Plângere contravenţionala

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 8256/2012

Şedinţa publică de la 10 Octombrie 2012

Completul compus din:

PREŞEDINTE M S

Grefier F N

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta SC S D 2007 SRL şi pe intimata I T DE M A, având ca obiect plângere contravenţionala.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns pentru: petentă avocat VS şi administratorul petentei şi martorii D C şi A L, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că prin Serviciul Registratură: la data de 03.10.2012 Poliţia mun. Cîmpulung a depus la dosar dovada îndeplinirii mandatului de aducere privind pe martorul A L; la data de 09.07.2012 Poliţia mun. Piteşti a depus adresa nr. 1451183/05.07.2012; la data de 21.08.2012 Poliţia mun. Piteşti secţia nr. 1 Poliţie Piteşti a depus la dosar dovada îndeplinirii mandatului de aducere privind pe martorul DC – O, după care:

Avocat VS a depus la dosar împuternicire avocaţială pentru petentă.

Instanţa procedează la administrarea probei testimoniale fiind audiaţi martorii A L, identificat cu C.I. seria AS nr. 2, având C.N.P. 1 şi D C O, identificat cu C.I. seria nr. , având C.N.P., sub prestare de jurământ conf. art. 193 C.proc.civ., declaraţiile acestora fiind consemnate separat şi ataşate la dosarul cauzei cu respectarea disp. art. 196 şi 198 C.proc.civ.

Întrebat fiind de către instanţă, apărătorul petentei arată că martorii propuşi de petentă sunt cei doi martori audiaţi de instanţă, respectiv martorii din acte.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi probe de administrat în cauză, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.

Apărătorul petentei, având cuvântul, solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenţie, revocarea amenzii de 10.000 lei, iar în subsidiar, dacă instanţa va considera că sunt întrunite anumite elemente ale sancţionării contravenţiei, solicită înlocuirea amenzii cu avertisment. Consideră că nu e întrunită latura obiectivă a contravenţiei respectiv petenta nu a primit o persoană fără contract la muncă, există acte din care rezultă că s-a încheiat contractul de muncă, nu s-a dovedit în nici un fel că acesta presta activităţi pentru petentă, este foarte clar că acest contract s-a semnat în 29.03.2012, iar activitatea efectivă a început la 30 martie, aşa cum rezultă din fişa de pontaj a salariaţilor, depusă la fila 18 din dosar, pentru salariatul Dincă. Mai arată că firma beneficiară a început cu petenta activitatea la 30 martie, deci organul constatator a fost într-o eroare cu privire la persoanele vizate, iar în apropiere se efectua o lucrare la un alt gard, de angajaţii unei alte societăţi. Cu privire la sancţiunea de a nu fi nominalizat o persoană să transmită date în sistemul R, arată că există în acest sens un înscris la fila 19 din dosar  emis din 1 august 2011, solicită respingerea susţinerilor agentului constatator din întâmpinare, la fila 43 inspectorul consemnând decizia nr. 08/01.08.2011. Cu privire la capătul de cerere subsidiar, apreciază că, aşa cum a rezultat şi din depoziţiile martorilor, nu se procedează de petentă la utilizarea de persoane fără contract de muncă, iar la fila 25 se arată că s-a prezentat contractul de muncă cu data începerii activităţii la 30.03.2012, arătând că angajatorul asigură angajaţilor instruirea adecvată, monitorizarea sănătăţii, acordă echipament de protecţie salariaţilor, iar dacă instanţa va aprecia că pot fi reţinute anumite elemente, solicită înlocuirea amenzii cu avertisment, fără cheltuieli de judecată.

INSTANŢA,

Asupra cauzei de faţă, constată că la data de 10.04.2012 s-a depus plângerea contravenţională formulată de petenta S.C. S D  S.R.L., cu sediul în comuna A, nr., jud. Argeş (C.U.I.), în contradictoriu cu intimata I T de M Argeş, cu sediul în mun. Piteşti, B-dul R, nr., jud. Argeş, împotriva procesului - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor cu seria A, nr. 016101/30.03.2012, solicitând: în principal, admiterea plângerii, anularea procesului - verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, a amenzii contravenţionale aplicată, de 10.000 lei, a sancţiunii avertismentului aplicată; în subsidiar, în cazul în care instanţa va aprecia că sunt întrunite condiţiile răspunderii contravenţionale, admiterea plângerii, înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea avertismentului, aplicată de instanţa de judecată, conform prevederilor art. 5 (2) lit. a), art. 6 (1), art. 7 (2) şi (3) şi art. 38 (3) din Ordonanţa nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

În motivarea plângerii s-a arătat că: nu este întrunită in speţă latura obiectivă a contravenţiei pentru care s-a aplicat sancţiunea amenzii de 10.000 lei; la pct. 1) din procesul verbal atacat (f. 7-8), agentul constatator pretinde, fără temei, că s-a săvârşit contravenţia prevăzută de art. 260 (1) lit. e) din Legea nr. 53/2003 modificată (Codul muncii), constând în faptul că salariatul D C - O ar fi fost găsit că „desfăşoară activitate ca muncitor necalificat din 29.03.2012”, astfel că „primirea la muncă a unei persoane fără încheierea unui contract individual de muncă în formă scrisă, conform art. 16 alin. (1) din Codul muncii” constituie contravenţie; constatarea este nefondată, deoarece, la data controlului (29.03.2012), salariatul D C - O avea încheiat/semnat/comunicat contractul individual de muncă înregistrat în registrul R cu nr. din 29.03.2012 (f. 9-11) urmând să înceapă activitatea, însă, la data de 30.03.2012, astfel cum reiese din extrasul de pe înregistrarea din R (f. 13-14) şi astfel cum părţile au convenit, conform minutei de informare de la data semnării contractului (f. 15); or, latura obiectivă a contravenţiei descrisă de art. 260 (1) lit. e) din Codul muncii constă în „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1)”, adică în formă scrisă; la data controlului (29.03.2012), salariatul în cauză (D C - O) nu se afla sub program de lucru, nu avea echipament, nu avea şi nu utiliza scule de lucru, nu desfăşura efectiv nici o activitate în folosul firmei petente, fiind prezent în localitatea A, str. E, nr., Judeţul Argeş doar pentru a însoţi pe administratorul firmei la o discuţie cu proprietarul de la adresa respectivă, despre detaliile unei lucrări de aplicare vopsea/tencuială decorativă ce urma să fie executată începând de a doua zi, 30.03.2012; aşa cum se dovedeşte cu înscrisurile intervenite între firma petentă şi respectivul beneficiar, respectiv actul adiţional din 28.03.2012 (f. 20) la contractul de prestări servicii încheiat cu firma beneficiară C T - SRL (f. 20), acea lucrare a început efectiv la 30.03.2012, după data de 29.03.2012, când agentul constatator al intimatului ITM Argeş a făcut constatarea pretinsei contravenţii, astfel că susţinerea din procesul verbal atacat, în sensul că salariatul în cauză a fost găsit în data de 29.03.2012 „desfăşurând activitate” la „şantier construcţie gard beton” este neadevărată; mai mult, cu fişa de pontaj a salariaţilor pe luna martie 2012 (f. 18), se poate dovedi fără nici un dubiu că salariatul D C - O a început efectiv activitatea în cadrul firmei la 30.03.2012 şi nu la 29.03.2012, cum susţine agentul constatator; însăşi fişa medicală a acestuia, obligatorie la angajare, este întocmită pe 28.03.2012, cu o zi înaintea semnării contractului de muncă; de altfel, şantierul de construcţie a gardului de beton, la care face referire agentul constatator, aflat, într-adevăr, în vecinătatea locului vizat de acesta, nu are nici o legătură cu lucrarea contractată şi începută ulterior la alt beneficiar (aplicare vopsea/tencuială decorativă), situaţie care se dovedeşte cu actul adiţional din 28.03.2012 (f. 18) la contractul de lucrări/prestări servicii Nr. 5 din 11.10.2011 (f. 21-23), martori şi note de relaţii; contrar acestei situaţii de fapt şi de drept evidente, agentul constatator a refuzat să asculte explicaţiile administratorului societăţii petente şi nu a îngăduit nici ca acesta să-i prezinte, chiar la momentul controlului, contractul de muncă al salariatului D C - O, semnat, înregistrat şi transmis în baza de date R la data de 29.03.2012 (adică în ziua lucrătoare anterioară datei de 30.03.2012 de începere a activităţii), în condiţiile prevăzute de art. 4 (1) lit. a) din HG Nr. 500/2011 privind registrul de evidenţă a salariaţilor; de asemenea, se poate proba cu martori faptul că agentul constatator a făcut presiuni asupra salariatului D C - O, sub intimidarea cu aplicarea de amendă, în cazul în care nu declară că desfăşura activitate din data de 29.03.2012; nu este întrunită nici latura obiectivă a contravenţiei prevăzută la pct. 2) din procesul verbal contestat, sancţionată de art. 260 (1) lit. p) din Codul muncii, respectiv încălcarea obligaţiei angajatorului ca, „anterior începerii activităţii, să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă”; agentul constatator a aplicat în mod nemeritat sancţiunea avertismentului, deşi, la sfârşitul Contractului individual de muncă (f. 11), salariatul a consemnat, sub semnătura sa, că „subsemnatul D C - O, astăzi, 29.03.2012, semnez prezentul contract de muncă, fiind informat în prealabil cu privire la conţinutul acestuia (...). Totodată, menţionez că am primit un exemplar din prezentul contract”, astfel că era îndeplinită cerinţa legală; în privinţa pct. 3) din procesul verbal contestat, privind contravenţia sancţionată de art. 9 (1) lit. d) din HG Nr. 500/2011, constând în „completarea registrului de către alte persoane” decât cele nominalizate prin decizie scrisă de către angajator, aceste operaţiuni au fost efectuate tot timpul de către contabilul societăţii şi că în prezent acesta este nominalizat expres pentru operaţiuni de acest fel prin decizia anexată în acest sens (f. 19), prezentată şi la ITM; procesului verbal atacat, în nici un caz, nu trebuie să i se recunoască o valoare probatorie absolută, bazată pe simplele susţineri ori prezumţii ale agentului constatator; examinând legalitatea şi temeinicia procesului verbal atacat prin prisma dispoziţiilor art. 34 (1) din OG Nr. 2/2001, se observă că, în materie contravenţională, sunt aplicabile garanţiile procesuale recunoscute de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), act normativ care face parte din dreptul intern şi are prioritate, în baza art. 11 şi art. 20 (2) din Constituţia României; CEDO a statuat în jurisprudenţa sa (cu titlu de exemplu, se invocă cauza Anghel vs România) că şi faptele contravenţionale intră în sfera acuzaţiilor în materie penală la care se referă primul paragraf al art. 6 din convenţie, întrucât sancţiunile urmăresc un scop preventiv şi represiv; aşadar, petentului îi sunt recunoscute şi garanţiile specifice în materie penală, între care se regăseşte şi prezumţia de nevinovăţie, de situaţia îndoielnică, nedovedită ferm în această speţă de către agentul constatator, trebuind să beneficieze persoana acuzată (principiul in dubio pro reo); în aprecierea soluţiei ce se va pronunţa, trebuie să se observe şi faptul că petenta este o firmă mică, având doar 4 salariaţi, toţi cu contract individual de muncă legal încheiat şi înregistrat, conform extrasului de pe înregistrarea din REVISAL (f. 13-14) neputând să preia decât lucrări uşoare de construcţii, de valoare redusă; o amendă contravenţională de nivelul celei aplicate ar avea efect imediat scoaterea noastră de pe piaţă şi concedierea puţinilor salariaţi, destabilizarea situaţiei financiare şi aşa precară, iar cifra de afaceri nici nu ar permite acoperirea acesteia; trecând peste faptul demonstrat anterior că nu este întrunit elementul obiectiv al contravenţiilor invocate de agentul constatator (primirea la muncă fără contract de muncă în formă scrisă şi necomunicarea contractului către salariat), trebuie remarcat şi faptul că acesta ignoră criteriile de individualizare a sancţiunilor prevăzute de art. 21 (3) din Ordonanţa Nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor; potrivit acestui text, sancţiunea „trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinând seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal”; de altfel, însuşi agentul constatator reflectă în Anexa 1 la Procesul verbal de constatare (f. 25) că nu au predispoziţie la încălcarea legii, în sensul că toţi salariaţii au contract de muncă legal înregistrat, că angajatorul „a asigurat instruirea adecvată în domeniul SSM pentru toţi salariaţii”, „a monitorizat starea de sănătate a salariaţilor cf. prevederilor HG 355/2007”, „a acordat salariaţilor echipament individual de protecţie” etc.

În drept, au fost invocate disp. art. 112 şi următoarele din C.proc.civ., O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, Codul muncii (Legea Nr. 53/2003, modificată), H.G. 500/2011 privind registrul de evidenţă a salariaţilor, O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).

Anexat plângerii s-a depus un set de înscrisuri (filele 6-28), iar la data de 07.06.2012 s-a depus, de către intimată, întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea contestaţiei formulată ca fiind netemeinică.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că: in data de 29.03.2012, în jurul orei 13:44, inspectorul de muncă din cadrul ITM Argeş, cu ocazia campaniei naţionale privind identificarea şi combaterea cazurilor de munca fără forme legale de angajare la unităţile care au ca obiect de activitate construcţii, a efectuat un control la locul de munca organizat de petenta in A, strada E, nr. in vederea construirii unui gard de beton; la momentul controlului efectuat, inspectorul de munca a identificat 3 persoane prestând efectiv activitate in cadrul unităţii menţionate; conform procedurii organul de control din cadrul ITM Argeş a solicitat acestora sa completeze cate o fisa de identificare (declaraţie) tip din care sa rezulte identitatea, activitatea prestata, timpul de munca, etc.; astfel, s-a constatat ca in data de 29.03.2012 munceau in folosul si sub autoritatea petentei următoarele persoane: S I C, A L si D C O; controlul s-a finalizat in 30.03.2012, la sediul ITM Argeş, in prezenta administratorului unităţii, pe baza documentelor puse la dispoziţia inspectorului de munca, a fiselor de identificare aparţinând celor 3 persoane găsite la munca, precum si a constatărilor din teren făcute cu ocazia respectivului control; inspectorul de muncă a încheiat procesul verbal de control nr. 438132/30.03.2012 în ale cărui anexe 1-2 s-au făcut menţiuni cu privire la deficienţele constatate fata de prevederile legale din domeniul relaţiilor de munca, dispunându-se astfel un număr de 4 masuri în vederea intrării în legalitate; de asemenea, pe baza procesului verbal de control menţionat s-a încheiat si procesul verbal de constatare si sancţionare a contravenţiilor contestat din al cărui conţinut rezulta faptul ca, organul de control din cadrul instituţiei a aplicat 3 sancţiuni contravenţionale pentru deficientele faţă de prevederile legislaţiei din domeniul relaţiilor de muncă, respectiv o amenda si doua avertismente, deoarece angajatorul a încălcat dispoziţiile art. 16 alin. 1 din Codul muncii, primind la munca pe D C O din 29.03.2012 in lipsa unui contract individual de munca încheiat in forma scrisa, anterior începerii activităţii; pentru aceasta deficienta s-a aplicat minimul amenzii contravenţionale, prevăzut de art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii republicat, respectiv amenda in cuantum de 10.000 lei; art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul muncii republicat, stipulează că: „primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. 1 din Codul muncii, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată”; art. 16 alin. (1) din Codul muncii prevede în mod expres „contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Anterior începerii activităţii, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidentă a salariaţilor, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă. (3) Angajatorul este obligat ca anterior începerii activităţii, sa înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă”; aceasta fapta contravenţională este dovedita de: fisa de identificare din 29.03.2012 aparţinând numitului D C O conform căreia acesta prestează activitate pentru petenta din 29.03.2012, nota de relaţii din 30.03.2012 aparţinând administratorului petentei in care se menţionează „in data de 29.03.2012 D C O lucra la gardul de beton din A, pentru finalizarea lucrării; registrul general de evidenta a salariaţilor in extras la 29.03.2012 - ora 13:44, din care rezulta ca D C O nu se regăseşte in lista salariaţilor cu contract individual de munca; la finalizarea controlului petenta a prezentat inspectorului de munca contract individual de munca încheiat in 29.03.2012, cu data începerii activităţii 30.03.2012, contrar dispoziţiilor art. 16 alin. 1 din Codul muncii; angajatorul a încălcat dispoziţiile art. 16 alin. 3 din Codul muncii deoarece nu a făcut dovada înmânării salariatului D C O a unui exemplar al contractului individual de munca; aceasta fapta constituie contravenţie potrivit art. 260 alin. 1 lit. p) din Codul muncii republicat si se sancţionează cu amenda de la 1500 lei la 2.000 lei; pentru acesta fapta contravenţionala s-a aplicat petentei sancţiunea avertisment, inspectorul de munca considerând ca scopul preventiv educativ al răspunderii contravenţionale poate fi atins in speţa prin aplicarea unei sancţiuni morale; angajatorul a încălcat dispoziţiile art. 2 alin. 5 din HG 500/2011 deoarece nu a numit o persoana care sa completeze si sa transmită registrul general de evidenta a salariaţilor si nici nu a încheiat contract de prestări servicii in acest sens, aşa cum prevede art. 2 alin. 6 din acelaşi act normativ; pentru aceasta neconformitate inspectorul de munca a aplicat sancţiunea avertisment având in vedere dispoziţiile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001; actul contestat îndeplineşte condiţiile de fond şi de formă cerute de OG 2/2001, fiind încheiat în perfecte condiţii de legalitate; aprecierea petentei in sensul ca in mod eronat s-a reţinut in sarcina sa ca ar fi primit la munca din data de 29.03.2012 pe D C O fără forme legale de angajare, este neîntemeiată; numitul D C O a fost identificat in data de 29.03.2012 prestând activitate la construcţia unui gard de beton, alături de ceilalţi doi salariaţi ai petentei; acest fapt este confirmat si de administratorul petentei, care in nota de relaţii din 30.03.2012 menţionează „in data de 29.03.2012 D C O lucra la gardul de beton din A, pentru finalizarea lucrării; în conţinutul contractului individual de munca nr. 20 despre care petenta face vorbire in plângere este stipulata ca data de incepere a activităţii numitului D C O - data de 30.03.2012; în aceste condiţii petenta nu ar fi trebuit sa-l primească la munca in data de 29.03.2012 pe numitul D; afirmaţiile petentei sunt speculative si contradictorii; administratori petentei menţionează in plângere ca numitul D C O nu a prestat efectiv activitate in data de 29.03.2012, iar in nota de relaţii susţine ca „in data de 29.03.2012 D C O lucra la gardul de beton din A”; numitul D C O nu figura printre salariaţii petentei in data de 29.03.2012- ora 14:40, aşa cum rezulta din registrul general de evidenta a salariaţilor in extras, ceea ce denota faptul ca respectivul contract a fost încheiat după controlul efectuat de inspectorul de munca in 29.03.2012 - ora 13:44, la locul de munca organizat de petenta; aşadar, este evident ca petenta a primit la munca in data de 29.03.2012 pe numitul D C O in lipsa unui contract individual de munca încheiat in forma scrisa, anterior începerii activităţii acestuia, in conţinutul contractului nr. 20 fiind stipulata ca data de începere a activităţii sus-numitului data de 30.03.2012, in loc de 29.03.2012; mai mult, in situaţia in care respectivul control nu ar fi fost efectuat, petenta ar fi continuat sa primească la munca pe D C O fară forme legale de angajare; aşadar, daca o astfel de fapta, precum cea reţinuta in sarcina petentei ar rămâne nesanctionata, atunci semnalul dat angajatorilor ar fi acela de a nu încheia contracte individuale de munca decât ulterior controalelor efectuate de către inspectorii de munca, încercând sa se sustragă o perioadă de la plata contribuţiilor de asigurări sociale, prejudiciind astfel nu numai prestatorii dar si bugetul public consolidat al statului; din contractul individual de munca nr. 20/29.03.2012 prezentat inspectorului de munca la finalizarea controlului nu reiese faptul ca salariatul D C O ar fi primit un exemplar al respectivului contract anterior începerii activităţii, rubrica speciala, destinata in acest sens, nefiind completata/semnata de către salariatul in cauza; este evident faptul ca instituţia noastră nu are posibilitatea obiectiva sa probeze faptul negativ constând in nedesemnarea unei persoane care sa se ocupe de completarea si transmiterea registrului general de evidenta a salariaţilor; în condiţiile in care petenta ar fi procedat in conformitate cu prevederile legale in acest sens, ar fi trebuit sa si dovedească acest lucru pana la finalizarea controlului; lecturând insa plângerea contravenţionala se poate observa ca petenta a intrat in legalitate abia după control; prin urmare, la data de 30.03.2012, faptele contravenţionale au fost reţinute corect in sarcina petentei; în ceea ce solicitarea petentei referitoare la înlocuirea amenzii contravenţionale cu  sancţiunea „avertisment” aceasta nu este justificata; amenda contravenţionala aplicata este proporţionala cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, neputând fi reţinute in cauza circumstanţe persoanele atenuante care sa conducă la aplicarea unui avertisment, având in vedere poziţia procesuala a petentei fata de fapta imputata (cea sancţionată cu amenda), respectiv de neachiesare expresa; de avut in vedere este si faptul ca, legiuitorul nu a lăsat loc de interpretări sau concesii si nu a instituit excepţii in ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor legale care guvernează raporturile de munca cu reţinerea semnificaţiei deosebite a acestora si a consecinţelor posibile in caz de încălcare, a căror importanta deosebita a ţinut sa fie reflectata pe de o parte in procedura constatării unor eventuale abateri, iar pe de alta parte in cuantumul ridicat al amenzii.

S-a solicitat şi judecata cauzei în lipsă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 16, art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea 53/2003 republicată, dispoziţiile H.G. 500/2011, dispoziţiile O.G. 2/2001.

Anexat întâmpinării s-a depus un set de înscrisuri (filele 37-57), iar la termenul de judecată din data de 27.06.2012 s-a admis cererea de probatorii formulată de petentă, sens în care s-au administrat probele cu înscrisuri şi cea testimonială, pentru ca la termenul din 10.10.2012 să se formuleze concluzii asupra fondului cauzei.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:

Potrivit procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor cu seria A. şi nr. 016101/30.03.2012 (filele 38, 39), petenta a fost sancţionată, de către intimata I.T.M. Argeş, pentru săvârşirea faptelor contravenţionale menţionate de disp. art. 260, alin. 1, lit. e şi p din Codul muncii, art. 9, alin. 1, lit. d din H.G. 500/2011, constând în aceea că: în urma controlului din data de 29.03.2012, orele 1344, la punctul de lucru al contestatoarei din com. A – construcţie gard beton - s-a constatat că desfăşura activitate de muncitor necalificat numitul D C O care a declarat că desfăşoară activitate în folosul contestatoarei din data de 29.03.2012, iar în data de 30.03.2012 reprezentantul legal al petentei a prezentat contractul individual de muncă pentru persoana de mai sus, cu data angajării 30.03.2012; angajatorul nu a prezentat dovada că a înmânat salariaţilor un exemplar al contractului individual de muncă anterior începerii activităţii - pentru numitul D; angajatorul a trimis la I.T.M. Argeş registrul general de evidenţă al salariaţilor, însă nu a numit o persoană care să-l completeze şi să-l transmită şi nici nu a încheiat un contract de prestări servicii.

S-au aplicat, raportat la cele trei fapte contravenţionale descrise mai sus, sancţiunile cu amenda în sumă de 10.000 lei şi avertisment.

Prin plângerea formulată petenta a contestat temeinicia măsurii sancţionatorii în ceea ce priveşte toate faptele contravenţionale reţinute de agentul constatator, apreciind că, acestea nu există.

Prezumţia de legalitate a actului administrativ nu a fost răsturnată în cazul de faţă, procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei întrunind condiţiile de legalitate instituite prin O.G. 2/2001.

Conform disp. art. 260, alin. 1, lit. e şi p din Codul muncii şi art. 9, alin. 1, lit. d din H.G. 500/2011: „(1) Constituie contravenţie şi se sancţionează astfel următoarele fapte: ... e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată; ... p) încălcarea prevederilor art. 16 alin. (3), cu amendă de la 1.500 lei la 2.000 lei.”; „(1) Constituie contravenţii următoarele fapte săvârşite de angajatori, persoane fizice sau juridice: ... d) completarea registrului de către alte persoane decât cele prevăzute la art. 2 alin. (5) sau alin. (6);”.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri şi cea testimonială, a rezultat că numitul D C O a desfăşurat activitate ca muncitor necalificat din data de 29.03.2012 şi nu a semnat contract individual de muncă în formă scrisă anterior începerii relaţiilor de muncă.

Astfel, acesta a emis la momentul efectuării controlului, în faţa inspectorului intimatei, o fişă de identificare (fila 44), înscris din care rezultă că, a desfăşurat activitate anterior datei controlului, încă din 29.03.2012, ca angajat al petentei, chiar menţionând că ar fi semnat contractul de muncă.

Cu toate acestea la acel moment nu a putut fi prezentat acest contract de muncă inspectorului I.T.M. Argeş, deşi chiar administratorul contestatoarei a emis propria fişă de identificare (fila 46), rezultând că era de faţă la momentul controlului.

Mai mult decât atât, martorul D audiat de instanţă (fila 73), a confirmat în totalitate menţiunile din fişa de mai sus, apreciind că se consemnează adevărul, iar contractul de muncă a fost semnat în după-amiaza zilei de 29.03.2012, numai după efectuarea controlului.

Astfel, acesta a avut o atitudine nesinceră la momentul completării fişei de identificare (a menţionat că deja semnase contractul de muncă).

De asemenea, se reţine că, deşi martorul D C O apreciază că a început să lucreze din data de 30.03.2012 pentru petentă, a precizat în depoziţia emisă în faţa instanţei că a pus o betonieră în curte şi a băut o sana după care au venit patru inspectori.

Astfel, rezultă că a efectuat o activitate de muncă în folosul petentei şi numai efectuarea controlului de către inspectori a făcut ca aceasta să nu fie pentru o perioadă mai îndelungată chiar în data de 29.03.2012.

Mai mult, se observă şi fişa de identificare emisă în faţa inspectorului de către numitul A L (fila 45), în care acesta a arătat că lucra împreună cu numitul D C O, declaraţie ce nu a mai fost menţinută în faţa instanţei.

Se reţin în acelaşi timp, raportat la motivarea plângerii şi depoziţiile celor doi martori privind lipsa unor intimidări ale inspectorului în sensul emiterii de depoziţii într-un anumit sens, cât şi vârsta acestora.

Astfel, se confirmă în totalitate prima faptă contravenţională reţinută de către agentul constatator, în urma controlului efectuat, sancţionarea dispusă de acesta fiind întemeiată.

Prin probele administrate a fost răsturnată şi prezumţia de nevinovăţie.

De asemenea, se observă că şi celelalte două fapte au rezultat din probele administrate.

Martorul D C O nu a menţionat în depoziţia sa primirea contractului de muncă, ci numai semnarea acestuia ulterior controlului, iar decizia cu nr. 8/01.08.2011 (fila 19), privind desemnarea numitei G D M pentru completarea şi transmiterea datelor către R nu poartă o dată certă, putând fi emisă numai pentru a fi folosită în prezenta cauză.

Era necesar ca această decizie să fie prezentată inspectorilor la momentul controlului sau cel târziu la momentul emiterii notei de relaţii (30.03.2012). Nici un martor nu a confirmat existenţa acestei decizii anterior controlului.

Mai mult decât atât, din nota cu relaţii emisă de administratorul petentei, numitul S I C (fila 57), la data de 30.03.2012, rezultă o confirmare a existenţei primei contravenţii, respectiv a precizat că în data de 29.03.2012 numitul D C lucra la un gard de beton din A pentru finalizarea lucrării.

De asemenea, raportat la disp. art. 16, alin. 3 din C. muncii este necesar ca, anterior începerii activităţii, să se înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă, iar după cum s-a reţinut mai sus, convenţia s-a încheiat ulterior acestui moment.

În ceea ce priveşte individualizarea sancţiunilor aplicate, instanţa constată că, aceasta s-a efectuat în mod corect, avându-se în vedere împrejurările în care au fost săvârşite faptele, urmarea produsă, scopul urmărit.

S-a aplicat amenda prevăzută de dispoziţiile C. muncii, pentru prima faptă, o persoană primită la muncă fără încheierea unui contract (10.000 lei), iar această faptă prezintă un pericol social ridicat. Nu a fost încheiat contractul de muncă decât în urma controlului. Activitatea ilicită a petentei este evidentă.

De asemenea, pentru alte două fapte contravenţionale s-a aplicat deja de către inspector sancţiunea avertismentului.

Nu pot fi reţinute nici circumstanţe personale în ceea ce o priveşte pe contestatoare având în vedere susţinerile acesteia din plângerea contravenţională; nu a recunoscut săvârşirea faptelor contravenţionale, susţinând chiar o încheiere anterioară începerii activităţii a contractului de muncă, infirmată de probele administrate, cât şi unele presiuni ale inspectorului asupra angajaţilor.

Prin fapta săvârşită se aduce atingere nu numai drepturilor angajatului, acesta nebeneficiind de drepturile şi în special protecţia legii, cât şi statului, nefiind achitate către buget diferitele contribuţii şi impozite.

De asemenea, lipsa veniturilor în cadrul societăţii contestatoare nu scuză orice comportament, nefiind o cauză de impunitate şi neputându-se aprecia aplicarea de sancţiuni raportat numai la acest element.

În caz contrar, petenta care ar avea venituri reduse, ar putea să încalce dispoziţiile legale fără a se teme de sancţionarea sa.

Astfel, instanţa constată că, amenda contravenţională în cuantum de 10.000 lei, aplicată prin procesul-verbal de contravenţie, este proporţională cu gradul de pericol social al primei fapte săvârşite, apreciind că, în cauză numai sancţiunea avertismentului nu este suficientă.

Pentru aceste considerente, în baza disp. legale citate, cât şi cele ale art. 34 din O.G. 2/2001, se va respinge plângerea.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea formulată de petenta S.C. S D 2007 S.R.L., cu sediul în comuna A, nr., jud. Argeş (C.U.I.), în contradictoriu cu intimata I T M A, cu sediul în mun. Piteşti, B-dul, nr. jud . Argeş.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 10 Octombrie 2012.

Preşedinte,

M S

Grefier,

F N

Red. M.S.

Tehnored. E.M./08.11.2012

Ex. 5/2 com.

Domenii speta

Spete similare