Plângere contravenţională - declinare

Sentinţă civilă 32 din 13.01.2017


Prin plângerea contravenţională înregistrată pe rolul Judecătoriei S la data de 05.05.2016 sub nr. 4025/311/2016 petenta A S.R.L, în contradictoriu cu intimatul Biroul Român de Metrologie Legală – prin Direcţia Regională de Metrologie Legală C, a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria XXXXXXXX din data de 25.04.2016. În subsidiar, a solicitat exonerarea de la plata sancţiunii contravenţionale aplicate în cuantum de 6000 lei.

În motivarea cererii, petenta a arătat că în mod inexplicabil a fost ales ca şi contravenient un angajat având funcţia de vânzător, respectiv numitul CAS, care nu numai că nu este împuternicit să reprezinte legal interesele firmei, ci şi că în mod eronat a fost denumit Şef Staţie Peco. A menţionat faptul că procesul verbal a fost încheiat nejustificat în lipsa contravenientului, în sensul că singurul reprezentantul legal al societăţii este doamna ES, care nu era prezentă la momentul încheierii procesului verbal. De asemenea, a precizat petenta că respectivul control a fost efectuat nelegal de un singur inspector, fără să fie consemnat în Registrul Unic de Control.

În fapt, a precizat petenta că la data de 05.04.2016, cu ocazia prezentării domnului inspector EI la punctul de lucru Staţia Peco din S, DN 65, jud. O, s-a constatat că pompele de carburant funcţionau cu avizul metrologic expirat. A menţionat că, potrivit înscrisului depus la fila 19 din dosarul cauzei, la SJML se afla deja în aşteptare sosirea echipei de verificare încă din data de 14.03.2016. A mai arătat că agentul constatator nu a aşteptat sosirea la faţa locului a reprezentantului legal al societăţii. A precizat petenta că la data de 06.04.2016, reprezentantul legal al societăţii, respectiv doamna ES, s-a prezentat la sediul SJML O, unde a depus o solicitare scrisă pentru a urgenta procedura de reverificare metrologică, verificare care s-a şi efectuat la scurt timp. În aceste condiţii, a precizat petenta că susţinerea agentului constatator, potrivit căreia nici un reprezentant al firmei nu s-a prezentat la sediul SJML O este neserioasă şi neprobată, şi că această menţiune a fost inserată în procesul verbal de constatare a contravenţiei doar pentru a se justifica întocmirea acestuia. De asemenea, a menţionat petenta că agentul constatator nu poate substitui un drept legal al reprezentantului societăţii de a asista la constatarea contravenţiei, şi mai ales de a-i prejudicia dreptul de a fi de faţă pentru a formula eventuale menţiuni. A mai solicitat petenta ca instanţa să constate interesul scăzut al agentului constatator de a stabili un reprezentant legal autorizat al firmei cu care să ia legătura în vederea stabilirii situaţiei reale.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 32 OG 20/1992 prevederile OG nr. 2/2001, precum şi prevederile Codului de procedură civilă.

În dovedire, petenta a ataşat în copii conforme cu originalul procesul verbal contestat, Registrul Unic de Control seria A nr. 0246597, fişa cu furnizare de informaţii emisă de ONRC, factura seria XXXXXXX nr. 15513302/14.03.2016 şi cartea de identitate a reprezentantului legal.

Plângerea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea plângerii şi menţinerea procesului verbal ca temeinic şi legal, cu cheltuieli de judecată. A arătat că la data de 05.04.2016, cu ocazia prezentării domnului inspector EI la punctul de lucru Staţia Peco din S, DN 65, jud. O, s-a constatat că societatea deţinea 3 distribuitoare de carburanţi auto pentru lichide, pentru care nu s-a putut stabili legalitatea din punct de vedere metrologic. A menţionat că, din cauza faptul că nu s-a putut face dovada legalităţii metrologice a mijloacelor de măsurare utilizate, agentul constatator a lăsat invitaţia nr. 0001797/05.04.2016 domnului Ca pentru a se prezenta reprezentantul legal al societăţii la sediul Serviciului Judeţean de Metrologie Legală O. A mai arătat că, întrucât la data de 11.04.2016 reprezentantul legal nu s-a prezentat cu documentele solicitate, petenta a fost sancţionată cu amendă în cuantum de 6000 lei, conform dispoziţiilor art. 29 litera h din OG nr.20/1992. A invocat dispoziţiile art. 24 din OG 20/1992., potrivit cărora petenta avea obligaţia de a asigura legalitatea şi de a efectua verificarea metrologică periodică a mijloacelor de măsurare, care se realizează anual, cu atât mai mult cu cât mijloacele de măsurare nu au mai fost verificate din anul 2014. De asemenea, a precizat intimatul că sancţiunea în cuantum de 6000 lei a fost aplicată în mod corect şi că nu se impune înlocuirea amenzii cu avertismentul.

A menţionat intimatul că procesul verbal de constatare a contravenţiilor, în măsura în care cuprinde constatările inspectorului/agentului constatator, are forţa probantă prin el însuşi şi constituie o dovadă suficientă a vinovăţiei contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. A mai menţionat că procesul verbal a fost legal întocmit conform art. 16 şi art. 17 din OG 2/2001, nefiind încălcate dispoziţiile legale care să conducă la nulitatea absolută sau relativă.  De asemenea, a precizat că simpla deţinere în locurile destinate mijloacelor de măsurare în domenii de interes public are nevoie de verificări specifice, în acest caz petenta nu doar deţinea, ci şi utiliza mijloacele de măsurare.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 205 – 208 din Codul de procedură civilă, dispoziţiile OG 20/1992 şi dispoziţiile OG 2/2001. De asemenea, a solicitat, în baza art. 223 alin. 3, respectiv art. 411 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, judecarea cauzei în lipsă.

A ataşat la întâmpinare invitaţia nr.0001797/05.04.2016, procesul verbal de constatare a contravenţiei seria XXXXXXXX/25.04.2016, comanda nr. 233/06.04.2016, buletinul de verificare metrologică nr. 0055077/14.04.2016 şi chitanţa nr.500834/14.04.2016.

Petenta a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea susţinerilor intimatei şi admiterea plângerii aşa cum a fost formulată. A ataşat factura seria XXXXXXX nr. 15513302/14.03.2016, comanda nr. 233/06.04.2016, buletinul de verificare metrologică nr.0055077 şi chitanţa seria XXXXXXX nr.500834.

Prin sentinţa civilă nr. 8488, Judecătoria S a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei B, reţinând în motivare, în esenţă, că această din urmă instanţă este competentă teritorial să soluţioneze plângerea contravenţională, potrivit art. 32 alin. 1 din OG 2/2001, în condiţiile în care locul săvârşirii faptei omisive este sediul operatorului, respectiv în B, judeţul O.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B în data de 23.12.2016.

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. 1 C.proc.civ., excepţia necompetenţei teritoriale, instanţa constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal atacat (fila 4), petenta a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 29 li. h din OG 20/1992, constând în aceea că nu a asigurat, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. 1 din aceeaşi ordonanţă, legalitatea mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal situate la punctul de lucru din localitatea S, jud. O, şi nu le-a declarat, înainte de punerea în funcţiune/utilizare, Biroului Român de Metrologie Legală, pentru asigurarea controlului metrologic.

Se observă că elementele materiale ale faptei contravenţionale reţinute în sarcina petentei constau în neasigurarea legalităţii din punct de vedere metrologic a mijloacelor de măsurare şi în nedeclararea acestora la Biroul Român de Metrologie Legală. În ceea ce priveşte primul element material, instanţa arată că asigurarea legalităţii mijloacelor de măsurare trebuia realizată la locul situării respectivelor instrumente. Evident, tot acolo s-a realizat şi reversul reprezentat de neasigurarea legalităţii acestora. În speţă, după cum reiese din procesul-verbal contestat, mijloacele de măsurare menţionate se află la punctul de lucru al petentei din localitatea S.

Referitor la cel de-al doilea element material al contravenţiei, instanţa arată că din textul de lege reiese că declararea mijloacelor de măsurare trebuie făcută la Biroul Român de Metrologie Legală. În speţă, fapta petentei constă în aceea că nu a declarat mijloacele de măsurare la autorităţile competente din circumscripţia în care îşi desfăşoară activitatea, în concret la Serviciul Judeţean de Metrologie Legală O, cu sediul în mun. S.

Se observă, faţă de cele expuse mai sus, că în speţă nu are nicio relevanţă sediul societăţii petente, indiferent de elementul material al contravenţiei analizat, fapta contravenţională nefiind săvârşită la sediul societăţii petente, aşa cum s-a arătat. De asemenea, se constată că locul săvârşirii contravenţiei reţinute în sarcina petentei nu este în aria de competenţă a Judecătoriei B, ci în circumscripţia Judecătoriei S.

Instanţa arată că în cauză nu se pot aplica prin analogie considerentele deciziei nr. 5658/2013 pronunţate de  ÎCCJ în regulator de competenţă, situaţia de fapt din respectiva speţă fiind diferită. Astfel, în cauza respectivă contravenienta avea obligaţia de a transmite către Autoritatea Rutieră Română, în format electronic, informaţiile prevăzute de lege. Fiind vorba de o comunicare electronică, se poate aprecia în mod judicios că locul de unde se impunea a fi transmise informaţiile putea fi sediul petentei. Spre deosebire, în cauza de faţă petenta avea obligaţia de a declara mijloacele de măsurare la Biroul Român de Metrologie Legală, prin serviciul teritorial în care îşi desfăşoară activitatea, nu pe cale electronică.

În contextul reţinut, instanţa constată că în cauză devin aplicabile dispoziţiile art. 32 alin. 2 din OG 2/2001, potrivit cărora competenţa de soluţionare a plângerilor contravenţionale aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia, astfel că, în speţă, competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale revine Judecătoriei B. Incidente în cauză sunt şi dispoziţiile art. 132 alin. 1 C.proc.civ., în care se arată că atunci când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, ea este obligată să stabilească instanţa competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent. De asemenea, în conformitate cu alineatul 3 al aceluiaşi articol, dacă instanţa se declară necompetentă, dosarul trebuie trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, organului cu activitate jurisdicţională competent.

Pe aceste considerente instanţa urmează să admită excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei B şi să decline competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale în favoarea Judecătoriei S.

De asemenea, constatând născut conflictul negativ de competenţă, instanţa va dispune înaintarea dosarului către Tribunalul O în vederea soluţionării acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Admite excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei B, invocată din oficiu.

Declină competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de petenta A S.R.L. , cu sediul în oraşul B, împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria XXXXXXXX din data de 25.04.2016, în contradictoriu cu intimatul Biroul Român de Metrologie Legală – prin Direcţia Regională de Metrologie Legală C, , în favoarea Judecătoriei S.

Constatând născut conflictul negativ de competenţă, dispune înaintarea dosarului către Tribunalul O în vederea soluţionării acestuia.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 13 ianuarie 2017.

Data publicarii pe site: 21.09.2017

Domenii speta