Plângere contravenţionala

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent MDA şi pe intimat I.P.J. - …, având ca obiect plângere contravenţionala.

La apelul nominal făcut în cauză, în şedinţă publică, nu se prezintă părţile.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, învederându-se instanţei că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, la data de 2.09.2011, debitoarea a depus la dosar, prin registratura instanţei, întâmpinare formulata in cauza, după care :

Se constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Instanţa constată că este competentă general, material şi teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în baza art.32 alin 2 din G.2/2001.

În probaţiune, instanţa încuviinţează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de părţi, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei, în conformitate cu prevederile art.167 alin.1 Cod procedură civilă.

Considerând cauza lămurită închide faza probatorie şi reţine cauza spre solutionare.

După închiderea dezbaterilor, petentul a depus la dosar, prin serviciul registratură, practică judiciară şi jurisprudenţă.

JUDECĂTORIA

DELIBERÂND

Constată ca prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei … la data de 12.07.2011, sub dosar nr. 13126/271/2011, scutită de plata taxei judiciare de timbru, petentul MDA a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE, în principal anularea parţială a procesului verbal de constatare şi sancţionare contravenţională seria … şi înlăturarea sancţiunii complementare de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o durată de 90 zile.

În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că sub nicio formă nu a depăşit viteza de 100 km/h, deşi recunoaşte că a depăşit limita legală. E posibil să fi existat o eroare a aparatului radar, întrucât acesta era montat pe un autoturism în mişcare.

Plângerea nu a fost întemeiată în drept.

În temeiul art. 112 C.pr.civ., au fost ataşate cererii următoarele înscrisuri: procesul verbal seria … din data de …, dovada achitării amenzii.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 02.09.2011 intimatul a solicitat respingerea plângerii.

În motivarea în fapt a întâmpinării, intimatul a arătat că latura obiectivă a săvârşirii contravenţiei este detaliată, neexistând niciunul din cauzele de nulitate prevăzute de art 16 şi 17 din OG nr. 2/2001.

În drept au fost invocate prevederile OUG nr 195/2002.

În probaţiune, intimatul a depus la dosarul cauzei: fotografii radar, buletin de verificare metrologică, certificat aprobare model, atestat operator radar.

Plângerea contravenţională este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar în baza art.36 din OG.2/2001.

În prezenta cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

În urma analizării înscrisurilor din dosar, instanţa a reţinut următoarele:

Prin procesul-verbal seria … din data de …, petentul MDA a fost sancţionat contravenţional cu suma de 603 lei amendă şi sancţiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, reţinându-se în sarcina sa faptul că la data de 07.07.2011, la ora 16, în Oşorhei- DN1 km 619+400m- a condus autoturismul cu nr de înmatriculare …, cu viteza de 101 km/h. Petentul a semnat procesul-verbal atacat menţionând expres că nu are obiecţiuni.

Verificând plângerea din perspectiva art. 31 din OG nr. 2/2001, instanţa constată că aceasta a fost depusă în termen legal.

Verificând menţiunile din cuprinsul procesului verbal la contravenţie prin prisma prevederilor art 17 din O.G. 2/2001, instanţa constata ca procesul verbal de constatare si sancţionare a contravenţiei cuprinde elementele la care se face referire în norma legală.

Procesul verbal nu poate face dovada prin el însuşi, acesta reprezentând doar actul prin care petentul este acuzat de săvârşirea contravenţiei.

Aşa cum s-a reţinut de CEDO în cauza Anghel contra României, contravenţia reţinută în sarcina petentului întruneşte elementele  expuse in  art. 6 par. 1 din CEDO, întrucât câmpul de aplicare al legii priveşte toţi cetăţenii iar sancţiunea instituită are un caracter preventiv si represiv.

Pe cale de consecinţă, petentului îi sunt recunoscute si garanţiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce priveşte dreptul la un proces echitabil, printre care si prezumţia de nevinovăţie prevăzută de par. 2 al art. 6.

Aceasta prezumţie, ca orice prezumţie legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei.

Pe de alta parte, în favoarea intimatului operează prezumţia instituita prin art. 1171 C.civ. privind legalitatea, veridicitatea si autenticitatea actului întocmit de un funcţionar public, aflat in exercitarea atribuţiunilor sale de serviciu si in limitele competentei sale. Prezumţia instituită prin art. 1171 C.civ. are de asemenea un caracter relativ, dispensează de sarcina probei si este susceptibilă a fi combătută prin proba contrarie.

Avem de a face aşadar cu două prezumţii legale, ambele cu caracter relativ, câte una în favoarea fiecăreia dintre părţi, iar pentru a asigura echilibrul procesual dintre ei urmează ca fiecare să producă in fata instanţei probe pertinente si concludente în susţinerea afirmaţiilor sale.

Astfel cum s-a reţinut şi de CEDO în cauza Neaţă împotriva României, instanţa nu trebuie să aibă idei preconcepute referitoare la vinovăţia petentului, ci concluzia privind nevinovăţia sau vinovăţia acestuia trebuie să rezulte după administrarea probelor.

Temeinicia actului sancţionator a fost dovedita de intimat prin probe, respectiv prin planşele foto efectuate in urma monitorizării electronice a traficului din care rezultă clar numărul de înmatriculare al autoturismului şi viteza cu care acesta circula, buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, atestatul de operator radar.

In consecinţă, intimatul a făcut dovada temeiniciei procesului verbal contestat.

În aceste condiţii revenea petentului obligaţia de a dovedi nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal de contravenţie.

Deşi a semnat procesul-verbal fără obiecţiuni, petentul a susţinut că în nici un caz nu avea o viteză de peste 100 km/h şi precizează că a ajuns la această concluzie verificând care a fost viteza medie pe care a avut-o în acea zi. Această viteză medie nu are însă nicio relevanţă în cauză, întrucât ea se obţine reţinând toate valorile vitezei din acea zi. Astfel, chiar dacă petentul ar fi depăşit 100 km/h pe un anumit sector de drum, făcând media acestei viteze cu una mult mai mică, de exemplu 20 km/h pe un sector de drum aglomerat sau în zonă cu semafoare, se obţine o viteză medie de 60 km/h, care, în nici un caz nu înseamnă că în acea zi petentul nu a depăşit 6+ km/h.

Petentul a susţinut că, aplicându-i-se marja maximă de eroare prevăzută de NML 021-05, se ajunge la o depăşire a limitei legale de viteză cu mai puţin de 50 km/h, depăşire ce atrage sancţiunea suspendării dreptului de a conduce.

Instanţa nu va reţine însă această apărare, pentru următoarele considerente:

Norma de metrologie legală 021-05 stabileşte cerinţele metrologice şi tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele pentru a putea fi introduse pe piaţă, puse în funcţiune sau utilizate în măsurătorile de interes public. Marja de eroare menţionată este acceptată, din punct de vedere tehnic, pentru a putea aviza, din punct de vedere tehnic şi metrologic, un cinemometru.

Or aceasta nu înseamnă că aparatul cu care a fost înregistrat petentul avea eroarea maxim tolerată, de fix + 4% şi această eroare exista obligatoriu la momentul înregistrării vitezei cu care circula petentul.

Este adevărat că un dubiu rezonabil profită contravenientului, însă instanţa constată că în prezenta cauză nu suntem în prezenţa unui dubiu rezonabil, întrucât este foarte puţin probabil ca aparatul cu care a fost înregistrat petentul să înregistreze viteze cu eroarea maximă admisă de + 4% şi această eroare să fi existat fix la momentul înregistrării petentului.

Potrivit dispoziţiilor art.121 din H.G. nr. 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligaţi să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă şi pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum şi cea impusă prin mijloacele de semnalizare. Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către poliţiştii rutieri, cu mijloace tehnice omologate şi verificate metrologic.

Raportând reglementările incidente la situaţia de fapt reţinută, instanţa constată că fapta reţinută de agentul constatator în procesul verbal atacat, constituie contravenţie în sensul prevăzut de art 102 alin.3 lit e din OUG 195/2002.

Faţă de cele mai sus reţinute,  în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale răspunderii contravenţionale, instanţa în baza art. 34 al. 1 din OG nr.2/2001 va respinge ca nefondată plângerea contravenţională formulată de petentul MDA, împotriva procesului verbal seria …, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE.

Instanţa va lua act că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca nefondată plângerea contravenţională formulată de petentul MDA,  cu domiciliul în Oradea, str. … nr. …, judeţul …, împotriva procesului-verbal seria … în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIŢIE cu sediul în Oradea, judeţ Bihor.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Definitivă şi irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi,….

Domenii speta

Spete similare