Divorț cu minori

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1542/2015

Şedinţa publică din data de  08.10.2015

Completul constituit din:

Preşedinte:

Grefier:

Pe rol fiind judecarea amânării pronunţării cauzei minori şi familie privind pe reclamantul-pârât reconvenţional S B şi pe pârâta-reclamantă reconvenţional S A, având ca obiect divorţ cu minori.

La apelul nominal, făcut în cauză, nu se prezintă nimeni.

Procedura este îndeplinită.

S-a facut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care

Mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor au fost consemnate in încheierea de şedinţă din data de 24.09.2015, care face parte integrantă din prezenta sentinţă.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul instanţei la data de 12.01.2015 sub nr. de dosar 107/243/2015 reclamantul S B a chemat în judecată pe pârâta S A solicitând instanţei, solicitând instanţei să dispună desfacerea căsătoriei încheiate între părţi, din vina ambilor părţi, reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior încheierii căsătoriei, autoritatea părintească asupra minorului S Y să fie exercitată de ambii părinţi, domiciliul minorului să fie stabilit la reclamant, să se constate că a încetat regimul matrimonial conform art. 385 Cod Civil de la data separării în fapt a părţilor-27.10.2014. Nu a solicitat cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt reclamantul a arătat că s-a căsătorit cu pârâta în anul 2010, iar din relaţia de căsătorie a rezultat minorul S Y. Relaţia de căsătorie a decurs relative bine până în ultima parte a anului 2014. Învederează că minorul este foarte ataşat de el, întotdeauna s-a ocupat de cele trebuincioase creşterii şi educării minorului pentru că a fost încadrat în muncă legal şi a beneficiat de resurse financiare consistente. A mai arătat că nu mai poate trăi angajat în această căsătorie care s-a destrămat în fapt pe fondul unei crize existenţiale prin care trec ambele părţi, întrucât idealurile lor în viaţă  nu  mai sunt aceleaşi dar mai ales nu mai sunt comune.

Solicită ca domiciliul minorului să fie stabilit la domiciliul său, menţionând că va fi sprijinit necondiţionat de către mama sa, care a mai avut grijă de minor pe perioada cât el şi pârâta au fost plecat din ţară.

În drept a invocat prevederile  art. 373, art. 379, art. 383 al.3, art. 385, art. 396, art. 400 Cod Civil.

În probaţiune, reclamantul a  depus, în copie, următoarele înscrisuri: certificat de căsătorie, certificat naştere minor, şi a solicitat încuviinţarea interogatoriului pârâtei, administrarea probei testimoniale.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare (filele 13-14) invocând excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Hunedoara.

A anexat în probaţiune, în copie, cartea sa de identitate, declaraţie notarială, contract închiriere imobil în Italia, acte de identitate emise de autorităţile italiene

La data de 21.04.2015 pârâta a depus la dosar cerere reconvenţională (filele 51-53) solicitând desfacerea căsătoriei din culpa exclusivă a reclamantului, exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti asupra minorului de către pârâtă, stabilirea domiciliului minorului la pârâtă, obligarea reclamantului la plata unei pensii de întreţinere. A solicitat cheltuieli de judecată.

În motivare pârâta a arătat că l-a cunoscut pe reclamant la Iaşi în 2008 şi au plecat în Italia pentru a munci. În anul 2010 s-au căsătorit în Hunedoara, dar s-au întors în Italia. În anul 2014 părţile s-au întors, separat, în Hunedoara. Pentru că au început neînţelegerile între părţi în luna ianuarie a plecat cu minorul la Iaşi. Arată că este încadrată în muncă, iar minorul este înscris la grădiniţă. Susţine că de la separarea în fapt reclamantul nu s-a interesat de minor.

În drept a invocat prevederile art. 379, art. 398, art. 400 şi art. 402 Cod Civil.

În cauză s-a dispus efectuarea de anchete sociale la domiciliile părţilor, acestea fiind depuse la dosar (filele 39, 49)

Prin Încheierea din 30.04.2015, după audierea martorului A A, raportat la prevederile art. 131 al. 2 Cod Procedură Civilă a fost respinsă excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Hunedoara.

Reclamantul şi-a precizat acţiunea (filele 66-69)  şi a solicitat ca în situaţia în care domiciliul minorului nu va fi stabilit la domiciliul său să i se permită să păstreze legături persoanale cu acesta  după următorul program:de sărbătorile pascale în anul par, respectiv din prima zi de Paşti de la orele 18,00 până la doua zi la orele 18,00; de sărbătorile de Crăciun în anul impar respectiv din 24 decembrie ora 18,00 până în 26 decembrie orele 17,00 (cu obligarea de a lua minorul la domiciliul reclamantului ) – de Revelion în anul par respectiv din 31 decembrie ora 18,00 până în data de 2 ianuarie orele 17,00 (cu obligarea de a lua minorul la domiciliul reclamantului ); în vacanţa de vară în luna iulie primele două săptămâni iar în luna august primele doua saptamani (cu obligarea de a lua minorul la domiciliul reclamantului ); în vacanţa de iarna o săptămămână (prima parte a avacanţei) (cu obligarea de a lua minorul la domiciliul reclamantului ), de ziua de naştere a minorului în intervalul orar 17,00-20,00 (cu obligarea de a lua minorul la domiciliul reclamantului ) două weekenduri (primul şi al treilea) din fiecare lună de vineri de la orele 16,00 până duminică la orele 18,00 (cu obligarea de a lua minorul la domiciliul reclamantului )

A arătat că pârâta a părăsit domiciliul conjugal fără a-l anunţa, deşi anterior hotărâseră de comun acord să divorţeze. Consideră că singurul motiv pentru care pârâta nu a mai dorit să divorţeze conform înţelegerii a fost acela că nu a fost de acord să îi achite  sulta aferentă partajului cu care să îşi poate refacă viaţa singură. Susţine că datorită comportamentului pârâtei nu a mai luat legătura cu aceasta de la despărţirea în fapt pentru a evita eventualele discuţii.

Invocă prevederile Legii nr. 272/2004.

A anexat înscrisuri.

În şedinţa din 28.05.2015 F C, bunica paternă a minorului, a depus la dosar cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând obligarea pârâtei ă îi permită ca minorul să păstreze legături personale cu ea după următorul program: în vacanţa de vară două săptămâni  (lăsând la aprecierea instanţei alegerea perioadei) cu obligarea de a lua minorul la domiciliul său, în vacanţa de iarnă o săptămână (lăsând la aprecierea instanţei alegerea perioadei) cu obligarea de a lua minorul la domiciliul său, 1 week-end (vineri, sâmbătă şi duminică) pe lună de vineri de la orele 16,00 până duminică la orele 18,00, cu obligarea de a lua minorul la domiciliul său

În motivare a arătat că a avut relaţii de ataşament şi afecţiune profundă faţă de minor. A mai arătat că pentru o perioada cât părinţii minorului au fost plecaţi în Italia minorul a fost lăsat în grija sa.

A invocat prevederile Legii nr. 27272002, a Conveţiei Europene a Drepturilor Omului.

A anexat înscrisuri.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare la precizarea de acţiune formulată de reclamant (fila 116) solicitând stabilrea următorului program de vizită: o dată la două săptămâni de la orele 11,00 la orele 18,00 la domiciliul pârâtei; două săptămâni în vacanţa de vară din 01 iulie până în 14 iulie cu obligarea reclamantului de a aduce înapoi minorul la domiciliul său. Arată că a plecat din Hunedoara, reclamantul ştiind despre aceasta, pentur c nu avea loc de muncă şi avea nevoie de sprijinul familiei sale.

Pârâta a depus la dosar întâmpinare la cererea de intervenţie în interes propriu (fila 120) solicitând respingerea acestei cereri, aceasta putând să vadă minorul atunci când reclamantul în vizitează.

În şedinţa publică din 11.06.2015 s-a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de F C. S-a administrat proba cu interogatoriile părţilor (filele 125-128) şi s-au audiat martorii A A şi B C (filele 129-130).

Părţile au depus la dosar, în timpul procesului, acte medicale care atestă starea de sănătate a minorului.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În fapt, potrivit menţiunilor cuprinse în certificatul de căsătorie seria CE nr. 386623 părţile s-au căsătorit  la  data  de 24.09.2010, căsătoria fiind înregistrată în Registrul Stării Civile al Primăriei Hunedoara sub nr. 345/24.09.2010.

Din relaţia de căsătorie a părţilor a rezultat minorul S Y născut la data de 16.04.2012.

Din aprecierea  probei  testimoniale administrate în cauză, rezultă  ca relaţiile  dintre  soţi sunt  grav  şi  iremediabil  vătămate, continuarea  căsătoriei  fiind  imposibilă.

Fără a intra în detalii, acestea fiind dezvoltate pe larg în actele dosarului instanţa va reţine că depoziţiile martorilor confirmă faptul că părţile sunt despărţite în fapt şi că între părţi au existat numeroase certuri, reluarea convieţuirii fiind imposibilă.

Din actele dosarului nu reiese că reclamantului îi aparţine în exclusivitate vina pentru destrămarea relaţiilor de căsătorie, astfel cum susţine pârâta.

Instanţa va reţine că potrivit prevederilor art. 309 din Noul Cod civil „(1) Soţii îşi datorează reciproc respect, fidelitate şi sprijin moral. (2) Ei au îndatorirea de a locui împreună. Pentru motive temeinice, ei pot hotărî să locuiască separat.

De asemenea art. 373 stabileşte că „Divorţul poate avea loc: b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă”.

Din probele administrate în cauză, rezultă că perturbarea raporturilor  personale  dintre  părţi  este  imputabilă  ambilor soţi, aceştia  nereuşind  să  surmonteze  amiabil dificultăţile  apărute  în cadrul  căsniciei lor, fie că acestea au fost de ordin financiar sau familial.

Prin urmare, în temeiul art. 373 lit. b din Noul Cod civil va dispune desfacerea căsătoriei încheiate între soţi la data de 24.09.2010 în Hunedoara înregistrată  sub nr. 345/24.09.2010 în registrul  de  Stare  Civilă  al  Primăriei Hunedoara din culpa comună a soţilor

În ceea ce priveşte numele de familie al pârâtei, instanţa,  va dispune revenirea pârâtei la numele de familie purtat anterior căsătoriei, respectiv acela de „B”, in temeiul dispoziţiilor art. 383  alin 3 din Noul Cod Civil.

Conform art. 385 Cod Civil  (1) În cazul divorţului, regimul matrimonial încetează între soţi la data introducerii cererii de divorţ.  (2) Cu toate acestea, oricare dintre soţi sau amândoi, împreună, în cazul divorţului prin acordul lor, pot cere instanţei de divorţ să constate că regimul matrimonial a încetat de la data separaţiei în fapt. (3) Prevederile acestui articol se aplică în mod corespunzător şi în cazul divorţului prevăzut de art. 375.

Având în vedere că reclamantul a solicitat prin acţiune, să se constate că regimul matrimonial a încetat la data separării în fapt-27.10.2014, însă în răspunsul la interogatoriu (fila 126) a arătat că părţile au locuit la domiciliul comun în perioada septembrie 2014-ianuarie 2015, iar din actele dosarului reiese că pârâta a părăsit domiciliul conjugal în luna ianuarie 2015,  raportat la prevederile art. 385 al. 1 Cod Civil instanţa va constata că regimul matrimonial a încetat începând cu data de 12.01.2015, data introducerii acţiunii de divorţ.

Potrivit art. 918 alin. (2) Cod procedură Civilă „Când soţii au copii minori, născuţi înaintea sau în timpul căsătoriei ori adoptaţi, instanţa se va pronunţa asupra exercitării autorităţii părinteşti, precum şi asupra contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere şi educare a copiilor, chiar dacă acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divorţ”.

De asemenea, în condiţiile art. 396 Cod Civil instanţa odată cu admiterea cererii de divorţ se va pronunţa în mod obligatoriu şi asupra raporturilor dintre părinţi şi copii ţinând seama de interesul superior al copilului, de ancheta socială ce s-a efectuat în cauză precum şi de învoiala părţilor.

Cât priveşte exercitarea autorităţii părinteşti ea revine ambilor părinţi şi după divorţ, iar numai cu titlu excepţional, dacă există motive temeinice şi interesul superior al copilului o reclamă instanţa poate hotărî ca exercitarea acestei autorităţi să revine doar unuia dintre părinţi.

În prezenta cauză însă nu s-au relevat niciun fel de împrejurări grave, nu s-au propus nici un fel de probe din care să se poată deduce că ar exista motive grave care să ducă instanţa la concluzia că interesul superior al copiilor reclamă exercitarea autorităţii părinteşti doar de către unul din părinţi.

Împrejurarea că părţile nu se mai înţeleg în prezent nu este de natură a duce la concluzia că este în interesul minorului ca autoritatea părintească să fie exercitată doar de către mamă. Din contră ambele părţi au depus la dosar înscrisuri din care reiese că ambii părinţi sunt preocupaţi de minor.

In consecinţă, în condiţiile art. 397 din Cod Civil exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorului va reveni şi după divorţ ambilor părinţi, care vor decide împreună cu privire la toate problemele esenţiale legate de persoana şi patrimoniul acestuia, în condiţiile legii şi vor răspunde în egală măsură, împreună, pentru îndeplinirea cu bună credinţă a acestor îndatoriri.

Referitor la stabilirea domiciliului minorului instanţa constată că din probele administrate în cauză şi din susţinerile necontestate ale părţilor rezultă că minorul se află în prezent la locuinţa mamei.

Astfel, având în vedere, în primul rând interesul superior al minorului, vârsta fragedă a acestuia, concluziile referatelor de anchetă socială instanţa apreciază că este în interesul minorului să i se stabilească domiciliu la pârâtă.

Instanţa reţine şi că reclamantul a recunoscut că are probleme medicale la coloană, că au existat momente când din cauza stării de sănătate nu s-a putut îngriji de minor. Tot din probele administrate în cauză reiese că cea care s-a ocupat mai mult de creşterea şi educarea minorului a fost pârâta, reclamantul fiind încadrat în muncă iar ulterior având probleme de sănătate.

Prin urmare, instanţa apreciază că această măsură concordă cu  interesul superior al minorului, astfel încât în temeiul art. 400 din Noul Cod Civil instanţa va stabili ca în urma divorţului, domiciliul minorului, să fie la mamă, pârâta S A.

În ceea ce priveşte contribuţia părinţilor la cheltuielile de creştere, educare şi învăţare, instanţa reţine că tatăl şi mama sunt obligaţi în solidar să dea întreţinere copilului lor minor, asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională în condiţiile art.499 Cod Civil.

Având în vedere împrejurarea că domiciliul minorului urmează a se stabili la mamă, aceasta va presta în natură întreţinerea în favoarea minorului, urmând a se stabili doar în sarcina reclamantului cuantumul pensiei de întreţinere la care va fi obligat.

Potrivit înscrisurilor de la dosar, pârâtul este realizează venituri de 1.000 lei brut pe lună, fiind angajat cu jumătate de normă (fila 144) şi nu are alte persoane în întreţinere.

Prin urmare, în temeiul art. 402 Cod Civil, instanţa va obliga reclamantul la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorului, începând cu data promovării acţiunii-12.01.2015 şi până la majoratul minorului, sau alte dispoziţii ale instanţei.

Cu privire la cuantumul pensiei de întreţinere la care urmează a fi obligată reclamantul, instanţa, faţă de prevederile art. 499 alin 4 coroborat cu art. 529 alin. 2 Cod Civil, va stabili cuantumul acesteia la 185 lei lunar, calculată prin raportare la venitul net realizat de pârât.

Cu privire la cererea privind stabilirea unui program de vizitare al minorului instanţa reţine următoarele:

Conform art. 483 Cod Civil ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copii lor şi tot împreună stabilesc măsurile privitoare la persoana copilului. Aceasta înseamnă că părintele care nu are în grija sa copilul ca urmare a despărţirii în fapt a soţilor păstrează aceleaşi drepturi şi obligaţii cu privire la copil.

Unicul criteriu pentru stabilirea modalităţii în care, potrivit dispoziţiilor legale anterior menţionate, părintele urmează sa aibă legături personale cu minorul care locuieşte cu celălalt părinte, îl constituie interesul superior al copilului, astfel cum prevăd în mod expres si cu valoare de principiu, atât art. 263 Cod civ., cât şi dispoziţiile art. 2 alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Urmează a se avea în vedere de asemenea că minorul are în prezent vârsta de 3 ani şi 6 luni, astfel că la acest moment pe de o parte depinde de  prezenţa mamei sale, iar pe de altă parte nu este contestat faptul că până la această vârstă copilul a locuit numai împreună cu pârâta şi cu reclamantul, înainte de separarea în fapt a acestora., iar apoi doar cu pârâta.

Instanţa a constatat că atât probele administrate în cauză, cât şi poziţia procesuală a părţilor, relevă faptul că între părinţii copilului există o accentuată stare conflictuală, generată şi de exercitarea dreptului de vizitare a minorului de către reclamant.

Or, dreptul recunoscut reclamantului de a avea legături personale cu minorul presupune posibilitatea acestuia de a relaţiona cu copilul independent de relaţiile existente între cei doi părinţi.

În acest sens, instanţa apreciază că interesul copilului de a păstra legături strânse cu tatăl său impune luarea unor măsuri, constând in stabilirea unui program cert de vizitare a copilului.

Astfel se va stabili program de vizitare al minorului, în favoarea reclamantului, acesta având posibilitatea de a lua minorul la domiciliul său, astfel: -în vacanţa de vară de la 01 iulie până în 31 iulie inclusiv, în vacanţa de iarnă o săptămână în anii impari în perioada 21 decembrie-27 decembrie inclusiv, iar în anii pari în perioada 28 decembrie-03 ianuarie; de sărăbătorile de Paşti în anii pari de duminica de la orele 18,00 până luni la orele 18,00, cu obligarea reclamantului de a-l lua pe minor de la domiciliul pârâtei  şi de a-l readuce, la domiciliul pârâtei, la sfârşitul programului de vizită.

Raportat la împrejurarea că minorul are domiciliul în Iaşi iar pârâtul în Hunedoara şi având în vedere şi vârsta minorului se va stabili program de vizitare al minorului în timpul anului, în prima şi a treia săptămână din lună, de sâmbăta de la orele 10,00 (în condiţiile în care pârâtul este încadrat în muncă iar ziua de vineri este zi lucrătoare) până duminică la orele 17,00 la domiciliul minorului, instanţa apreciind că nu ar fi absolut deloc în interesul minorului ca de două ori pe lună să vină la Hunedoara (distanţa dintre Iaşi şi Hunedoara fiind de aproximativ 500 km) pentru două zile.

Instanţa, subliniază din nou, aşa cum a făcut-o şi pe parcursul procesului, că cei mai în măsură să stabilească un program de vizitare sunt părinţii minorului şi că nimic nu împiedică părţile să stabilească de comun acord şi în interesul minorului un program de vizitare, după aprecierea lor, fără intervenţia forţei coercitive a statului.

În ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de F C instanţa reţine următoarele:

Intervenienta este bunica paternă a minorului şi pe perioada cât acesta s-a aflat în Hunedoara intervenienta s-a ocupat de minor, s-a ocupat de starea de sănătate a acestuia.

Potrivit art. 17 alin.3 din Legea nr. 272/2004, un părinte nu poate împiedica relaţiile personale ale copilului cu bunicii ori cu persoanele alături de care acesta s-a bucurat de viaţa de familie, in speţă de fata, bunica paternă, decât în cazurile în care instanţa decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.

În vederea soluţionării cererii de intervenţie, instanţa va in vedere principiul interesului superior al copilului. Interesul superior al copilului este legat nu numai de posibilităţile materiale ale părinţilor si rudelor sale ci şi de vârsta acestuia, de comportamentul părţilor, de gradul de ataşament, de preocuparea pe care au manifestat-o faţă de copil şi de legăturile afective care s-au stabilit între părinţi si rude, pe de o parte şi copil, pe de alta parte. Din probele administrate în cauză instanţa reţine că este benefic pentru minor să păstreze relaţii personale cu bunica maternă.

În raport de aceste dispoziţii legale şi situaţia de fapt reţinută, urmând a se lua în considerare şi prevederile art. 18 din Legea nr. 272/2004, instanţa apreciază că intervenientei i se poate permite să aibă relaţii personale cu minorul, întrucât nu există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului, motiv pentru care va încuviinţa intervenientei să aibă legături personale cu minorul.

 Având în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanta apreciază că este în interesul copilului în cauză, dar şi al intervenienţii, de a avea o viaţă de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin menţinerea legăturilor personale în mod efectiv şi fără nicio ingerinţă din partea pârâtei.

În spiritul bunei - credinţe şi al înţelegerii, în interesul superior al copilului, principial  pârâta cât si bunica paternă şi reclamantul trebuie să manifeste o disponibilitate maximă şi o cooperare deplină, fiind excluse şicanele, de aşa manieră încât minorul să se bucure de prezenţa, de afecţiunea, de grija şi de creşterea din partea tuturor părţilor.

Faţă de aceste considerente şi reţinând că vacanţa de vară este de trei luni,  se va stabili program de vizitare al minorului, în favoarea intervenientei, acesta având posibilitatea de a lua minorul la domiciliul său, astfel: - în vacanţa de vară de la 01 august până în 07 august inclusiv, cu obligarea intervenientei de a-l readuce pe minor, la domiciliul pârâtei, la sfârşitul programului de vizită.

Instanţa constată că reclamantul şi intervenienta au acelaşi domiciliu, astfel că intervenienta va avea legături cu minorul şi pe perioada cât minorul îşi va vizita tatăl.

Cu privire la cererea intervenientei de a se stabili program de vizită al minorului în favoarea sa în perioada sărbătorilor de iarnă instanţa reţine că minorul este înscris la grădiniţă, vacanţa nu este foarte mare ca durată, iar minorul îşi va vizita tatăl, astfel că nimic nu o împiedică să aibă legături cu minorul în această perioadă, dacă reclamantul îi va permite.

În ceea ce priveşte petitul privind stabilirea unui program de vizitare în fiecare lună instanţa constată că în fapt reclamantul şi bunica paternă solicită ca minorul să fie adus de trei ori pe lună din Iaşi în Hunedoara, ceea ce în opinia instanţei nu este sub nicio formă în interesul minorului.

Instanţa îndeamnă părţile ca deciziile privind minorul să fie luate doar în considerarea interesului superior al minorului, fără a se lăsa afectaţi de disputele care îi privesc doar pe ei, aşa cum s-a întâmplat pe parcursului soluţionării prezentei cauze.

În concluzie, pentru toate motivele de fapt şi de drept arătate, instanţa va admite în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamant. Va admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta. Va admite în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de F C. Va dispune desfacerea căsătoriei din culpa comună a soţilor. Va dispune revenirea pârâtei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de „B”. Va constata că regimul matrimonial a încetat începând cu data de 12.01.2015. Autoritatea  părintească asupra minorului S Y, se va exercita în comun de ambii părinţi. Se va stabili domiciliul  minorului S Y la mamă, pârâta S A. Se va obliga reclamantul S B la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 185 lei lunar, în favoarea minorului S Y începând cu data de 12.01.2015,  până la majoratul minorului sau alte dispoziţii alte instanţei. Va stabili program de vizitare a minorului S Y în favoarea reclamantului, astfel: în vacanţa de vară de la 01 iulie până în 31 iulie inclusiv, în vacanţa de iarnă o săptămână în anii impari în perioada 21 decembrie-27 decembrie inclusiv, iar în anii pari în perioada 28 decembrie-03 ianuarie; de sărbătorile de Paşti în anii pari de duminica de la orele 18,00 până luni la orele 18,00, la domiciliul reclamantului, cu obligarea reclamantului de a-l lua pe minor de la domiciliul pârâtei  şi de a-l readuce, la domiciliul pârâtei, la sfârşitul programului de vizită;  în prima şi a treia săptămână din lună, de sâmbăta de la orele 10,00 până duminică la orele 17,00 la domiciliul minorului. Va stabili program de vizitare al minorului, în favoarea intervenientei, aceasta având posibilitatea de a lua minorul la domiciliul său, astfel: - în vacanţa de vară de la 01 august până în 07 august inclusiv, cu obligarea intervenientei de a-l readuce pe minor, la domiciliul pârâtei, la sfârşitul programului de vizită.

Pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, însă raportat la soluţia ce se va da în cauză şi prevederile art. 453 Cod Procedură Civilă, nu va acorda cheltuielile de judecată solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată şi precizată de reclamantul S B, în contradictoriu cu pârâta S A, , având ca obiect divorţ.

Admite în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta S A, , în contradictoriu cu reclamantul S B.

Admite în parte cererea de intervenţie în interes propriu formulată de F C în contradictoriu cu pârâta S A, având ca obiect stabilire program vizitare minor.

Dispune desfacerea căsătoriei încheiate la data de 24.09.2010 în Hunedoara înregistrată  sub nr. 345/24.09.2010 în registrul  de  Stare  Civilă  al  Primăriei Hunedoara din culpa comună a soţilor

Dispune revenirea pârâtei la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, acela de „B”.

Constata că regimul matrimonial a încetat începând cu data de 12.01.2015

Autoritatea părintească asupra minorului S Y născut la data de 16.04.2012, se  va  exercita în comun de ambii părinţi.

Stabileşte domiciliul  minorului S Y la mamă, pârâta S A.

Obligă reclamantul S B la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 185 lei lunar, în favoarea minorului S Y începând cu data de 12.01.2015,  până la majoratul minorului sau alte dispoziţii alte instanţei.

Stabileşte program de vizitare a minorului S Y în favoarea reclamantului, astfel:

în vacanţa de vară de la 01 iulie până în 31 iulie inclusiv,

în vacanţa de iarnă o săptămână în anii impari în perioada 21 decembrie-27 decembrie inclusiv, iar în anii pari în perioada 28 decembrie-03 ianuarie;

de sărbătorile de Paşti în anii pari de duminica de la orele 18,00 până luni la orele 18,00, la domiciliul reclamantului, cu obligarea reclamantului de a-l lua pe minor de la domiciliul pârâtei  şi de a-l readuce, la domiciliul pârâtei, la sfârşitul programului de vizită; 

în prima şi a treia săptămână din lună, de sâmbăta de la orele 10,00 până duminică la orele 17,00 la domiciliul minorului.

Stabileşte program de vizitare a minorului S Y în favoarea intervenientei în interes propriu F C, aceasta având posibilitatea de a lua minorul la domiciliul său, astfel: - în vacanţa de vară de la 01 august până în 07 august inclusiv, cu obligarea intervenientei de a-l readuce pe minor, la domiciliul pârâtei, la sfârşitul programului de vizită.

Fără cheltuielile de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la pronunţare.

În cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se depune la Judecătoria Hunedoara.

Pronunţată în şedinţa publică de la 08.10.2015

Domenii speta

Spete similare