Desfacerea casatoriei

Prin cererea introdusă la această instanţă şi înregistrată la nr.3688/292 din 22 octombrie 2012, reclamantul M.V. a chemat-o în judecată pe pârâta M.M. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa: să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la data de 15 septembrie 1990 la Primăria Municipiului Gheorghe Gheorghiu Dej, judeţul Bacău, în temeiul art.373 lit.c Cod civil; după desfacerea căsătoriei să se dispună ca părţile să revină la numele avute anterior încheierii căsătoriei.

În motivarea în fapt, reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la 15.09.1990, căsătorie din  care au rezultat 2 fete, majore la data sesizării în cauză. Cei doi soţi s-au despărţit în fapt în luna iulie 2010 când pârâta a plecat la muncă în Italia, refuzând să mai revină în ţară, de la despărţirea în fapt cei doi soţi nemaireluând convieţuirea. 

În drept au fost avute în vedere disp. art. 373 lit.c Cod civil, potrivit cărora ,,Divorţul poate avea loc la cererea unuia dintre soţi şi în ipoteza separaţiei în fapt a acestora de cel puţin 2 ani” în raport de data sesizării instanţei. De asemenea, au mai fost menţionate şi dispoziţiile art.373 lit. a Cod civil potrivit cărora - căsătoria va fi desfăcută şi prin acordul soţilor în ipoteza în care pârâta va consimţi în acest sens.  În dovedire reclamantul a depus înscrisuri şi a solicitat audierea a doi martori, în vederea dovedirii datei despărţirii părţilor în fapt.

În contradictoriu, pârâta a înţeles să formuleze întâmpinare şi cerere reconvenţională, în întâmpinare şi-a exprimat acordul cu desfacerea căsătoriei lor, în temeiul dispoziţiilor art.373 lit.c Cod civil iar prin cererea reconvenţională a solicitat ca instanţa să-i încuviinţeze, prin hotărârea ce va fi pronunţată, să-şi păstreze numele dobândit prin căsătorie.

În motivare a susţinut că, într-adevăr, locuieşte şi lucrează în Italia, unde este înregistrată fiscal, deţine carte de  identitate eliberată de autorităţile competente italiene, are încheiat contract de muncă tot pe numele de M ., nume cu care este cunoscută şi la locul de muncă, de vecini, colegi, argumente în temeiul cărora solicită instanţei să-i încuviinţeze să-şi păstreze numele dobândit prin căsătorie. A mai avut în vedere  şi  dorinţa  de a purta acelaşi nume şi în continuare, după divorţ, cu cele două fiice majore ale părţilor, prin schimbarea numelui fiindu-i afectat interesul atât moral cât şi material. Prejudiciul material a fost precizat în sensul că va fi costisitoare procedura schimbării actelor de identitate, paşaport, carte de identitate, va trebui să informeze instituţiile publice iar cel moral a fost motivat prin aceea de a da explicaţii tuturor privind schimbarea numelui.

La data de 06 decembrie 2013 a formulat în cauză cerere de intervenţie în interes propriu fiica majoră a părţilor, solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunţată, să fie obligat reclamantul să-i plătească pensie de studii aferentă cotei de ¼ din veniturile nete pe care le realizează, de la data formulării cererii până la data finalizării studiilor, în motivare a susţinând că este în continuarea studiilor, fiind înscrisă la facultate, curs de zi, la buget, în anul II, mama acesteia, pârâta  îndeplinindu-şi obligaţia de întreţinere atât în ce-o priveşte pe intervenientă cât şi pe sora sa.

În şedinţa publică din 07.02.2013 instanţa a încuviinţat, în principiu, cererea de intervenţie în interes propriu, dat fiind obiectul acesteia, în temeiul art.52 Cod procedură civilă.

Faţă de precizarea reclamantului în sensul că este încadrat cu contact individual de muncă la S.C.  ….. SRL,  punct de lucru Măldăeni, au fost solicitate relaţii privind veniturile nete realizate de acesta, relaţii comunicate şi potrivit cărora acesta figurează angajat începând cu data de 18 octombrie 2012, cu contract  individual de muncă, veniturile nete aferente perioadei noiembrie 2012 – ianuarie 2013 fiind în medie lunară de 566 lei.

Având în vedere probele administrate şi poziţia procesuală a părţilor în cază, instanţa reţine:

Din originalul certificatului de căsătorie rezultă că cei doi soţi s-au căsătorit la data de 15 septembrie 1990, iar din depoziţiile martorilor audiaţi în speţă rezultă că cei doi soţi şi-au stabilit domiciliul comun în localitatea Oneşti, de unde a intervenit şi despărţirea acestora în fapt, începând cu vara anului 2010, dată de la care nu au mai reluat convieţuirea, reclamantul locuind la părinţii acestuia. Despărţirea în fapt a fost determinată de atitudinea pârâtei de a pleca în străinătate, de unde nu a mai înţeles să revină în ţară, motivând condiţiile de trai existente în România. 

Reţinând şi poziţia procesuală a pârâtei, care şi-a exprimat acordul cu desfacerea căsătoriei prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, întemeiată pe art.373 lit. c Cod civil,  potrivit cărora poate avea loc divorţul şi în situaţia în care separaţia în fapt a soţilor a durat cel puţin doi ani faţă de data sesizării instanţei, cum în cauză a fost înregistrată cererea de divorţ la Judecătoria Roşiorii de Vede la data de 22 octombrie 2012,  dat fiind că, faţă de vara anului 2010, când se invocă despărţirea în fapt a celor doi soţi, a trecut mai mult de 2 ani, fiind incidente prevederile legale invocate, s-a dispus în consecinţă.

În ce priveşte culpa privind pronunţarea divorţului, instanţa a avut în vedere art.379 alin.2 Cod civil potrivit căruia divorţul se pronunţă din culpa exclusivă a soţului reclamant, în ipoteza prevăzută de art.373 lit.c Cod civil, sens în care se va dispune şi în speţă.

Privind cererea reconvenţională formulată de pârâtă, având ca obiect încuviinţarea păstrării numelui dobândit prin căsătorie, în temeiul art.383 alin.2 cod civil, instanţa a reţinut că motivele invocate de aceasta în cerere nu sunt temeinice pentru a-i justifica interesul, în acest sens fiind  avută în vedere şi jurisprudenţa în materie. S-a statuat că, în situaţia în care soţii nu se înţeleg în privinţa numelui după desfacerea căsătoriei, instanţa poate, pentru motive temeinice, să încuviinţeze ca soţul să-şi menţină numele luat la încheierea căsătoriei, nefiind asimilată motivelor temeinice împrejurarea că va fi pusă în situaţia de a-şi schimba actele în care figurează cu numele dobândit prin căsătorie, respectiv aceea că ar trebui să dea explicaţii persoanelor care o cunosc. Prin noţiunea de motive temeinice se înţelege orice interes care ar fi vătămat prin schimbarea numelui, interes care poate fi atât moral cât şi material (în acest sens decizia civilă nr.1467/1980 a T.S.). 

Pe considerentele expuse, a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâtă, iar în temeiul art.383  alin.3 Cod civil, s-a dispuns ca după desfacerea căsătoriei pârâta să revină la numele purtat anterior încheierii căsătoriei.

În temeiul art.499 alin.3 cod civil, potrivit căruia părinţii sunt obligaţi să-l întreţină pe copilul devenit major dacă se află în continuarea studiilor, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani, a obligat reclamantul să-i plătească intervenientei pensie de studii aferentă cotei de ¼ din  venitul net lunar, de 566 lei, rezultat din  adresa eliberată de societatea comercială unde acesta este încadrat, în drept fiind avute în vedere şi prevederile art.529 alin.2 cod civil, sumă ce va fi indexabilă de drept, trimestrial, potrivit  indicelui de rată al inflaţiei, în temeiul art.531alin.2 Cod civil.

Domenii speta

Spete similare