Obligaţie de a face

Sentinţă civilă 1139 din 04.03.2010


obligaţie de a face - SENTINTA CIVILA NR. 1139 din  04.03.2010

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 05.10.2009, sub nr.xx, reclamanta xx a chemat în judecată pe pârâta xx, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea acesteia să-i elibereze carnetul de muncă cu înregistrările la zi, precum şi adeverinţa prevăzută de Legea nr.76/2002 pentru înscrierea dosarului la Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că la data de 22.07.2009 a primit de la societatea pârâtă la care reclamanta lucra în funcţia de inspector resurse umane, preaviz de 20 de zile lucrătoare în vederea încetării activităţii conform art.65 alin.1 din Codul muncii coroborat cu art.66 din contractul colectiv de muncă al societăţii.

Cu toate că în preaviz se menţiona că până la data de 20.08.2009 se va emite decizia de încetare a activităţii, până la data formulării prezentei cereri, reclamanta nu a primit niciunul din documentele de mai sus pentru a se putea înregistra la Oficiul de Şomaj în vederea obţinerii ajutorului de şomaj şi înregistrării pentru repartizare în muncă.

Întrucât nu a primit carnetul de muncă, reclamanta s-a adresat în scris unităţii angajatoare, cu confirmare de primire şi a sesizat şi ITM-ul, însă demersurile sale au rămas fără rezultat.

În drept au fost invocate dispoziţiile Decretului nr.92/1976.

Acţiunea este scutită de la plata timbrajului.

În susţinerea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, preavizul nr.454 din 22.07.2009, cererea adresată pârâtei în vederea eliberării carnetului de muncă, sesizarea adresată ITM Neamţ din data de 14.09.2009.

Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca nefondată. În motivare a arătat că reclamanta a avut calitatea de angajat al societăţi în funcţia de inspector resurse umane, singurul post din organigramă. Având în vedere situaţia economică-financiară prin care trece societatea, aceasta fiind în procedura insolvenţei conform dosarului nr.26438/3/2006 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, conducerea societăţii a hotărât prin referatul nr.451 din 21.07.2009, restructurarea postului de inspector resurse umane din cadrul compartimentului financiar contabil ocupat la acea dată de reclamantă.

Pârâta a mai precizat că reclamanta este direct responsabilă de situaţia intervenită, fiind de altfel şi singur persoană care avea aceste atribuţii şi competenţă, competenţă dobândită în urma cursurilor achitate de către societate. Având în vedere faptul că a fost restructurat acest post, pârâta nu a mai avut dreptul de a face înregistrări în carnetele de muncă ale salariaţilor, fiind efectuate demersuri în vederea predării carnetelor de muncă către ITM Neamţ, singura instituţie abilitată în acest sens.

După finalizarea procesului de predare-primire, se va proceda la încunoştinţarea reclamantei pentru a se prezenta la sediul instituţiei mai sus arătate în vederea predării carnetului de muncă.

În temeiul art.167 alin.1 Cod de procedură civilă, instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, apreciind-o pertinentă, concludentă şi utilă în dezlegarea pricinii.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa constată următoarele:

Conform dispoziţiilor din Decretul nr.92/1976, carnetul se păstrează de unitate atât timp cât titularul este încadrat în munca, acesta având dreptul sa verifice exactitatea tuturor datelor înscrise în carnet, iar la încetarea activităţii sau în caz de transferare, carnetul de munca se înmânează titularului, completat cu toate înscrierile la zi. De asemenea, carnetul de munca poate fi reţinut numai de organul de urmărire penală, pentru cercetări în legătura cu datele pe care le cuprinde. Organul de urmărire penală este obligat sa elibereze, unităţii sau titularului, dovada de reţinere a carnetului de munca. Modificările intervenite în executarea contractului de munca, după întocmirea carnetului de munca, se înscriu în acesta în termen de 15 zile de la data producerii lor. Personalul însărcinat cu întocmirea şi completarea carnetului de munca este obligat sa efectueze înscrierile la termenele prevăzute în alineatele precedente, sa le certifice prin semnătura şi prin aplicarea parafei cu numele şi funcţia deţinută, la locul prevăzut în formularul carnetului de munca şi sa păstreze carnetele în bune condiţii. În caz de schimbare a acestui personal, predarea carnetelor de munca se va face pe baza de proces-verbal,  fiind descărcat de păstrarea şi evidenta acestora numai după aprobarea procesului - verbal de către conducătorul unităţii sau de persoana delegată de conducerea unităţii.

În cazul neeliberării carnetului la încetarea activităţii, titularul carnetului de munca se poate adresa cu plângere la judecătoria în a cărei raza teritorială îşi are sediul unitatea care a luat măsura respectiva, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Faţă de aceste dispoziţii neechivoce, cererea reclamantei este fondată, iar apărările pârâtei au a fi înlăturate. Nu poate fi reţinută ca reprezentând o exonerare sau o justificare a întârzierii în respectarea dispoziţiilor legale nici împrejurarea că reclamanta era singurul salariat al societăţii pârâte care avea în competenţă efectuarea înscrierilor în carnetele de muncă şi nici aceea că xx se află în procedura insolvenţei, iar lipsirea reclamantei de documentul solicitat nu se justifică.

În consecinţă instanţa va admite cererea şi va obliga pârâta să elibereze carnetul de muncă reclamantei completat cu menţiunile corespunzătoare încetării raportului de muncă, precum şi adeverinţa prevăzută de Legea nr.76/2002.