Divort

Sentinţă civilă 263 din 15.02.2010


Judecătoria Mediaş

Sentinţa civilă nr.263/15.02.2010

Domeniu asociat - situaţii la divorţ

Constată că prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Mediaş la data de 28.09.2009 reclamantul M. I. domiciliat în Ş. T. nr.- a chemat în judecată pe pârâta M. V. domiciliată în Ş.T. nr.- judeţ S. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună următoarele:

-desfacerea căsătoriei încheiată între părţi cu reţinerea culpei exclusive a pârâtei

-încredinţarea minorei A. I. n.- spre creştere şi educare reclamantului

-obligarea pârâtei la plata unei pensii lunare de întreţinere pentru minoră

-revenirea pârâtei la numele avut înainte de căsătorie acela de B..

-Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată

În motivarea acţiunii reclamantul arată că s-a căsătorit cu pârâta la data de 26.05.2007 la Primăria D. iar căsătoria a fost înregistrată sub nr. 55/2007. Minora s-a născut la data de 23.11.2007 în timp ce părţile se aflau la muncă în S.. La un an de la naşterea minorei părţile s-au întors în ţară iar la câteva luni soţii fără minoră au plecat cu contract de muncă în G..

Aici au început să apară primele probleme în cuplu în sensul că pârâta nu şi-a mai îndeplinit îndatorirea de soţie şi a intrat într-o relaţie extraconjugală cu un alt bărbat.

La întoarcerea în ţară pârâta a continuat să manifeste acelaşi dezinteres pentru casă şi familie vizitându-se zilnic şi mai multe ore din zi cu prietenele şi începând să neglijeze creşterea minorei. La un moment dat susţine reclamantul că a interceptat pe telefonul pârâtei un mesaj de la un alt bărbat iar în urma unei discuţii între soţi pârâta a recunoscut relaţia extraconjugală.

La circa o săptămână de la acest incident pârâta a ales să părăsească domiciliul comun lăsând-o pe minoră în grija reclamantului unde aceasta se află şi în prezent şi unde beneficiază de condiţii optime de dezvoltare şi întreţinere.

În drept sunt invocate prevederile art.38, 40, 42 cod familie.

La acţiune reclamantul a anexat: copie certificat de căsătorie , copie certificat naştere minoră.

Legal citată pârâta a depus la dosar fila 14 întâmpinare şi cerere reconvenţională în condiţiile art. 115-119 cpc.

Prin întâmpinare pârâta şi-a exprimat poziţia procesuală în sensul admiterii în parte a acţiunii reclamantului iar prin cererea reconvenţională formulată împotriva acestuia a solicitat instanţei următoarele:

-desfacerea căsătoriei încheiată cu reclamantul , din culpa comună a soţilor

-încredinţarea minorei A. I. spre creştere şi educare pârâtei

-obligarea reclamantului la plata unei pensii lunare de întreţinere pentru minoră

-păstrarea numelui dobândit prin căsătorie

-obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată

În susţinerea celor solicitate pârâta artă că s-a căsătorit cu reclamantul în anul 2007 iar din căsătorie a rezultat minora M. A.I. născută în S..

Pârâta menţionează că reclamantul şi-a schimbat comportamentul după naşterea minorei şi a devenit gelos interzicându-i pârâtei orice întâlnire cu prietenele. Uneori reclamantul devenea agresiv şi chiar a lovit-o pe pârâtă în faţa fratelui minor al acesteia.

Pârâta consideră că acest comportament al reclamantului este dăunător dezvoltării armonioase a minorei motiv pentru care a şi solicitat a-i fi încredinţată minora.

În drept sunt invocate dispoziţiile art. 115, 119 274 cpc.

Analizând actele şi probele dosarului instanţa a considerat întemeiată acţiunea reclamantului şi neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâtă pentru cele mai jos expuse:

Certificatul de căsătorie seria CD nr. 847188 aflat la fila 6 dosar face dovada faptului că la data de 26.05.2007 părţile au încheiat căsătoria la Primăria D. act ce a fost

Înregistrat sub nr. 55/2007.

Din relaţiile de căsătorie ale părţilor a rezultat minora A. I. n.- în localitatea C.  M. S. act transcris la Primăria D. la data de 3.08.2009 şi înregistrat sub nr. 9/2009- fila 7 dosar.

Părţile au solicitat instanţei administrarea probei cu martori instanţa procedând astfel la administrarea acestei probe.

Martorii M. I. şi B.I. audiaţi în cauză filele 45 şi 52 dosar şi propuşi de reclamanta declară că relaţia dintre soţi a fost una normală până la momentul părăsirii domiciliului conjugal de către pârâtă. La această situaţie s-a ajuns datorită infidelităţii pârâtei care a intrat într-o relaţie extraconjugală cu un alt bărbat. Astfel reclamantul a descoperit pe telefonul mobil al pârâtei un mesaj de un bărbat şi în urma discuţiilor dintre soţi pârâta a recunoscut existenţa acestei relaţii atât în faţa reclamantului cât şi a părinţilor săi. În acest context pârâta a şi părăsit domiciliul conjugal , fără minoră şi a locuit timp de câteva săptămâni la părinţii săi. Din cauza situaţiei create în familie mama pârâtei reproşându-i acesteia că nu îşi onorează obligaţiile de mamă şi soţie a alungat-o din locuinţă iar pârâta a locuit 3 săptămâni la bunica sa.

Martorii B. L. şi T. S. propuşi de pârâtă menţionează că reclamantul ar fi lovit-o pe pârâtă cât timp părţile se aflau la muncă în G. însă martora T. care a fost de faţă la acest incident aflându-se şi ea în G. menţionează că nu cunoaşte motivul care a condus la acest comportament agresiv al reclamantului. Aceeaşi martoră susţine că de la separarea în fapt a soţilor, respectiv după plecarea pârâtei de la domiciliu, aceasta ar avea o relaţie cu un alt bărbat.

Martora B. L. mama pârâtei , confirmă susţinerile reclamantului în ceea ce priveşte mesajul primit de pârâtă pe telefon de la un anumit bărbat , mesaj pe care reclamantul i l-ar fi citit însă menţionează că nu este sigură dacă ceea ce reclamantul i-a citit exista într-adevăr. De asemenea martora arată că a fost anunţată de pârâtă că nu mai doreşte să convieţuiască cu reclamantul, pentru că acesta ar fi lovit-o şi că i se adresa necuviincios.

Comportamentul agresiv al reclamantului nu a fost dovedit de către pârâtă iar împrejurarea susţinută de aceasta că ar fi fost lovită de reclamant în faţa fratelui săi minor în vârstă de 11 ani a fost confirmată de mama pârâtei care nici ea nu a fost martor direct având cunoştinţă de această întâmplare de la pârâtă şi de la fiul său în vârstă de 11 ani. Din acest motiv parte din depoziţia martorei B.L. instanţa o consideră nesinceră şi părtinitoare.

S-a dovedit pe deplin relaţia extraconjugală a pârâtei cu un anume bărbat situaţie care a condus la tensiuni în familie şi care a şi constituit motivul plecării pârâtei de la domiciliul comun, dar şi împrejurarea că familia pârâtei nu a fost de acord cu această alegere a pârâtei mergând până la o alunga din locuinţă.

În mod cert relaţiile dintre soţi sunt tensionate şi o continuare a căsătoriei este vădit imposibilă dar în sarcina reclamantului instanţa nu a putu reţine vreo culpă care singură să poată conduce la destrămarea relaţiilor de familie astfel că în temeiul art. 37, 38 cod familie instanţa va desface căsătoria din culpa exclusivă a pârâtei.

În temeiul art. 40 cod familie instanţa are obligaţia ca odată cu pronunţarea divorţului să se pronunţe şi cu privire la numele pe care foştii soţi îl vor purta pe viitor şi având în vedere regula generală aplicabilă în această materie şi anume aceea că soţul care a luat la căsătorie numele celuilalt soţ după divorţ, revine la numele său anterior , dar şi opunerea reclamantului la cele solicitate de pârâtă instanţa nu poate încuviinţa acesteia păstrarea numelui din căsătorie, în cauză neexistând motive dovedite şi temeinice ca pârâta să păstreze numele din căsătorie.

Pe cale de consecinţă instanţa dispune revenirea pârâtei la numele de Bleahu avut înainte de căsătorie.

În ce priveşte încredinţarea minorei rezultate din căsătorie instanţa a optat în temeiul art. 42 cod familie pentru încredinţarea acesteia reclamantului în considerarea celor mai jos expuse:

La părăsirea domiciliului conjugal pârâta a lăsat minora în grija exclusivă a reclamantului , timp în care aceasta a fost crescută în condiţii optime şi după posibilităţile financiare  ale familiei reclamantului.

După separarea în fapt a soţilor timp de 3 săptămâni pârâta nu a venit să viziteze minora, acesta ulterior fiind încredinţată reclamantului , provizoriu pe cale de ordonanţă preşedenţială. Pârâta a încercat să-şi motiveze în faţa instanţei atitudinea pasivă pe care a manifestat-o faţă de minoră prin aceea că nu ar fi fost lăsată de către reclamanta să viziteze minora, împrejurări care nu au fost dovedite. Astfel chiar martora propusă de către pârâtă T.S. declară că deşi pârâta a apelat chiar la organele de poliţie susţinând cele sus redate, a însoţit-o pe pârâtă la vizitele efectuate de aceasta la minoră la domiciliul reclamantului nu a întâmpinat opunere din partea reclamantului sau refuz de a –i permite legături personale cu minora.

Tot probele administrate în cauză au dovedit că pârâta locuieşte în prezent alături de fratele şi părinţii săi şi că atmosfera din familia pârâtei este una presărată cu certuri , neînţelegeri pe fondul consumului de alcool de către părinţii pârâtei şi neînţelegerilor dintre pârâtă şi mama sa. Spre deosebire de cele reţinute faţă de familia pârâtei în familia reclamantului se evidenţiază în primul rând munca familia reclamantului deţinând animale de curte şi anume păsări, porci , vaci din care realizează şi venituri dar şi pentru propriul consum .

Ancheta socială efectuată în cauză reliefează un aspect reţinut de instanţă şi anume acela că până la momentul în care reclamantul a luat-o pe minoră la domiciliul său , soţii fiind deja separaţi în fapt, minora se afla la locuinţa bunicilor materni de unde reclamantul a luat-o  murdară, înfometată, şi sumar îmbrăcată, situaţie care nu s-a întâmplat de când minora se află în întreţinerea reclamantului.

Martorii pârâtei apreciază că şi aceasta ar deţine condiţii optime pentru creşterea minorei părinţii pârâtei având în proprietate un imobil compus din 4 camere, însă instanţa apreciază că interesul superior al minorei reclamă ca aceasta să locuiască şi pe viitor alături de tatăl său unde garanţiile morale şi materiale sunt mai pregnante decât în situaţia mamei pârâte.

Instanţa şi-a format convingerea că reclamantul asigură condiţii mai bune de creştere şi educare a minorei şi datorită împrejurării că la dosarul cauzei au fost depuse copii după declaraţiile martorilor M. I. şi B. L. date în cadrul procesului de ordonanţă preşedenţială care a avut loc între părţi şi a constatat că martora B. L. cu ocazia audierii sale în procesul de faţă şi-a schimbat declaraţia şi a încercat să prezinte denaturat situaţia astfel încât culpa pârâtei în destrămarea relaţiilor de familie să nu poată fi evidenţiată, în timp ce cealaltă martoră a reiterat situaţia care a şi fost reţinută de către instanţă.

Din acest motiv instanţa a considerat că cele declarate de martori în ceea ce priveşte climatul familial al pârâtei sunt reale şi neprielnice creşterii şi dezvoltării armonioase a minorei, şi că la momentul actual păstrarea de către pârâtă a unei legături strânse cu minora poate conduce la stabilirea unor puternice legături afective între mamă şi minor care în prezent lipsesc şi acest fapt se datorează pârâtei care a manifestat dezinteres pentru minoră şi mai mult interes pentru viaţa sa privată.

Pârâta are calitatea de părinte căruia nu i s-a încredinţat minora motiv pentru care are obligaţia prevăzută de art. 42 al 3 şi 86 cod familie de a contribui la întreţinerea fiicei sale minore potrivit venitului realizat şi nevoii minorei.

Nu s-a produs în cauză dovada faptului că pârâta realizează venituri motiv pentru care instanţa se va raporta la venitul minim pe economie care în prezent este de 600 lei şi faţă de dispoziţiile art. 94 cod familie care pentru un copil minor prevăd un maxim al pensiei de ¼ din venit , se va dispune obligarea pârâtei la 150 lei lunar cu titlu de pensie întreţinere minor.

Pârâta va achita această pensie cuvenită minorei şi stabilită de instanţă începând cu data introducerii acţiunii 28.09.2009 şi până la majoratul minorei.

Cum cererea reconvenţională formulată în cauză de pârâtă a fost respinsă instanţa în temeiul art. 274 cpc reţinând culpa acesteia în purtarea prezentului litigiu va obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamant în sumă de 939 lei reprezentând onorariu avocat şi taxa timbru justificate cu chitanţe la dosar filele 5, 60 şi 61 dosar.

Domenii speta