Anulare somatie de plata

Sentinţă civilă 3128 din 05.11.2010


R  O  M    N  I  A

JUDECĂTORIA  ONEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 6294/270/2010

Înreg. 24.09.2010 – anulare somaţie de plată -

SENTINŢA CIVILĂ NR. 3128

Şedinţa publică din data de 05.11.2010

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE – …..

GREFIER – ……..

Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect anulare somaţie de plată, formulată de debitoarea ……., în contradictoriu cu creditoarea S.C. …….. 

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a răspuns creditoarea prin administrator ……, lipsă fiind debitoarea. 

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de şedinţă, după care, reprezentantul societăţii creditoare depune la dosar delegaţie.

Se procedează la identificarea reprezentantului creditoarei ca având C.I. seria XC nr. …., C.N.P. ……

La solicitarea instanţei, reprezentantul creditoarei arată că debitoarea SC UTON SA a achitat în luna octombrie suma de 5.000 de lei şi nu 9.226,8 lei cât datora. Părţile au fost de acord cu eşalonarea datoriei.

Faţă de faptul că la fila 15 dosar se află un înscris prin care cele 2 părţi au ajuns la o înţelegere cu privire la modalitatea achitării debitului, instanţa va considera acest aspect ca o împăcare în sensul art. 5 din O.G. nr. 5/2001. De asemenea, va califica excepţia inadmisibilităţii invocată în cauză ca fiind o apărare de fond.

Instanţa acordă cuvântul pentru formularea probelor.

Reprezentantul creditoarei solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile aflate la dosar.

Instanţa, în temeiul art. 167, alin. 1 din Codul de procedură civilă, încuviinţează proba cu înscrisurile aflate la dosar ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Nemaifiind cereri de formulat şi excepţii de invocat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Creditoarea, prin reprezentant – administrator …. solicită menţinerea somaţiei de plată cu obligarea debitoarei la plata sumei de 34.226,8 lei. 

 Prin  administrator …. se certifică faptul că au fost achitaţi de către debitoare 5000 lei, aferenţi lunii octombrie.

 Dezbaterile fiind terminate, instanţa reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24.09.2010 sub nr. 6294/270/2010, debitoarea S.C. ….., cu sediul în ….., judeţul Bacău, a chemat în judecată pe creditoarea S.C. ….. cu sediul în ….. judeţul Bacău, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să admită cererea în anulare formulată, să anuleze sentinţa civilă nr. 2318 din data de 24.08.2010 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 5251/270/2010 şi, pe cale de consecinţă, rejudecând cauza, să respingă ca inadmisibilă cererea pentru emiterea unei somaţii de plată formulată de creditoarea S.C. …..

În motivarea cererii, debitoarea a arătat că în mod greşit instanţa a admis cererea creditoarei, deoarece din înscrisurile depuse la dosarul nr. 5251/270/2010 nu rezultă existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, întrucât facturile existente la dosar nu sunt însuşite de către debitoare în modalităţile prevăzute de O.G. nr. 5/2001. 

În drept, debitoarea a invocat prevederile art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 5/2001.

În dovedirea cererii, debitoarea a depus, în copie, sentinţa civilă nr. 2318 din data de 24.08.2010 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 5251/270/2010 (fila 6).

Cererea nu a fost timbrată iniţial, dar, ulterior, la termenul din data de 15.10.2010 debitoarea, după terminarea dezbaterilor, a depus taxă judiciară de timbru de 20 de lei şi timbru judiciar de 0,30 lei. De asemenea, tot la acest termen debitoarea a depus în copie certficată conform cu originalul adresa nr. E/9734 din 30.09.2010 privind eşalonarea datoriei dintre părţi (fila 15).

În temeiul art. 242, alin. 2 din codul de procedură civilă, debitoarea a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă. 

În apărare creditoarea a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii în anulare şi menţinerea sentinţei civile nr. 2318 din data de 24.08.2010 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 5251/270/2010, ca fiind temeinică şi legală. De asemenea, a solicitat obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, creditoarea a arătat că între ea şi debitoare s-a încheiat contractul de audit financiar nr. 15 din 17.02.2003, modificat prin act adiţional, şi contractul de prestări servicii încheiat la data de 15.03.2010, ambele semnate de către reprezentantul legal al debitoarei. În baza acestor contracte, au fost emise facturile nr. 41/01.04.2010 şi nr. 53/06.05.2010, semnate de reprezentantul debitoarei şi acceptate la plată. Creditoarea a mai arătat că cele două contracte şi facturile emise în baza acestora constituie cauza creanţei pretinse. Facturile respectă condiţiile prevăzute de art. 1 din O.G. nr. 5/2001, acestea fiind emise în formă scrisă şi însuşite de către debitoare prin semnătură, ştampila nefiind în acest caz un element definitoriu, conform art. 155, alin. 6 din codul fiscal, care nu prevăd obligativitatea semnării şi ştampilării facturii de către debitoare. Pentru aceste motive, creditoarea a apreciat că certă, lichidă şi exigibilă.

În drept, creditoarea a invocat dispoziţiile din O.G. nr. 5/2001, actualizată, şi pe cele ale art. 379 din codul de procedură civilă. 

În temeiul art. 242, alin. 2 din codul de procedură civilă, creditoarea a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă. 

La termenul de judecată din data de 05.11.2010 instanţa, în temeiul art. 167, alin. 1 din Codul de procedură civilă, a încuviinţat proba cu înscrisurile aflate la dosar ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei. În cauză a fost ataşat dosarul nr. 5251/270/2010 al Judecătoriei Oneşti.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2318 din data de 24.08.2010 pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 5251/270/2010, a fost admisă cererea creditoarei S.C. ….. formulată în contradictoriu cu debitoarea S.C. …….S.A. prin care aceasta din urmă a somată să achite creditoarei suma de 39.226,80 lei, reprezentând facturi emise şi neachitate, şi suma de 45,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Împotriva acestei sentinţe, debitoarea a formulat cerere în anulare solicitând admiterea acesteia, anularea sentinţei civile nr. 2318 din data de 24.08.2010 şi, pe cale de consecinţă, respingerea ca inadmisibilă a cererii pentru emiterea unei somaţii de plată formulată de creditoarea S.C. ..

Din actele depuse în dosarul nr. 5251/270/2010, ataşat în prezenta cauză, rezultă faptul că între creditoare şi debitoare s-a încheiat contractul de audit financiar şi certificare a situaţiilor anuale nr. 15 din 17.02.2003 (filele 9-11 dosar 5251/270/2010) a cărui durată de valabilitate a fost prelungită prin acordul ambelor părţi până la data de 17.02.2010 prin actul adiţional nr. 6 (fila 12 dosar 5251/270/2010) şi un contract de prestări servicii încheiat în data de 15.03.2010 (filele 13-15 dosar 5251/270/2010).

În baza contractului de audit financiar şi certificare a situaţiilor anuale nr. 15 din 17.02.2003 a fost emisă factura nr. 41 din 01.04.2010 în cuantum de 14.540,25 lei (fila 8 dosar 5251/270/2010), iar în baza contractului de prestări servicii încheiat în data de 15.03.2010 a fost emisă factura nr. 53 din 06.05.2010 în cuantum de 24.686,55 lei (fila 6 dosar 5251/270/2010).

Instanţa reţine că părţile au convenit plata eşalonată a sumei de 39.226,80 lei (valoarea cumulată a celor două facturi), fapt constatat prin încheierea unui înscris înregistrat sub nr. E/9734 din 30.09.2010, însuşit prin semnătură de fiecare parte, în sensul că în luna octombrie 2010 urma să fie achitată suma de 9.226,80 lei, iar în lunile noiembrie 2010, decembrie 2010 şi ianuarie 2011, câte 10.000 lei. Prezentă în instanţă, reprezentanta creditoarei a certificat faptul că debitoarea S.C…..S.A. a achitat în luna octombrie suma de 5.000 de lei şi nu 9.226,8 lei.

Având în vedere că părţile au încheiat o înţelegere asupra plăţii, concretizată în înscrisul nr. E/9734 din 30.09.2010, instanţa apreciază că situaţiei de fapt anterior expuse îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 din O.G. nr. 5/2001, conform cărora „în cazul în care creditorul primeşte plata datoriei ori declară că este mulţumit cu înţelegerea asupra plăţii, judecătorul va lua act despre aceasta şi va proceda la închiderea dosarului, pronunţând o încheiere irevocabilă. Încheierea privind înţelegerea părţilor asupra plăţii constituie titlu executoriu”.

Astfel, în raport cu argumentele de fapt şi de drept expuse anterior, instanţa urmează să admită cererea în anulare, să anuleze sentinţa civilă nr. 2318 din 24.08.2010, pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. 5251/270/2010 şi, pe fond, să ia act de înţelegerea părţilor privind plata datoriei, având în vedere şi plata parţială de 5.000 lei, şi va dispune închiderea dosarului.

De asemenea, faţă de prevederile art. 274 din codul de procedură civilă, va fi obligată debitoarea S.C. …. S.A. să plătească creditoarei suma de 45,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar achitate în dosarul nr. 5251/270/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea în anulare formulată de debitoarea S.C. …. S.A., cu sediul în …. judeţul Bacău, în contradictoriu cu creditoarea S.C. ….. S.R.L., cu sediul în ……. judeţul Bacău.

Anulează sentinţa civilă nr. 2318 din 24.08.2010, pronunţată în dosarul nr. 5251/270/2010 al Judecătoriei Oneşti. 

Pe fond, ia act de înţelegerea părţilor privind plata datoriei de către debitoarea S.C. … S.A. către creditoarea S.C. …… S.R.L., după cum urmează:

- luna octombrie 2010 – 4.226,80 lei;

- luna noiembrie 2010 – 10.000 lei;

- luna decembrie 2010 – 10.000 lei;

- luna ianuare 2011 – 10.000 lei.

Obligă debitoarea S.C. …. S.A. să plătească creditoarei suma de 45,5 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar achitate în dosarul nr. 5251/270/2010.

Dispune închiderea dosarului.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 05.11.2010.

 PREŞEDINTE, GREFIER,

.

1