Punere sub interdictie

Prin cererea înregistrată la această instanţă la nr.3510/292 din 11.10.2013 reclamanta C.N.N. l-a chemat în judecată pe pârâtul C.A.C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună punerea sub interdicţie a pârâtului şi să fie numită curator pentru reprezentarea în relaţiile cu instituţiile şi unităţile statului, ridicarea şi administrarea drepturilor băneşti ale acestuia.

În fapt reclamanta a arătat că pârâtul este fiul său, în prezent este major şi suferă de sechele ECI, epilepsie, este retardat psihic sever şi necesită asistent personal.

În dovedirea cererii a anexat înscrisuri.

La data de 18 ianuarie  2013, instanţa a dispus comunicarea înscrisurilor depuse de reclamantă Parchetului de pe lângă Judecătoria Roşiorii de Vede în vederea efectuării de cercetări potrivit disp. art. 937 al.2 Cod procedură civilă .

Cu adresa nr. 43/IV/7/2013 din 9.10.2013 Parchetul de pe lângă J.R.V. a comunicat instanţei că la data de 9.10.2013, reclamanta  a declarat că renunţă la cererea de punere sub interdicţie a fiului său întrucât din motive medicale, fiind netransportabil, nu poate să-l prezinte la SML Teleorman în vederea expertizării psihiatrice, aspecte faţă de care s-a solicitat respingerea cererii de punere sub interdicţie. 

Analizând probele administrate în cauză, instanţa a reţinut:

Prin Încheierea nr. 170 din 31 ianuarie 2013 J. R.V., în temeiul art.167 Cod civil, a numit-o pe reclamanta  C.N.N. curator special  pentru fiul său C.A.C., născut la data de 12 ianuarie 1995, până la soluţionarea cererii de punere sub interdicţie judecătorească a acestuia, în scopul îngrijirii, reprezentării, administrării bunurilor acestuia.

Faţă de dispoziţiile legale privind obligativitatea efectuării expertizei medico-legale psihiatrice în cererile de punere sub interdicţie, de actele medicale prezentate de reclamantă şi susţinerile acesteia că este în imposibilitate de a-l prezenta pe pârât în vederea expertizării, instanţa a dispus comunicarea actelor medicale la SML Teleorman. Din raportul de expertiză medico – legală (psihiatrică) nr.139/D/2013 din 12.11.2013 rezultă că pârâtul prezintă sechele encefalopatie infantilă, tripareză spastică, epilepsie, retard mintal sever, astfel încât s-a concluzionat că pârâtul  nu are discernământul faptelor sale şi nu îşi poate administra singur bunurile. În aceste condiţii instanţa a reţinut că pârâtul nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale şi să-şi gestioneze bunurile personale, situaţie în care s-a apreciat că este absolut necesară punerea sub interdicţie judecătorească, în vederea ocrotirii drepturilor şi intereselor sale.

Faţă de înscrisurile şi actele medicale depuse la dosar, instanţa a constatat întemeiată cererea formulată, în cauză fiind incidente dispoziţiile art.164 şi urm. cod civil care prevăd în mod expres lipsa discernământului persoanei care urmează a fi pusă sub interdicţie judecătorească şi în consecinţă incapacitatea acesteia de a-şi administra bunurile  şi de a se îngriji.

S-a reţinut că reclamanta  are calitate procesuală activă în cauză, conform art. 165 Cod civil, reieşind din actele de stare civilă că este mama pârâtului şi oferă condiţii materiale şi morale corespunzătoare pentru ocrotirea acestuia.

Potrivit disp. art. 170  Cod civil, care prevăd numirea de îndată a unui tutore pentru ocrotirea celui pus sub interdicţie judecătorească, cu aplicarea în mod corespunzător a dispoziţiilor art. 114-120 Cod civil, instanţa a numit ca tutore pe mama pârâtului, dispunând totodată încetarea curatelei speciale instituită în persoana  acesteia prin Încheierea nr. 170 din 31.01.2013.

Cu motivarea de mai sus, instanţa, în temeiul art.164, art.170 Cod civil coroborat cu art. 935 şi urm. art.941 Cod procedură civilă, a admis cererea

Domenii speta

Spete similare