Vătămare corporală din culpă

Operator de date cu caracter personal nr. 2432/2431

Prezentul document conţine date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu  prevederile  Regulamentului (UE) 2016/679, fapt ce atrage obligativitatea protejării, conservării şi folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege

Dosar nr. 543/188/2016*

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA BICAZ

SENTINȚA PENALĂ NR. 177

Şedinţa publică din data de 21.12.2020

Instanţa constituită din:

Preşedinte - 

Grefier -

La ordine pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul Z.G.M. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. şi ped. de art.  196 alin. 2 şi 3 Cod penal, precum şi pe inculpatul A.V pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală din culpă, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat şi conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu numere fals de înmatriculare prev. şi ped. de art. 196 alin. 1, 2, 3 şi 4 Cod penal, art.  334 alin. 1 Cod penal şi art. 334 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 10.05.2012 când părţile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru astăzi.

S-au declarat dezbaterile închise, după care:

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Rechizitoriul nr.X/P/2014 din data de 26.04.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub dosar nr.543/188/2016, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Z.G.M. (pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. şi ped. de art.  196 alin. 2 şi 3 Cod penal, precum şi a inculpatului A.V.( pentru săvârşirea infracţiunilor de vătămare corporală din culpă, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat şi conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu numere fals de înmatriculare prev. şi ped. de art. 196 alin. 1, 2, 3 şi 4 Cod penal, art.  334 alin. 1 Cod penal şi art. 334 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal.

 În motivarea rechizitoriului s-a reţinut în esenţă că, inculpatul Z.G.M. în data de 29.09.2014, în timp ce conducea autovehiculul marca X, X-X-X, pe drumul public, respectiv pe DN 17 B, pe direcţia de mers X-X, pe raza localităţii X, jud. Neamţ, din cauza faptului că nu a respectat viteza legală în localitate şi nu a depăşit în mod legal, respectiv pe partea dreaptă,  de mers prin viraj la stânga a intrat în coliziune cu acesta, accidentând-o pe persoana vătămată D.G., provocându-i, astfel, leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 145-155 de zile de îngrijiri medicale.

Cu privire la inculpatul A.V.s-a reţinut în esenţă că, la data de 29.09.2014,  în timp ce conducea autovehiculul marca X, X-X-X, cu seria de identificare autoturism neînmatriculat, definitiv sau provizoriu şi cu plăcuţele de înmatriculare false,  pe drumul public, respectiv pe DN 17 B, pe direcţia de mers X-X, pe raza localităţii X, jud. Neamţ, din cauza faptului că  a efectuat manevra de schimbare a direcţiei de mers prin viraj la stânga fără să se asigure, a intrat în coliziune cu autoturismul marca X, X-X-X, condus de către inculpatul Z.G.M., accidentând persoanele vătămate D.G., A.T.şi T.N.G., producându-le astfel, leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 145-155 de zile de îngrijiri medicale, 50-60 de zile de îngrijiri medicale şi respectiv 1-2 zile de îngrijiri medicale.

În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu ( fila 23); proces verbal de cercetare la faţa locului, împreună cu planşe fotografice şi schiţa locului faptei (filele 25 – 44); adresa nr. 301 699 din 18.03.2016, primită de la Serviciul Rutier Neamţ ( fila 47); xerocopii de pe autorizaţiile de reparaţii pentru autoturismele avariate (filele 50 – 51); certificatul de înmatriculare în original al autoturismului marca X, având seria de şasiu X, cu numărul de înmatriculare X-X-X (fila 54); procese-verbal de recoltare a probelor biologice (filele 55 şi 59 ); examene clinice (filele 56 şi 58); cereri de analiză (filele 57 şi 60); buletin de analiză toxicologică-alcolemie nr.A12/1209 din data de 01.10.2014 (fila 61); buletin de analiză toxicologică-alcolemie nr.A12/1634 din data de 01.10.2014 (fila 62); înscrisuri (copii după actele de identitate şi permisele de conducere ale numiţilor P.A., C.V., A.C., A.R.P., şi Z.G.M. certificatul de înmatriculare şi asigurare auto NT 82 GLK, dovada de restituire a permisului de conducere aparţinând inculpatului Z.M.G., fişa de evidenţă auto, asigurarea şi certificatul de înmatriculare al autoturismului marca X aparţinând inculpatului Z.G.M. (filele 66 – 82); adresa nr. 356/19.04.2016 emisă de către Registrul Auto Român însoţită de copia raportului de verificare RAR nr. 310421/20.04.2015 şi nora de constatare privind identificare (filele 336 – 338); copia cărţii de identitate a autoturismului marca X, proprietatea numitului A.V.(fila 339); declaraţii persoane vătămate (filele 86 – 95; 124 – 126; 130 – 134; 137 – 138; 150 – 152); înscrisuri medicale (filele 97 – 99; 107 – 108; raport de expertiză medico-legală nr. A1/369/10.11.2014 privind pe persoana vătămată D.G. (fila 104); supliment la raportul de expertiză  medico-legală nr. 369/03.11.2014 (fila 123); raport de expertiză medico-legală nr. A1/392/28.11.2014 privind pe persoana vătămată A.T.(fila 149); declaraţii martori (filele 161 – 162; 165 – 166; 169 -  170; 176 – 179) planşe fotografice cuprinzând principalele aspecte realizate la data de 20.04.2015 cu prilejul examinării autoturismului X cu numărul de înmatriculare X-X-X aparţinând numitului A.V.(filele 182 – 185); raport de expertiză criminalistică nr. 119191 din data de 17.06.2016 (filele 193 – 199); raport de expertiză tehnică judiciară auto nr. 780251 (filele 239 – 255); supliment la Raportul de expertiză tehnică judiciară auto  nr. 780251 (filele 271 – 275); declaraţii inculpaţi Z.G.M. şi A.V.(filele 298 – 299;  312 -  313; 315; 322  şi 324).

În drept, faptele inculpatului Z.G.M.întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. şi ped. de art.  196 alin. 2 şi 3 Cod penal, iar faptele inculpatului A.V.întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de vătămare corporală din culpă, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat şi conducerea pe drumurile publice a unui vehicul cu numere fals de înmatriculare prev. şi ped. de art. 196 alin. 1, 2, 3 şi 4 Cod penal, art.  334 alin. 1 Cod penal şi art. 334 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cod penal

 Cu privire la latura civila în rechizitoriu s-a reţinut că :

-persoana vătămată minoră D.G., reprezentată prin mandatar Centrul European de Despăgubiri SRL, a declarat că se constituie parte civilă în cauza de faţă, urmând să precizeze cuantumul pretenţiilor în faţa instanţei de judecată.

-persoana vătămată minoră A.I., prin reprezentanţi legali A.T. şi S.N., a declarat că se constituie parte civilă în cauza de faţă, urmând să precizeze cuantumul pretenţiilor în faţa instanţei de judecată.

-persoana vătămată T.N.G., prin reprezentanţi legali T.V.M. şi T.E., a declarat că se constituie parte civilă în cauza de faţă, urmând să precizeze cuantumul pretenţiilor în faţa instanţei de judecată.

-Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ a depus la dosarul cauzei un decont de cheltuieli pentru suma de 59,99 lei privind pe pacientul D.G..

În procedura Camerei preliminare a fost comunicat rechizitoriul inculpaţilor, cu menţiunea că au posibilitatea de a formula în scris cereri şi excepţii cu privire la legalitatea administrării probelor şi a  efectuării actelor de urmărire penală de către organele de urmărire penală, în termen de 20 de zile  de la primirea comunicării.

Prin Încheierea nr.147/CP din data de 15.07.2016 judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 346 alin. (2) Cod  procedură penală a constatat legalitatea sesizării instanţei cu 1054/P/2014 din data de 26.04.2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bicaz, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţii Z.G.M.şi A.V.. 

Părţile au fost legal citate.

La termenul de judecată din data de 18.10.2016 instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente a Fondului pentru Protecţia Victimelor Străzii.

La data de 22.11.2016 a fost audiat inculpatul A.V. declaraţia acestuia se află ataşată la fila 140 dosar.

Instanţa a încuviinţat administrarea probei cu înscrisuri şi a probei testimoniale. A dispus ataşarea la dosar a  extraselor de cazier judiciar actualizate.

La dosar a fost ataşat dosarul de daună nr. RCA/B/(1389/2015 al părţii civile D.G. şi dosarul  de daună al părţii civile T.N.G. ( filele 167-222 dosar).

A fost audiată persoana vătămată D.G., în prezenţa reprezentantului său legal, numita D.I. şi persoana vătămată A.T., în prezenţa apărătorului ales avocat C.C., declaraţiile acestora fiind ataşate la dosar.

La data de 25.07.2017 inculpatul A.V. prin apărător ales a ataşat la dosar o cerere prin care a arătat că îşi însuşeşte probatoriul administrat până la acest moment şi nu solicită readministrarea acestuia. A solicitat audierea de martori şi efectuarea unei expertize privind dinamica accidentului.

La termenul de judecată din data de 23.08.2017 instanţa a dispus readministrarea probatoriului administrat  până la această dată, faţă de poziţia părţilor exprimată  în acest sens. Declaraţiile martorilor audiaţi se află ataşate la dosar.

La termenul de judecată din data de 13.11.2017 instanţa a  respins ca nefiind utile cauzei cererea de efectuare în cauză a probei cu expertiză medico-legală privind pe persoanele vătămate D.G. şi A.T.şi  cererea privind efectuarea în cauză a unei noi expertize auto.

 Cauza a fost soluţionată prin sentinţa penală nr.22/26.02.2018.

Împotriva sentinţei penale mai sus menţionate au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bicaz pentru inculpatul A.V. inculpatul Z.G.M., persoanele vătămate şi partea respinsabilă civilmente S.a.r City Insurance SA Bucureşti.

Prin decizia penală nr.7 din data de 08.01.2019, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b Cod de procedură penală, cu referire la art. 281 alin. 1 lit. e CPP şi art. 364 alin. 1 CPP, Curtea de Apel X a admis apelurile formulate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA BICAZ, inculpatul Z.G.M., partea responsabilă civilmente City Insurance SA Bucureşti, persoanele vătămate D.G., A.T.şi T.N.G.împotriva sentinţei penale nr.22/26.02.2018 a Judecătoriei Bicaz. A desfiinţat în totalitate sentinţa penală apelată, şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe – Judecătoria Bicaz.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Bicaz sub nr.543/188/2016* la data de 12.02.2019.

În rejudecare, părţile au fost legal citate.

Inculpatul Z.G.M. a fost citat prin formularul european, cu scrisoare recomandată, i s-a comunicat rechizitoriul, citaţia, drepturile şi obligaţiile şi cu menţiunea de a-şi alege un domiciliu procesual în România. De asemenea i s-a solicitat să comunice dacă doreşte să fie audiat prin comisie rogatorie sau videoconferinţă, dacă solicită judecarea în lipsă în prezenţa apărătorului ales şi dacă înţelege să se prevaleze de procedura simplificată, în aces caz, declaraţia trebuie depusă în formă autentificată.

La termenul de judecată din data de 23.09.2019 inculpatul prin avocat ales R.C.  a depus la dosar o cerere prin care a solicitat, în baza art. 140 ind.1 din Legea 302/2004, modificată şi completată prin Legea 236/2017, recunoaşterea pe cale incidentală a sentinţei penale nr.1/14.12.2017 pronunţată de Tribunalul Aligsas Dep. 5 B 1302/16 Suedia prin care a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 10 luni închisoare în regim privativ de libertate.

La acelaşi termen de judecată instanţa a încuviinţat proba testimonială. Declaraţiile martorilor audiaţi sunt ataşate la dosar.

A fost ataşat la dosar certificat de cazier judiciar actualizat pentru inculpatul Z.G.M.  şi A.V.( fila 191, 615-616 dosar).

La termenul de judecată din data de 16.12.2019 instanţa a sesizat Tribunalul Alingsas din Suedia cu  Ordin european de anchetă, pentru a preciza dosarul şi pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul Z.G.M.

La termenul de judecată din data de 26.10.2020 instanţa a respins proba cu expertiză medico-legală ca nefiind utilă cauzei.

La acelaşi termen de judecată a pus în discuţie schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului A.V.din infracţiunile de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196 alin 1,2,3,4 Cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, prevăzută de art. 334 alin 1 Cod penal şi conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzută de art. 334 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art. 38 alin 1 Cod penal în infracţiunile de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art 196 alin 1,2,3,4 Cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, prevăzută de art 334 alin 1 Cod penal şi conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, prevăzută de art 334 alin 2 Cod penal, cu aplicarea art 38 alin 1, 2 Cod penal.

Instanţa a schimbat încadrarea juridică în sensul menţionat anterior având în vedere că fapta inculpatului de a conduce pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat cât şi având nr. fals de înmatriculare reprezintă o singură acţiune care din cauza împrejurărilor în care s-a produs, realizează conţinutul a două infracţiuni, în cauză fiind incident concursul formal de infracţiuni prev. de art. 38 alin. 2 Cod penal.

În faza de judecată, în  şedinţa publică din data de 23.09.2019, inculpatul, prin apărător ales, a arătat că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa prin actul de sesizare, că îşi însuşeşte probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale, pe care nu îl contestă, fiind de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii.

Analizând admisibilitatea cererii formulate de inculpat, instanţa a constatat că inculpatul M.G.M. a înţeles să se prevaleze de prevederile art. 375, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, că probele administrate în cursul urmăririi penale permit stabilirea cu exactitate a faptelor comise de către inculpat precum şi că sunt suficiente date cu privire la persoana acestuia pentru a permite stabilirea unei pedepse, astfel că a admis cererea formulată de inculpat de aplicare a procedurii de  judecată în cazul recunoaşterii învinuirii .

Astfel, analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr.22/26.02.2018, pronunţată în Dosarul 543/188/2016, a fost condamnat inculpatul M.G.M. la pedeapsa închisorii de 1 an şi 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă – persoană  vătămată D.G.. Prin aceeaşi sentinţă penală, s-a dispus achitarea inculpatului A.V.pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă – persoane vătămate D.G., A.T.şi T.N.G., fiind stabilită pentru inculpatul A.V.pedeapsa rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de punere în circulaţie sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînregistrat şi punere în circulaţie sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare.

Prin decizia penală nr.7/08.01.2019, pronunţată în acelaşi dosar, Curtea de Apel Bacău a desfiinţat în totalitate sentinţa penală apelată dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe – Judecătoria Bicaz, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. b Cod de procedură penală, cu referire la art. 281 alin. 1 lit. e Cod de procedură penală şi art. 364 alin. 1 Cod de procedură penală.

În rejudecare, instanţa reţine că la data de 29.09.2014 a avut loc un accident rutier în intersecţia dintre DN 17 B şi DJ 209B în localitatea X, accident care a constat în impactul dintre autoturismul marca X cu nr.de înmatriculare X-X-X, condus de inculpatul M.G.M. şi autoturismul marca X cu nr de înmatriculare X-X-X condus de A.V.ambele autoturisme circulând pe DN 17B, în direcţia X.

Dinamica producerii accidentului rutier şi a modului în care activitatea de conducere a celor doi inculpaţi a fost percepută reiese din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor cu declaraţiile martorilor audiaţi şi cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.

Potrivit Raportului de expertiză întocmit în faza de urmărire penală, autoturismul condus de inculpatul M.G.M. circula cu viteza de 112 km/h, iar când se afla între Poştă şi Peco, după trecerea de pietoni, sesizează că în faţa sa circulă autoturismul marca VW Golf condus de inculpatul Arman, care se deplasa cu viteza redusă, de cca 35 km/h. În acest moment, inculpatul Z începe manevra de depăşire fără a sesiza că autovehiculul aflat în faţa sa semnaliza intenţia de a vira stânga, poziţionându-se lângă axa drumului. În vederea evitării impactului, inculpatul Z are o reacţie tardivă, de evitare prin ocolire stânga. După impact, autoturismul X este proiectat lateral spre dreapta, cu rotire spre stânga, cu cca 100o , pe o distanţă de aproximativ 5 metri. În traiectoria sa, deviată spre stânga după primul impact, autoturismul X loveşte frontal a doua oară autoturismul X, după 4,7 m de la locul primului impact. În urma celui de-al doilea impact, autoturismul X este proiectat pe carosabil, în direcţia X, pe o distanţă de cca 12 metri, prin rotire spre dreapta cu circa 60o, iar autoturismul X traversează DJ 209B şi pătrunde lateral în parcarea betonată din faţa dispensarului, unde erau parcate în spic 5 autoturisme. După ce traversează şanţul de la marginea parcării, autoturismul X se ciocneşte frontal cu structurile inferioare de marginea platformei de beton, pătrunde lateral în autoturismul X-X-X parcat, împingându-l lateral cca 2 metri şi anulând spaţiile dintre autoturismele parcate, avariindu-le pe toate şi accidentând pe numiţii D.G., A.T.şi T.N.G., producându-le astfel, leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 145-155 de zile de îngrijiri medicale, 50-60 de zile de îngrijiri medicale şi respectiv 1-2 zile de îngrijiri medicale.

Potrivit raportului de expertiză întocmit, cauzele determinante ale producerii accidentului au fost viteza excesivă cu care circula autoturismul condus de inculpatul Z ( 112 km/h faţă de limita de 30 km/h), ignorarea dispoziţiilor art. 45 alin 5 din OUG nr. 195/2002, de către acelaşi conducător auto conform căruia Depăşirea se efectuează numai pe partea stângă a vehiculului depăşit. Tramvaiul sau vehiculul al cărui conducător a semnalizat intenţia şi s-a încadrat corespunzător părăsirii sensului de mers spre stânga se depăşeşte prin partea dreaptă, iar pentru inculpatul A se reţine neasigurarea la schimbarea direcţiei de mers – art. 54 alin 1 din OuG nr. 195/2002 de către unul din experţi, celălalt expert considerând că nu se poate reţine nicio contribuţie a acestui conducător auto la producerea accidentului.

În aceste condiţii, revine instanţei obligaţia de a analiza incidenţa cauzelor determinante sus menţionate în producerea accidentului.

Concluziile desprinse din probele administrate în cauză sunt concordante cu cele rezultate în urma audierii inculpatului M.G.M. în timpul urmăririi penale, acesta recunoscând săvârşirea faptei, astfel cum a fost expusă în rechizitoriu. Trebuie menţionat că, deşi apărătorul ales al inculpatului, cu ocazia dezbaterilor asuopra fondului cauzei a solicitat achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii faţă de persoanele vătămate A.T.şi T.N.G., pe motiv că fapta nu este prevăzută de lege penală, raportat la numărul zilelor de îngrijiri medicale, instanţa reţine că inculpatul M.G.M. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196 alin.2 şi 3 Cod penal, persoană vătămată D.G., astfel încât instanţa nu se va pronunţa pe solicitarea de achitare pentru infracţiunea de vătămare corporală, în ce priveşte persoanele vătămate A.T.şi T.N.G., deoarece inculpatul nu a fost trimis în judecată pentru această faptă.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul A.V.acesta a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196 alin 1, 2, 3, 4 Cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, prevăzută de art.334 alin.1 Cod penal şi conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul nu număr fals de înmatriculare, prevăzută de art.334 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.38 alin.1 şi 2 Cod penal.

În cauză, se reţine că inculpatul a condus un vehicul neînmatriculat, cu numere false de înmatriculare, fiind implicat, în aceste condiţii, în producerea unui accident rutier soldat cu vătămarea a trei persoane, care au necesitat pentru vindecare 145-155 de zile de îngrijiri medicale, 50-60 de zile de îngrijiri medicale şi respectiv 1-2 zile de îngrijiri medicale. Astfel, în urma verificărilor, pentru autoturismul condus de inculpatul A.V.respectiv  autovehiculul marca X,X-X-X, cu seria de identificare X, s-a constatat că este un autoturism neînmatriculat, definitiv sau provizoriu şi cu plăcuţele de înmatriculare false, lucru de care inculpatul A.V.avea cunoştinţă.

Această stare de fapt corespunde, în drept, infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art.196 alin 1, 2, 3, 4 Cod penal, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat, prevăzută de art.334 alin.1 Cod penal şi conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul nu număr fals de înmatriculare, prevăzută de art.334 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.38 alin 1 și 2 Cod penal.

Relativ la infracţiunea de vătămare corporală din culpă, s-a reţinut în sarcina inculpatului A.V.încălcarea dispoziţiilor art. 54 alin.1 din OUG nr. 195/2002, în sensul că nu s-a asigurat la executarea manevrei de virare spre stânga.

Potrivit probatoriului administrat, inculpatul A.V.a semnalizat intenţia de a vira spre stânga, aspect confirmat de majoritatea martorilor şi, potrivit propriei declaraţii, a observat autoturismul la o distanţă de cca 50 m, distanţă mai mică decât cea parcursă de autoturismul X în timpul scurs în care s-a asigurat inculpatul A.V.. Chiar dacă inculpatul a observat autoturismul care vine din spate de la 50 m, privind lucrurile din perspectiva unui conducător auto diligent, care circula cu viteza maxim admisă pentru acel sector de drum, respectiv 30 km/h, acesta nu avea posibilitatea de a anticipa viteza de rulare excesivă a autoturismului X, astfel încât nu i se poate imputa inculpatului A.V.că a continuat manevra de virare spre stânga, considerând că are timp suficient pentru a efectua manevra presemnalizată şi în care se antrenase.

Reține instanța că în raportul de expertiză tehnică judiciară auto, una din concluzii este că Z.G.M.„trebuia să vadă în acest scurt interval că autoturismul X semnaliza intenţia de viraj la stânga.” Faptul că nu a văzut, înseamnă că la acea viteză, ceva i-a distras acestuia atenţia, aspect ce este confirmat de declaraţia inculpatului, care a precizat că înainte şi după impact, acesta nu a frânat, autoturismul său, marca X, oprindu-se după impactul cu autoturismul parcat, X-X-X. În acelaşi raport de expertiză tehnică s-a stabilit că viteza pe care o avea autoturismul condus de inculpatul M.G.M., marca X, X-X-X- era de 112 km/h, în timp ce viteza pe care o avea autoturismul condus de inculpatul A.V.X, X-X-X era de 30 km/h, viteza maximă admisă pentru acea zonă fiind de 30 km/h.

Mai mult decât atât, experţii, deşi au conchis că dacă autoturismul Xs s-ar fi deplasat cu 50 km/h, la momentul apariţiei stării de pericol, prin frânare, accidentul nu putea fi evitat, au precizat că „dacă ar fi circulat cu viteza de 50 km/h, ajuns în poziţia M₀₁ Z.G.M. sesizând starea de pericol, ar fi avut tᵣ=1,2 sec, ca timp de reacţie, timp suficient pentru a realiza o manevră de evitare, cu atât mai mult dacă ar fi circulat cu 30 km/h.”

În consecinţă, însuşindu-şi raţionamentul primei instanţe, dacă în abstract se poate reţine încălcarea obligaţiei de asigurare la efectuarea manevrei de virare, sub aspectul laturii subiective nu se poate reţine în sarcina inculpatului A.V.nici măcar culpa prevăzută de art.16 alin.4 lit.b Cod penal, inculpatul neavând posibilitatea obiectivă de a prevedea rezultatul manevrei sale datorită comportamentului celuilalt conducător auto, care era cu mult în afara oricărei posibilităţi de anticipare. În consecinţă, faptei comise de inculpatul A.V.îi lipseşte orice formă de vinovăţie penală, neconstituind infracţiune potrivit art.16 alin.1 lit.b teza a II-a Cod procedură penală, motiv pentru care se va dispune achitarea inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni.

Cu privire la celelalte două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului A.V.conform propriilor declaraţii şi analizând probatoriul administrat, instanţa conchide că se poate proceda la soluţionarea laturii penale a cauzei, întrucât din probele administrate în faza de urmărire penală rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele expuse în paragrafele anterioare există, constituie infracţiuni, au fost săvârşite de inculpaţi cu vinovăţie şi există suficiente date cu privire la persoana acestora pentru a permite aplicarea unor pedepse.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce vor fi aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile săvârşite la data de 29.09.2014, instanţa va avea în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, datele ce ţin de persoana inculpaţilor, precum şi prevederile art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii, motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit, natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorilor, conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal şi nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Reţinând, pe de o parte, că infracţiunile săvârşite de inculpaţi prezintă un grad de pericol social ridicat, având în vedere antecedenţa cauzală a faptei, constând în neadaptarea vitezei, în contextul în care inculpatul Zănoagă a condus cu viteza de 112 km/h pe un drum judeţean, împrejurare ce denotă nu doar inconştienţă, ci şi iresponsabilitate vădită, că prin săvârşirea acestora în modalitatea descrisă anterior, s-a creat o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere, soldată cu vătămări ale integrităţii corporale ale persoanelor, respectiv cu daune materiale, iar, pe de altă parte, faptul că inculpatul M.G.M. a recunoscut săvârşirea faptei, însuşindu-şi integral probele administrate pe parcursul urmăririi penale, aspecte care, deşi nu pot constitui circumstanţe atenuante, justifică totuşi orientarea spre minim a pedepsei, în temeiul art. 196 alin. 2 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, va condamna pe inculpatul M.G.M. (la pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă– persoană vătămată D.G..

În temeiul art. 67 Cod penal, interzice inculpatului M.G.M. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. i (dreptul de a conduce autovehicule) ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă ce urmează a fi executată în condiţiile art.68 alin.1 lit.c Codul penal.

În temeiul art.65 Cod penal, interzice inculpatului M.G.M. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. i (dreptul de a conduce autovehicule) ca pedeapsă accesorie, pedeapsă ce urmează a fi executată în condiţiile art. 65 alin.3 Codul penal.

Conform art. 147 alin. 2 şi 3 teza finală din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea producerii de efecte juridice, altele decât executarea în regim de detenţie a pedepsei, se face şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror, în faza de urmărire penală, sau de către instanţa de judecată pe rolul căreia se află cauza spre soluţionare.(3) Recunoaşterea hotărârilor judecătoreşti străine, în vederea deducerii perioadei executate în detenţie pe teritoriul altui stat, se face dacă pedeapsa a fost executată în întregime sau a fost considerată ca fiind executată în statul străin, iar aceste aspecte au fost confirmate de statul străin, urmând a fi dedusă perioada executată efectiv.

 Raportându-se la situaţia concretă dedusă judecăţii, instanţa, în temeiul art.147 alin.2 din Legea nr.302/2004 republicată va recunoaşte pe cale incidentală sentinţa penală pronunţată la data de 2.11.2017 în Dosarul nr. B 1302-16 de Tribunalul de primă instanţă Alingsås din Suedia, definitivă la data de 8.01.2018, prin retragerea recursului.

Constată că infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 196 alin. 2 şi 3 Cod penal este concurentă cu infracţiunile de furt calificat și tentativă la fraudă gravă, prevăzute de cap.8 § 1 și 4, cap.9 § 1 și 3, cap.23 din codul penal suedez, pedepsite conform sentinţei penale pronunţată la data de la data de 2.11.2017 în Dosarul nr.B 1302-16 de Tribunalul de primă instanţă Alingsås din Suedia, definitivă la data de 8.01.2018, prin retragerea recursului, în condiţiile în care inculpatul a comis toate aceste infracţiuni mai înainte de a fi fost condamnat în mod definitiv pentru vreuna dintre ele.

În temeiul art.38 alin.1 Cod penal şi art.39 alin 1 lit. b Cod penal va contopi pedeapsa de 1 an și 6 luni, aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre pentru comiterea de către acesta a infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 196 alin. 2 şi 3 Cod penal, cu pedeapsa de 2 ani și 10 luni, aplicată pentru comiterea de către acesta a infracţiunilor de furt calificat și tentativă la fraudă gravă, prevăzute de cap.8 § 1 și 4, cap.9 § 1 și 3, cap.23 din codul penal suedez, pedepsite conform sentinţei penale pronunţate la data de 2.11.2017 în Dosarul nr.B 1302-16 de Tribunalul de primă instanţă Alingsås din Suedia, definitivă la data de 8.01.2018, prin retragerea recursului, inculpatul M.G.M. urmând să execute ca şi pedeapsă rezultantă de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni (pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 10 luni, la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 6 luni).

În baza art.404 alin.4 lit. a Cod procedură penală va deduce din pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închsoare, stabilită faţă de inculpatul M.G.M. prin prezenta sentinţă penală, durata arestării sale şi a executării pedepsei pe teritoriul statului suedez în perioada 19.09.2017 – 09.08.2019.

Cu privire la modalitatea de individualizare a modalităţii de executare a pedepsei, având în vedere că prin s.p.nr.374 din data de 18.12.2009, pronunţată în Dosarul nr.9580/2/2009 al Curţii de Apel X a fost recunoscută pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea faptei prevăzute de art.208 alin.1 Cod penal, art.208 alin.2 Cod penal, art.209 alin.1 lit.c Cod penal, art.41 alin.2 Cod penal- aplicată prin s.p.F.N. din data de 08.04.2009, Dosar nr.20 HV 28/90 w/101 a Tribunalului St.Polten- Austria, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe deosebit de grave şi tentativă la furt calificat cu consecinţe deosebit de grave, inculpatul fiind eliberat condiţionat la data de 08.02.2011, cu un rest rămas de executat de 397 zile, iar fapta din prezentul dosar a fost săvârşită la data de 29.09.2014, instanţa reţine că singura modalitate de individualizare este executarea efectivă a pedepsei aplicate.

Relativ la inculpatul A.V.instanţa consideră că stabilirea unei pedepse cu închisoarea va conduce la realizarea scopului preventiv şi sancţionator al pedepsei, astfel încât, în temeiul art. 396 alin. 1 şi alin. 4 Cod procedură penală, raportat la art. 83 Cod penal, instanţa va stabili în sarcina inculpatului A.V.pedeapsa de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînregistrat, prevăzută de art. 334 alin. 1 Cod penal.

Totodată, în temeiul art. 396 alin. 1 şi alin. 4 Cod procedură penală, raportat la art. 83 Cod penal, instanţa va stabili în sarcina inculpatului A.V.pedeapsa de 1 an pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînregistrat, prevăzută de art. 334 alin.2 Cod penal.

În temeiul art.38 alin.2 Cod penal şi art.39 alin 1 lit. b Cod penal, va contopi cele două pedepse de 1 an închisoare stabilite faţă de inculpatul A.V.prin prezenta hotărâre, urmând a aplica pedeapsa de 1 an la care se adaugă un spor obligatoriu de 4 luni, reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă, rezultând pedeapsa de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.

 Având în vedere circumstanţele personale ale inculpatului –atitudinea de cooperare de care acesta a dat dovadă atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de judecată, cu privire la aceste infracţiuni, instanţa consideră că nu se impune condamnarea inculpatului, dar se impune supravegherea conduitei acestuia pentru o perioadă determinată.

Totodată, trebuie menţionat că, deşi inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 2 ani închisoare, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani, prin sent.pen.nr.297/08.04.2009, pronunţată în dosarul nr. 7037/279/2008 al Judecătoriei X definitivă prin dec.pen.96/A a Curţii de Apel X la 18.03.2010, în temeiul art.86 Cod penal din 1968, inculpatul era, la data săvârşirii infracţiunilor, 20.09.2014, reabilitat de drept.

În consecinţă, în baza art. 83 alin. 1, 3 Cod penal, amână aplicarea pedepsei închisorii  pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Neamţ.

În baza art. 85 alin. (2) Cod penal impune inculpatului să execute următoarele obligaţii:

a) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 zile, pe raza teritorială a comunei X sau a comunei X.

În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

Cu privire la latura civilă a cauzei, în urma probatoriului administrat în dosar, este cert, aşadar, că accidentul şi, mai cu seamă, urmărire sale au fost de natură a schimba radical persoana victimei şi modul de viaţă al acesteia. Reţine instanţa că la data producerii accidentului, autoturismul condus de inculpatul M.G.M. era asigurat RCA la Societatea de Asigurare-City Insurance S.A., potrivit poliţei seria RO/25/C25/HP nr. 001506493/05.02.2014 (fila 82 dosar urmărire penală). Prin urmare, deşi răspunderea asigurătorului are la bază contractul, analiza laturii civile trebuie raportată, în cauză, la condiţiile răspunderii civile delictuale a persoanei asigurate, acestea fiind îndeplinite, după cum urmează:

 - fapta ilicită, materializată în demersul penal săvârşit de inculpat, astfel cum a fost descris;

 - prejudiciul cert, constând în sumele acordate unităţilor medicale enunţate, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare, transport şi asistenţă medicală acordate victimei.

- legătura de cauzalitate – dovedită prin mijloacele de probă administrate;

- vinovăţia inculpatului, prezentă sub forma culpei. În privinţa acestui element al răspunderii delictuale, nu se poate reţine o culpă a victimei nici în producerea faptei ilicite, şi nici a prejudiciului. Instanţa constată că partea civilă D.G. a depus la dosar numeroase chitanţe şi bonuri fiscale, argumentând că toate sumele relevate de aceste înscrisuri au fost cheltuite ca urmare a evenimentului descris, motiv pentru care instanţa va admite acţiunea civil în ceea ce priveşte suma de 1175,83 lei cu titlul de daune materiale.

În privinţa prejudiciului moral, este de necontestat că, prin natura sa nepecuniară, acesta nu poate fi exprimat în bani, dar nici nu este oportună o altă modalitate de reparare. Dauna morală a fost denumită pe rând în doctrina dreptului „orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalităţii umane” sau „prejudiciul care rezultă dintr-o atingere adusă intereselor personale şi care se manifestă prin suferinţa fizică sau morale pe care le resimte victima”. Aşa fiind, fără a face abuz de aplicarea unor reguli rigide ori arbitrare, instanţa apreciază că, prin acordarea sumei de 100.000 lei, se asigură o reparaţie bazată pe un raport echitabil între fapta inculpatului şi prejudiciul suferit în plan psihic de victimă.

În schimb, penalităţile de 0,2% pe zi de întârziere nu pot fi acordate părţii civile. Acestea presupun, prin definiţie, o culpă a asigurătorului în refuzul acordării despăgubirilor ori micşorării lor nejustificate, conform art. 37 raportat la art. 36 din Ordinul A.S.F. nr. 23/2014, care este actul normativ în vigoare la data producerii riscului asigurat, privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule. Dispoziţiile acestui articol stabilesc existenţa tuturor mijloacelor probatorii pe baza cărora asigurătorul să-şi poată forma convingerea caracterului cert şi real al prejudiciului, dar şi al răspunderii. Or, abia în cursul judecăţii, partea civilă a propus probele care au condus la stabilirea concretă a prejudiciului încercat, nefiind, aşadar, imputabilă asigurătorului, omisiunea acordării vreunei sume, pentru a putea fi obligat la plata penalităţilor de întârziere.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 37 şi 36 din Ordinul CSA 14/2011 rezultă că penalizările de 0,2%, calculate pentru fiecare zi de întârziere sunt datorate de asigurător doar în cazul în care despăgubirile se stabilesc pe cale amiabilă în situaţia în care accidentul de vehicul nu face obiectul unui proces.

Potrivit art. 46 din acelaşi ordin, în cazul unui proces penal despăgubirile se stabilesc pe cale amiabilă, numai dacă: 1. potrivit legii, acţiunea penală a fost stinsă sau poate fi stinsă prin împăcarea părţilor; 2. deşi hotărârea instanţei penale a rămas definitivă şi irevocabilă, stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior; 3. deşi acţiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părţilor: a) s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată şi persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia; b) sau, din actele încheiate de autorităţile publice, rezultă atât răspunderea civilă a acestora, prejudiciile cauzate, cât şi vinovăţia penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs şi persoana prejudiciată îşi ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parţial sau total, despăgubirea primită, în funcţie de hotărârea instanţei penale în ceea ce priveşte fapta, făptuitorul şi vinovăţia.

În speţă nu ne aflăm în niciuna din situaţiile prev. de art. 46 astfel că exista posibilitatea stabilirii despăgubirilor pe cale amiabilă, dar această posibilitate nu constituia o obligaţie a asiguratorului, care să atragă în caz de neexecutare plata penalităţilor de 0,2 %/zi întârziere.

În concluzie, în temeiul art.397 raportat la art.19 şi art.25 Cod procedură penală, raportat la dispoziţiile art.1357, 1387 Cod civil, admite în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă D.G. în contradictoriu cu inculpatul M.G.M. şi partea responsabilă civilmente City Insurance SA.  În baza art.19 alin.1, art.25 Cod procedură penală, art.50-55 din Legea nr. 136/1995, obligă partea responsabilă civilmente City Insurance SA la plata către partea civilă D.G. a sumei de 1175,83 lei cu titlul de daune materiale şi suma de 100.000 lei cu titlul de daune  morale, sume considerate ca suficiente raportat la prejudiciul suferit de persoana vătămată. Respinge restul pretenţiilor civile ca neîntemeiate.

În temeiul art.397 raportat la art.25 Cod procedură penală, raportat la dispoziţiile art.1357, 1392 Cod civil, admite acţiunea civilă exercitată de partea civilă Institutul Clinic Fundeni în contradictoriu cu inculpatul M.G.M. şi partea responsabilă civilmente City Insurance SA, restul părţilor civile indicate în rechizitoriu neformulând cerere de constituire parte civilă, aplicându-se principiul disponibilităţii, chiar dacă există în dosarul de urmărire penală un decont justificativ, neînsoţit de vreo solicitare. În baza art.19 alin.1, art.25 Cod procedură penală, art.50-55 din Legea nr. 136/1995, obligă partea responsabilă civilmente City Insurance SA la plata către partea civilă Institutul Clinic Fundeni a sumei de 3.102,13 lei cu titlul de daune materiale.

În temeiul art.397 raportat la art.25 Cod procedură penală, raportat a dispoziţiile art.1357 Cod civil, respinge acţiunea civilă exercitată de părţile civile D.G., A.T.şi T.N.G. în contradictoriu cu inculpatul A.V.faţă de soluţia de achitare dată acestui inculpat pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă.

În temeiul art. 7 din Legea nr.76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul M.G.M. la data rămânerii definitive a hotărârii.

În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpaţi la plata sumei de 4.500 lei ( din care 2.000 lei din faza de urmărire penală din care 780 lei onorariu stabilit în sarcina inculpatului M.G.M. pentru expertiza tehnică auto) – respectiv 3.000 lei în sarcina inculpatului  M.G.M. şi 1.500 lei în sarcina inculpatului A.V.cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea părţilor civile de obligare a inculpatului la plata cheltuielilor judiciare având în vedere faptul că la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada achitării sumelor cu această destinaţie, reţinându-se că facturile şi extrasurile de cont, care atestă plăţi efectuate de Centrul European de Despăgubiri către apărătorul C.C. (filele 334-357 dos.nr.543/188/2016- vol.III) sunt efectuate pentru termenele începând cu data de 20.09.2016, iar la termenul de la această dată acelaşi apărător a depus împuternicire avocaţială în nume propriu pentru toate părţile civile (fila 112 dos.nr.543/188/2016- vol.I), neexistând niciun înscris doveditor al relaţiei dintre Centrul European de Despăgubiri şi apărătorul C.C., ulterior datei de 20.09.2016.

Totodată, instanţa va lua act că inculpaţii au fost asistaţi şi reprezentaţi de apărători aleşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E :

1.În temeiul art.196 alin.2 şi 3 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, condamnă inculpatul M.G.M., la pedeapsa închisorii de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă– persoană vătămată D.G..

În temeiul art. 67 Cod penal, interzice inculpatului M.G.M. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. i Cod penal (dreptul de a conduce autovehicule) ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă ce urmează a fi executată în condiţiile art.68 alin.1 lit.c Codul penal.

În temeiul art.65 Cod penal, interzice inculpatului M.G.M. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. i Cod penal (dreptul de a conduce autovehicule) ca pedeapsă accesorie, pedeapsă ce urmează a fi executată în condiţiile art. 65 alin.3 Codul penal.

În temeiul art.147 alin.2 din Legea nr.302/2004 republicată, recunoaşte pe cale incidentală sentinţa penală pronunţată la data de 2.11.2017 în Dosarul nr.B 1302-16 de Tribunalul de primă instanţă Alingsås din Suedia, definitivă la data de 8.01.2018, prin retragerea recursului.

Constată că infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 196 alin. 2 şi 3 Cod penal este concurentă cu infracţiunile de furt calificat și tentativă la fraudă gravă, prevăzute de cap.8 § 1 și 4, cap.9 § 1 și 3, cap.23 din codul penal suedez, pedepsite conform sentinţei penale pronunţată la data de la data de 2.11.2017 în Dosarul nr.B 1302-16 de Tribunalul de primă instanţă Alingsås din Suedia, definitivă la data de 8.01.2018.

În temeiul art.38 alin.1 Cod penal şi art.39 alin 1 lit. b Cod penal contopeşte pedeapsa de 1 an și 6 luni, aplicată inculpatului prin prezenta hotărâre pentru comiterea de către acesta a infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută şi pedepsită de art. 196 alin. 2 şi 3 Cod penal, cu pedeapsa de 2 ani și 10 luni, aplicată pentru comiterea de către acesta a infracţiunilor de infracţiunile de furt calificat și tentativă la fraudă gravă, prevăzute de cap.8 § 1 și 4, cap.9 § 1 și 3, cap.23 din codul penal suedez, pedepsite conform sentinţei penale pronunţate la data de 2.11.2017 în Dosarul nr.B 1302-16 de Tribunalul de primă instanţă Alingsås din Suedia, definitivă la data de 8.01.2018, prin retragerea recursului, inculpatul M.G.M. urmând să execute ca şi pedeapsă rezultantă 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare (formată din pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 10 luni, la care se adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv 6 luni).

În temeiul art. 67 Cod penal, raportat la art.45 alin.1 Cod penal, interzice inculpatului M.G.M. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. i (dreptul de a conduce autovehicule) ca pedeapsă complementară pe o perioadă de 2 ani, pedeapsă ce urmează a fi executată în condiţiile art.68 alin.1 lit.c Codul penal.

În temeiul art.65 Cod penal, raportat la art.45 alin.1 Cod penal, interzice inculpatului M.G.M. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. i (dreptul de a conduce autovehicule) ca pedeapsă accesorie, pedeapsă ce urmează a fi executată în condiţiile art. 65 alin.3 Codul penal.

În temeiul art.404 alin.4 lit. a Cod procedură penală deduce din pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 4 luni închisoare, stabilită faţă de inculpatul M.G.M. prin prezenta sentinţă penală, durata arestării sale şi a executării pedepsei pe teritoriul statului suedez în perioada 19.09.2017 – 09.08.2019.

În temeiul art.397 raportat la art.19 şi art.25 Cod procedură penală, raportat la dispoziţiile art.1357, 1387 Cod civil, admite în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă D.G. în contradictoriu cu inculpatul M.G.M. şi partea responsabilă civilmente City Insurance SA.  În baza art.19 alin.1, art.25 Cod procedură penală, art.50-55 din Legea nr. 136/1995, obligă partea responsabilă civilmente City Insurance SA la plata către partea civilă D.G. a sumei de 1.175,83 lei cu titlul de daune materiale şi suma de 100.000 lei cu titlul de daune morale, sume considerate ca suficiente raportat la prejudiciul suferit de persoana vătămată.

În temeiul art.397 raportat la art.25 Cod procedură penală, raportat la dispoziţiile art.1357, 1392 Cod civil, admite acţiunea civilă exercitată de partea civilă Institutul Clinic Fundeni în contradictoriu cu inculpatul M.G.M. şi partea responsabilă civilmente City Insurance SA. În baza art.19 alin.1, art.25 Cod procedură penală, art.50-55 din Legea nr. 136/1995, obligă partea responsabilă civilmente City Insurance SA la plata către partea civilă Institutul Clinic Fundeni a sumei de 3.102,13 lei cu titlul de daune materiale.

Respinge restul pretenţiilor civile ca neîntemeiate.

În temeiul art. 7 din Legea nr.76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul M.G.M. la data rămânerii definitive a hotărârii.

2.În temeiul art.396 alin.5 Cod procedură penală, raportat la art.196 alin.1,  2, 3 şi 4 Cod penal şi art.16 alin.1 lit.b teza a II-a Cod procedură penală, achită pe inculpatul A.V. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă – persoane vătămate D.G., A.T.şi T.N.G..

În temeiul art. 396 alin. 1 şi alin. 4 Cod procedură penală, raportat la art. 83 Cod penal, stabileşte în sarcina inculpatului A.V.pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînregistrat, prevăzută de art. 334 alin. 1 Cod penal.

În temeiul art. 396 alin. 1 şi alin. 4 Cod procedură penală, raportat la art. 83 Cod penal, stabileşte în sarcina inculpatului A.V.pedeapsa de 1(un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie sau conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînregistrat, prevăzută de art. 334 alin.2 Cod penal.

În temeiul art.38 alin.2 Cod penal şi art.39 alin 1 lit. b Cod penal, contopeşte cele două pedepse de 1 an închisoare stabilite faţă de inculpatul A.V.prin prezenta hotărâre, urmând a aplica pedeapsa de 1 an la care se adaugă un spor obligatoriu de 4 luni, reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă, rezultând pedeapsa de 1 (un) an şi 4 (patru) luni închisoare.

În temeiul art. 83 alin. 1, 3 Cod penal, amână aplicarea pedepsei închisorii  pe un termen de supraveghere stabilit în condiţiile art. 82 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. 1 Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Neamţ, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În temeiul art. 86 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune Neamţ.

În temeiul art. 85 alin. (2) Cod penal impune inculpatului să execute următoarele obligaţii:

a) să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 zile, pe raza teritorială a comunei X sau a comunei X.

În temeiul art. 404 alin. (3) Cod procedură penală atrage atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art.397 raportat la art.25 Cod procedură penală, raportat la dispoziţiile art.1357 Cod civil, respinge acţiunea civilă exercitată de părţile civile D.G., A.T.şi T.N.G. în contradictoriu cu inculpatul A.V.faţă de soluţia de achitare dată acestui inculpat pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea părţilor civile de obligare a inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală obligă pe inculpaţi la plata sumei de 4.500 lei ( din care 2.000 lei din faza de urmărire penală din care 780 lei onorariu stabilit în sarcina inculpatului M.G.M. pentru expertiza tehnică auto) – respectiv 3.000 lei în sarcina inculpatului  M.G.M. şi 1.500 lei în sarcina inculpatului A.V.cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Ia act că inculpaţii au fost asistaţi şi reprezentaţi de apărători aleşi.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea copiei minutei.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 21.12.2020.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare