Cerere

Sentinţă penală 258 din 21.05.2012


JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDEŢUL BACĂU

JUDECĂTOR CARMEN ANEMARIA GROAPĂ

COD

DOSAR NR. 1692/260/260/2012

Sentinţa penală nr. 258/21.05.2012.

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele

Prin adresa nr. 2591/6/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti, înregistrată pe rolul aceste instanţe la data de 20.04.2012 sub nr. 1692/260/2012, a fost înaintată spre competentă soluţionare cererea de revizuire formulată de petentul P B împotriva sentinţei penale pronunţată de Judecătoria Moineşti în dosarul 3854/260/2008.

In motivarea cererii sale, revizuentul a arătat că solicită revizuirea sentinţei penale, întrucât solicită aplicarea dispoziţiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.

Au fost efectuate acte de cercetare de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti, iar procurorul a înaintat instanţei referatul întocmit potrivit art. 399 al. 5 C.p.p, formulând concluzii de respingere a cererii.

Instanţa, analizând motivele invocate de către petent, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, constată că cererea de revizuire formulată de P B este inadmisibilă, astfel încât urmează să o respingă ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

In fapt, revizuentul P B a fost condamnat la 5 ani închisoare cu executare pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, distrugere şi port ilegal de armă albă prin sp 149/16.03.2009, definitivă prin dp 481/16.07.2009 a Curţii de Apel Bacău.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

In drept, potrivit art. 394 al. 1 C.p.p. revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută: a) când s-au fost descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; b) când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) când un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a săvârşit o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere şi e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.

Pentru a se conferi activităţii de înfăptuire a justiţiei un caracter de stabilitate s-a decis că hotărârile judecătoreşti definitive sunt executorii şi au autoritate de lucru judecat, în sensul că nu se permite declanşarea unei noi judecăţi cu privire la aceeaşi faptă şi aceeaşi persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăţi pentru care s-a pronunţat o hotărâre definitivă. Deşi în virtutea autorităţii de lucru judecat, hotărârea judecătorească penală este considerată ca o expresie a adevărului, în anumite situaţii, chiar hotărârile judecătoreşti rămase definitive sunt nelegale şi netemeinice, motiv pentru care în Codul de procedură penală s-au reglementat căile extraordinare de atac, ca remedii procesuale menite a repara erorile pe care le conţin hotărârile judecătoreşti penale rămase definitive.

In această categorie de remedii procesuale se încadrează şi revizuirea, cale de atac extraordinară, prin care pot fi atacate hotărârile judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt, urmărindu-se o reexaminare în fapt a cauzei penale.

întrucât revizuientul nu a indicat cazul de revizuire pe care se sprijină cererea sa, instanţa urmează a o analiza mai întâi raportat la art. 394 al 1 lit a Cpp. Textul de lege anterior menţionat are menirea de a desfiinţa o hotărâre definitivă care conţine erori de fapt, erori ce pot rezulta în urma a descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute instanţei, adică neexistente în materialul probator de la dosar. Din analiza dispoziţiilor art. 394 al. 1 lit. a) C.p.p. rezultă că revizuirea întemeiată pe acest text de lege este dublu condiţionată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu a fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii, adică invocarea elementelor noi să ducă la o soluţie diametral opusă (de achitare sau de încetare a procesului penal în speţa de faţă).

Din analiza dispoziţiilor art. 403 al.l C.p.p. rezultă că cererea de revizuire este admisibilă dacă este făcută în condiţiile legii şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, instanţa putând verifica oricare din probele pe care se sprijină cererea de revizuire sau administra probe noi, dacă este necesar. în consecinţă, cele două condiţii trebuie întrunite cumulativ.

In prezenta cauză instanţa constată că motivele invocate în cererea revizuientului nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 394 al 1 lit a

C.p.p., întrucât revizuentul a solicitat doar aplicarea dispoziţiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.

în ceea ce priveşte cazul de revizuire prevăzut de art.394 al 1 lit b Cpp, va fi analizată menţiunea făcută de revizuent în sensul că unele declaraţii de martori nu corespund adevărului. Conformitatea sau nu a declaraţiilor de martori cu realitatea s-ar fi putut stabili însă în cadrul unui proces penal având ca obiect săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, urmând ca apoi sentinţa să fie valorificată în cadrul revizuirii, procedură care însă nu a fost urmată de către petent, ceea ce conduce la inadmisibilitatea prezentei cereri şi sub acest aspect.

Art. 394 al 1 lit c Cpp consacră cazurile de revizuire privind înscrisurile false. In speţă, revizuentul nu face referire la o astfel de situaţie, cazul de revizuire analizat neconducând la admisibilitatea cererii.

Aceeaşi soluţie se impune şi în situaţia prevăzută de art. 394 al 1 lit d, revizuentul nefăcând dovada săvârşirii unei fapte ilicite de către persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul organelor judiciare ( respectiv agentul de poliţie care a modificat actele dosarului ) prin instrumentele oficiale prevăzute de Cpp (hotărâre judecătorescă sau ordonanţă ).

In consecinţă, constatând că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru admiterea în principiu a cererii, revizuientul nefăcând dovada existenţei vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 394 cpp, în temeiul art. 403 al. 3 C.p.p. raportat la art. 394 al. 1 C.p.p., instanţa urmează să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul P B.

Reţinând culpa procesuală a revizuientului, în baza art. 192 al. 2 C.p.p. acesta va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.