Desfacerea căsătoriei

Prin cererea înregistrată la data de … pe rolul Judecătoriei M. sub nr. de dosar …, reclamanta C. T.a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.A. ca prin ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei din culpa pârâtului, stabilirea domiciliului minorei C. A. M. la locuinţa reclamantei, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei,  revenirea reclamantei la numele avut anterior căsătoriei şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat reclamanta că s-a căsătorit cu pârâtul în anul 13.01.1990, iar din căsătorie a rezultat copilul A. M., născută la data de ….

Relaţiile de familie sun grav vătămate datorită pârâtului care consumă excesiv alcool, provoacă scandaluri şi este violent verbal chiar şi în prezenţa minorei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 373 lit. B, art. 383, art. 400 Cod civil.

În susţinerea cererii s-a solicitat administrarea probei cu martori, acte şi anchetă socială.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei.

Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanţă şi nici nu a formulat întâmpinare.

În cauză a fost audiat un martor la solicitarea reclamantei şi a fost audiată şi minora.

Din actele şi lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 13.01.1990, căsătoria fiind înregistrată în Registrul de stare civilă al Primăriei B., jud. B., sub nr. 2/13.01.1990.

Din căsătoria părţilor au rezultat doi copii, iar dintre aceştia doar A. M., născută la data de … este minoră.

Dispoziţiile art. 8 din Convenţia Europeană a drepturilor Omului consacră dreptul la respectarea vieţii private şi familiale, urmărind apărarea individului împotriva oricărei ingerinţe arbitrare a puterii publice în exercitarea prerogativelor ce asigură însuşi conţinutul acestui drept. Familia, ca element natural şi fundamental al societăţii, trebuie să se bucure de ocrotire din partea societăţii şi a statului, ocrotire care se traduce în cazul procedurii divorţului, prin aceea că se recunoaşte dreptul soţilor de a obţine desfacerea căsătoriei, în cazul în care continuarea relaţiei nu mai este posibilă. Aşa după cum pentru încheierea căsătoriei este necesar consimţământul liber al soţilor, tot astfel voinţa lor trebuie să fie luată în considerare atunci când ea se manifestă în sensul desfacerii căsătoriei.

Potrivit dispoziţiilor art. 373 lit. B Cod Civil desfacerea căsătoriei  se poate dispune atunci când „datorită unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”; din analiza textului legal reiese faptul că temeiul divorţului constă în îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor motive, aceste motive să fi vătămat grav raporturile dintre soţi, şi imposibilitatea continuării căsătoriei pentru cel care cere desfacerea ei.

Din declaraţia martorului audiat în cauză, instanţa apreciază faptul că neînţelegerile dintre soţi prezintă un caracter de durată şi au atins un nivel de gravitate care împiedică continuarea unei vieţi de familie în condiţii normale.

În ceea ce priveşte culpa părţilor în desfacerea căsătoriei, instanţa apreciază că relaţiile sunt vătămate din culpa pârâtului.

Din declaraţia martorului rezultă că pârâtul are o fire violentă, provoacă scandaluri şi a alungat-o pe reclamantă de acasă de mai multe ori. A mai precizat martora că pârâtul consumă frecvent băuturi alcoolice.

Pentru aceste considerente, instanţa constată că relaţiile de familie sunt într-adevăr iremediabil vătămate, iar culpa îi aparţine exclusiv pârâtului.

În ce priveşte cererea reclamantei de revenire la numele avut anterior căsătoriei, instanţa constată că cererea este admisibilă şi se va dispune în acest sens.

În legătură cu minora rezultată din căsătorie instanţa constată că aceasta este crescută şi întreţinută de mama sa, iar din audierea minorei a rezultat că aceasta are o relaţie bună cu ambii părinţi, mai puţin atunci când tatăl ei consumă băuturi alcoolice, moment în care îi este teamă de acesta.

Pentru aceste considerente instanţa apreciază că este în interesul copilului să fie crescut în continuare de mama sa, astfel că va fi stabilit domiciliul minorei la locuinţa reclamantei.

În ce priveşte autoritatea părintească, se constată că în principiu aceasta este exercitată de ambii părinţi şi doar în situaţii excepţionale poate fi exercitată doar de unul dintre părinţi.

Deoarece în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi avut un comportament necorespunzător cu minora, se va dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinţi.

Cu privire la obligaţia de întreţinere a minorei se constată că potrivit art.529 Cod Civil „când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii”.

 Deoarece urmează ca domiciliul copilului să fie stabilit la reclamantă, pârâtul va fi obligat la plata unei pensii de întreţinere lunare, stabilită cu respectarea prevederilor legale citate mai sus, valoarea pensiei urmând a fi stabilită prin raportate la venitul minim pe economie.

Raportat la modalitatea de soluţionare a cauzei va fi obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare