Partaj

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MOINEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 3526/260/2011

SENTINŢA CIVILĂ NR. 3476/2011 Şedinţa publică de la 06 decembrie 2011

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 7.12.2010 în dosarul nr. 2945/260/2010, al Judecătoriei Moineşti, reclamanta S. N. a formulat o cerere de întregire a cererii principale având ca obiect „partaj succesoral ,„ solicitând prin cererea completatoare, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială- oraşul C, prin Primar, constatarea dobândirii dreptului de proprietate, ca efect al prescripţiei achizitive de lungă durată, asupra următoarelor imobile: casă, situată în C. str. Progresului nr. 71, jud. B, 200 mp teren curte, 1100 mp teren arabil, 200 mp teren fânaţ, situate în C, str. Progresului nr. 71, jud. B., 1300 mp teren fânaţ extravilan, situat în pct. Fata Faşti, jud. B., 900 mp teren fanat extravilan, situat în pct. Silişte, jud. B..

Prin încheierea dată în Camera de Consiliu şi pronunţată în şedinţa publică din 2.03.2011, instanţa a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamanta S. N., în temeiul dispoziţiilor OUG 51/2008 şi a dispus scutirea reclamantei de la plata taxei judiciare de timbru datorată atât pentru cererea iniţială având ca obiect ieşire din indiviziune, cât şi pentru cererea completatoare având ca obiect constatare dobândire drept de proprietate.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 29.03.2011, instanţa a dispus disjungerea cererii având ca obiect constatare dobândire drept de proprietate, ca efect al prescripţiei achizitive de lungă durată şi formarea unui nou dosar, în vederea judecării separate.

Cererea astfel disjunsă a fost înregistrată pe rolul instanţei sub nr. de dosar 3526/260/2010, la data de 11.04.2011.

Din precizările depuse la dosarul cauzei la data de 7.06.2011 şi la data de 6.10.2011, la cererea instanţei, reclamanta a arătat că înţelege să solicite constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilelor, patrimoniul moştenitorilor defunctei S.M., ca efect al prescripţiei achizitive de lungă durată, prin joncţiunea posesiei exercitată de defuncta autoare S. M., cu cea a moştenitorilor acesteia.

La termenul de judecată din 13.09.2011, reclamanta a formulat cerere de introducere în cauză, în calitate de persoane care ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamanta, a numiţilor : L. E., D. L., D. V., D. M. şi D. F., aceştia fiind introduşi în cauză, în conformitate cu dispoziţiile art. 57-58 C.pr.civ, în calitate de intervenienţi în interes propriu.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 11.10.2011, instanţa a încuviinţat pentru reclamantă, în conformitate cu dispoziţiile art. 167 C.pr.civ, proba cu înscrisuri şi proba testimonială.

Pârâta şi intervenienţii în interes propriu, legal citaţi, nu au formulat întâmpinare şi nu au solicitat probe.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

La data de 27.02.2010, a decedat numita S.M., moştenitori cu vocaţie succesorală legală după defunctă rămânând reclamanta S. N., precum şi pârâţii L.E. şi D. V., în calitate de fiu şi fiice ale defunctei, descendenţi de gr. I.

La data de 9.06.2010, a decedat D. V.e, fiul defunctei S. M., în cauză fiind introduşi ca pârâţi moştenitorii acestuia, respectiv: D. L., D.V., D. M.şi D. F., în calitate de fii şi fiice ale defunctului, care vin la moştenirea defunctei S. M. prin retransmitere.

2

Obiectul cererii de chemare în judecată este constatarea dobândirii de către reclamantă şi de către intervenienţii în interes propriu, în calitate de moştenitori ai defunctei S. M., în patrimoniul comun, a proprietăţii imobilelor indicate în cererea introductivă, ca efect al prescripţiei achizitive de lungă durată, prin joncţiunea posesiei exercitată de către defuncta S. M., cu posesia exercitată de moştenitorii acesteia, după decesul său.

Uzucapiunea este, în condiţiile art.645 C.civ., un mod de dobândire a proprietăţii, ea constituind o dovadă absolută a dreptului de proprietate.

Instanţa reţine ca principiu că în condiţiile în care imobilele indicate în cererea dedusă judecăţii, nu au intrat în proprietatea defunctei S. M. printr-un act translaţiv sau constitutiv de drepturi reale, singura modalitate legală recunoscută moştenitorilor pentru a putea solicita partajarea acestor terenuri este aceea de a solicita valorificarea posesiei utile exercitate de defunct şi după data decesului, de către moştenitori, asupra acestor terenuri.

Tot ca principiu, instanţa reţine că moştenitorii sunt presupuşi că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alţii, cât timp se găsesc în stare de indiviziune, fiind practic continuată posesia autorului lor, în aceleaşi condiţii în care a fost exercitată de autor.

în cadrul acţiunii prin care se urmăreşte valorificarea posesiei exercitată de autor şi continuată de moştenitori, în sensul constatării dobândirii dreptului de proprietate ca efect al prescripţiei achizitive de lungă durată în patrimoniul indiviz al moştenitorilor, aceştia pot solicita instanţei unirea posesiei exercitată de defunct cu posesia exercitată de ei, în indiviziune, după decesul acestuia, în situaţia îndeplinirii şi a celorlalte condiţii prevăzute de lege, bunurile imobile asupra cărora s-a exercitat posesia, urmând a fi dobândite în patrimoniul moştenitorilor, în indiviziune, această ipoteză cu valoare a de principiu fiind de altfel invocată şi de către reclamantă prin cererea introductivă.

Deşi de principiu dobândirea în patrimoniul tuturor moştenitorilor, în indiviziune, a bunurilor asupra cărora autoarea lor, S. M. a exercitat o posesie utilă, continuată de către moştenitori, este posibilă, în codiţiile legii, reclamanta nu poate invoca singură această posesie, în numele tuturor moştenitorilor, neputându-se constata în patrimoniul tuturor moştenitorilor, un drept de proprietate, pe care ei nu au înţeles să-1 valorifice, neputându-se dobândi dreptul ca efect al prescripţiei achizitive, decât în patrimoniul persoanei care solicită acest drept, situaţie care rezultă de altfel şi din interpretarea prevederilor art. 1846 Cod civil, care stipulează că „posesiunea este deţinerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înşine sau de altul în numele nostru".

Ori, reclamanta solicită ca instanţa să constatate dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilelor indicate în cererea dedusă judecăţii, în patrimoniul indiviz al ei şi al celorlalţi moştenitori ai defunctei .S.M., chemaţi în judecată de către reclamantă în calitate de persoane care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamanta.

Această formă de intervenţie forţată, întemeiată pe dispoziţiile art. 57-58 C.pr.civ, prin care au fost introduşi în cauză de către reclamantă ceilalţi moştenitori ai defunctei S. M., are ca scop pronunţarea unei hotărâri care să fie opozabilă şi intervenienţilor forţaţi, neputând avea altă finalitate, intervenienţii forţaţi neputând dobândi un drept de proprietate în patrimoniul lor, atâta timp cât ei nu au formulat ei o astfel de cerere.

Astfel spus, nu se poate constata că şi intervenienţii forţaţi au dobândit, împreună cu reclamanta, un drept de proprietate prin efectul uzucapiunii, aceasta fiind un beneficiu al legii pe care partea în favoarea căreia a curs termenul de prescripţie achizitivă îl poate valorifica sau nu. Cum reclamanta nu a stăpânit singură imobilele asupra cărora se solicită a se constata dobândirea dreptului de proprietate ca efect al prescripţiei achizitive de lungă durată, iar dobândirea acestui drept nu poate fi făcută, la cererea reclamantei, decât în patrimoniul său, nu şi în patrimoniul indiviz al altor persoane, rezultă că cererea reclamantei este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

Domenii speta

Spete similare