Plangere contraventionala

R  O  M    N  I  A

JUDECĂTORIA  ONEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 5172/270/2010

Înreg. 03.08.2010 - plâng. contrav.  -

SENTINŢACIVILĂ NR. 3124

Şedinţa publică din data de 5.11.2010

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PPEŞEDINTE –  ….

GREFIER – …….

Pe rol fiind judecarea plângerii contravenţionale formulată de petenta SC ..RL Oneşti în contradictoriu cu intimata D.R.D.P. Iaşi - Secţia de ….

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile. 

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de grefierul de şedinţă care învederează instanţei că s-a depus la dosar, prin compartimentul registratură, de către petentă, un răspuns la întâmpinare.

Instanţa consideră că nu se impune comunicarea acestui răspuns şi în temeiul art. 167, alin. 1 Cod procedură civilă încuviinţează proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei. De asemenea, califică excepţiile nulităţii invocate de petentă ca fiind apărări de fond.

Nemaifiind alte cereri de formulat şi excepţii de invocat, instanţa reţine cauza spre soluţionare.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.08.2010 sub nr. 5172/270/2010, petenta S.C. …. S.R.L., cu sediul social în ….., jud. Bacău, a solicitat în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. - ….., cu sediul în ….., anularea procesul verbal de contravenţie nr. 260666 din data de 15.06.2010 prin care a fost sancţionată cu 3.000 lei amendă pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România.

În motivarea plângerii, petenta a invocat excepţia prevăzută de art. 16, alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, potrivit căreia agentul constatator are obligaţia să aducă la cunoştinţa contravenientului dreptul de a face obiecţiuni. Referitor la acest aspect petenta a arătat că nu i-a fost respectat acest drept, în procesul verbal fiind consemnate alte menţiuni faţă de cele pentru care a fost întocmit procesul verbal. De asemenea, petenta a invocat excepţia prevăzută de art. 19, alin. 1 şi alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, motivat de faptul că procesul verbal nu este semnat de niciun martor. Pe fond, petenta a arătat că a folosit pentru transportul de mărfuri din data de 15.06.2010 mai multe autovehicule. Datorită gabaritului acestora şi a spaţiului de parcare insuficient de parcare din incinta distribuitorului de roviniete, acestea au fost achiziţionate de un singur conducător auto.

În drept, petenta a invocat prevederile art. 31 din O.G. nr. 2/2001.

În dovedirea cererii, petenta a depus, în original, procesul verbal de afişare nr. 5524 din data de 15.07.2010 (fila 16), procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 260666 din 15.06.2010 (fila 17) şi, în copie, dovada achitării rovinietei cu valabilitate de o zi, respectiv pentru data de 15.06.2010 (fila 20) şi a solicitat proba cu înscrisuri.

În conformitate cu dispoziţiile art. 36 din O.G. nr. 2/2001, modif., ale art. 15, lit. i din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 1, alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

În temeiul art. 242, alin. 2 din codul de procedură civilă, petenta a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă. 

În apărare intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului verbal de contravenţie ca fiind legal şi temeinic. Intimatul a invocat excepţia tardivităţii introducerii plângerii contravenţionale, iar în ceea ce priveşte legalitatea procesului verbal a arătat că au fost respectate prevederile legale arătate în O.G. nr. 2/2001, arătând că singurele prevederi a căror nerespectare conduce la nulitatea procesului verbal sunt cele menţionate la art. 17 din O.G. nr. 2/2001, situaţii în care se presupune existenţa unei vătămări, invocând în acest sens decizia nr. 22/2007 a Secţiilor Unite ale ÎCCJ. Astfel, în cazul nerespectării altor dispoziţii decât cele de la art. 17, sancţiunea este nulitatea relativă aplicabilă în situaţia existenţei unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin vătămarea actului şi care trebuie dovedită de către petentă, ceea ce nu s-a întâmplat. Referitor la temeinicia procesului verbal, intimata a făcut trimitere la prevederile art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 care sancţionează cu amendă fapta de a circula fără a deţine rovinietă. Rovinieta la care face referire petenta a fost achiziţionată ulterior aplicării amenzii, îndeplinindu-şi, în fapt, o obligaţie care oricum cădea în sarcina sa.

În drept, au fost invocate prevederile O.G. nr. 15/2002, cele ale O.U.G. 2/2001 şi cele ale codului de procedură civilă. 

În dovedirea celor susţinute prin întâmpinare intimata a depus, în copie, procesul verbal de afişare nr. 5524 din data de 15.07.2010 (fila 28), adresa nr. 8348 din data de 22.06.2010 (fila 29) şi procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 260666 din 15.06.2010 (fila 30).

În temeiul art. 242, alin. 2 din codul de procedură civilă, intimata a cerut judecarea cauzei în lipsă.

Petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii invocată de intimată şi respingerea susţinerilor intimatei referitoare la legalitatea şi temeinicia procesului verbal. 

La termenul de judecată din data de 05.11.2010 instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile depuse la dosar, în temeiul art. 167, alin. 1 din codul de procedură civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Având în vedere prevederile art. 137 din codul de procedură civilă, instanţa va analiza cu prioritate excepţia tardivităţii invocată de intimată.

În conformitate cu prevederile art. 31, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”, iar potrivit art. 27 din acelaşi act normativ „comunicarea procesului-verbal şi a înştiinţării de plată de face prin poştă, cu aviz de primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin un martor”. Instanţa constată că procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 260666 din 15.06.2010 a fost comunicat petentei prin afişare în data de 15.07.2010, fapt consemnat prin încheierea procesului verbal de afişare nr. 5524 din data de 15.07.2010 (fila 16), moment de la care, conform prevederilor legale arătate mai sus, a început să curgă termenul de 15 zile pentru formularea plângerii.

Pe de altă parte, conform art. 104 din codul de procedură civilă, „actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui”. Petenta a depus plângerea contravenţională la oficiul poştal, recomandat în data de 30.07.2010, conform ştampilei aplicate pe plicul de la fila 5 din dosar, adică în termenul legal de 15 zile care expira la data de 31.07.2010.

Astfel, faţă de argumentele mai sus expuse, instanţa constată că plângerea contravenţională a fost depusă în termenul legal, motiv pentru care urmează să respingă excepţia tardivităţii invocată de intimată. 

În fapt, la data de 15.06.2010 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. - ….., procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 260666, prin care s-a reţinut săvârşirea de către petenta S.C. ……. a contravenţiei prevăzute de art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 constând în aceea că în data de 15.06.2010, ora 16.37, vehiculul de transport marfă cu numărul de înmatriculare BC 27 TCA, utilizat de S.C. …… S.R.L., a circulat fără rovinietă valabilă pe ruta Oneşti-Bogata. Pentru săvârşirea acestei contravenţii petentei i s-a aplicat, în temeiul art. 8, alin. 2, din O.G. nr. 15/2002, o amendă în cuantum de 3.000 lei. Totodată, potrivit prevederilor art. 8, alin. 3 din acelaşi act normativ, petenta a fost obligată să achite, pe lângă amenda contravenţională aplicată, şi contravaloarea tarifului de despăgubire, în valoare de 720 de euro.

Procesul verbal nu a fost semnat de către conducătorul auto, prepusul petentei, acesta neavând calitatea de reprezentant legal al acesteia. 

În drept, instanţa constată că potrivit art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, „fapta de a circula fără a deţine rovinietă valabilă constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă”, cuantumul acestei amenzi fiind prevăzut în anexa nr. 2 din acelaşi act normativ (conform art. 8, alin. 2), cu limite cuprinse între 2.750 lei şi 3.000 lei. Conform prevederilor art. 8, alin. 3, „contravenientul are obligaţia de a achita, pe lângă amenda contravenţională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcţie de tipul vehiculului folosit fără a deţine rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4”, anexă care stabileşte un tarif de despăgubire în cuantum de 720 de euro pentru vehiculele de tipul celui utilizat de petentă.

Conform art. 34, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii.

Instanţa a constatat că plângerea contravenţională a fost formulată de către petentă în termenul prevăzut de lege.

Analizând legalitatea procesului verbal de constatare şi aplicare a sancţiunii contravenţionale, instanţa reţine că au fost respectate dispoziţiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce priveşte excepţiile nulităţii absolute invocate de petentă ca urmare a nerespectării prevederilor art. 16, alin. 7 şi art. 19, alin. 1 şi alin. 3, ambele din O.G. nr. 2/2001, instanţa arată că acestea au fost calificate ca fiind apărări de fond.

Referitor la aceste apărări, instanţa arată că prin decizia nr. 22 din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 833 din 05/12/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că „nerespectarea cerinţelor înscrise în art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenţiei”, deci o sancţiune aplicabilă în condiţiile art. 105, alin. 2 din codul de procedură civilă care intervine numai dacă celui care o invocă i s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă, întrucât eventualele vătămări suferite de petentă concretizate în imposibilitatea de a formula obiecţiuni la momentul încheierii procesului verbal pot fi înlăturate prin formularea ulterioară a plângerii contravenţionale, aşa cum este cazul în speţa de faţă.

Petenta a mai invocat nerespectarea art. 19, alin. 1 şi alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 referindu-se la faptul că procesul verbal nu este semnat de niciun martor, aspecte care sunt, de asemenea, sancţionate cu nulitate relativă în condiţiile art. 105, alin. 2 din codul de procedură civilă, arătate mai sus. Conform deciziei nr. 22 din 19 martie 2007 „situaţiile în care nerespectarea anumitor cerinţe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenţiei sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din ordonanţă”.

În raport cu argumentele expuse anterior, având în vedere faptul că petenta nu a facut dovada unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului contestat, instanţa constată că procesul verbal este valabil din punct de vedere al formei în care a fost încheiat. 

Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanţa constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forţa probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă şi având în vedere prevederile art. 1171 Cod civil, se reţine de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cărei jurisprudenţă a devenit obligatorie pentru instanţele interne odată cu ratificarea Convenţiei Europene şi care se aplică cu preeminenţă faţă de dispoziţiile dreptului intern, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituţia României), în cauzele Anghel contra României, din 4 oct. 2007 şi Telfner contra Austriei, din 20 martie 2001, a apreciat faptul că materia contravenţională aparţine domeniului penal, acuzatul-contravenient beneficiind de prezumţia de nevinovăţie, sarcina probei contrare incumbând acuzatorului, respectiv organului constatator.

Referitor la procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanţa reţine că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exerciţiul funcţiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.

În cauza de faţă, petenta  a arătat că a folosit pentru transportul de mărfuri din data de 15.06.2010 mai multe autovehicule. Datorită gabaritului acestora şi a spaţiului de parcare insuficient de parcare din incinta distribuitorului de roviniete, acestea au fost achiziţionate de un singur conducător auto pentru toate autovehiculele care efectuau transporturi pe ruta respectivă, motiv pentru care rovinieta a fost achiziţionată la ora 16.54, iar sancţiunea aplicată la ora 16.37.

Verificând înscrisurile depuse de petentă privind achiziţionarea rovinietei (fila 20), instanţa constată că rovinieta achitată de petentă este a fost valabilă numai pentru ziua în care aceasta a fost amendată, respectiv pentru ziua de 15.06.2006, nefăcând dovada achitării ulterioare a unei roviniete cu o perioadă de valabilitate mai mare, motiv pentru care instanţa nu poate reţine  buna-credinţă a acesteia pentru a înlocui sancţiunea amenzii cu avertisment, aşa cum a fost solicitat în subsidiar.

Referitor la proporţionalitatea sancţiunii, instanţa apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate, mai ales în situaţia în care nu se poate reţine buna-credinţă aşa cum s-a arătat anterior. În conformitate cu dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancţiunea trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşita fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal. Instanţa apreciază că este îndeplinită condiţia proporţionalităţii sancţiunii şi faţă de faptul că intenţia petentei nu a fost aceea de a respecta dispoziţiile legale în materie, ci doar să inducă în eroare instanţa de judecată, de vreme ce rovinieta a fost achitată doar pentru ziua în care a fost sancţionată, şi nu pentru o perioadă mai mare de timp, fapt care, dacă s-ar fi realizat, ar fi putut crea convingerea instanţei că petenta este de bună-credinţă.

În raport cu argumentele de fapt şi de drept expuse anterior, instanţa constată plângerea neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia tardivităţii invocată de intimată. 

Respinge plângerea contravenţională formulată de petenta S.C. ….. S.R.L., cu sediul social în …… jud. Bacău, în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. - ……., ca neîntemeiată.

Menţine procesul verbal de contravenţie nr. 260666 din data de 15.06.2010.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 05.11.2010.

PREŞEDINTE, GREFIER,

.

1

Domenii speta

Spete similare