Cerere de desfacere a casatoriei

Sentinţă civilă 14 din 10.01.2012


ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MOINEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 4002/260/2010

SENTINŢA CIVILĂ NR. 14 Şedinţa publică de la 10 ian.2012

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 14.07.2010 sub nr. 4002/260/2010, reclamantul M. F-Şt. a chemat în judecată pe pârâta M. V.-A., solicitând instanţei desfacerea căsătoriei părţilor, încheiată la data de 3.07.199 din culpa exclusivă a pârâtei şi încredinţarea minorilor F C, M G şi Ş C, spre creştere şi educare pârâtei.

în motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta a părăsit domiciliul conjugal în urmă cu aproximativ 3 ani, luând cu ea şi copiii, convieţuirea nemaifiind reluată.

în drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 38 C.fam.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 40 lei şi timbru judiciar de 0,3 lei.

La cerere, reclamantul a anexat în xerocopie, certificat de căsătorie, certificate de naştere ale minorilor şi copii ale cărţilor de identitate a părţilor.

Pârâtul nu s-a prezentat în instanţă şi nu a formulat întâmpinare.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 26.10.2010, având în vedere că niciuna dintre părţi nu s-a înfăţişat în instanţă şi nu a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, instanţa a dispus suspendarea cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin 1 pct. 2 C.pr.civ.

întrucât de la data suspendării cauzei nu s-a solicitat repunerea pe rol de nici una din părţi, instanţa, din oficiu, s-a sesizat cu privire la perimarea cererii de chemare în judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma excepţiei invocate, instanţa constată următoarele:

Potrivit art.248 alin.l teza I C.pr.civ., „Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an."

Rezultă din dispoziţiile legale menţionate anterior că perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinţei vreme îndelungată în judecată. Momentul de la care începe să curgă termenul de perimare este marcat de data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, act ce nu a mai fost urmat, din vina reclamantului, de actele de procedură ce trebuia să se succeadă în mod firesc, astfel încât pricina a rămas în nelucrare. în cazul suspendării judecăţii cauzei pentru lipsa părţilor, termenul de perimare începe să curgă de la data pronunţării încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii, deoarece din acest moment reclamantul avea îndatorirea de a solicita repunerea pe rol a cauzei pentru continuarea judecăţii ce a fost suspendată.

Or, în prezenta cauză termenul de un an al perimării, care a început să curgă, conform celor arătate anterior, de la data pronunţării încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei, respectiv de la data de 26.10.2010, s-a împlinit, dosarul rămânând in nelucrare din culpa reclamantei care nu a solicitat repunerea pe rol a cauzei.

De asemenea, nici pârâta nu a formulat, în cursul termenului de perimare o cerere de repunere pe rol a cauzei, astfel încât, în temeiul art.248 C.proc.civ, instanţa va constata perimată cererea de chemare în judecată.

în consecinţă, în temeiul art. 248 şi urm. C.pr.civ., şi având în vedere că nu există nici o cauză de suspendare sau de întrerupere a termenului perimării, prevăzută de art. 249-250 Cod procedură civilă, instanţa va constata perimată cererea de chemare în judecată.

COD

Domenii speta