Constatare nulitate act

Prin cererea introdusă la această instanţă şi înregistrată la nr.2271/292 din 11 iunie 2013 reclamanta X, în contradictoriu cu pârâta Y – prin Lichidator, a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a actului de vânzare-cumpărare – factura fiscală, privind imobilul Complex comercial P + 1; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, în fapt, reclamanta a susţinut că  pârâta X a fost asociată la UJCC Teleorman şi în această calitate a primit în administrare complexul comercial din satul N, judeţul Teleorman.

Conform actului de administrare, precum şi Legii nr.109/1996, a Legii nr.1/2005 privind cooperaţia, aceasta avea dreptul să-l subînchirieze, să desfăşoare activitate economică  proprie, avea obligaţia să-l întreţină în mod corespunzător precum şi să achite taxele şi impozitele către stat. Acest imobil face parte din fondul indivizibil al UJCC Teleorman. Potrivit art.161 din Legea nr.109/1996 şi art.6 lit. j coroborat cu lit. e din Legea nr.1/2005 cooperativele asociate nu îşi pot însuşi bunurile din fondul indivizibil, aflate în administrarea acestora.

Imobilul a fost construit de UJCC Teleorman, în baza autorizaţiei nr.485 S/16.12.1972, pe un teren proprietate de stat, imobil recepţionat prin procesul verbal de recepţie nr.19825/30.12.1975, proces verbal care constituie şi actul de predare al UJCC Teleorman către Consumcoop Necşeşti (fuzionat ulterior cu Consumcoop Ciolăneşti).

În mod abuziv, cu încălcarea prevederilor legii cooperaţiei, lichidatorul a procedat la înstrăinarea bunului UJCC Teleorman, fără drept, în mod fraudulos. Acesta nu deţinea acte de proprietate, actele de proprietate fiind pe numele IJECOOP Teleorman ( UJCC). Suma cu care a fost vândut acest imobil este de 30.000 lei.

Lichidatorul nu a depus, încă, documentele de vânzare la Oficiul Registrului Comerţului Teleorman pentru a analiza condiţiile vânzării, destinaţia sumelor de bani încasate.

În dovedire, au fost depuse înscrisuri.

În drept, au fost invocate disp. art. 35 Cod procedură civilă şi art.555 Cod civil.

În temeiul art.411 pct.2 Cod procedură civilă reclamanta a solicitat judecarea în lipsă.

Pârâta, prin lichidatorul judiciar, prin cererea depusă la data de 21 august 2013, a solicitat suspendarea de drept a judecării cauzei, faţă de dispoziţiile art.36 din Legea nr.85/2006, care completează dispoziţiile Legii nr.31/1990® şi ale Legii nr.26/1990. Conform acestui articol, de la data deschiderii procedurii insolvenţei (ca urmare a dizolvării de drept a Consumcoop Ciolăneşti s-a trecut la lichidarea societăţii), se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare ori măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitoarei. Toţi creditorii, indiferent de natura creanţelor împotriva Consumcoop Ciolăneşti, urmează să îşi valorifice creanţele, în exclusivitate, în dosarul de insolvenţă.

În subsidiar, pârâta a invocat lipsa calităţii procesuale pasive întrucât aceasta este dizolvată de drept, iar ca efect al dizolvării, societatea îşi continuă existenţa juridică doar în vederea operaţiunilor de lichidare (în acest sens Stanciu Cărpenaru – Drept comercial român, ed. A III-a, p.254), obiectul dosarului excedând operaţiunilor de lichidare, pârâta nemaiputând sta în instanţă decât dacă cererea reclamantei este formulată în cadrul dosarului de lichidare (39763/2009).

În drept, au fost invocate disp. art.36 din Legea nr.85/2006.

În dovedire au fost depuse înscrisuri.

Referitor la cererea formulată de pârâtă şi la solicitarea instanţei privind competenţa materială, reclamanta UJCC Teleorman, prin adresa cu nr.67 din 24.09.2013, a precizat următoarele: 1) UJCC Teleorman nu s-a înscris la masa credală a Consumcoop Ciolăneşti întrucât nu are nicio sumă de încasat de la aceasta; 2) UJCC Teleorman deţine în proprietate un imobil pe care l-a dat în folosinţa şi administrarea Consumcoop Ciolăneşti pe durata cât această cooperativă a fost asociată la UJCC. Potrivit art.161 din Legea 109/1996 şi art.6 lit. j din Legea nr.1/2005 organizaţiile cooperatiste asociate nu-şi pot însuşi imobile din partea  indivizibilă a Cooperaţiei de consum. În raport cu aceste prevederi, lichidatorul avea obligaţia să predea imobilul către UJCC, proprietarul de drept, şi nu să-l înstrăineze, încălcând, astfel, o normă imperativă a legii, sancţionată cu nulitatea absolută. 3) Art.36 din Legea nr.85/2006, în raport cu aceste prevederi, nu îşi are aplicabilitatea întrucât obiectul dosarului este nulitatea vânzării şi nu realizarea vreunei creanţe.

În mod fraudulos lichidatorul consideră că un bun aflat în folosinţă, sub orice formă  (chirie, concesionare, administrare) ar fi bun din patrimoniul debitoarei Consumcoop. Faptul că aceasta este dizolvată, dar nu a predat bunul pe care îl deţinea în folosinţă, a considerat că lichidatorul poate să stea în judecată pentru a restituit bunul pe care Consumcoop îl are în administrare.

Au fost invocate prevederile art.249 din Legea nr.31/1990® potrivit cărora, lichidatorii vor putea să stea în judecată şi să fie acţionaţi în interesul lichidării, prevederile art.86 şi 102 (3) din Legea nr.1/2005 potrivit cărora lichidatorii sunt obligaţi să continue operaţiunile juridice aflate în curs, deci, operaţiunea de restituire a bunurilor aflate în folosinţă este în obligaţia lichidatorului de a o executa.

Pentru aceste motive a solicitat respingerea cererii de suspendare ca nefondată şi respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Consumcoop ca neîntemeiată.

La termenul din 03 octombrie 2013, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei materiale.

În acest sens, s-a avut în vedere că obiectul cererii dedusă judecăţii îl reprezintă constatarea nulităţii absolute a actului de vânzare-cumpărare – factura fiscală a imobilului Complex comercial, vândut în mod fraudulos şi fără drept de către Lichidator, imobil proprietatea reclamantei, construit în baza autorizaţiei nr.485/16.12.1972 pe terenul proprietate de stat, primit în administrare, potrivit procesului verbal de predare din 30.12.1975, de către pârâta Consumcoop Ciolăneşti, societate aflată în dizolvare de drept, reprezentată în cauză prin Lichidator.

Reţinând răspunderea şi atribuţiile stabile în sarcină lichidatorului prin prevederile art.253 şi art.255 din Legea nr.31/1990®, respectiv de a avea aceeaşi răspundere ca şi administratorii sau membrii directoratului, a sta în judecată în numele societăţii, a executa şi termina operaţiunile de comerţ referitoare la lichidare, a vinde, prin licitaţie publică, imobilele şi orice avere mobiliară a societăţii, în cauză Lichidatorul, numit în această calitate pentru Consumcoop Ciolăneşti, prin încheierea nr.2333 pronunţată în şedinţa publică din 18.08.2009 a Tribunalului Teleorman, a procedat la vânzarea imobilului Complex comercial, în considerentul că face parte din averea pârâtei, societate aflată în dizolvare de drept.

Potrivit dispoziţiilor art.81 alin.1 şi 2 din Legea nr.85/2006 sunt atribuite în competenţa judecătorului-sindic acţiunile pentru anularea actelor frauduloase care implică şi transferul de drepturi patrimoniale încheiate de debitor, reprezentat prin lichidatorul său, în dauna creditorilor, când bunul nu este proprietatea debitorului şi, deci, vânzarea nu este legală.

Prin cererea depusă în cauză la data de 21 august 2013, pârâta, prin Lichidator, a recunoscut vânzarea intervenită, solicitând dispunerea suspendării de drept a cauzei, în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006, dispoziţii a căror aplicabilitate în speţă atât reclamanta, prin precizările depuse la data de 25 septembrie 2013, cât şi instanţa, consideră a nu fi incidente, dat fiind obiectul cererii dedusă judecăţii, constatarea nulităţii absolute a actului de vânzare-cumpărare, prevederile stipulate de către legiuitor în art.36, respectiv că se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.

Apreciind că, în raport de dispoziţiile art.81 alin.1 şi 2 din Legea nr.85/2006, prevederile art.95 pct.4 NCPC conform cărora revine în competenţa soluţionării în primă instanţă tribunalelor cererile date prin lege în competenţa acestora, cum prin dispoziţiile art.129 alin.2. pct.2 NCPC, a fost calificat de ordine publică cazul în care competenţa materială privind soluţionarea procesului a fost atribuit prin lege unei instanţe de alt grad, excepţie care poate fi invocată şi de judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate la prima instanţă, conform art.130 alin.2 NCPC, prin sentinţa civilă nr.2608 pronunţată la data de 03 octombrie 2013 instanţa a dispus în consecinţă, admiţând excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi declinând competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

Domenii speta

Spete similare