Partaj Bunuri Comune

 DOSAR NR.7807/303/2010

SENTINŢA CIVILĂ NR.2421

Prin sentinţa civilă nr.3213/20.04.2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr.13135/303/2009, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părţi şi s-a disjuns capătul de cerere privind partajul, formându-se dosarul nr.7807/303/2010.

În dosarul de divorţ reclamantul pârât, acolo în calitate de pârât reclamant a formulat cerere reconvenţională-cerere principală în prezenta speţă- prin care a solicitat  partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv: apartamentul nr.48, situat în Bucureşti, , compus din 4 camere şi dependinţe; autoturismul marca TOYOTA AURIS, cu nr. de înmatriculare B 20 ENT, culoare argintiu, nr. de identificare NMTKV56EOOROO5852

La termenul de judecată din data de 01.06.2010, pârâta reclamanta a depus la dosar o cerere prin care a solicitat împărţirea bunurilor comune dobândite de părţi în timpul căsătoriei.

În motivarea cererii, pârâta reclamanta a arătat că s-a căsătorit cu pârâtul la data de 29.07.1989, căsătorie care a fost desfăcută la data de 20.04.2010, prin acordul părţilor de către Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti, în dosarul nr. 13135/303/2009.

Cum părţile nu au reuşit să încheie o tranzacţie până în prezent, au solicitat instanţei de judecată să dispună împărţirea bunurilor comune din timpul căsătoriei.

Pârâta reclamanta a menţionat că în timpul căsătoriei, părţile au dobândit împreună următoarele bunuri comune, a căror împărţire o solicită, contribuţia acestora fiind egală: Bunuri mobile: sufragerie, canapea extensibilă, 2 (două) fotolii, aparatură electronică (incluzând televizor LCD Panasonic, DVD player Sony, combină Sony cu DVD), bucătărie: mobilier de bucătărie (incluzând şi masă cu patru scaune), aparatură electrocasnică: plită şi cuptor electrică Ariston, hotă Boch, frigider Liebher, robot de bucătărie Boch, storcător de fructe Tefal, toaster Philips, mixer vertical Brauwn; dormitorul mare: mobilier dormitor, pat dublu cu saltea relaxa, cu dulapuri incluse, achiziţionat în anul 2000, două carpete, combină Akai cu CD; dormitor mic: bibliotecă, pat copil, comodă, covor, un scaun; dormitor mare (camera Mircea): bibliotecă cu cărţi şcolare, enciclopedii şcolare, DVD-uri şi CD-uri, pat copil, dulap format din trei corpuri, covor, două scaune, birou + corp mobil, combină muzicală: hol mic şi mare, cuier pantofi, două covoare, dulap (mobilier) încorporat în perete cu uşi culisante pentru holul lung; balcon: dulapuri (mobilier de balcon), maşină de spălat Bosch.

Pârâta reclamanta  a menţionat şi alte bunuri mobile care se găsesc în imobil achiziţionate în proporţie de 50% de aceasta şi 50% de pârât şi care pot fi supuse partajării, respectiv: covoare, mochetă, aspirator Electrolux, lenjerie de pat, veselă de bucătărie (sticla, inox, ceramică) aparat foto Olympus, masă de călcat Ketler, uscător de rufe, aparat de curăţat covoare Avon, perdele, traverse, covoare, articole de voiaj şi sportive, lenjerie de pat, prosoape.

De asemenea, pârâta reclamanta a menţionat că la efectuarea partajului bunurilor comune ale părţilor s-a luat în considerare valoarea pe care o aveau aceste bunuri la data când s-a introdus prezenta cerere de împărţire a bunurilor, iar nu valoarea lor de la data la care au luat naştere starea de devălmăşie, în acest context, având în vedere aspectul uzurii fizice şi morale ale bunurilor în perioada cât a durat starea în devălmăşie, evaluarea bunurilor făcându-se în momentul partajării.

Ca bunuri mobile, pârâta reclamanta a menţionat un autoturism TOYOTA AURIS pe numele Lefter (Tudor) Cristina, care va fi achitat integral în luna octombrie 2010, cu număr de înmatriculare B-20-ENT, culoare argintie, număr de identificare NMTKV56EOOR005852, în valoare de 49.800 lei, o firmă de contabilitate SC Enter Consult SRL, la care pârâtul deţine 49% părţi sociale şi acţiuni, în acest sens solicitând adresa la Administraţia Financiară sector 6 Bucureşti privind situaţiile financiar - fiscale atât pentru PFA cât şi pentru societatea mai sus menţionată unde este acţionar pe ultimii 3 ani, un autoturism Volvo S40 aparţinând SC Enter Consult SRL, asigurări: apartamentul cu patru camere, situat în Bucureşti, strada Obcina Mare nr.3, bloc F4, scara 3, etaj 1, apartament 42, sector 6, conform contractului de vânzare-cumpărare  şi încheierii de autentificare nr.29/18.01.2002, autentificat la BNP Albu Gheorghita şi Roxana Elena Mihalcea, în suprafaţă utilă de 79,50 mp, precum şi cota indiviză de 4,11% din părţile de dependinţele comune ale întregului imobil, compus din patru camere, vestibul, bucătărie, cămară, baie, debara, oficiu, culoar, logie 7,38 mp, pensie privată reclamantă şi pârât, asigurare pentru cei doi minori, achiziţionarea unei vile şi teren aferent pe numele părinţilor pârâtului, acest lucru fiind făcut fără să-i aducă la cunoştinţă, sume de bani sub formă de depozite în lei şi valută la CEC şi în bănci Unicredit Ţiriac ( transferuri bancare şi interbancare începând cu 2008).

Pârâta reclamanta a menţionat că apartamentul cu patru camere, situat în Bucureşti, strada X, a fost achiziţionat în anul 2002, conform contractului de vânzare-cumpărare şi încheierii de autentificare nr.29/18.01.2002, autentificat la BNP, în suprafaţă utilă de 79,50 mp, precum şi cota indiviză de 4,11% din părţile de dependinţele comune ale întregului imobil, compusă din patru camere, vestibul, bucătărie, cămară, baie, debara, oficiu, culoar, logie 7,38 mp, iar îmbunătăţirile s-au efectuat în intervalul 2002 -2005 şi au fost  în cuantum de 97.525 lei.

Se arată că arată că la partajul bunurilor comune ale părţilor s-a luat în considerare valoarea pe care o aveau aceste bunuri la data când s-a introdus prezenta cerere de împărţire a bunurilor, iar nu valoarea lor de la data la care au luat naştere starea de devălmăşie, în acest context, avându-se în vedere aspectul uzurii fizice şi morale ale bunurilor în perioada cât a durat starea în devălmăşie, evaluarea bunurilor făcându-se în momentul partajării.

Se solicită de către pârâta reclamantă că instanţa de judecată ar trebui să ţină cont în stabilirea aportului fiecărui soţ la dobândirea bunurilor comune şi la munca femeii depusă în gospodărie şi pentru creşterea copiilor, fapt pentru care, reclamanta a solicitat ca bunul imobil supus partajării să fie atribuit către sine, pentru a locui împreună cu cei doi minori, urmând a achita către pârât o sumă de bani sub formă de sultă.

Totodată, pârâta reclamanta a solicitat partajarea bunurilor comune în cote de 50% fiecare, urmând ca imobilul să-i fie atribuit pentru creşterea şi educarea minorilor într-o atmosferă armonioasă, urmând să achite o sumă de bani sub formă de sultă către pârât în cuantumul stabilit legal, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform art.274 Cod procedură civilă.

În drept, pârâta reclamanta şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 36 alin.1 Codul familiei actualizat, completat cu art.607 şi urm. ale Codului de procedură civilă, art. art. 274 Cod procedură civilă, art. 631 indice 1 Cod procedură civilă, art.617 alin.2 Cod procedură civilă, art.728 Cod civil  coroborat cu art.20 alin.2 şi art.24 din Constituţia României, precum şi art.6 paragraful 1, privind dispoziţiile Protocolului 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

La acelaşi termen de judecată, 01.06.2010, reclamantul pârât a depus la dosar cerere precizatoare, arătând că prin cererea de chemare în judecată a solicitat să se constate că el a avut o cotă de contribuţie de 80% la dobândirea bunurilor ce compun masa partajabilă, iar pârâta o cotă de 20%.

Reclamantul pârât a solicitat ca apartamentul nr. 48, situat în Bucureşti, compus din 4 (patru) camere şi dependinţe, dobândit de părţi prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 29/18 ianuarie 2002 de Biroul Notarilor Publici să fie atribuit în natura către sine, cu obligaţia de a achita reclamantei sulta corespunzătoare pentru cota parte ce se va stabili că o deţine conform partajării. De asemenea, a solicitat ca mobilierul din apartament, electrocasnice plită şi cuptor electric Ariston, hota Bosch, combina frigorifică Liebher, aspirator Electrolux, fier de călcat Tefal, robot de bucătărie Bosch, storcător de fructe Tefal, toaster Philips, mixer vertical Braun, televizor LCD Panasonic, DVD player Sony, combină Sony cu DVD, combină Akai cu CD, maşină de spălat Bosch, aparat foto Olympus, masă de călcat Ketler, uscător de rufe, aparat de curăţat covoare Avon, uscător de păr Rowenta etc., să rămână în apartament, cu obligaţia de a achita o sultă corespunzătoare pentru cota parte ce se va stabili conform partajării; autoturismul marca TOYOTA AURIS, cu număr de înmatriculare B-20 ENT, culoare argintiu, număr de identificare NMTKV56EOOR005852.

Totodată, reclamantul pârât a solicitat şi obligarea pârâtei reclamante la plata cheltuielilor de judecată şi onorariul de avocat.

În motivarea cererii precizatoare, reclamantul pârât a arătat că solicită atribuirea în natură a apartamentului în cauză către sine cu obligaţia de a achita sulta corespunzătoare, având în vedere că nu deţine o altă locuinţă în proprietate, iar reclamanta i-a menţionat că nu are posibilitatea de a-l despăgubi în cazul în care i se atribuie în natura bunurile partajabile, menţionând că în prezent locuieşte împreună cu cei doi copii minori şi cu fosta sa soţie, cu care din păcate, în timp, disensiunile dintre aceştia nu s-au aplanat ci, dimpotrivă, s-au acutizat, fiind imposibilă o convieţuire împreună în continuare.

Relaţiile dintre reclamantul pârât şi pârâta reclamantă sunt grav deteriorate, neputându-se comunica în vederea soluţionării amiabile a partajării bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei.

În vederea achitării taxei de timbru la valoarea bunurilor partajabile, pârâtul a solicitat efectuarea unui raport de expertiză şi stabilirea valorii partajabile.

Prin încheierea de şedinţă din data de 01.06.2010, instanţa a încuviinţat pentru părţi cererea prin care au solicitat desemnarea unui expert în vederea efectuării rapoartelor de expertiză tehnică imobiliară în vederea evaluării masei partajabile, precum şi a expertizei mobiliare, în vederea stabilirii valorii de circulaţie a bunurilor mobile, cu obiectivele stabilite prin aceeaşi încheiere de şedinţă.

Raportul de expertiză bunuri mobile a fost efectuat de expert tehnic B şi depus la dosar la data de 24.06.2010 prin serviciul registratură-filele 26-34.

Raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea construcţii civile a fost efectuat de expert tehnic judiciar X şi depus la dosar la data de 12.08.2010 prin serviciul registratură-filele 37-51.

Raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea autovehicule a fost efectuat de expert tehnic judiciar Y şi depus la dosar la data de 14.09.2010 prin serviciul registratură-filele 59-65.

Reclamantul pârât a depus la dosar o cerere prin care a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu, a probei testimoniale şi a probei cu expertiză tehnică de specialitate prin care să se evalueze exact contribuţia fiecărui soţ în ceea ce priveşte dobândirea bunurilor comune.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16.11.2010, instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, proba testimonială în cadrul căreia să fie audiaţi doi martori şi proba cu interogatoriul reciproc.

De asemenea, instanţa a pus în vedere părţilor să depună la dosarul cauzei, conform art.112 Cod procedură civilă, toate înscrisurile de care înţeleg să se folosească în susţinerea acţiunii şi în apărare.

În cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: chitanţe privind  plata impozitului pe casă, maşină şi parcare, chitanţe privind plata cotelor de întreţinere pe anii 2007, 2008, 2009 şi 2010, facturi plată gaze pe anii 2007, 2008, 2009 şi 2009, facturi şi  chitanţe plată energie electrică pe anii 2008, 2008, 2009 şi 2010, extras bancar şi centralizator plăţi pe anii 2007, 2008, 2009 şi 2010.

În cadrul probei cu înscrisuri, pârâta a depus la dosarul cauzei în copie carnet de muncă, carte de identitate, fişe fiscale privind impozitul pe veniturile din salarii pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007 şi 2008, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.29/18.01.2002 la BNPA

În şedinţa publică din data de 07.12.2010, instanţa a procedat la administrarea probei testimoniale, în cauză fiind audiaţi martorii, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

La termenul de judecată din data de 25.01.2011, instanţa a procedat la administrarea probei cu interogatoriile părţilor, răspunsurile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei-filele 288, 289 şi 290, 291.

La data de 12,02.2011, părţile au încheiat procesul verbal de închidere a medierii nr.014 încheiat la data de 12.02.2011 în baza contractului de mediere nr.010/10.02.2011-fila 293, din care rezultă imposibilitatea medierii conflictului dintre părţi.

La termenul de judecată din data de 29.03.2011, reclamantul pârât depus la dosar în copie ordinele de plată nr.110103/11.01.2011 şi nr.1108/15.11.2010 şi proces verbal de închidere a medierii nr.017 încheiat la data de 25.02.2011 în baza contractului de mediere nr.016/18.02.2011-filele 296-298.

Pârâta reclamantă a depus la dosar note de şedinţă prin care a solicitat împărţirea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în  cote egale de 50%.

Reclamantul pârât  a depus la dosar concluzii scrise.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Părţile s-au căsătorit la data de 29.07.1989 iar prin sentinţa civilă nr. 3213/20.04.2010 pronunţată de Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti în dosarul nr.13135/303/2009 s-a dispus desfacerea căsătoriei.

Potrivit art.30 C.F.,bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soţi sunt,de la data dobândirii lor ,bunuri comune ale soţilor,însă funcţie de contribuţia acestora la dobândirea bunurilor se apreciază cota fiecărei părţi ce trebuie avută în vedere la partajarea acestora. La rândul ei cota de  contribuţie se stabileşte  pe universalitatea bunurilor comune, iar nu diferenţiat pe fiecare bun în parte sau categorie de bunuri.

Instanţa reţine din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză că înainte de a e cumpăra apartamentul ce face parte din masa partajabilă, reclamantul pârât a vândut un apartament ce a aparţinut bunicilor săi. Cam în acelaşi sens este şi răspunsul dat de către pârâta reclamantă la întrebarea nr 10-pag 289, însă aceasta arată că în anul 1990 s-ar fi întâlnit cu toţii (membrii familiei pârâtului reclamant) şi, în schimbul remiterii de către reclamantul pârât a sumei de bani necesară pentru cumpărarea apartamentului de către bunica pârâtului reclamant, membrii familiei au promis că imobilul le va reveni lor.

Această ipoteză nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar, iar dacă ar fi să acceptăm această ipoteză, la data menţionată, singurul care aducea venituri în casă era reclamantul pârât, pârâta reclamantă pârâtă având statutul de studentă. 

Se reţine că în anul 2001, după decesul bunicii reclamantului pârât reclamant  soţii au hotărât să renoveze apartamentul din B/dul 1 Mai şi să-l vândă.

Din declaraţiile martorilor, cu banii obţinuţi din vânzarea acestui apartament, familia  a cumpărat imobilul din X, la suma de achiziţie adăugând o sumă de bani obţinută prin credit bancar.  Se mai reţine că suma necesară pentru renovarea apartamentului, dar şi diferenţa dintre preţul de vânzare şi cel de cumpărarea a imobilului din cartierul Drumul Taberei a rezultat din trei credite angajate de pârâtul reclamant,în cuantum de 30.000 EURO, achitate în timpul căsătoriei.

Această situaţie este confirmată şi de pârâta reclamantă.

Referitor la contribuţia părţilor la achiziţionarea bunurilor comune se reţine, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că la momentul achiziţionării imobilului ce se partajează ambele părţi lucrau, obţinând venituri din muncă comparabile ca şi cuantum.

Prin urmare, deşi veniturile din muncă ale soţilor sunt bunuri comune, ele servesc, totodată, pentru determinarea cotei părţi ce revine fiecăruia din totalitatea bunurilor comune. Rezultă, că dacă un soţ contribuie numai cu o parte din veniturile sale din muncă la dobândirea bunurilor comune, cota lui la aceste bunuri se determină potrivit acestei contribuţii, fără a se considera că cealaltă parte a veniturilor din muncă, cheltuită în scopuri personale se include în masa bunurilor comune.

Astfel, din declaraţia martorului D rezultă că pârâtul reclamant nu ar fi cheltuit banii obţinuţi pentru lucruri sau plăceri personale, în schimb, din răspunsurile date de către pârâta reclamantă la interogatoriu (pag 288, întrebarea 3)se reţine că „banii de transport şi masă (la Congresele medicale din Europa)proveneau parte din banii familiei, parte din sponsorizări”

Pe de altă parte contribuţia soţilor la dobândirea bunurilor comune trebuie înţeleasă nu numai sub forma activităţilor direct producătoare de venituri, ci şi prin munca depusă de femeie în cadrul gospodăriei, realizarea de economii sau reducerea cheltuielilor gospodăreşti, această activitate fiind de natură să constituie în mod indirect o contribuţie la dobândirea bunurilor.

Deşi se afirmă că cei doi copii ai părţilor au avut o bonă, instanţa constată că reclamantul pârât nu a reclamat cum că pârâta reclamantă ar fi neglijat gospodăria şi muncile rezultante în favoarea profesiei, de aici rezultă că le-a îmbinat armonios.

Deşi pârâta reclamantă afirmă că părţile ar fi făcut economii pe perioada cât au locuit la părinţii ei, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă existenţa vreunui depozit, de asemenea nu există dovada remiterii vreunei sume de bani de către părţi numitei LA(bunica pârâtului reclamant) pentru cumpărarea apartamentului din B/, astfel cum afirmă aceasta.

În schimb, cei doi martori audiaţi afirmă ”înainte de a se cumpăra apartamentul în care locuiesc părţile, reclamantul pârât a vândut apartamentul bunicilor săi..”-declaraţia martorei IE-propusă de reclamantă-pag 281…”banii cu care s-a cumpărat imobilul au fost au provenit din vânzarea unui apartament cu două camere ce aparţinuse bunicilor reclamantului pârât”-martorul DO-pag 280

De asemenea, martorul DO a arătat că suma cu care s-a vândut apartamentul din B/ a fost de 17.000 USD , iar cea cu care s-a cumpărat apartamentul din de 22.000 USD, iar de la momentul vânzării până la cel al cumpărării suma de bani a fost ţinut într-un depozit bancar şi atunci când a apărut oportunitatea achiziţionării apartamentului de la un etaj superior faţă de cel al părinţilor reclamantei pârâte ,s-au folosit de acea sumă.

Instanţa apreciază, dat fiind probele din dosar că, suma de bani rezultată din vânzarea imobilului aparţinând bunicii reclamantului pârât poate fi apreciată ca un ajutor dat de familia reclamantului pârât, şi cum nu s-a făcut o dovadă contrară, se prezumă că a fost dat în favoarea acestuia, ceea ce reprezintă un aport la achiziţionarea bunurilor comune ce trebuie avut în vedere la stabilirea cotei lui de contribuţie.

Referitor la acoperirea sumei de achiziţie a apartamentului din cartierul Drumul Taberei şi a sumei de bani necesară îmbunătăţirilor efectuate ambele părţi au confirmat că s-a aplicat de către pârâtul reclamant la trei credite, credite achitate în timpul căsătoriei.

 Sunt bunuri comune şi bunurile dobândite cu venitul din muncă al unuia dintre soţi şi cele dobândite cu împrumutul făcut de unul dintre soţi.

De asemenea părţile au căzut de acord pe masa bunurilor mobile, recunoscând că acestea sunt descrise atât în acţiunea reclamantei cât şi în cea a pârâtului reclamant, la momentul efectuării expertizei fiind găsite de către expert în apartamentul, domiciliu comun.

Reţinând aspectele de mai sus instanţa apreciază că prezumţia de bunuri comune prevăzută la art.30 C.fam nu a fost răsturnată iar, bunurile descrise în acţiunea introductivă şi cererea reconvenţională sunt bunuri comune, însă, cu argumentele invocate mai sus, cotele de contribuţie la achiziţionarea acestor bunuri este una diferită.

În consecinţă, urmează a admite, în parte, atât cererea principală cât şi pe cea reconvenţională, urmează a constata că reclamantul şi pârâta  au dobândit în timpul căsătoriei în cote de 70% reclamantul şi 30 % pârâta  următoarele bunuri:apartamentul nr.48 situat în Bucureşti str.Obcina Mare, nr.3, bl.F4, sc C, et.1 sector 6 ;bunurile mobile trecute în acţiunea principală şi cererea reconvenţională;autoturism marca TOYOTA AURIS .

Urmează a omologa rapoartele de expertiză întocmite în cauză

În ce priveşte atribuirea imobilului către reclamantul pârât instanţa a avut în vedere nu numai cota de contribuţie mai mare a acestuia la dobândirea imobilului (70%) şi aspectul că nu mai deţine, el sau vreun alt membru apropiat al familiei, o altă locuinţă care să poată reprezenta pe viitor spaţiu de locuit, ci şi aspectul că prin atribuirea către sine a acestui imobil se asigură pe viitor şi păstrarea unei relaţii apropiate cu cei doi copii care au fost încredinţaţi pârâtei reclamante şi care se vor bucura şi pe viitor de acelaşi mediu, acelaşi spaţiu şi nu în ultimul rând aceleaşi prezenţe în viaţa lor.

S-a apreciat în acest mod deoarece pârâta reclamantă  va alege să locuiască în imobilul părinţilor săi beneficiind de confortul asigurat de bunicii materni, imobil în care părţile au locuit până în anul 2002, când au cumpărat la un etaj superior al aceluiaşi bloc apartamentul ce se partajează, şi astfel copii se vor afla într-un imobil cunoscut (cel al bunicilor materni) iar  pe perioada programului de vizită, alături de tatăl lor, în imobilul care a constituit domiciliu comun .

Pe de altă parte, pârâta reclamantă nu a identificat alte soluţii, aşa cum instanţa a solicitat de la primul termen de judecată, ba chiar de la momentul pronunţării divorţului, soluţii care să  servească intereselor ambelor părţi, iar imposibilitatea de a achita o sultă corespunzătoare sau a se angaja într-un credit ipotecar care să permită acoperirea acestei sulte către reclamantul pârât, nu a fost ascuns niciun moment instanţei de către pârâta reclamantă.

În consecinţă, potrivit art.36 C.fam va atribui reclamantului în natură imobilul situat în Bucureşti,  cu o valoare de circulaţie de 352.302 lei (82.702 euro)

Pentru egalizarea valorică a loturilor va obliga reclamantul pârât către pârâta reclamantă la plata sume de 105.690 lei (24.810 euro) cu titlu de sultă plătibil în 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei

Văzând înţelegerea părţilor pe acest aspect va atribui reclamantului pârât în natură bunurile mobile cuprinse şi descrise în lotul  A cu o valoare de circulaţie de 15394 lei, având în vedere că unele dintre ele servesc imobilului care i-a fost atribuit

Urmează a atribui pârâtei reclamante în natură bunurile mobile cuprinse şi descrise în lotul  B cu o valoare de circulaţie de 15404 lei

Urmează a constată că loturile au valoare egală.

Având în vedre şi poziţia reclamantului pârât dar şi solicitarea pârâtei reclamante va atribui pârâtei reclamantei autoturismul TOYOTA AURIS cu o valoare de circulaţie de 44.822 lei(10.491 EURO)

Urmează a obliga pârâta reclamantă către reclamantul pârât la plata sumei de 31.375leI (7.343,7 EURO) cu titlu de sultă plătibil în 6 luni de la rămânerea definitivă a prezentei

Potrivit art.276C.pr. civ, urmează a compensa cheltuielile de judecată efectuate de părţi şi obligă pârâta reclamantă către reclamantul pârât la plata sume de 4624 lei, cu acest titlu

Pentru a stabili acest cuantum s-a avut în vedere: admiterea în parte atât a cererii principale cât şi a celei reconvenţionale; cheltuielile efectuate de către reclamantul pârât (12000lei  şi 5.016 lei tt ,300 lei, 450 lei, 450 lei onorarii expert , adică 18.216lei la care se adaugă şi  1500 lei onorariu av) şi cheltuielile efectuate de  pârâta reclamantă (300 lei, 450 lei, 450 lei onorarii expert, adică1200 lei la care se adaugă şi 5400 lei onorariu av); faptul că pârâta reclamantă ar avea de suportat ca şi cheltuieli de judecată suma de 5824 (funcţie de cota de 30%)şi a achitat doar 1200 lei; onorariile de avocat au fost apreciate în mod egal, dat fiind complexitatea cauzei.

Domenii speta

Spete similare