Plângere contravenţionala

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 8950/2012

Şedinţa publică de la 31 Octombrie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE Mircea Stan

Grefier Florina Necula

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta OTP B R SA şi pe intimata C. R. P. P.C. R. S. – M.(P), având ca obiect plângere contravenţionala.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns pentru intimată consilierul juridic Oprea Daniela Ştefania şi intervenienta B. E. C., lipsă fiind petenta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că prin serviciul Registratură la data de 30.10.2012 petenta a depus la dosar întâmpinare la cererea de intervenţie, după care:

Instanţa înaintează consilierului juridic al intimatei copie de  întâmpinarea trimisă prin fax de petentă.

Consilierul juridic al intimatei depune delegaţie la dosar.

Instanţa ia act de noua denumire a intimatei respectiv C. R.p P.C. R. S. – M. (P), aşa cum figurează în antetul delegaţiei şi dispune rectificarea citativului şi în sistemul Ecris.

Instanţa acordă cuvântul pe cererea de intervenţie formulată de numita B. E. C..

Numita B. E. C. solicită admiterea cererii.

Consilierul juridic al intimatei arată că cererea de intervenţie este admisibilă.

Instanţa respinge în principiu cererea de intervenţie formulată de numita B.E.C având în vedere natura prezentului litigiu, respectiv o plângere contravenţională şi obiectul cererii de intervenţie, respectiv solicitarea constatării caracterului abuziv al unor clauze menţionate în contractul de credit şi „obligaţie a face” – stabilirea dobânzii; în mod evident cele două obiecte sunt diferite, neexistând un interes pentru soluţionarea împreună a celor două cauze, probatoriile fiind diferite.

Posibila - intervenientă solicită disjungerea cererii sale şi formarea unui alt dosar.

Instanţa respinge cererea de disjungere având în vedere că acţiunea deja a fost respinsă în principiu, nemaiexistând în cauză.

Consilierul juridic al intimatei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.

Instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.

Consilierul juridic al intimatei, având cuvântul, solicită respingerea ca neîntemeiată, arătând că normele de modificare a ratei dobânzii sunt în sarcina petentei potrivit art. 7 lit. c din O.G. 21/1992, indicele de referinţă LIBOR a avut o evoluţie descrescătoare, cu toate că nu se prezintă în contract o aliniere a indicelui, banca a afectat interesele consumatorului. Solicită să se menţină procesul-verbal ca temeinic şi legal şi respingerea plângerii ca nefondată, fără cheltuieli de judecată.

Instanţa reţine cauza în pronunţare.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă, constată că la data de 13.04.2012 a fost formulată plângere contravenţională de către petenta Otp B. R. S.A în contradictoriu cu intimata C.R.p.P.C. R. S. – M. (P), împotriva procesului - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, seria ANPC nr. 0522624/30.03.2012, solicitând anularea actului de mai sus.

În motivarea plângerii s-a arătat că: în data de 07.08.2008, dna. B.E.C, in calitate de împrumutată, a contractat la OTP B. R. SA – S.P. un contract de credit ipotecar nr. C2202/1000/7803 in suma de 59.369 CHF, pentru o perioada de 360 luni; in contractul C2202/1000/7803/07.08.2008 nu este prevăzuta o perioada de actualizare a ratei dobânzii; potrivit contractului de credit, modificarea nivelului ratei de dobânda a fost stabilita convenţional, prin acordul ambelor parti contractante, ca fiind un drept al băncii de a modifica acest nivel, potrivit prevederilor art. 6 - Dobânda curenta - din contractul de credit semnat si asumat de către cele doua parti; astfel, in contractul de credit semnat, nu era prevăzuta perioada de timp la care Banca era obligata sa procedeze la actualizarea ratei de dobânda, insa, cu toate acestea, reprezentanţii intimatei au reţinut in cuprinsul procesului - verbal faptul ca: „(...) contrar prevederilor contractuale (...), OTP B. nu a procedat la scăderea valorii ratei dobânzii aplicabile creditului”; împrumutata B.E.C avea posibilitatea să ceară modificarea clauzelor contractului în măsura în care le aprecia dezavantajoase si nu a făcut-o, ci a semnat contractul fără obiectiuni şi fără propuneri de modificare a clauzelor referitoare la dobânda; în aceste condiţii, acordul de voinţă între ofertantul serviciilor şi beneficiarul acestora, produce efectele juridice prevăzute de articolul 969 Cod civil; această clauză contractuală este în deplin acord cu principiul executării cu bună credinţă a obligaţiilor contractuale, neexistând între drepturile şi obligaţiile părţilor un dezechilibru; o data cu intrarea in vigoare a OUG nr. 174/2008, modificarea clauzelor contractuale, deci si a celor legate de dobânda, nu a mai fost posibila decât prin semnarea unui act adiţional la contractul de credit, insa acest act normativ nu obliga creditorii sa ia masuri pentru implementarea prevederilor acestuia; OTP B.R. SA a respectat dispoziţiile legale care au făcut inaplicabile clauzele din contractul de credit supus controlului GPC Argeş referitoare la modificarea nivelului dobânzii; în momentul in care indicele de referinţa a inceput sa scadă, Banca a fost in imposibilitate de a-si mai exercita dreptul unilateral de modificare stabilit prin contractul de credit intrucat, începând cu luna decembrie 2008, o data cu intrarea in vigoare a OUG nr. 174/2008, pentru modificarea si completarea unor acte normative privind protecţia consumatorilor, modificarea clauzelor contractuale, deci si a celor legate de OTP B. R. S.A.; aceasta omisiune a actului normativ anterior menţionat nu poate fi utilizata impotriva Băncii, atâta timp cat OTP B. R. S.A. nu a aplicat in detrimentul clientului sau dreptul de a modifica unilateral nivelul dobânzii, respectând in acest sens prevederile art. 93 lit. h) prevede ca „sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare sâ modifice unilateral clauzele contractuale fard încheierea unui act adiţional, acceptat de consumator”; dispoziţiile contractuale prin care era reţinut dreptul exclusiv al Băncii de a modifica nivelul dobânzii conform contractului de credit agreat si semnat de parti, nu au mai fost aplicate de către Banca; însă aceasta prevedere legala nu a fost luata in considerare de către reprezentanţii intimatului la momentul sancţionării; cu privire la aplicarea OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, modificata si completata prin Legea nr. 288/2010, la data de 22.02.2011, imprumutata B.E.C a notificat Banca, cu privire la faptul ca nu doreşte sa i se aplice prevederile OUG 50/2010, uzând de prevederile art. II, alin. 2 din Legea nr. 288/2010, pentru aprobarea OUG 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori; a luat act de manifestarea de voinţă a împrumutatei B.E.C si i-a comunicat faptul ca, începând cu data inregistrarii notificării, creditului contractat nu i se vor mai aplica prevederile ordonanţei cu excepţiile prevăzute de lege; astfel, rezulta ca imprumutata B.E.C a inteles sa renunţe la aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2010, modificata si completata prin Legea nr. 288/2010, întrucât a considerat ca elementele de cost cuprinse in contractul de credit corespund nevoilor sale financiare, fiind de acord cu condiţiile iniţiale de creditare; totodată, aceasta a ales acest produs de creditare in condiţiile in care existau produse similare in piaţa financiar – bancara; in condiţiile ofertei alternative a legiuitorului, de „fixare” a costurilor creditelor in coordonate mult mai transparente, prin OUG nr. 50/2010, modificata si completata prin Legea nr. 288/2010, clienta a optat pentru a ramane pe vechile condiţii de creditare, aceasta confirma indubitabil faptul ca produsul băncii a corespuns din toate punctele de vedere nevoilor sale financiare si nu a considerat clauzele contractuale ca fiind de natura a periclita interesele sale pe termen lung; în cazul in care se va trece peste argumentele anterior menţionate, se solicită sa se dispună inlocuirea sancţiunii contravenţionale a amenzii cu cea a avertismentului; în lumina jurisprudenţei CEDO, contravenţiile sunt încadrate în sfera „acuzaţiilor în materie penală”, la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO; Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudenţa sa (Cauza Maszini c. României - hotărârea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancţionează astfel de fapte au caracter general şi că urmăresc un scop preventiv şi represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuţie are, în sensul art. 6 din Convenţie, caracter penal; ca o consecinţă a aplicării în cauză a dispoziţiilor art. 6 din Convenţie prezentul litigiu trebuie să ofere şi garanţiile procesuale recunoscute şi garantate de acest articol; pe cale de consecinţă trebuie recunoscute şi garanţiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenţiei, printre care lipsa pericolului social, precum şi înlesnirile oferite de Codul penal; art. 17 alin. 1 din Codul penal defineşte infracţiunea ca „fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală”; în accepţiunea sa cea mai generală, contravenţia, asemenea infracţiunii, conform CEDO, este o fapta a omului, un act de conduita exterioara a acestuia, interzis de lege, sub o sancţiune specifică, care este pedeapsa; spre deosebire de infracţiune, care prezintă pericol social mai ridicat, cu consecinţe mai grave si dăinuie în timp, la contravenţie, acest pericol este mai redus, iar urmările sunt mai reduse; una dintre trăsăturile esenţiale ale contravenţiei este existenţa pericolului social; în doctrină, precum şi în practică se remarcă obligativitatea organelor judiciare de a analiza in concreto respectiv gradul de pericol social de la caz ca caz; în speţa de fată, în mod evident, această analiză nu a fost efectuată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 31 şi următoarele din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, privind regimul juridic al contravenţiilor, art. 7, lit. c) teza III, art. 9 indice 3 lit. h) din O.G. nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată, O.U.G. nr. 50/2010, modificată şi completată prin Legea nr. 288/2010, art. 969 Cod civil.

S-a solicitat şi judecata cauzei în lipsă.

Anexat plângerii s-a depus un set de înscrisuri (filele 7-27), iar la data de 19.09.2012 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat instanţei respingerea plângerii contravenţionale formulată împotriva procesului - verbal de constatare a contravenţiei nr. 36/518 din 30.03.2012, ca netemeinică şi nelegală.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că: in data de 27.02.2012, s-a procedat, in baza HG 882/2010, la cercetarea unei reclamaţii inregistrata la CJPC Argeş, privind nerespectarea dispoziţiilor legale privind drepturile consumatorilor in cadrul contractului de credit incheiat cu societatea petenta, prilej cu care s-au constatat următoarele abateri de la legislaţia specifica protecţiei consumatorilor; între consumatorul B.E.C si B. OTP B.R. SA a fost incheiat in data de 07.08.2008 Contractul de credit ipotecar cu nr. C2202/1000/7803, pe o durata de 300 luni; la art. 6 „Dobânda” pct. 6.1 si 6.2 din Contract se prevede ca „Rata dobânzii curente este de 6,49% si dobânda este variabila, putând fi modificata in mod unilateral de către banca in funcţie de politica OTP B. R. SA, de costurile de finanţare, de evoluţia pieţei financiar-bancare, luând in considerare valoarea dobânzii de referinţa pentru fiecare valuta, fara a fi necesar consimţământul Clientului”; de asemenea, s-a constatat ca, la data acordării creditului, valoarea indicelui de referinţa LIBOR era de 2,74, iar ulterior acordării creditului valoare indicelui de referinţa Libor pentru CHF a avut o evoluţie descrescătoare considerabila, ajungând de exemplu la valoarea de 0,91 in luna decembrie 2008, 0,4 in luna aprilie 2009, 0,25 in luna decembrie 2009 sau 0,09 in luna iunie 2010; cu toate acestea, contrar prevederilor art. 6 pct. 6.2 din contractul semnat de către parti, conform cărora Banca isi rezerva dreptul sa revizuiască periodic rata dobânzii, in funcţie de evoluţia indicatorilor de referinţa pentru fiecare valuta, OTP B. R. nu a procedat la o realiniere a dobânzii, in sensul descreşterii acesteia, corespunzător cu perioadele de descreştere a indicelui Libor; în raport de aceasta situaţie, s-a reţinut ca operatorul de servicii financiare a nerespectat prevederile contractuale, astfel ca in mod corect organele de control au apreciat ca au fost incalcate prevederile art. 7 lit. c) lin. a 3-a din OG 21/1992 privind protecţia consumatorilor rep. 2, cu modificările ulterioare, care vizează obligaţia prestatorilor de servicii „sa respecte condiţiile prescrise sau declarate, precum si clauzele prevăzute in contracte”; sancţiunea s-a aplicat potrivit art. 50 alin. (1) lit.c) din acelaşi act normativ, cu menţionarea posibilităţii achitării a ½ din minimul legal al amenzii prevăzuta de legiuitor in 48 h.; la incheierea procesului verbal de constatare a contravenţiei 36/518/30.03.2012 s-au respectat si prevederile art. 16 alin.7 din OG 2/2001 republicata, cu privire la obiectiuni, fiind menţionat expres de către reprezentantul petentei ca va formula obiectiuni ulterior; in mod netemeinic si nelegal solicita petenta anularea procesului verbal de contravenţie, pe motiv ca desi s-a reţinut nerespectarea clauzelor contractuale privind modificarea si actualizarea ratei dobânzii, acest lucru s-ar fi datorat faptului ca in contract „nu se prevede o perioada de actualizare a ratei dobânzii”, ori prin neactualizarea dobânzii in acest context de descreştere a indicelui de referinţa, Banca a afectat interesele economice ale consumatorului, prejudiciindu-l prin obligarea acestuia la plata unei dobânzi care putea, dar si trebuia actualizata si in sens descrescător, conform clauzelor contractuale, pe care Banca insa nu le-a respectat; este nefondata apărarea petentei in sensul ca „clienta avea posibilitatea sa ceara modificarea contractului in măsura in care le aprecia dezavantajoase, dar aceasta a semnat contractul fara obiectiuni” intrucat contravenţia reţinuta in pvcc se refera la nerespectarea unor clauze contractuale de către Banca, pe parcursul derulării contractului si nu la data incheierii acestuia; poate tocmai clienta a semnat in deplina cunoştinţa de cauza, ştiind ca exista si posibilitatea unei scăderi a dobânzii, daca indicele de referinţa evoluează descrescător fata de cel de la data contractării; petenta nu poate invoca conduita clientului consumator (care si-a achitat ratele la zi) pentru a-si motiva propria culpa, de a nu respecta clauzele contractuale si de a nu proceda la modificarea dobânzilor ori de cate ori se impunea; petenta nu poate invoca conduita clientului consumator pentru a-si motiva propria culpa, de a nu respecta clauzele contractuale si de a nu proceda la modificarea dobânzilor ori de cate ori se impunea; în mod nejustificat petenta face referire si la dispoziţiile OUG 50/2010, precum si la modificările apărute prin Legea 288/2010, in condiţiile in care in actul de constatare si sancţionare a contravenţiei nu a fost vizat sau aplicat acest act normativ, singurul act normativ aplicabil in speţă fiind OG 21/1992, cu modificările si completările ulterioare; petenta prin plângerea formulata nu face in nici un fel dovada susţinerilor sale, motiv pentru care este nedovedita si neintemeiata, ca si solicitarea din subsidiar de inlocuirea amenzii cu avertisment, intrucat petenta nu se afla la prima abatere de acest gen, fiind in repetate rânduri sancţionată, sancţiuni menţinute de către instanţele judecătoreşti.

În drept, au fost invocate disp. art. 115 - 119 C.proc.civ.

De asemenea, s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Anexat întâmpinării s-a depus un set de înscrisuri (filele 41-61), iar la acelaşi termen a fost depusă cerere de intervenţie de către petenta B.E.C, prin care a solicitat: să se constate caracterul abuziv al clauzei menţionata la art. 6.2 şi 6.3 din contractul de credit ipotecar nr. C2202/1000/7803 din data de 07.08.2008;  obligarea pârâtei să modifice aceste clauze în sensul de a stabili o dobândă variabilă în funcţie de LIBOR CHF 3 luni + marja de dobândă a băncii de 3,75%, marja de dobândă fiind cea percepută în momentul încheierii contractului şi calculată prin scăderea din dobânda curenta de 6,49% a indicelui LIBOR valabil pentru data încheierii contactului.

În motivarea cererii s-a arătat că: a incheiat cu OTP B. R.- S. P. contractul de credit ipotecar nr. C2202/1000/7803, pentru cumpărarea unui imobil situat in Piteşti, cartier Gavana, bld. Nicolae Balcescu, nr. 3, bl. L5, sc. A, et. 8, ap. 33 jud. Argeş; suma imprumutata a fost de 59369 CHF, pe o perioada de 360 luni; la data semnării contractului (07.08.2008) rata dobânzii a fost stabilita la 6,49%/an, aceasta variind in funcţie de politica OTP B. si urmând sa fie modificata in mod unilateral de către banca, luând in considerare valoarea dobânzii de referinţa pentru fiecare valuta, fara consimţământul imprumutatului (art. 6.2 din contract); totodată art. 6.3 prevede ca noul procent de dobânda urmează a se comunica imprumutatului prin intermediul unei scrisori sau prin afişare la sediul unităţilor bancare; de la data incheierii contractului si pana in prezent dobanda aplicabila creditului rămas la valoarea de 6,49 %, chiar daca valoarea indicelui de referinţa LIBOR a cunoscut o valoare fluctuanta, semnificativa in sens descrescător; astfel, incepand cu luna decembrie a anului 2008 si pana in prezent valoarea indicelui LIBOR a scăzut constant (de ex. in luna ianuarie 2009 - valoarea LIBOR era de 0,59 pp, in decembrie 2009 LIBOR avea o valoare de 0,52 pp, ajungând prin scăderi constante ca in luna septembrie 2011 sa aiba o valoare de 0,009 pp, s.a.m.d); odată cu apariţia OUG nr. 50/2010, prin actul adiţional din data de 06.09.2010, OTP B. i-a propus o dobânda de 6.27 % (in loc de 6,49%), compusa din valoarea indicelui libor de 0,22% si o marja de 6,27 %, act adiţional cu care nu a fost de acord, deoarece modifica condiţiile de creditare avute in vedere la data incheierii contractului (marea marja de la 3,75% la 6,27%); refuzul aplicării acestor prevederi a fost transmis către banca prin notificarea nr. 3362/13.09.2010; în cuprinsul acestei notificări a adus la cunoştinţa băncii faptul ca este de acord cu semnarea unui act adiţional care insa sa cuprindă marja avuta in vedere de parti la data incheierii contractului de credit; marja cu care era de acord era de 3,75 %., aceasta marja fiind cea avuta in vedere de parti la data incheierii contractului de credit si care se poate calcula prin scăderea din valoarea dobânzii a valorii indicelui libor aplicabil la data incheierii contractului; acest punct de vedere nu a fost agreat de banca; în incercarea de a rezolva in mod amiabil problema dobânzii aplicabile creditului contractat de subsemnata, a invitat OTB B. la o conciliere prin notificarea Nr. 32 /l 1.03.2011 invocând si de aceasta data faptul ca aceasta, in mod abuziv a menţinut valoarea dobânzii fixa fara a tine cont de scăderea indicelui LIBOR (constanta si semnificativa) aplicând dispoziţiile art. 6.2 din contract exclusiv in interesul sau si fara consimţământul cocontractantului; totodată a solicitat stabilirea ratei de dobânda prin aplicarea marjei avute in vedere la data incheierii contractului; în susţinerea cererilor a invocat si de acea data prevederile Legii nr. 190/1999, Ordonanţa nr. 21/1992, Legea nr. 193/2000; răspunsul paratei a fost ca nu sunt clauze abuzive in contractul de credit incheiat; în acest context a formulat o plângere către Oficiul pentru Protecţia consumatorului Argeş, care, in urma verificărilor a constatat imprejurarea subliniata si in consecinţa a sancţionat OTB B.(procesul verbal de contravenţie face obiectul acestui dosar); art. 6.2 si 6.3 din contract sunt abuzive având in vedere ca banca isi rezerva dreptul de a modifica dobânda in funcţie de politica banii, fara a explica ce intelege prin sintagma politica băncii; banca isi rezerva dreptul de a modifica unilateral dobânda, luând in considerare valoarea dobânzii de referinţa (LIBOR) fara a exista consimţământul imprumutatului, si mai ales fara a evidenţia in rata de dobânda dimunuarile acestui indice; aceste menţiuni sunt neclare si totodată abuzive, banca neexplicand ce reprezintă politica băncii si nici periodicitatea care se ia in calcul privind variaţia liborului in funcţie de care banca modifica dobânda, putând astfel sa modifice dobânda in avantajul ei, (inclusiv prin nediminuarea dobânzii determinata de scăderea valorii indicelui de referinţa); în ce priveşte posibilitatea instaneti de a obliga la modificarea clauzelor contractuale, acest lucru este posibil, neintrand in contradicţie cu dispoziţiile art. 969 Cod civil, deoarece libertatea contractuala nu este una discreţionara sau absoluta de a contracta; un contract are putere de lege intre parti atâta timp cat este dominat de buna credinţa si utilitate publica pentru părţile contractante; mai mult decât atat dispoziţiile art. 969 Cod civil (vechea reglementare) nu trebuie interpretat in mod singular ci impreuna cu dispoziţiile art. 970 alin 1 cod civil care au in vedere executarea cu buna credinţa a obligaţiilor contractuale; un contract ramane legea pârtilor numai in măsura in care niciuna din parti nu ignora sau incalca cu buna ştiinţa indatoririle ce-i revin; pe langa aceste aspecte posibilitatea instanţei de judecata de aprecia asupra caracterului abuziv al clauzelor contractuale decurge si din legea nr. 193/2000 care a transpus conţinutul Directivei Consiliului 93/13/CEE din 05.04.1993; potrivit art. 1 alin 3, art. 4 alin 1,2 si 3 din legea nr. 193/2000: „Se interzice comercianţilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii” - art. 1 alin 3 din Legea nr. 193/2000: „1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei-credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor. (2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv. (3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidenţiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. (4) Lista cuprinsă în anexa care face parte integrantă din prezenta lege redă, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive” - alin 4 din Ieşea nr. 193/2000; în consecinţa pentru ca o clauza sa fie catalogata drept abuziva trebuie sa indeplineasca doua condiţii: sa nu fi fost negociata, sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile pârtilor, in detrimentul consumatorilor si contra bunei credinţe; clauzele ce se solicită a se constata ca sunt abuzive nu au fost negociate; din lecturarea convenţiei se poate constata ca este vorba despre un contract preformulat, standard, pe care avea opţiunea de a-l semna sau nu in forma prezentata; in ce priveşte dezechilibrul dintre drepturile si obligaţiile pârtilor in detrimentul consumatorului si aceasta condiţie este îndeplinita având in vedere ca forma in care este redactat art. 6.2 din Contract da dreptul băncii de a revizui dobânda fâra a fi negociata cu consumatorul, acesta fiind doar instiintat; mai mult, banca nu explica in cuprinsul contractului ce reprezinta politica băncii si nici peridiodicitatea care se ia in calcul in privinţa indicelui Libor, astfel ca banca poate modifica dobânda doar in avantajul ei; acesta a fost motivul pentru care banca nu a micşorat niciodată dobânda chiar daca valoarea indicelui a scăzut, ascuzand menţinerea aceleiaşi valori de dobânda sub sintagma «politica băncii»; faptul ca avea posibilitatea de a rezilia contractul in cazul in care nu era de acord cu modalitatea in care banca interpreta contractul, aceasta posibilitate este doar teoretica; în cazul unei rezilieri a contractului era necesara restituirea anticipata a întregii sume imprumutate, ori daca dispunea de aceasta suma nu mai avea nevoie de un astfel de credit; în consecinţa, dispoziţiile pe care le consider abuzive au dat posibilitatea băncii de a le interpreta doar in favoarea sa, astfel incat desi variaţia dobânzii este data de variaţia indicelui de referinţa, diminuarea acestuia a fost acoperita de banca prin mărirea unilaterala a componentei fixe care intra in conţinutul formulei de calcul si care s-a ascuns pana la apariţia OUG 50/2010 sub denumirea de politica băncii; în acest context este evident ca s-a creat un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligaţiile pârtilor, in detrimentul consumatorului si contrar cerinţelor bunei credinţe ce trebuie sa guverneze convenţiile.

Anexat cererii s-a depus un set de înscrisuri (filele 67-84), iar la termenul de judecată din data de 31.10.2012 instanţa a respins în principiu cererea de intervenţie, intimata formulând concluzii asupra fondului plângerii contravenţionale.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Având în vedere proba administrată se va respinge plângerea pentru următoarele considerente:

La data de 07.08.2008 OTP B. R. S.A. a încheiat cu numita B.E.C contractul de credit ipotecar cu numărul C2202/1000/7803 (filele 12-26), prin care i-a împrumutat acesteia din urmă suma de 59.369 CHF, pentru o perioadă de 360 de luni.

Potrivit art. 6.1 din convenţia de mai sus, la momentul acordării creditului, dobânda a fost stabilită la 6,49%, iar prin art. 6.2 s-a precizat că dobânda este variabilă, petenta rezervându-şi dreptul de a modifica în mod unilateral rata dobânzii, luând în considerare şi valoarea dobânzii de referinţă pentru fiecare valută (EURIBOR, LIBOR, ROBOR), fără a exista consimţământul împrumutatului (clientului).

Împrumutata B.E.C s-a adresat cu o sesizare către A. N. p P. C., C. J. p. P.C.A., înregistrată sub numărul 1094/305/22.02.2012 (filele 41,42). Prin această sesizare, împrumutatul a invocat lipsa unor elemente concrete în determinarea dobânzii, aceasta fiind la „bunul plac al băncii”, neputându-se verifica din surse independente dacă dobânda urmează să scadă sau să crească, ci este forţată să se supună deciziei unilaterale a băncii, fără a primi o motivare legală.

Din conţinutul înscrisurilor depuse de petentă se reţine că, la data de 30.03.2012 a fost sancţionată contravenţional aceasta cu amendă în sumă de 20.000 lei, reţinându-se de către inspectorii intimatei că: în urma controlului efectuat în baza unei sesizări cu nr. 1094/305/22.02.2012 a numitei B.E.C, a rezultat că, între părţi s-a încheiat un contract de credit pentru o perioadă de 360 de luni şi o sumă de 59.369 CHF, iar la art. 6.1 şi 6.2 din convenţia semnată de către părţi, banca şi-a rezervat dreptul să revizuiască periodic rata dobânzii, în funcţie de evoluţia indicatorilor de referinţa pentru fiecare valută; la data încheierii convenţiei valoarea indicelui de referinţă era de 2,74 (august 2007), iar ulterior valoarea indicelui de referinţa a scăzut considerabil, ajungând la valoarea de 0,09, în iunie 2010, ceea ce însă nu a atras şi o scădere a dobânzii aplicate creditului contractat de client.

Sancţiunile au fost dispuse prin procesul – verbal cu seria ANPC şi nr. 0522624/30.03.2012 (filele 7-9), în baza disp. art. 7, lit. c, lin. III din O.G. 21/1992, respectiv: „Art. 7 Operatorii economici sunt obligaţi: ... c) prestatorii de servicii: ... - să respecte condiţiile prescrise sau declarate, precum şi clauzele prevăzute în contracte;”, raportat la prevederile art. 50, alin. 1, lit. c din acelaşi act normativ.

Conform menţiunilor din procesul – verbal, necontestate de către petentă, aceasta nu a modificat rata dobânzii pe parcursul derulării relaţiilor contractuale, deşi indicele de referinţă înregistrase o scădere, raportat la cel de la momentul încheierii convenţiei, în fapt o reducere considerabilă.

Aceste susţineri ale intimatei nu au fost contestate de către petentă prin plângere.

Este adevărat că, în contractul încheiat de către părţi nu este prevăzută o perioadă în care să se efectueze o revizuire a ratei dobânzii, însă atât timp cât contestatoarea a observat că pentru o perioadă îndelungată de timp (peste 2 ani) indicele Libor a scăzut foarte puternic, putea lua o măsură de reducere a dobânzii în favoarea cocontractantului, sau cel puţin la momentul intervenţiei unei fluctuaţii majore a indicelui.

În privinţa modalităţii în care a scăzut indicele de mai sus, edificator este conţinutul adresei cu nr. 588/10.05.2011 emisă chiar de către petentă (filele 55-57).

Nu era necesar ca modificarea ratei dobânzii să se realizeze în mod obligatoriu (odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. 174/2008 şi O.U.G. 50/2010), ci petenta avea obligaţia să propună clientului său acte adiţionale în acest sens şi să negocieze cu acesta.

Mai mult, o reducere a ratei dobânzii, raportat la evoluţia Libor, nu reprezenta o modificare a clauzelor contractuale pentru a fi necesar de fiecare dată acordul cocontractantului, ci chiar aplicarea art. 6.2 astfel cum părţile l-au stabilit prin convenţie, respectiv a se avea în vedere la stabilirea dobânzii şi indicele de mai sus. Părţile deja stabiliseră această posibilitate de modificare a dobânzii de comun acord (nu se efectua unilateral).

Astfel, se apreciază de către instanţă că fapta reţinută de către inspectorii intimatei există, iar petenta a săvârşit-o cu vinovăţie, nefiind respectată o clauză contractuală de către aceasta.

Instanţa nu poate reţine culpa împrumutatului B.E.C care, după cum rezultă din notificarea aflată la fila 72 din dosar, a refuzat încheierea actului adiţional propus de bancă, exprimându-şi dezacordul şi în ceea ce priveşte acceptarea tacită a acestuia, din moment ce acest act adiţional îi aducea atingere drepturilor şi intereselor sale economice, atât timp cât marja băncii propusă a crescut la 6,27% (fila 74), indicele de referinţă fiind de numai 0,17%.

Faţă de întreaga situaţie de fapt, astfel cum aceasta a rezultat din probele administrate în cauză, instanţa apreciază că fapta petentei de a nu recalcula dobânda în funcţie de diminuarea valorii indicelui de referinţă LIBOR, întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de  art. 7, lit. c, teza a III-a din O.G. 21/1992. Potrivit acestui text normativ, operatorii economici sunt obligaţi să respecte condiţiile prescrise sau declarate, precum şi clauzele prevăzute în contracte.

Procesul - verbal, aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 34, alin. 1 din O.G. 2/2001, beneficiază de o prezumţie de legalitate şi temeinicie, reţinându-se şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv s-a statuat că: „prezumţia de veridicitate a faptelor constatate de agent şi consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumţia de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situaţia ca persoana învinuită de săvârşirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deşi din probele administrate de „acuzare” instanţa nu poate fi convinsă de vinovăţia „acuzatului”, dincolo de orice îndoiala rezonabilă” (Hotărârea pronunţată în cauza Salabiaku c. Franţei - paragraful 28).

Rezultă că, şi procesul - verbal de contravenţie, ca orice alt act administrativ, se bucură de prezumţia de legalitate şi temeinicie, astfel încât petenta care invocă faptul că, nu a săvârşit contravenţia, trebuie să facă dovada celor susţinute, atât timp cât nu este pusă în imposibilitate de a face această dovadă, situaţie în care nu s-a aflat.

Materia contravenţiilor aparţine domeniului dreptului penal, chiar dacă dreptul intern nu o consacră ca atare, pe baza unor criterii complementare, admise în practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, care ţin de natura faptei şi de gravitatea sancţiunii. Cu toate acestea, aplicarea regulii de mai sus privind sarcina probei, nu este de natură să încalce prezumţia de nevinovăţie cât timp este respectat un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul legitim urmărit şi protejarea intereselor legitime ale contravenientului.

Făcând aplicarea acestor principii în cauza de faţă, instanţa constată faptul că petenta, prin probatoriul propus şi administrat, nu a reuşit să facă dovada nelegalităţii şi netemeiniciei procesului-verbal, în ceea ce priveşte modificarea ratei de dobândă.

În ceea ce priveşte cererea de aplicare a sancţiunii contravenţionale a avertismentului în locul celei aplicată prin procesul – verbal, raportat la dispoziţiile art. 21, alin. 3 din O.G. 2/2001 („(3) Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”), se constată că este neîntemeiată.

Individualizarea sancţiunii s-a efectuat corect prin conţinutul procesului – verbal raportat la gravitatea ridicată a faptei contravenţionale, aplicându-se amenda în cuantumul maxim prevăzut de legiuitor.

Încălcarea prevederilor contractuale în favoarea contestatoarei şi prin producerea unui prejudiciu cocontractantei s-a realizat pentru o perioadă mai mare de doi ani şi chiar şi în prezent continuă, nedorindu-se diminuarea ratei dobânzii în funcţie de variaţiile indicelui Libor.

Mai mult decât atât, nu pot fi reţinute nici circumstanţe personale în ceea ce o priveşte pe petentă; aceasta nu a recunoscut săvârşirea faptei susţinând contrariul celor reţinute de agentul constatator chiar prin motivarea plângerii şi analizată mai sus de instanţă şi chiar a invocat neîntemeiat cum că, ar fi fost necesar acordul clientei pentru a se respecta o prevedere contractuală.

Raportat la concluziile de mai sus, observând prevederile legale menţionate, se va respinge plângerea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea formulată de petenta OTP B. R. S.A., , în contradictoriu cu intimata C. R. P. P. C. R. S.– M. (P).

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 31 Octombrie 2012.

Preşedinte,

Mircea Stan

Grefier,

Florina Necula

Red. S.M.

Tehnored. M.N./29 Noiembrie 2012

6 ex.

Domenii speta

Spete similare