Respingerea cererii de încuviinţare executare silită când obligaţia debitorului reprezintă un fapt personal

Hotărâre 0 din 25.05.2010


. Respingerea cererii de încuviinţare executare silită când obligaţia debitorului reprezintă un fapt personal ( încheiere din 25.05.2010)

Prin cererea înaintată acestei instanţe, creditorul X a solicitat încuviinţarea  executării silite a obligaţiei de a face instituite prin titlul executoriu reprezentat de sentinţa civilă  nr. xxxxx  pronunţată de yyyyy  privind pe debitorul Y.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 371 indice 1 alin.2 Cod procedură civilă.

În dovedire, au fost depuse  la dosar următoarele înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul: cererea de punere in executare,  sentinţa civilă  nr. xxxxx  pronunţată de yyyyy.

Instanţa a respins cererea ca neîntemeiată reţinând următoarele:

Prin sentinţa civilă  nr. xxxx pronunţată de yyyy, debitorul Y a fost obligat să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei anticipate parţiale în favoarea reclamantului X, cu valorificarea şi a tuturor datelor cuprinse în adeverinţa nr.173/22.04.2004, retroactiv cu începere de la data de 16.02.2009.Prin cererea dedusă judecăţii, numitul X a solicitat expres încuviinţarea executării silite a obligaţiei de a face stabilită în sarcina debitorului Y prin sentinţa civilă mai sus menţionată.

Instanţa a constatat că  executarea obligaţiei de a face instituită prin sentinţa civilă  nr. xxxx în sarcina debitorului Y, implică un fapt personal al acestuia, astfel încât nu se pot aplica dispoziţiile generale privind executarea silită ci dispoziţiilor art. 572 rap. la art. 5802 şi urm. Cod procedură civilă, care reglementează în mod expres mijloacele de care dispune creditorul în asemenea cazuri pentru a obţine executarea obligaţiilor din partea debitorului.

În aceste condiţii, instanţa,  reţinând că pentru executarea silită a obligaţiilor de a face care implică un fapt personal al debitorului există dispoziţii speciale în Codul de procedură civilă, cum este şi cazul obligaţiei de emitere a unei noi decizii privind acordarea pensiei anticipate parţiale ce incumbă debitorului Y,  a respins în temeiul art. 572 rap. la art. 5802 şi urm. Cod procedură civilă, cererea formulată de creditorul X, ca neîntemeiată.