Vatamare corporala din culpa

S.P. 515 /21.04.2010

Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 este reprezentat de procuror  I.P .

Pe rol, pronunţarea  asupra cauzei penale privind pe inculpatul L.I şi pe părţile civile  C.G. şi S.U.U.B BUCURESTI,  având ca obiect vătămarea corporală din culpă (art. 184 C.p.)

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 30.03.2010  şi au fost consemnate în  încheierea de şedinţă de la termenul respectiv, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa,  având nevoie de timp pentru a  delibera, a amânat pronunţarea la 6.04.2010, 13.04.2010, 14.04.2010, 20.04.2010 şi apoi la 21.04.2010, când a hotărât următoarele:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr.4394/P/2008, întocmit  la data de  13.11.2009 de  Parchetul  de pe lângă Judecătoria sector 5 Bucureşti şi înregistrat pe rolul acestei instanţe la aceeaşi  dată, s-au dispus  punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului L.I, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, prev. de art.184 al.2 şi 4 C.pen.

În fapt, s-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că la data de 18.05.2008, în jurul orelor 10:00, B.P.R. a Capitalei a fost sesizată cu privire la faptul că pe str. Sebastian din sectorul 5 al municipiului Bucureşti s-a produs un accident rutier soldat cu vătămarea corporală  a unei persoane.

În baza expertizelor efectuate s-a reţinut că inculpatul L.I. putea evita producerea accidentului dacă s-ar fi asigurat înainte de a executa manevra de schimbare a direcţiei de mers, fără a constitui un pericol sau un obstacol pentru ceilalţi participanţi la trafic şi dacă nu ar fi condus autovehiculul fiind sub influenta băuturilor alcoolice.

De asemenea, s-a reţinut că partea vătămată C.G nu a putut evita producerea accidentului, acesta neputând prevedea sau preveni faptul că numitul L.I. circulă cu autoturismul fiind sub influenţa  băuturilor alcoolice şi nici nu se va asigura înainte de a executa manevra de schimbare a direcţiei de mers prin viraj dreapta.

În urma accidentului, s-a produs vătămarea corporală a  părţii vătămate C.G., care  a necesitat spre vindecare 85-90 zile de îngrijiri medicale.

S-a conchis astfel prin actul de acuzare că accidentul rutier din data de 18.05.2008 s-a produs din culpa exclusivă a inculpatului L.I., care a încălcat prevederile art.102 alin.3 lit.a din O.U.G. nr.195/2002 modificată şi republicată şi ale art.125 din Regulamentul de aplicare a actului normativ mai sus menţionat.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inculpat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are o îmbibaţie alcoolică în sânge ce depăşeşte limita legală, prev. de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002, deoarece în cauză nu poate fi pusă în mişcare acţiunea penală, faţă de acesta  fiind aplicabile dispoziţiile prev. de arte 10 alin. 1 lit. b C.p.p., întrucât fapta de a conduce un autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibaţie alcoolică de aproximativ 0,45g %o  nu este prevăzută de legea penală.

Apărarea inculpatului: în mod constant, inculpatul a arătat că nu este vinovat de producerea accidentului, deoarece a condus regulamentar autoturismul taxi implicat în accident şi nu a virat şi nici nu a încercat să vireze pentru a trece de pe o bandă pe alta. Inculpatul a susţinut că motociclistul s-a dezechilibrat şi a căzut, fără intervenţia sa.

 Inculpatul a recunoscut însă că în timpul serii consumase băuturi alcoolice, dar că în dimineaţa zilei următoare, când s-a produs accidentul, nu era în stare de ebrietate.

Apărarea  părţii vătămate: partea vătămată a precizat că se deplasa pe banda doi , rulând cu o viteză de până în 50 km/h, banda întâi fiind ocupată de maşini parcate. Partea vătămată a mai arătat că inculpatul se deplasa cu o viteză foarte mică pe banda trei, iar când a ajuns în dreptul lui a virat brusc dreapta fără a semnaliza şi fără a se asigura, el fiind nevoit să frâneze, după care s-a dezechilibrat, autoturismul inculpatului acroşându-l cu oglinda.

În  cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă:  procesul-verbal de cercetare la faţa locului; schiţa locului producerii accidentului rutier; declaraţiile părţile vătămate C.G.; rezultatul alcooltest; buletinul de examinare clinică însoţitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicaţie etilică;  raportul de expertiză medico-legală nr. Al/8556/2008 eliberat de I.N.M.L. Bucureşti la data de 09.10.2008;  completarea raportului de expertiză medico-legală nr. Al/8556/2008, eliberată de I.N.M.L. Bucureşti la data de 25.06.2009; actele medicale privind partea vătămată C.G. şi decontul de cheltuieli al S.U.U.B.; raportul de expertiză tehnică judiciară; declaraţiile martorului B.C.Ş.; declaraţiile învinuitului.

În cursul cercetării judecătoreşti, au fost audiaţi inculpatul (fila 16), partea vătămată (fila 17), martorii B.C.S. (fila 18), M.G. (martor propus de către partea vătămată -fila 33), C.I. (martor propus de către partea vătămată -fila 34), şi P.I.C., declaraţiile fiind consemnate şi ataşate la dosar. Inculpatul a solicitat în favoarea sa proba cu înscrisuri pentru a dovedi o altă situaţie de fapt, probă ce nu a putu fi administrată din motive obiective.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

1.La data de 18.05.2008, în jurul orelor 10:00, inculpatul L.I., de profesie taximetrist, conducea autoturismul marca Dacia Logan cu nr. de înmatriculare, aparţinând S.C. "T.M.S.C." S.R.L., pe banda a doua a străzii Mihail Sebastian (sector 5, Bucureşti), din direcţia Calea Rahovei către Calea 13 Septembrie, acesta rulând cu o viteză de aproximativ 42 km/h.

Pe banda întâi, ocupată parţial cu maşini parcate, circula cu viteza mai mare (viteză ce nu a putut fi măsurată în mod ştiinţific; aproximativ 50 km/h după afirmaţiile părţii vătămate) partea vătămată C.G. ce conducea  motocicleta, cu nr. de înmatriculare …... Paralel cu acest motociclist, pe banda doi, în spatele taxiului condus de inculpat,  circula un alt motociclist, martorul M.G., coleg de serviciu al părţii vătămate. În faţa inculpatului circula un alt autoturism, cu nr….., condus de un alt coleg de serviciu al părţii vătămate, martorul B.C.S.. Potrivit declaraţiilor martorului M.G., corelate cu afirmaţiile celorlalte persoane ce au asistat la eveniment, cei trei circulau împreună pentru a ajunge la serviciu, iar cu puţin timp înainte de accident, martorul M.G. şi partea vătămată îşi făceau semne pentru a-l depăşi pe inculpat care circula prea încet.

În dreptul imobilului cu nr.23, partea vătămată C.G. s-a dezechilibrat, a pierdut controlul motocicletei şi a căzut, fiind proiectat într-un autoturism parcat pe partea dreaptă  a sensului lor de mers, autoturism în care se afla martorul P.V.C.

2.În ceea ce priveşte cauzele accidentului, instanţa apreciază că nu sunt probe suficiente pentru a conchide că inculpatul a provocat accidentul, virând spre dreapta fără să semnalizeze şi fără să se asigure, pentru următoarele motive.

2.a.)Principalul argument, din care rezultă  un dubiu puternic cu privire la o eventuală manevră  a inculpatului de a vira dreapta pentru a trece pe banda întâi, este dedus din constatările efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului, corelate cu schiţa locului faptei imediat după accident. Din analiza poziţiei autoturismului, oprit după accident ca urmare a acţionării frânei, se constată că autovehiculul taxi era oprit uşor oblic faţă de bordura din dreapta a sensului de mers, pe banda a doua de mers, de la partea din dreapta faţă a vehiculului măsurându-se 4,80 m până la nivelul bordurii din dreapta, iar de la cea din spate s-au măsurat 4,90 m în raport de aceeaşi bordură – rezultând deci că vehiculul era doar uşor virat  spre dreapta, după ce se deplasase aproximativ 11,20 m din momentul în care a frânat şi până când s-a oprit. În ceea ce priveşte concluzia raportului de expertiză, că accidentul s-ar fi produs într-un punct situat la 4,60 m de nivelul bordurii din dreapta, adică acolo unde începe urma de frânare, aceasta nu este decât o presupunere lipsită de valoare ştiinţifică, cât timp atât inculpatul, cât şi martorii la accident au afirmat că taximetristul a frânat doar după ce motociclistul a căzut, deci ulterior momentului în care s-a dezechilibrat – moment evident ulterior unei eventuale acroşări a motociclistului. Prin urmare, afirmaţia că  inculpatul a pătruns cu vehiculul pe banda întâi şi l-a acroşat pe motociclistul ce circula regulamentar este doar o simplă presupunere.

2.b.)De asemenea, având în vedere lipsa marcajelor de pe carosabil, este dificil de conchis dacă inculpatul ar fi părăsit sau nu banda a doua şi ar fi intrat pe banda întâi, având în vedere că o bandă imaginară are o lăţime de 4,90 m, iar vehiculul se afla la o distanţă de 4,90-4,80 m de bordura din dreapta. Acest dubiu este întărit de afirmaţiile părţii vătămate, care a declarat în mod constant că pe sensul său de mers se aflau trei benzi de mers, arătând că inculpatul ar fi circulat pe banda trei, iar el pe banda a doua, pe banda întâi fiind parcate maşini. În fapt, partea vătămată a circulat pe banda întâi, ocupată parţial de maşini parcate, acesta circulând deci spre interiorul celor două benzi, mai aproape de banda a doua, acest mod a circula reprezentând un pontenţial pericol.

2.c.)Un alt argument care induce un dubiu cu privire la o eventuală manevră a inculpatului de a intra pe banda întâi este dedus din lipsa interesului pentru o astfel de manevră, lipsindu-i spaţiul de a circula pe banda întâi. Astfel,  atât partea vătămată cât şi martorii oculari au afirmat că nu era spaţiu suficient de rulare pentru un autoturism pe banda întâi, ci doar pentru o motocicletă – existând deci un dubiu serios cu privire la interesul inculpatului de a intra pe banda pe care circula motociclistul.

2.d.)Instanţa constată că un element important în stabilirea producerii accidentului - viteza cu care rula motocicleta condusă de partea vătămată – nu a fost stabilit, decât relativ, în cursul urmăririi penale, iar în cursul judecăţii nu au existat date pentru a reface/completa raportul de expertiză tehnico-judiciară auto. Astfel, cu ocazia cercetării la faţa locului, nu s-a stabilit locul unde s-a oprit motocicleta după ce s-a dezechilibrat, iar din lipsa unor urme de frânare ale motocicletei, viteza a fost stabilită doar în temeiul declaraţiilor părţii vătămate, corelate cu afirmaţiile martorilor oculari (prieteni, colegi ai părţii). Deşi inculpatul a afirmat în mod constant că partea vătămată se deplasa cu o viteză mai mare de 50 km/h, victima accidentului, ca şi martorul a arătat că se deplasa cu 50 km/h, iar inculpatul ”circula foarte încet, cu aproximativ 30km/h”. Această percepţie subiectivă a celor doi participanţi la trafic (partea vătămată C.G. şi martorul M.G.) cu privire la viteza taxiului condus de inculpat (care rula de fapt cu aproximativ 42 km/h), poate fi un indiciu că aceştia rulau cu viteză mult mai mare decât cea declarată.

2.e.)În ceea ce priveşte atenţia cu care partea vătămată C.G. rula în trafic, instanţa apreciază că acesta era mai degrabă atent la modul în care  mergeau prietenii şi colegii cu care care se deplasa împreună:

- martorul B.C.Ş., conducător auto al autoturismului ce rula în faţa taxiului condus de inculpat, a afirmat în declaraţia din 15.09.2009 dată în cursul urmăririi penale, că ”La data de 18.05.2008, am plecat a volanul autoturismului împreună cu C.G. care conducea moto de pe Calea Rahovei, cu intenţia de a ajunge în zona Răzoare. În apropiere de intersecţia cu Calea 13 Septembrie, circulând pe str.M.Sebastian, eu înainte şi C. în spate, în zona intersecţiei mă uitam în oglinda retrovizoare pentru a mă asigura că prietenul meu C. a înţeles că trebuie să traversăm intersecţia.”

- martorul M.G., conducător al motocicletei ce rula în spatele inculpatului,  a afirmat – în declaraţia din 2.02.2010 din cursul judecăţii - că ”noi circulam împreună cu nişte prieteni ce se aflau într-o maşină în faţa taximetristului (n.n. autovehiculul condus de martorul B.C. Ş ce rula în faţa inculpatului). Pentru că taximetristul mergea foarte încet, cu aproximativ 30 km/h, eu i-am făcut semn părţii civile să avanseze pentru a putea trece şi eu pe banda unu şi pentru a-l depăşi pe taximetrist. Înainte de a o atenţiona pe partea vătămată să avanseze, acesta rula în dreptul meu, paralel.”

2.f.)În ceea ce priveşte declaraţiile celor doi martori oculari, B.C.Ş. şi M.G., cu privire la faptul că inculpatul ar fi efectuat brusc o manevră neregulamentară, instanţa constată în principal că afirmaţiile celor doi sunt afectate de subiectivism, martorii fiind prietenii victimei. De asemenea, credibilitatea lor este pusă la îndoială de unele contradicţii din afirmaţiile lor cu privire la relaţia cu victima, anterioară accidentului. Deşi în cursul judecăţii, ambii au negat că ar fi în vreo relaţie de prietenie cu partea vătămată, în alte declaraţii au recunoscut nu doar relaţia de prietenie cu victima, dar şi împrejurarea că circulau împreună. Astfel, în declaraţia din 8.12.2009, martorul B. afirmă că este coleg de serviciu cu victima, dar că  ar fi văzut-o pentru prima dată cu ocazia accidentului şi ar fi aflat ulterior că sunt colegi, în condiţiile în care în cursul urmăririi penale (în data de 15.09.2009) arătase că sunt prieteni şi că mergeau împreună spre zona Răzoare; iar martorul M.G. afirma, la data de 2.02.2010, în prima parte a declaraţiei, că ar fi aflat că este coleg de serviciu cu partea civilă de-abia cu ocazia accidentului, iar în ultima parte a declaraţiei susţinea că el şi victima circulau împreună cu alţi prieteni ce se aflau într-o maşină în faţa taximetristului.

2.g.)În ceea ce priveşte un alt element care este folosit ca argument în defavoarea inculpatului, şi anume avaria de la oglinda exterioară dreapta, instanţa constată că nu au fost efectuate fotografii judiciare, singura menţiune cu privire la avarii folosită de expertul auto fiind cea consemnată în procesul de cercetare la faţa locului în care se indică faptul că oglinda laterală dreaptă este zgâriată. Din această simplă menţiune, destul de imprecisă, s-a dedus faptul că autoturismul condus de inculpat ar fi acroşat motocicleta condusă de partea vătămată în timp ce acesta ar fi efectuat o manevră de schimbare a direcţiei de mers spre dreapta.

Deşi inculpatul s-a apărat, susţinând că oglinda era de mai mult timp în acea stare, în lipsa altor probe – instanţa reţine că zgârietura de pe oglindă se datorează impactului dintre motocicletă şi taxi, dar nu ca urmare a manevrei de a trece pe banda întâi a inculpatului, ci din cauza deplasării părţii vătămate  între cele două benzi de circulaţie şi a încercării acesteia de a-l depăşi pe inculpat.

În concluzie, instanţa apreciază că rezultatul reţinut în concluziile raportului de expertiză judiciară nr.3410/26.03.2009 efectuat de expertul tehnic judiciar B.A. se întemeiază pe premise false, dovezile administrate în cursul urmării penale şi în cursul judecăţii nefiind suficiente pentru a putea reţine existenţa manevrei de a trece de pe o bandă pe alta efectuată de inculpat.

Prin urmare, instanţa reţine că există dubii serioase cu privire la existenţa culpei în sarcina inculpatului, instanţa apreciind că nu există dovezi care să demonstreze dincolo de orice îndoială rezonabilă că acesta ar fi schimbat direcţia de mers spre dreapta, fără să semnalizeze,  şi ar fi intrat  astfel pe banda unu unde rula partea vătămată.

3.)În urma accidentului a rezultat vătămarea corporală gravă a numitului C.G., care a fost transportat la S.U.U.B. în vederea acordării de îngrijiri medicale.

Din concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.A1/8556/2008 eliberat la data de 09.10.2008, completat ulterior de alte rapoarte, a reieşit că partea vătămată C.G. a prezentat leziuni traumatice care se puteau produce prin lovire cu şi de corpuri dure posibil în circumstanţele unui accident rutier la data de l8.05.2008 şi a  necesitat 85-90 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare,  iar leziunile traumatice suferite i-au pus în primejdie viaţa.

4.)Testat fiind cu  aparatul etilotest pentru stabilirea nivelului concentraţie de alcool în aerul expirat,  a reieşit faptul că  inculpatul L.I. consumase anterior  băuturi alcoolice, rezultatul fiind  de 0,19 mg/l alcool în aerul expirat.

În urma expertizei medico-legale(nr.A12/5522/08/l412/i/15.07.2009) efectuate de Institutul Naţional de Medicină Legală "Mina Minovici" Bucureşti, unde  i s-au recoltat două probe biologice de sânge la interval de o oră,  a rezultat că la momentul depistării inculpatul ar fi putut avea o alcoolemie teoretică în descreştere de cel mult 0,45 g %o, sub limita legală de 0,80 g%o. Inculpatul L.I. a recunoscut că în seara zilei de 17.05.2008 a consumat băuturi alcoolice, respectiv 1 - 1,5 litri de vin.  Faţă de cele reţinute anterior, privind inexistenţa manevrei inculpatului de trecere de pe o bandă pe alta fără a semnaliza, instanţa apreciază că alcoolemia inculpatului la momentul producerii accidentului nu prezintă importanţă, iar fapta sa nu reprezintă o infracţiune de sine stătătoare.

In drept:

Instanţa constată astfel, pentru argumentele indicate pe larg supra,  că evenimentul rutier din data de 18.05.2008 nu s-a produs din culpa  inculpatului L.I., în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 C.pen.

Instanţa reţine, în esenţă, că – chiar şi în condiţiile în care între motocicleta condusă de partea vătămată şi autoturismul condus de inculpat a existat o coliziune -  pentru accidentul produs inculpatul L.I. nu are nicio culpă, neexistând indicii temeinice că acesta ar fi încercat să treacă de pe banda a doua pe banda întâi, probele administrate în cauză nefiind suficiente pentru a confirma situaţia de fapt descrisă în rechizitoriu.

Pentru aceste considerente, instanţa va dispune achitarea inculpatului pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin.2 şi 4 C.pen., în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.proc.pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa constată că partea vătămată C.G. s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând despăgubiri în cuantum de 20.000 lei – daune materiale, respectiv de 80.000 euro – daune morale. În favoarea sa s-a administrat proba testimonială (a fost ascultat tatăl său, C.I., pentru a stabili cuantumul cheltuielilor efectuate ca urmare a vătămării corporale) şi înscrisuri medicale.

 De asemenea, constată că S.U.U.B  s-a constituit parte civilă în proces şi a solicitat despăgubiri în cuantum de 26.821,54 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea vătămată.

Deoarece instanţa a reţinut că nu există culpa inculpatului în producerea accidentului, constată că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.998– art.999 C.civ., sub aspectul vinovăţiei inculpatului în producerea delictului. Pentru aceste considerente, instanţa va respinge acţiunile civile promovate de către cele două părţi civile, ca neîntemeiate, potrivit disp. art.346 alin.2 C.proc.pen.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat (inclusiv onorariul avocatului în cuantum de 200 lei) vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.proc.pen., achită pe inculpatul L.I., fiul lui I. şi E.S., ns. la 1955 în Bucureşti, cetăţean român, căsătorit, cunoscut cu antecedente penale, CNP-,  pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă (prev. de art.184 alin.2 şi 4 C.pen.) din data de 18.05.2008, întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale unei infracţiuni.

În temeiul art.346 alin.2 C.proc.pen. cu ref. la art.998-999 C.civ., respinge acţiunile civile formulate de părţile civile C.G. cu domiciliul în Bucureşti, sector 5 şi S.U.U.B,  cu sediul în Bucureşti, ca neîntemeiate.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat (inclusiv onorariul avocatului în cuantum de 200 lei) rămân în sarcina statului.

Cu drept de apel, în termen de 10 zile de la comunicare pentru partea civilă S.U.U.B  şi de la pronunţare pentru ceilalţi participanţi.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 21.04.2010.

Pronunţată în şedinţa publică de la 21 aprilie 2010.

Domenii speta

Spete similare