Revendicare imobiliară

Sentinţă civilă 8079/2012 din 02.10.2012


R O M Â N I A

JUDECĂTORIA PITEŞTI

SECŢIA CIVILĂ

Sentinţa civilă Nr. 8079/2012

Şedinţa publică de la 02 Octombrie 2012

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE C N

Grefier E C

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul G I şi pe pârâţii J C (moştenitoare a pârâtului RS), Hu P, OCPI Argeş, având ca obiect revendicare imobiliară.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică la pronunţare părţile au lipsit.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că la data de 28.09.2012 şi 01.10.2012 au fost depuse la dosarul cauzei de către reclamant şi, respectiv,  pârâta Jinga Cristiana concluzii scrise, precum şi faptul  că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 25.09.2012, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată care face parte integrantă din  prezenta hotărâre, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea.

INSTANŢA,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 07.10.2010 sub nr. 19559/280/2010, reclamantul G I a chemat în judecata pe pârâţii R Ş şi H P, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să-i oblige pe aceştia să lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 715 mp, situată în satul I, iar în raport de soluţionarea acestui capăt de cerere să oblige pârâţii să se prezinte la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş pentru modificarea documentaţiei cadastrale, cu cheltuieli de judecată. În raport de acest capăt de cerere, reclamantul a solicitat introducerea în cauza şi a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeţei de teren de 1440 mp conform procesului - verbal de punere în posesie nr. 4778/22.07.1999, teren  arabil având ca vecinătăţi: N- R Ş, S- S A şi R Ş, E- Drumul viilor, V- rest proprietate.

De asemenea, deţine suprafaţa de 0,20 ha teren conform procesului verbal de punere în posesie nr. 4409/06.10.1993, teren care are ca vecinătăţi: N- R Şt, S- SA şi R Ş, E - Drumul viilor, V- Ocolul Silvic.

În baza celor doua procese - verbale de punere în posesie reclamantului i-au fost emise titlurile de proprietate nr. 111526/2001 şi 108516/1999.

Reclamantul a susţinut că pârâţii îi ocupa suprafaţa de 715 mp., fiindu-i adus la cunoştinţa cu ocazia demersurilor pentru întabularea drepturilor de proprietate că R Ş şi-a întocmit documentaţia cadastrală şi cu privire la terenul menţionat mai sus care îi aparţine.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe art. 480 C.civ.

Potrivit art. 242 alin. 2 C. pr. civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Anexat cererii au fost depuse înscrisuri (f. 7-18).

La data de 02.02.2011 pârâtul R Ş a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin întâmpinare, acesta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat raportat la sentinţa civilă nr. 6413/13.07.1995 a Judecătoriei Piteşti, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 550/05.03.1997 a Tribunalului Argeş. Prin aceasta s-a statuat că reclamantul din prezenta cauză stăpâneşte deja suprafaţa de 2621 mp, având aceleaşi vecinătăţi ca şi trupul de teren revendicat în prezent, din proprietatea pârâtului potrivit titlului de proprietate nr. 106136/17.11.1998. Deşi pârâtul a procedat la punerea în posesie a sentinţei, reclamantul ocupă în mod abuziv o parte din terenul menţionat şi a scos ţăruşii. La momentul analizării valabilităţii şi legalităţii actelor de proprietate ale părţilor,  reclamantul deţinea procesul - verbal de punere în posesie nr. 4409/1993.

Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea primului capăt de cerere ca nefondat, acesta fiind proprietarul suprafeţei de 1,86 ha de teren situat în I - R pentru care i s-a emis titlul de proprietate arătat mai sus, în baza adeverinţei de validare nr. 201/25.11.1991 şi a Hotărârii Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş nr. 104/25.10.1991. Prin urmare, la data emiterii titlului de proprietate al reclamantului terenul reconstituit acestuia nu se mai afla la dispoziţia Comisiei Locale de Fond Funciar Ş, fiind proprietatea reclamantului de circa 10 ani.

Cu privire la cel de al doilea capăt de cerere, pârâtul a invocat excepţia lipsei de interes, a lipsei calităţii procesuale active şi prematuritatea acţiunii. Reclamantul nu deţine vreo documentaţie cadastrală pentru terenul în litigiu.

Prin cererea reconvenţională, pârâtul a solicitat să se stabilească linia de hotar între proprietăţile celor doi, să fie obligat reclamantul – pârât să-i lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de circa 2500 mp din pct. Acasă-R, precum şi la plata contravalorii lipsei de folosinţa a acestui teren şi producţia de struguri pentru 10 rânduri de viţa de vie acaparate, pe ultimii 3 ani, plus contravaloarea a 100 butaşi de viţa de vie desfiinţaţi de reclamant.

Prin reconvenţională pârâtul a solicitat şi anularea absolută parţială a procesului - verbal de punere  în posesie nr. 4409/06.10.1993, procesului - verbal de punere în posesie nr. 4778/22.07.1993, titlurilor de proprietate nr. 111526/2001 şi 108516/1999, solicitând introducerea în cauza pentru acest capăt de cerere a Comisiei Locale de Fond Funciar  Ş şi a Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş.

Pârâtul a învederat că dreptul său la reconstituirea proprietăţii a fost analizat şi în dosarul având ca obiect plângerea pe Lg. nr. 18/1991, finalizat prin sentinţa civilă nr. 2947/1992 prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1,86 ha în punctul în litigiu.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115, 119 C.pr.civ., 958-999 C.civ., art. III din Lg. nr. 169/1997.

Anexat cererii reconvenţionale au fost depuse înscrisuri (f. 25-47).

La data de 15.02.2011 pârâtul H P a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, susţinând că titularul dreptului de proprietate pentru terenul de 1,86 ha este R Ş potrivit actelor menţionate de acesta din urmă. Între pârâtul R Ş şi reclamant a existat un litigiu, iar pârâul H P nu a efectuat decât acte de supraveghere şi întreţinere, prin urmare acte de administrare a terenului deţinut de R Ş în baza unei convenţii intervenite între cei doi.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 115 C.pr.civ.

La data de 10.03.2011 pârâtul H P a reluat susţinerile formulate anterior prin întâmpinare, învederând că are o împuternicire din partea pârâtului R Ş pentru administrarea şi exploatarea terenului acestuia, precum şi pentru a-l reprezenta juridic.

Prin aceasta precizare a solicitat şi obligarea reclamantului la plata unor despăgubiri morale şi materiale, precum şi a cheltuielilor de judecata în valoare de 20.000.000 lei (Rol).

În urma solicitării instanţei, la data de 20.03.2012 pârâtul H P a depus note de şedinţă  prin care a precizat că solicita suma de 2000 lei ce reprezintă contravaloarea transportului cu deplasarea la fiecare termen de judecată, contravaloarea plăţii zilei de lucru pe care a achitat-o persoanelor care i-au ţinut locul ca paznic şi îngrijitor de vite, fiind depusă taxa de timbru corespunzătoare sumei solicitate.

La data de 15.03.2011, la solicitarea instanţei reclamantul a formulat o precizare prin care a indicat vecinătăţile suprafeţei revendicate ca fiind: N- R Ş, E - drumul viilor, S- A S  şi R Ş, V- rest proprietate.

La data de 16.05.2011 a fost introdusă în cauză J C, în calitate de moştenitoare a pârâtului R Ş (decedat la data de 14.04.2011), conform actelor de stare civilă ataşate (f. 82-87).

În şedinţa publica din data de 21.06.2011, instanţa a dispus disjungerea petitului cererii reconvenţionale având ca obiect nulitatea absoluta a proceselor - verbale de punere în posesie şi titlurilor de proprietate emise reclamantului, fiind format dosarul nr. 12385/280/2011 şi s-a dispus suspendarea prezentului dosar în temeiul art. 244 alin 1 pct. 1 C.pr.civ. până la soluţionarea dosarului nou format.

La data de 13.12.2011 prezenta cauza a fost repusă pe rol ca urmare a soluţionării dosarului de fond funciar nr. 12385/280/2011 prin renunţarea pârâtei-reclamante J C la judecată.

În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, proba testimonială în care au fost audiaţi pentru reclamant martorii P M (f. 131) şi G P (f. 132), precum şi proba cu expertiza specialitatea topografie, fiind depus la dosar raportul de expertiza întocmit de către exp. DG (f. 202-208).

Au fost solicitate relaţii Comisiei Locale de Fond Funciar Ş, comunicate instanţei prin adresa nr. 3573/22.02.2012 (f. 141-159).

Au fost ataşate dosarul nr. 11491/1991 al Judecătoriei Piteşti având ca obiect plângerea întemeiată pe Lg. nr. 18/1991 formulata de către R Ş şi dosarul nr. 11389/1993 al Judecătoriei Piteşti având ca obiect acţiune în revendicare formulată anterior de către R Ş.

În şedinţa publica din data de 25.09.2012 apărătorul pârâtei – reclamante J C a declarat că renunţa la judecarea capătului de cerere având ca obiect contravaloarea lipsei de folosinţa, fiindu-i pus în vedere acesteia de a depune mandatul special prin care a fost împuternicită pentru renunţare.

Analizând probele administrate în cauză, instanţa constată următoarele:

Prin întâmpinare R Ş, autorul pârâtei, a invocat cu privire la petitul cererii principale excepţia autorităţii de lucru judecat, iar cu privire la capătul de cerere privind rectificarea documentaţiei cadastrale, excepţia lipsei de interes, excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia prematurităţii. În ce priveşte excepţia autorităţii de lucru judecat, în şedinţa publică din 25.09.2012 apărătorul acesteia a precizat că nu o mai susţine, drept pentru care nu se mai impune examinarea acesteia.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. 1 C. pr. civ., celelalte excepţii invocate, instanţa constată că aceste sunt neîntemeiate şi le va respinge. Astfel, ca regulă, calitatea procesuală activă presupune existenţa identităţii între persoana reclamantului şi titularul dreptului afirmat. În cauză, reclamantul pretinzând că este titularul dreptului de proprietate asupra terenului revendicat conform înscrisurilor emise in baza legilor de fond funciar, are atât calitatea activă cât si interesul de a apăra acest drept, inclusiv de a contesta legalitatea şi corectitudinea documentaţiei cadastrale a pârâtului şi care s-ar suprapune cu suprafaţa revendicată.

Acţiunea nu este nici prematură, întrucat acest petit, fiind accesoriu actiunii de revendicare şi grefată pe aceasta, in ipoteza in care se constată temeinicia dreptului de proprietate pretins, iar documentaţia pârâtului înscrisă în cartea funciară nu corespunde cu situaţia juridică reală, se poate cere pe cale accesorie rectificarea acesteia potrivit art. 36 din Legea 7/1996.

Potrivit disp. art. 480 Cod civil, aplicabil în cauză faţă de data naşterii raportului juridic,  proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege. Acţiunea în revendicare reprezintă modul de protejare a dreptului de proprietate, prin care reclamantul, ce pretinde că este proprietarul unui bun cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpâneşte bunul respectiv, să-i recunoască dreptul de proprietate şi să-i restituie bunul. Este o acţiune reală, ce poate fi exercitată de către reclamant împotriva oricărei persoane care deţine bunul său, dar şi o acţiune petitorie, prin intermediul ei urmărindu-se însăşi apărarea şi existenţa dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului.

În urma cererilor adresate Comisiei Locale de Fond Funciar Ş (f. 145-146, 156), reclamantului – pârât G I i-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 2000 mp prin procesul – verbal de punere în posesie nr. 4409/06.10.1993 (f. 9) în pct. I, cu vecinătăţi la N – R Ş, S – S A şi R Ş, E - Drumul Viilor, V – Ocolul Silvic, suprafaţă pentru care a fost emis TP nr. 108518/25.11.1999 (f. 7). De asemenea, prin procesul – verbal de punere în posesie nr. 4778/22.07.1999 (f. 10) a fost reconstituită suprafaţa de 1440 mp în pct. I, cu vecinătăţi la E – Drumul Viilor, V – G R. I, N – R Ş, S – S A şi R Ş, fiind emis ulterior TP nr. 111526/09.03.2001.

Autorul pârâtei – reclamante, RŞ, a fost validat prin Hotărârea Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş nr. 104/1991 pentru suprafaţa de 2 ha teren în acţiuni la IAS Şi. Prin sentinţa civilă nr. 2947/30.03.1992 a Judecătoriei Piteşti (f. 162) pronunţată în dosarul nr. 11491/1991 (ataşat) s-a dispus desfiinţarea Hotărârii nr. 104/1991 în ce-l priveşte pe acesta şi s-a constatat că are dreptul la 2 ha teren. Pe baza acestei sentinţe, R Ş a fost pus în posesie pe suprafaţa de 1,86 ha teren în pct. I prin procesul – verbal nr. 2179/10.05.1993 (f. 26), fiind emis TP nr. 106136/17.11.1998 (f. 27-29).

Între părţi a existat anterior un litigiu prin care R Ş a chemat în judecată pe reclamantul din prezenta cauză, G I (alături de alte persoane) având ca obiect acţiune în revendicare, finalizat prin sentinţa civilă nr. 6413/13.07.1995 (f. 36-39), definitivă prin decizia civilă nr. 550/05.03.1997 a Tribunalului Argeş (f. 40-44) şi irevocabilă prin decizia nr. 266-R/06.02.1998 a Curţii de Apel Piteşti (f. 31-35) prin care G I a fost obligat să respecte proprietatea şi posesia asupra suprafeţei de 2621 mp ce aparţine lui R Ş, aşa cum a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de exp. M C în apel (f. 63-68).

În ce priveşte pe pârâtul H P, deşi nu a formulat o cerere de arătare a titularului dreptului potrivit art. 64 şi urm. C. pr. civ., acesta a susţinut în mod constant că nu deţine nici o suprafaţă de teren în litigiu, efectuând acte de acte de administrare asupra terenului deţinut de R Ş şi, ulterior, de succesoarea acestuia, depunând în acest sens procura autentificată sub nr. 05.05.2010 de BNP I R (f. 136). Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârât, instanţa constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente: acţiunea în revendicare este definită, aşa cum s-a arătat mai sus, ca acţiunea reală introdusă de proprietarul neposesor impotriva posesorului neproprietar. Or, în speţă, reclamantul, căruia ii revine sarcina de a dovedi şi calitatea procesuală pasivă a pârâtului nu a adus nici o dovadă în acest sens. Nici din declaraţiile martorilor şi nici din înscrisuri nu reiese că pârâtul H P a ocupat în nume propriu terenul revendicat de reclamant, acesta menţionând încă de la introducerea cererii principale că actionat în numele şi pe seama lui R Ş. În consecinţă, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului H P şi va respinge cererea principală precizată, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Prin raportul de expertiză specialitatea topografie efectuat în cauză de exp. D G (f. 202-208), la care părţile nu au avut obiecţiuni, au fost identificate atât suprafeţele de teren reconstituite prin actele de proprietate menţionate mai sus, cât şi suprafaţa de 2621 mp ce a făcut obiectul litigiului anterior.

Astfel, potrivit concluziilor expertului, terenul reconstituit reclamantului prin procesul – verbal de punere în posesie nr. 4778/22.07.1999 şi TP nr. 111526/09.03.2001 se suprapune cu terenul reconstituit autorului pârâtei prin procesul – verbal nr. 2179/10.05.1993 şi TP nr. 106136/17.11.1998 pe parcelele date de coordonatele 39-35-36-38-39 (715 mp în acte) şi 31-25-26-30-31 (531 mp din 724 mp din acte), aşa cum au fost identificate în schiţa anexă aflată la fila 208 din dosar. Aceeaşi suprapunere există şi prin raportare la sentinţa civilă nr. 6413/13.07.1995 prin care a fost soluţionată acţiunea în revendicare introdusă anterior de Roşu Ştefan. În consecinţă, se observă că întreaga suprafaţă de teren reconstituită reclamantului prin aceste acte de proprietate se suprapune pe terenul reconstituit anterior lui R Ş, precum şi pe terenul de 2621 mp revendicat de acesta. Mai mult, din raportul de expertiză întocmit reiese că o parte din terenul reconstituit reclamantului în anul 1999 se suprapune cu terenul reconstituit chiar acestuia in anul 1993 pe suprafaţa dată de punctele 29-28-27-26-30-29, conform schiţei anexe. În consecinţă, pentru soluţionarea cererii principale este necesar a se proceda la compararea titlurilor de proprietate ale părţilor pentru a se stabili care este preferabil.

Din probatoriul administrat în cauză, instanţa constată că titlul de proprietate al pârâtei J C, moştenitoarea lui R Ş, este mai bine caracterizat pentru următoarele considerente: pentru parcelele date de coordonatele 39-35-36-38-39 şi 31-25-26-30-31, autorul pârâtei a fost pus în posesie în mai 1993, in baza unei hotărâri judecătoreşti, respectiv sentinţa civilă nr. 2947/30.03.1992 a Judecătoriei Piteşti, iar titlul de proprietate a fost emis în noiembrie 1998. Pentru aceeaşi suprafaţă reclamantul a fost pus în posesie în iulie 1999 prin PV nr. 4778, după 6 ani de când autorul pârâtei fusese pus in posesie cu respectarea Legii 18/1991 şi a Legii 167/1998, titlul de proprietate fiind emis in 2001. În consecinţă, în mod logic, reclamantul nu mai putea fi pus în posesie pe suprafeţele de teren care fuseseră atribuite altei persoane în mod legal şi care nu se mai aflau la dispoziţia Comisiei de fond funciar în conformitate cu art. 18 din Legea 18/1991 modificată şi art. 2 alin. 2 din Legea 2/2001 conform căruia drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 pentru care au fost eliberate adeverinţe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare. Chiar titlul de proprietate al autorului pârâtei a fost emis anterior punerii în posesie a reclamantului. În ce priveşte declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, respectiv G P (f. 132), deşi aceasta a precizat că părţile deţin terenurile aşa cum le stăpâniseră anterior autorii acestora, a precizat că nu ştie dacă în prezent s-a respectat linia de hotar, iar martorul P M (f. 131) a venit in I în anii 1964 – 1965 când deja începuse colectivizarea.

Mai mult, prin sentinţa civilă nr. 6413/13.07.1995, defintivă şi irevocabilă, G I a fost obligat să lase în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 2621 mp care cuprinde şi suprafaţa în litigiu, dreptul de proprietate al autorului pârâtei fiind încălcat atât de reclamant cât şi de autorităţile statului care aveau obligaţia de a respecta hotărârea judecătorească menţionată care consacra un drept real opozabil erga omnes, fiind încălcat, din această perspectivă si art. 1 paragraf. 1 din Protocolul 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (Strain si altii c. Romaniei).

În ce priveşte cererea reconvenţională, conform concluziilor expertului specialitatea topografie, reclamantul G I ocupă terenul arabil în suprafaţă de 1405 mp, identificat prin schiţa anexă aflată la fila 208 a dosarului, după cum urmează: 24 mp la nord de aliniamentul 7-4, 30 mp la nord de aliniamentul 21-18, 263 mp la nord de 15-12, 492 mp la nord de aliniamentul 30-26 şi 596 mp daţi de punctele 39-35-36-38-39. Dacă pentru aceste din urmă două suprafeţe ambele părţi au titluri, constându-se că cel al pârâtei este preferabil, pentru suprafeţele de 24 mp la nord de aliniamentul 7-4, 30 mp la nord de aliniamentul 21-18 şi 263 mp la nord de 15-12, reclamantul nu are titlu de proprietate. În consecinţă, aflându-ne în situaţia în care numai una din părţi are titlu de proprietate, în speţă pârâta, iar reclamantul neinvocând vreun alt mod de dobândire a proprietăţii, se va da eficienţă titlului de proprietate al pârâtei care a făcut dovada dreptului său de proprietate.

Faţă de soluţia pronunţată pentru primul capăt de cerere al acţiunii principale, va fi respins şi petitul din cererea reclamantului privind rectificarea documentaţiei cadastrale întrucât, soluţionarea acestuia depinzând în totalitate de revendicare, prin respingerea acesteia, a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 C. civ., instanţa va respinge cererea principală precizată formulată în contradictoriu cu pârâta - reclamantă J C, ca neîntemeiată, va admite în parte cererea reconvenţională şi va obliga pe reclamantul - pârât G I să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie pârâtei - reclamante JC terenul arabil în suprafaţă de 1405 mp, situat în extravilanul oraşului Ş, punctul I, jud. Argeş, după cum urmează: 24 mp la nord de aliniamentul 7-4, 30 mp la nord de aliniamentul 21-18, 263 mp la nord de 15-12, 492 mp la nord de aliniamentul 30-26 şi 596 mp daţi de punctele 39-35-36-38-39, suprafeţe identificate prin schiţa anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert D G, aflată la fila 208 a dosarului.

În sensul prevederilor art. 584 Cod civil, grăniţuirea constituie o operaţiune de determinare, prin semne exterioare si vizibile, a limitelor dintre doua proprietati limitrofe. La stabilirea hotarului trebuie avute în vedere atât întinderea dreptului de proprietate al fiecărei părţi, cât şi amplasamentul acestor proprietăţi stabilit prin titlurile de proprietate şi alte acte anexe la aceste titluri ce servesc la individualizarea suprafeţelor.

Potrivit raportului de expertiză, în urma transpunerii în teren a titlurilor de proprietate, linia de hotar conform acestora este dată de aliniamentul 7-4, 21-18, 15-12, 30-26, conform schiţei anexe aflate la fila 208 a dosarului. Prin urmare, instanţa va stabili linia de hotar dintre proprietăţile părţilor potrivit acestui aliniament.

În ce priveşte petitul cererii reconvenţionale având ca obiect contravaloare lipsă de folosinţă, apărătorul pârâtei – reclamante a depus în şedinţa publică din data de 25.09.2012 o cerere de renunţare la judecată la acest capăt de cerere. În lipsa depunerii mandatului special dat avocatului de parte, conform art. 69 alin. 1 C. pr. civ., instanţa nu va putea lua act de cererea de renunţare şi, întrucât din probatoriul administrat nu s-a putut determina contravaloarea lipsei de folosinţă a terenului revendicat de pârâta – reclamantă, instanţa va respinge acest capăt al cererii reconvenţionale.

Referitor la cererea formulată de pârâtul H P prin care a solicitat suma de 2000 lei reprezentând contravaloarea transportului cu deplasarea la fiecare termen de judecată şi contravaloarea plăţii zilei de lucru pe care a achitat-o persoanelor care i-au ţinut locul ca paznic şi îngrijitor de vite, instanţa apreciază că aceasta este în parte întemeiată în baza art. 274 alin. 1 C. pr. civ. Astfel, acesta nu a depus vreo dovadă privind sumele cheltuite pe transport sau cele pe care le câştiga, însă s-a deplasat la fiecare termen de judecată şi, în mod evident, a suportat o serie de costuri cu transportul, iar faţă de soluţia dată cererii reclamantului, se impune acordarea unei sume de bani pentru deplasarea la termene şi pentru timpul alocat în acest sens de 350 lei, câte 31.81 lei pentru fiecare termen (sumă calculată prin raportare la salariul minim pe economie de 700 lei pentru 22 de zile lucrătoare). Va fi obligat reclamantul şi la plata sumei de 36 lei reprezentând taxa de timbru aferentă despăgubirilor acordate.

În ce priveşte cheltuielile de judecată, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. 1 C. pr. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. Având în vedere că acţiunea principală va fi respinsă în integralitate, iar cererea reconveţională admisă în parte, instanţa va dispune obligarea reclamantului la plata către pârâta J C a cheltuielilor aferente pretenţiilor admise, respectiv 230 lei taxa judiciară de timbru (f. 58) şi 400 lei onorariu expert (f. 120). În ce priveşte onorariu de avocat, au fost depuse chitanţele nr. 534/09.2012 în valoare de 1500 lei (f. 204) şi nr. 05/27.01.2011 în valoare de 1500 lei (f. 234). Făcând aplicarea art. 274 alin. 3 C. pr. civ., instanţa va obliga pe reclamant numai la suma de 2000 lei onorariu avocat, constatând că suma de 3000 lei este nepotrivit de mare faţă de numărul de termene la care apărătorul s-a prezentat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia lipsei de interes.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active.

Respinge excepţia prematurităţii.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului H P domiciliat în oraşul Ş, sat. I, jud. Argeş.

Respinge cererea principală precizată formulată de reclamantul G I, domiciliat în oraşul Ş, sat. I, nr. , jud. Argeş în contradictoriu cu pârâtul H P,  domiciliat în oraşul Ş, sat. I, jud. Argeş, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge cererea principală precizată, formulată de reclamantul G I, domiciliat în oraşul Ş, sat. I, nr., jud. Argeş în contradictoriu cu pârâta - reclamantă J C, domiciliata în B, sector 2, Ş I, nr., bl., sc., et., ap., ca neîntemeiată.

Admite în parte cererea reconvenţională.

Stabileşte linia de hotar dintre proprietăţile reclamantului - pârât G I şi pârâtei - reclamante J C pe aliniamentul 7-4, 21-18, 15-12, 30-26 conform schiţei anexe la raportul de expertiză întocmit de expert D G, aflată la fila 208 a dosarului.

Obligă pe reclamantul - pârât G I să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie pârâtei - reclamante J C terenul arabil în suprafaţă de 1405 mp, situat în extravilanul oraşului Ş, punctul I, jud. Argeş, după cum urmează: 24 mp la nord de aliniamentul 7-4, 30 mp la nord de aliniamentul 21-18, 263 mp la nord de 15-12, 492 mp la nord de aliniamentul 30-26 şi 596 mp daţi de punctele 39-35-36-38-39, suprafeţe identificate prin schiţa anexă la raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert D G, aflată la fila 208 a dosarului.

Respinge petitul cererii reconvenţionale având ca obiect contravaloare lipsă de folosinţă.

Admite în parte cererea formulată de pârâtul H P.

Obligă pe reclamant la plata către pârâtul H P a sumei de 350 lei cu titlu de despăgubiri şi a sumei de 36 lei cheltuieli de judecată.

Obligă pe reclamant la plata către pârâta J C a sumei de 2630 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 02 Octombrie 2012.

Preşedinte,

C N

Grefier,

E C

Red CN 25 Octombrie 2012

Tehn. L.B. 05 Octombrie 2012

5 ex.