infracţiunea are un grad ridicat de pericol social prin urmările pe care le poate produce pentru siguranţa traficului rutier şi pietonal.

La caracterizarea persoanei inculpatului se are în vedere faptul că nu a mai avut abateri de la legea penală, a dat declaraţii complete şi sincere în faţa organelor de urmărire penală şi a instanţei de judecată, a manifestat o atitudine de recunoaştere şi regret faţă de fapta reţinută în sarcina sa.

In acest context instanţa consideră că se poate da eficienţă circumstanţelor atenuante judiciare respectiv prevederilor art. 74 al. 1 lit. a şi c Cod Penal raportat la prevederile art. 76 lit. e Cod Penal şi în consecinţă pedeapsa aplicată va fi coborâtă sub minimul special.

In consecinţă inculpatului i se va aplica pedeapsa de 7 luni închisoare.

In ceea ce priveşte pedepsele accesorii, în aplicarea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I Cod Penal, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.

In acelaşi sens este şi Decizia înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. LXXIV din 5 noiembrie 2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, potrivit căreia, dispoziţiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza I - c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul

4

legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal. Instanţa apreciază că raportat la natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, împrejurările cauzei, persoana inculpatului, acesta este nedemn în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 61 alin. 1 teza a-II-a şi lit.b, fiind justificată îndepărtarea acestuia de la activităţi ce presupun încrederea publică ori exerciţiul autorităţii.

Având în vedere faptul că infracţiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei sau legate de exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.l lit.c, d şi e. De asemenea, instanţa apreciază că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege şi prin urmare nu va interzice nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza I.

Instanţa apreciază că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins si fără privare de libertate, executarea pedepsei in regim de detenţie putând avea consecinţe nefaste asupra inculpatului şi în consecinţă, în temeiul art. 81 C. pen., va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 2 ani şi 7 luni în condiţiile art. 82 alin. 1 C. pen.

De asemenea, în temeiul art. 359 C. proc. pen., instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor prevăzute de art. 83 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Totodată, în temeiul art. 71 alin. 5 C. pen, instanţa va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate în cauză, pe durata suspendării condiţionate a pedepsei închisorii.

In temeiul art. 191 alin. 1 C. proc. pen., instanţa urmează a obliga pe inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu T.M. se va suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.