Ucidere din culpă. Procedură de judecată simplificată. Împrejurări atipice de producere a accidentului de circulatie. Reducere pedeapsă. Acordare daune materiale si morale prin retinerea culpei comune.

Sub un prim aspect, inculpatul a uzat de procedura de judecată simplificată, prevăzută de art.375 Cod procedură penală, caz în care devin aplicabile prevederile art. 396 alin.10 Cod procedură penală, care impun reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o treime, în cazul închisorii. Prin urmare, observând procentul de culpă al inculpatului în comiterea faptei, împrejurările producerii accidentului de circula?ie ?i conduita sinceră de pe întreaga durată a procesului penal, Curtea urmează a mic?ora pedeapsa aplicată inculpatului până la limita redusă cu o treime, care, în cazul infrac?iunii prevăzute de art.192 alin.1,2 Cod penal, este aceea de 1 an ?i 4 luni închisoare, prin reducerea limitei ini?iale de 2 ani. În stabilirea pedepsei de 1 an ?i 4 luni închisoare, instan?a de apel observă ?i împrejurările atipice ale accidentului de circula?ie, care a avut loc în contextul efectuării unei manevre imprudente de mers înapoi, conducătorul auto fiind surprins de apari?ia victimei pe carosabil, dar ?i de faptul că aceasta nu s-a asigurat corespunzător.

În al doilea rând, re?inerea culpei comune în producerea accidentului de circula?ie trebuie să î?i găsească reflectarea în stabilirea cuantumului despăgubirilor care, în cazul de fa?ă urmează a fi stabilite propor?ional culpei de 50% a inculpatului în producerea evenimentului. Distinct de acest aspect, interven?ia Cur?ii în stabilirea întinderii despăgubirilor este însă determinată ?i de necesitatea ca sumele acordate să nu devină sursa unei îmbogă?iri excesive. 

Art.192 alin.1, 2 Cod penal

Art.375 Cod procedură penală

Art. 396 alin.10 Cod procedură penală

Prin sentin?a penală nr. 331/21.03.2018 pronun?ată de Judecătoria Constan?a în dosarul penal nr. …/212/2017, în baza art.192 alin.1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, s-a dispus condamnarea inculpatului [...] la pedeapsa de  2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de ucidere din culpă.

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani, conform art.92 Cod penal.

În baza art.93 alin.1 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere : a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Constanţa, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art.93 alin.2 lit. b Cod penal, s-a impus inculpatului să execute următoarea obligaţie: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probaţiune Constanţa sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art.93 alin.3 Cod penal, s-a dispus ca pe parcursul termenului de supraveghere inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul în cadrul Direcţia de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei Constanţa sau Spitalul Clinic Jude?ean de Urgen?ă "Sfântul Apostol Andrei" Constan?a pe o perioadă de 120 zile.

În baza art.91 alin.4 Cod penal, s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art.96 Cod penal, în sensul că neîndeplinirea cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere/obligaţiilor impuse sau săvârşirea unei noi infracţiuni în termenul de încercare atrage revocarea suspendării sub supraveghere şi executarea pedepsei.

În baza art.19 raportat la art.397 Cod procedură penală, coroborat cu art.1349 şi urm. Cod civil, au fost admise în parte acţiunile civile exercitate în cauză şi a fost obligată partea responsabilă civilmente [...] la plata sumei de 50.000 de lei reprezentând daune materiale şi la suma de 200.000 de lei reprezentând daune morale către partea civilă [...], precum ?i la suma de 50.000 de lei reprezentând daune materiale şi la suma de 200.000 de lei reprezentând daune morale către partea civilă [...].

În baza art.274 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul [...] la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.

Pentru a se pronun?a astfel, prima instan?ă a re?inut următoarea situa?ie de fapt :

La data de 30.12.2015, în jurul orelor 12,59, lucrătorii de poliţie rutieră din cadrul Serviciului Rutier Constanţa, fiind în exercitarea atribuţiilor de serviciu, au fost sesizaţi prin intermediul serviciului de dispecerat că pe Strada [...], din Municipiul Constanţa, s-a produs un accident rutier soldat cu rănirea unei persoane, motiv pentru care s-au deplasat la locul indicat, iar în procesul-verbal de constatare întocmit, poliţiştii rutieri au consemnat cele constatate.

În urma producerii accidentului, numitul [...] a suferit vătămări corporale şi a decedat ulterior, la spitalul unde a fost transportată pentru a primi îngrijiri medicale. 

Inculpatul [...] a fost testat cu aparatul etilotest şi s-a constatat că acesta nu consumase anterior băuturi alcoolice.

În urma verificării stării tehnice a autovehiculului care a fost implicat în evenimentul rutier, s-a constatat că acesta era corespunzător circulaţiei pe drumurile publice.

În urma efectuării cercetărilor penale s-a stabilit că la data de 30.12.2015, în jurul orelor 12,59, inculpatul [...] a condus autoturismul marca Dacia Logan, cu numărul de înmatriculare [...], pe Strada [...] din Municipiul Constanţa, dinspre Bulevardul [...] către Strada [...] şi când a ajuns în dreptul blocului [...], a efectuat o manevră de mers înapoi fără a se asigura corespunzător şi astfel a accidentat pe numitul [...], care se afla în spatele său, pe banda a doua, traversând drumul prin loc nepermis fără să se asigure corespunzător.

După producerea accidentului, victima [...] a suferit vătămări corporale care ulterior, la data de 01.01.2016, i-au provocat decesul, aşa cum rezultă din raportul medico-legal de necropsie nr.41/10/A3/2016, din data de 25.02.2016, al SJML Constanţa.

Din concluziile raportului de expertiză judiciară tehnică auto, efectuată de către expertul tehnic desemnat Lucaciu Anton, a rezultat că împrejurările comiterii faptei au fost cele descrise mai sus.

Locul producerii impactului dintre partea din spate a autoutilitarei şi victimă a fost pe Strada [...], pe banda a doua a sensului de mers dinspre Bulevardul [...] către Strada [...], la circa 5,4 m faţă de trotuarul din dreapta. 

Viteza de deplasare a autoturismului în premomentul apariţiei stării de pericol şi al impactului nu a putut fi stabilită cu precizie, dar s-a estimat că a fost de circa 10-20 km/h.

O stare de pericol a fost creată de conducătorul autoutilitarei conduse de inculpatul [...] prin manevra de mers înapoi fără a se fi asigurat suficient şi fără a fi dirijat de către o altă persoană.

O altă stare de pericol a fost creată de victimă, în momentul în care a intrat pe carosabil fără a se asigura temeinic.

O cauză a producerii accidentului o constituie manevra de mers înapoi a autoutilitarei, fără ca inculpatul să se asigure suficient sau să fi fost dirijat de către o altă persoană.

O altă cauză a producerii accidentului o constituie intrarea victimei pe partea carosabilă, fără o asigurare temeinică.

Inculpatul [...], conducătorul autoturismului nu a respectat prevederile art.54 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 republicată şi art.128 alin.2 din Regulamentul de aplicare.

Victima [...] a încălcat prevederile art.72 alin.1 şi 3 din O.U.G. nr.195/2002 republicată şi art.128 alin.1 lit. d din Regulamentul de aplicare.

Raportul de expertiză tehnică judiciară auto a fost comunicat părţilor, iar obiecţiunile formulate de părţile civile [...] şi [...] au fost respinse în scris şi motivat de către lucrătorul de poliţie care a instrumentat dosarul cauzei.

Expertul Orhei Petru, în calitate de expert parte pentru părţile civile [...] şi [...] a formulat menţiuni la raportul de expertiză tehnică judiciară auto, menţiuni în finalul cărora care a concluzionat că posibilităţile de evitare a accidentului au revenit atât inculpatului cât şi victimei.

Situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu se susţine cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului, schiţa locului accidentului şi planşa fotografică; raportul medico-legal de necropsie nr.41/10/A3/2016 din data de 25.02.2016 întocmit de SJML Constanţa; raportul de expertiză tehnică auto; declaraţiile inculpatului [...].

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 10.10.2017,  judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, a administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală, fapt pentru care a dispus începerea judecăţii.

La termenul de judecată din 16.01.2018, anterior cercetării judecătoreşti, [...] şi [...] s-au constituit părţi civile în cauză cu sumele de 100.000 de lei daune materiale şi 1.000.000 de lei reprezentând daune morale.

La acelaşi termen de judecată,  instanţa a admis cererea inculpatului de a fi judecat potrivit art.374 alin.4 şi art.375 Cod procedură penală, acesta recunoscând în totalitate faptele reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, solicitând ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a eventualelor înscrisuri prezentate de părţi.

•

Împoriva acestei sentin?e penale au declarat apel, în termen legal, păr?ile civile [...] ?i [...], solicitând majorarea despăgubirilor civile acordate ?i inculpatul [...], solicitând reducerea pedepsei aplicate ?i a despăgubirilor acordate cu titlu de daune materiale ?i morale, considerându-le excesive ?i insuficient probate ca întindere.

Împotriva aceleia?i sentin?e penale a declarat apel ?i partea responsabilă civilmente S.C. [...], solicitând respingerea cererii de acordare a daunelor materiale ca nedovedită ?i diminuarea întinderii daunelor morale, până într-un cuantum care să reprezinte o justă ?i echitabilă dezdăunare ?i nu sursa îmbogă?irii nelegitime.

În faza de judecată a apelului, păr?ile civile au administrat proba cu înscrisuri, inculpatul nedorind a fi audiat.

Analizând actele ?i lucrările dosarului, examinând legalitatea ?i temeinicia sentin?ei penale atacate, Curtea constată în fapt ?i în drept următoarele:

În urma unui examen complet al probelor administrate în cursul urmăririi penale, însu?ite ?i necontestate în procedura simplificată a recunoa?terii învinuirii, prevăzută de art.375 Cod de procedură penală, prima instan?ă a stabilit în mod corect vinovă?ia inculpatului [...] în comiterea infrac?iunii ce i se impută, pronun?ând în mod legal ?i temeinic o solu?ie de condamnare a acestuia, în deplină concordan?ă cu exigen?ele art.396 alin.2 Cod procedură penală.

A?a cum probele aflate la dosarul cauzei o ilustrează, la data de 30.12.2015, în jurul orelor 12,59, inculpatul [...] a condus autoturismul marca Dacia Logan, cu numărul de înmatriculare [...], pe Strada [...], din Municipiul Constanţa, dinspre Bulevardul [...] către Strada [...] şi când a ajuns în dreptul, blocului [...], a efectuat o manevră de mers înapoi fără a se asigura corespunzător şi astfel a accidentat pe numitul [...], care se afla în spatele său, pe banda nr.2 şi traversa drumul prin loc nepermis, fără să se asigure în mod corespunzător.

Această faptă întrune?te elementele constitutive ale infrac?iunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.192 alin.1 ?i 2 Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, în raport de care prima instan?ă a pronun?at în mod corect o solu?ie de condamnare la o pedeapsă cu închisoarea, inculpatul achiesând la situa?ia de fapt descrisă prin rechizitoriu, precum ?i la probele administrate în faza urmăririi penale, care eviden?iază o culpă comună în producerea accidentului de circula?ie, între care ?i propria culpă a victimei.

De?i păr?ile civile, în apelul pe care l-au formulat, au criticat dispozi?ia instan?ei de a le respinge cererea de efectuare a unei noi expertize tehnice auto, este de observat că parcurgerea procedurii simplificate a avut loc la ini?iativa inculpatului, care a în?eles să achieseze fără rezerve la situa?ia de fapt în încadrarea juridică din rechizitoriu, păr?ile civile neîn?elegând să se opună nici ele unei astfel de proceduri simplificate.

În aceste condi?ii, prin re?inerea întregulului probatoriu administrat în faza de urmărire penală, între care ?i expertiza tehnică auto, prima instan?ă ar fi trebuit să dea eficien?ă culpei comune a inculpatului ?i a victimei, printr-o reflectare corespunzătoare în considerentele sentin?ei atacate ?i solu?ia pronun?ată pe latură penală ?i pe latură civilă, prin stabilirea unei pedepse cu închisoarea într-un cuantum mai mic, ca ?i prin reducerea întinderii despăgubirilor materiale ?i morale, propor?ional cu gradul de culpă al fiecărei păr?i.

Considerând că prin încălcarea de către inculpat a prevederilor art.54 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 şi art.128 alin.2 din Regulamentul său de aplicare ?i de către victimă a prevederilor art.72 alin.1 şi 3 din O.U.G. nr.195/2002 şi art.128 alin.1 lit. d din Regulamentul său de aplicare, procentul de culpă a fiecărei păr?i în producerea evenimentului de circula?ie este de 50%, Curtea urmează a da eficien?ă aceastei împrejurări în solu?ionarea apelului declarat de inculpat.

Astfel, sub un prim aspect, Curtea observă că inculpatul a uzat de procedura de judecată simplificată, prevăzută de art.375 Cod procedură penală, caz în care devin aplicabile prevederile art. 396 alin.10 Cod procedură penală, care impun reducerea limitelor speciale ale pedepsei cu o treime, în cazul închisorii. Prin urmare, observând procentul de culpă al inculpatului în comiterea faptei, împrejurările producerii accidentului de circula?ie ?i conduita sinceră de pe întreaga durată a procesului penal, Curtea urmează a mic?ora pedeapsa aplicată inculpatului până la limita redusă cu o treime, care, în cazul infrac?iunii prevăzute de art.192 alin.1,2 Cod penal, este aceea de 1 an ?i 4 luni închisoare, prin reducerea limitei ini?iale de 2 ani. În stabilirea pedepsei de 1 an ?i 4 luni închisoare, instan?a de apel observă ?i împrejurările atipice ale accidentului de circula?ie, care a avut loc în contextul efectuării unei manevre imprudente de mers înapoi, conducătorul auto fiind surprins de apari?ia victimei pe carosabil, dar ?i de faptul că aceasta nu s-a asigurat corespunzător.

În al doilea rând, re?inerea culpei comune în producerea accidentului de circula?ie trebuie să î?i găsească reflectarea în stabilirea cuantumului despăgubirilor care, în cazul de fa?ă urmează a fi stabilite propor?ional culpei de 50% a inculpatului în producerea evenimentului. Distinct de acest aspect, interven?ia Cur?ii în stabilirea întinderii despăgibirilor este însă determinată ?i de necesitatea ca sumele acordate să nu devină sursa unei îmbogă?iri excesive. 

În legătură cu daunele materiale acordate, Curtea constată că la dosarul cauzei nu au fost produse probe directe care să ateste întinderea despăgubirilor acordate cu acest titlu, declara?iile martorilor furnizând indicii în legătură cu avansarea unor cheltuieli prilejuite de evenimentele de înmormântare ?i pomenire ulterioară, specifice ritualurilor cre?tine?ti. ?inând seama că martorul [...] nu a putut indica întinderea acestor sume, iar declara?iile păr?ilor civile nu sunt sus?inute de nici un alt mijloc de probă, Curtea apreciază că sus?inerii potrivit căreia cele două păr?i ar fi avansat în total suma de 38.500 euro nu i se poate da eficien?ă, în lipsa oricăror documente care să o confirme. Având în vedere caracterul de notorietate al cheltuielilor avansate cu acest titlu, Curtea apreciază, în echitate, că suma de 20.000 lei în favoarea fiecărei păr?i civile reprezintă o justă dezdăunare, aceasta urmând a fi redusă potrivit procentului de culpă la 10.000 lei, o astfel de sumă fiind una rezonabilă, în contextul inexisten?ei unor probe care să o ateste în mod nemijlocit.

În legătură cu daunele morale ce se solicită a fi modificate, Curtea reaminte?te că acestea sunt consecinţe de natură nepatrimonială cauzate persoanei prin fapte ilicite culpabile, a căror reparare urmează regulile răspunderii civile delictuale.

În teorie, daunele morale au fost clasificate după mai multe criterii, printre acestea numărându-se atât suferinţele psihice determinate de durerea fizică, provocată în mod direct prin leziunile produse în planul integrităţii corporale şi care nu pot fi incluse în categoria daunelor materiale, dar şi cele determinate de trăirile emoţionale negative, cum sunt cele ce decurg din şocul evenimentelor resimţite, starea de disconfort specifică unui tratament medical de durată, prejudiciul de imagine, sentimentele dobândite de victimă de pe urma unei situaţii de inferioritate căpătate în raport cu restul semenilor săi şi altele. 

Referitor la daunele morale, s-a arătat în jurisprudenţă şi doctrină că nu se poate pune problema evaluării lor precise în bani, în adevăratul sens al cuvântului, dar această împrejurare nu îl poate împiedica pe judecător, ca, prin apreciere, să stabilească nivelul despăgubirilor care, în circumstanţele unui caz, ar putea constitui o reparaţie suficientă.

Procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echităţii, care exprimă cerinţa ca indemnizaţia să reprezinte o justă şi integrală dezdăunare a persoanei vătămate şi nu o îmbogăţire a acesteia, dar nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului nepatrimonial.

În termenii Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca persoana vătămată să primească o satisfacţie justă şi echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

În aceste condiţii, în aprecierea rezonabilităţii sumelor acordate cu titlu de daune morale trebuie avut în vedere contextul social şi cel economic, nivelul general de trai al comunităţii, întrucât doar prin raportare la percepţia generală privind importanţa unor venituri se poate aprecia dacă o anumită sumă poate constitui o reparaţie echitabilă.

În acelaşi timp, instituţia daunelor morale constituie şi o reprobare morală a faptei ilicite, întrucât cel care a săvârşit-o trebuie să răspundă atât pe plan social prin executarea sancţiunilor penale, cât şi pe plan individual, prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul persoanei vătămate. De aceea, între reac?ia penală a statului ?i sanc?iunile intervenite în plan civil trebuie să existe ?i o oarecare coresponden?ă, chiar dacă principiul aplicabil în această materie este cel al reparării integrale a prejudiciului, pentru că în caz contrar există riscul ca aceste sume să fie deturnate de la finalitatea ce le-a fost recunoscută, constituind sursa unei îmbogă?iri nelegitime.

Plecând de la cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sumele acordate cu acest titlu păr?ilor civile sunt excesive ca întindere, fapt ce impune reducerea lor până într-un cuantum care să reprezinte o compensa?ie bănească care să nu reprezintă nici sursa unei îmbogăţiri nelegitime, dar ?i nici izvorul unei repara?ii simbolice.

În stabilirea întinderii despăgubirilor, Curtea reaminteşte că, spre deosebire de daunele materiale, despăgubirile morale nu sunt condiţionate de existenţa unor probatoriu foarte riguros, putând fi cuantificate şi pe baza unor evaluări proprii ale instanţei, ţinând seama de suferinţele fizice sau morale provocate de fapta inculpatului, şi putând fi acordate chiar dacă partea civilă nu a administrate probe pentru a le dovedi.

În mod firesc, ele pot fi cenzurate de către instanţă, fiind necesară motivarea întinderii lor în cazul admiterii, în funcţie de anumite criterii, dar indiferent de sumele acordate, acestea trebuie să ofere victimei o anumită satisfacţie pentru uşurarea suferinţelor îndurate sau pentru a diminua întrucâtva frustrăile trăite de victimă prin pierderea celor apropiaţi.

În orice situa?ie, aceste sume trebuie să fie rezonabile şi să răspundă acelor nevoi de despăgubire efectivă, urmând a fi supuse unor criterii de apreciere legate de vârsta victimei, de legăturile afective avute cu so?ia ?i rudele apropiate, de întinderea în timp a acestor legături ?i de speran?a de via?ă a defunctului ce influen?ează pe viitor o astfel de legătură.

De aceea, întinderea sumelor acordate cu acest titlu urmează a fi redusă, propor?ional gradului de culpă al inculpatului în producerea accidentului de circula?ie, men?inerea acestor daune în cuantumul stabilit riscând să nu asigure o justă repara?ie a acestui gen de prejudicii, ci să conducă la o împovărare a celor obliga?i la plată.

În exprimarea acestei concluzii, Curtea are în vedere că forma de vinovă?ie sub imperiul căreia autorul faptei ac?ionează nu poate fi nici ea ignorată, pentru că atât reac?ia în plan penal, cât ?i reac?ia în plan civil din partea statului trebuie să fie una echilibată ?i propor?ională gravită?ii faptei, o sanc?iune civilă extrem de severă fa?ă de cei obliga?i la plată neputând fi acceptată, laolaltă cu o sanc?iune penală nu la fel de gravă prin consecin?ele produse în planul libertă?ii persoanei.

Numai astfel se realizează finalitatea ?i func?ia reparatorie a despăgubirilor morale, prin limitarea lor la o sumă care să reprezinte o satisfac?ie echitabilă pentru victimele accidentelor rutiere, mai precis prin stabilirea în concret a unui cuantum al acestor despăgubiri care să nu le deturneze de la scopul recunoscut prin lege ?i practica judiciară, spre a nu deveni sursa unui folos material injust.

Precum re?ine ?i practica judiciară, procesul de cuantificare a daunelor morale este guvernat de criteriul echităţii care exprimă cerinţa ca indemnizaţia să reprezinte o justă şi integrală dezdăunare a părţii vătămate şi nu o îmbogăţire a acesteia, dar nici o amendă excesivă pentru persoana responsabilă de repararea prejudiciului, astfel că, la aprecierea rezonabilităţii sumei acordate cu titlu de daune morale, trebuie să se aibă în vedere contextul social-economic şi nivelul general de trai al comunităţii, întrucât doar prin raportare la percepţia generală privind importanţa unor venituri se poate aprecia în ce măsura o anumită sumă poate constitui o reparaţie echitabilă.

În lumina celor arătate, Curtea va fixa întinderea sumei cuvenite fiecărei păr?i civile la 120.000 lei, iar prin efectul reducerii acestei sume la 60.000 lei, potrivit gradului de culpă de 50% al victimei ?i inculpatului în producerea accidentului rutier, va obliga partea responsabilă civilmente la plata a câte 60.000 lei către fiecare din păr?ile civile.

În acest fel, în cazul ambelor prejudicii supuse repara?iei în procesul penal, Curtea va da eficien?ă dispozi?iilor de generală aplicare ale art.1371 Cod civil, potrivit cărora, în cazul în care victima a contribuit cu inten?ie sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, de?i putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ?inut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o. Totodată, prin reformarea laturii civile a cauzei, Curtea va remedia ?i eroarea materială strecurată în cuprinsul dispozitivului sentin?ei atacate, care face trimitere, în mod inexact, la o denumire gre?ită a păr?ii responsabile civilmente obligate la plată, cu toate că atât în partea introductivă a încheierii de dezbateri, cât ?i în considerentele hotărârii denumirea acesteia este men?ionată corect ca fiind [...]

În ceea ce prive?te apelul declarat de partea responsabilă civilmente, Curtea urmează a-l respinge ca tardiv formulat, în lumina dispozi?iilor art.410 alin.1 Cod procedură penală, potrivit cărora pentru procuror, persoana vătămată ?i păr?i, termenul de apel este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel ?i curge de la comunicarea copiei minutei. În cazul de fa?ă, termenul de apel de 10 zile se consideră depă?it, în condi?iile în care minuta sentin?ei penale atacate a fost comunicată păr?ii interesate la data de 29 martie 2018, astfel cum reiese din dovada existentă în dosarul de apel, iar din dovada ata?ată cererii de apel rezultă că acesta a fost depus la data de 11.04.2018.

Aceea?i sanc?iune a tardivită?ii nu poate însă opera cu privire la apelul declarat de păr?ile civile, care a fost depus prin po?tă la data de 10.04.2018, în condi?iile în care fa?ă de păr?ile civile procedura de comunicare a minutei s-a realizat tot pe 29 martie 2018, numai că ultima zi a termenului, fiind ini?ial într-o zi nelucrătoare, aceea de 10 aprilie 2018, s-a prelungit până în ziua lucrătoare imediat următoare, potrivit art.269 alin.4 Cod procedură penală.

În lumina considerentelor arătate, Curtea, în baza art.421 pct.2 lit. a Cod de procedură penală, va admite apelul declarat de apelantul inculpat [...] împotriva sentin?ei penale nr.331/21.03.2018 pronun?ată de Judecătoria Constan?a în dosarul penal nr.14199/212/2017.

În baza art.423 Cod procedură penală, va desfiinţa în parte sentinţa penală atacată şi, rejudecând, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului [...], pentru săvâr?irea infrac?iunii prevăzute de art.192 alin.1,2 Cod penal, cu aplicarea art.396 alin.10 Cod procedură penală, de la 2 ani închisoare la 1 an ?i 6 luni închisoare.

Va reduce cuantumul daunelor materiale acordate păr?ilor civile de la câte 50.000 lei la 10.000 lei, precum ?i cuantumul daunelor morale de la câte 200.000 lei la 60.000 lei ?i va obliga partea responsabilă civilmente S.C. [...] la plata a câte 10.000 lei, cu titlu de daune materiale ?i 60.000 lei, cu titlu de daune morale către fiecare din păr?ile civile [...] ?i [...].

Va înlătura din cuprinsul sentin?ei atacate dispozi?iile contrare deciziei penale de fa?ă ?i va men?ine restul dispozi?iilor, inclusiv cele privind aplicarea art.91 ?i următoarele Cod penal, fa?ă de inculpatul [...].

În baza art.421 pct.1 lit. b Cod de procedură penală, va respinge ca nefondate apelurile declarate de apelantele păr?i civile [...] ?i [...] împotriva aceleia?i sentin?e penale.

În baza art.421 pct.1 lit. a Cod de procedură penală, va respinge ca tardiv formulat apelul declarat de apelanta parte responsabilă civilmente S.C. [...] împotriva aceleia?i sentin?e penale.

În baza art.275 alin.2 Cod de procedură penală, va obliga apelantele păr?i civile ?i apelanta parte responsabilă civilmente la plata a câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli juidiciare către stat.

În baza art.275 alin.3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate în apelul inculpatului vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare