Anulare certificat de moştenitor - calitate procesuală activă

Potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii.

Reiese, aşadar, că legea conferă legitimare procesuală persoanelor care se consideră vătămate în drepturile lor (şi nu doar celor efectiv vătămate, aspect ce nu poate reieşi decât din analiza fondului cererii). Opţiunea legiuitorului corespunde şi definiţiei de principiu a calităţii procesuale active, aceasta presupunând existenţa identităţii între persoana reclamantului şi persoana titulară a dreptului supus judecăţii. Existenţa şi întinderea acestui drept, însă, reprezintă aspecte ce ţin de fondul raportului juridic. (sentinţa civilă nr. 2745/24.03.2009)

I N S T A N Ţ A,

Constată următoarele:

I. Istoricul dosarului

Prin cererea înregistrată iniţial la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti la data de 17.10.2005, sub nr. 10612/300/2005 (nr. vechi 1390/2005) reclamantul a solicitat: anularea certificatului de moştenitor nr. 100/07.05.2003, emis de BNP M.E.; repunerea în termenul de acceptare a moştenirii după defuncta D.G.; stabilirea drepturilor succesorale ce i se cuvin în calitate de moştenitor, precum şi partajarea masei succesorale.

În motivarea cererii, a arătat că mătuşa lui, D.G., a decedat la data de 11.02.2003, reclamantul fiind moştenitor legal, în calitate de nepot de soră predecedată, alături de verişoarele sale, pârâta B.M. şi sora acesteia, C.G., în calitate de nepoate de frate predecedat.

După decesul mătuşii, reclamantul, îngrijorat că nu o găseşte acasă, a luat legătura cu vecinii acesteia, aflând cu acea ocazie despre deces. Totodată, a primit de la un vecin o parte din bijuteriile defunctei, pe care aceasta, înainte de a fi internată în spital, cu şase zile înainte de a muri, le-ar fi lăsat cu precizarea ca, în situaţia în care i se întâmplă ceva, să îi fie date nepotului.

Reclamantul a mai susţinut că a luat ulterior legătura cu pârâta şi cu mama ei, discutând despre moştenire. De asemenea, mai târziu a aflat că succesiunea fusese deja dezbătută, pârâta declarând fals în faţa notarului public faptul că în afară de ea şi de sora ei, defuncta nu mai are nici un moştenitor.

În drept, a invocat prevederile art. 69, art. 88 din Legea nr. 36/1995, art. 659 şi urm. C.civ.

Cererea a fost legal timbrată.

Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea, ca neîntemeiat, a primului capăt de cerere. A arătat că la momentul dezbaterii succesiunii nu cunoştea existenţa reclamantului, astfel că certificatul de moştenitor a fost în mod legal emis.

Cu privire la capătul de cerere privind repunerea în termenul de acceptare a succesiunii, a invocat prescrierea dreptului de a solicita acest lucru.

În ceea ce priveşte celelalte capete de cerere a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, motivând prin faptul că acesta nu a acceptat în termenul prevăzut de lege succesiunea defunctei D.G., astfel că este străin de moştenire.

În drept, s-a referit la prevederile art. 16 şi 19 din Decretul nr. 167/1958 şi la cele ale art. 700 al.1 C.civ.

În faţa primei instanţe învestite, au fost administrate proba cu înscrisuri, cea testimonială, cea cu interogatoriile părţilor şi s-a efectuat expertiză pentru evaluarea bunurilor din masa succesorală.

Prin sentinţa civilă nr. 8346/03.11.2008, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti a respins, ca neîntemeiate, excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, a anulat certificatul de moştenitor, a constatat calitatea de moştenitori ai defunctei D.G. a reclamantului şi a pârâtei şi a efectuat împărţeala bunurilor aflate în masa succesorală. Totodată, a fost respinsă cererea având ca obiect repunerea în termenul de opţiune succesorală, fiind prescrisă.

Prin decizia civilă nr. 1337/A/26.10.2007, Tribunalul Bucureşti a respins apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei primei instanţe.

Curtea de Apel Bucureşti, învestită cu recursul formulat de pârâtă împotriva deciziei Tribunalului, l-a admis prin decizia civilă nr. 1022/11.06.2008, a casat decizia recurată, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti.

În motivare, a arătat că probele administrate până la acel moment nu sunt suficiente pentru dezlegarea problemei acceptării succesiunii de către reclamant, în sensul că nu se poate concluziona că preluarea bijuteriilor a avut loc în realitate şi că, dacă a avut loc, ea semnifică intenţia de acceptare a moştenirii.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti la data de 10.10.2008, sub nr. 10612./300/2005.

Conform prevederilor art. 315 al.1 C.pr.civ., martorii ascultaţi în primul ciclu procesual au fost reaudiaţi. De asemenea, a fost suplimentată proba testimonială, fiind ascultaţi şi alţi martori. Au fost depuse şi noi înscrisuri şi a fost luat interogatoriul reclamantului.

II. Analiza probelor administrate în cauză şi soluţia instanţei în rejudecare

În fapt, instanţa reţine că reclamantul este fiul surorii predecedate a defunctei D.G. în timp ce pârâta este fiica fratelui predecedat al acesteia. Pârâta mai are o soră, C.G., care a renunţat expres la succesiunea defunctei. Totodată, aceasta din urmă nu a avut alţi moştenitori dintr-o clasă sau dintr-un grad mai apropiat decât părţile din dosar. Aceste aspecte reies din actele de stare civilă depuse la dosar în primul ciclu procesual, nu sunt contestate de nici una dintre părţi şi au fost reţinute ca atare de toate instanţele învestite cu soluţionarea cauzei.

Prin urmare, problema care trebuie soluţionată în rejudecare, astfel cum a dispus şi Curtea de Apel Bucureşti, este de a stabili dacă reclamantul are vocaţie concretă la moştenirea defunctei, mai exact, dacă acesta a acceptat în termenul prevăzut de lege succesiunea.

În prealabil, instanţa reţine că în rejudecare nu va fi analizată cererea iniţială a reclamantului, de a fi repus în termenul de acceptare a succesiunii, aceasta fiind respinsă, ca prescrisă, în primul ciclu procesual, fără ca această soluţie să fie atacată de reclamant. Astfel, sunt respectate şi prevederile art. 315 al.4 raportat la art. 296 C.pr.civ., în sensul că pârâtei nu i se poate crea o situaţie mai grea în privinţa acestui capăt de cerere, rejudecarea fiind urmare a căilor de atac promovate de aceasta.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, aceasta va fi analizată, prioritar, cu privire la primul capăt de cerere, de soluţionarea căruia depind următoarele.

Potrivit art. 88 din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii.

Reiese, aşadar, că legea conferă legitimare procesuală persoanelor care se consideră vătămate în drepturile lor (şi nu doar celor efectiv vătămate, aspect ce nu poate reieşi decât din analiza fondului cererii). Opţiunea legiuitorului corespunde şi definiţiei de principiu a calităţii procesuale active, aceasta presupunând existenţa identităţii între persoana reclamantului şi persoana titulară a dreptului supus judecăţii. Existenţa şi întinderea acestui drept, însă, reprezintă aspecte ce ţin de fondul raportului juridic.

Prin urmare, faţă de aceste consideraţii şi faţă de faptul că reclamantul este succesibil al defunctei, fiind, aşadar, potenţial vătămat prin nemenţionarea lui în cuprinsul certificatului de moştenitor, urmează a fi respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active, în privinţa capătului de cerere referitor la constatarea nulităţii acestui act.

În ceea ce priveşte fondul primului capăt de cerere, aspectul litigios este dat de problema acceptării sau neacceptării succesiunii defunctei de către reclamant.

Excepţia prescripţiei dreptului de opţiune succesorală, invocată de pârâtă, reprezintă o chestiune de drept material şi va fi analizată ca atare.

Potrivit art. 651 C.civ., succesiunile se deschid prin moarte.

Potrivit art. 700 C.civ., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii, iar conform art. 689 teza I C.civ., acceptarea poate fi sau expresă sau tacită. Conform tezei finale a aceluiaşi articol, acceptarea este tacită când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitate de erede şi care lasă a se presupune neapărat intenţia sa de acceptare.

În cauză, succesiunea defunctei D.G. s-a deschis la data decesului acesteia, respectiv 11.02.2003. De la acea dată a început să curgă, pentru toţi succesibilii, termenul de 6 luni în care succesiunea putea fi acceptată.

Instanţa reţine că acest termen curge din momentul deschiderii succesiunii, indiferent de faptul că succesibilul a luat cunoştinţă la o altă dată de moartea celui care lasă moştenirea. Soluţia este firească, întrucât Codul civil îşi propune să protejeze, în privinţa celor care vin la moştenire, relaţiile apropiate de familie, care implică, cu excepţia unor situaţii cu totul excepţionale, necesitatea cunoaşterii, măcar în perioada de 6 luni de după deces, producerea acestuia.

Reclamantul a invocat acceptarea tacită a moştenirii, prin preluarea unor bunuri succesorale, respectiv o parte din bijuteriile defunctei.

Instanţa reţine că persoana de la care reclamantul a arătat că a primit bijuteriile defunctei este martorul D.S., audiat în primul ciclu procesual şi a cărui ascultare nu a fost posibilă în rejudecare, din cauza decesului acestuia. Acest martor a arătat că a fost vecin cu defuncta şi că aceasta, înainte de a se interna, i-a lăsat un plic cu mai multe bijuterii, spunându-i să i le dea nepotului său (reclamantul). A mai declarat că a făcut acest lucru după circa o lună de la deces, când reclamantul a venit să întrebe de ce mătuşa sa nu răspunde la uşă.

Cu privire la aceleaşi aspecte, există referiri şi ale altor martori şi ale reclamantului, în răspunsul la interogatoriu. Astfel, în răspunsul la întrebarea nr. 10 a interogatoriului administrat în rejudecare, reclamantul arată că a primit (bijuteriile) în hol, pe palier, de faţă fiind şi vecinii A.G.  şi T.I..

Martorul A.G.,în dosarul iniţial, indică faptul că a fost de faţă în momentul în care un alt vecin i-a dat reclamantului un plic în care erau mai multe bijuterii. Totodată, arată că, ulterior, acel vecin i-a spus că defuncta i-a încredinţat bijuteriile, pentru a le da reclamantului.

Acelaşi martor, fiind ascultat şi în rejudecare, arată că a văzut momentul în care defuncta i-a dat un plic vecinului D.G., iar acesta din urmă i-a spus că doamna D. urmează să se interneze în spital şi că i-a cerut, ca în ipoteza în care se întâmplă ceva cu ea, să le dea reclamantului. A mai precizat că nu ştie dacă domnul D. a dat sau nu bijuteriile reclamantului, însă crede că da, întrucât acesta era un om corect.

Martorul Ş.P., naşul de cununie al reclamantului, arată în primul ciclu procesual că, deşi l-a însoţit de câteva ori pe acesta în vizite la mătuşa lui, nu a urcat niciodată în bloc. Mai precizează că ştie de la reclamant că la o lună după decesul mătuşii, un vecin i-a înmânat nişte bijuterii din partea acesteia, pe care le-a şi văzut ulterior.

În rejudecare, acelaşi martor indică faptul că în martie 2003 a fost cu reclamantul în blocul în care locuise mătuşa lui şi că a fost de faţă când un vecin în vârstă i-a dat nişte bijuterii. Totodată, mai arată cu nu a mai văzut pe nimeni să fie de faţă.

Martorul L.L. arată în dosarul iniţial că a auzit că defuncta lăsase o cheie unei vecine atunci când a fost internată în spital şi că, după deces, acea vecină a luat plicul în care erau bijuteriile, plic care ulterior a fost dat reclamantului de alţi vecini.

În rejudecare, acelaşi martor arată că s-a întâlnit cu vecinul care ar fi primit bijuteriile de la defunctă şi că acesta i le-ar fi arătat. Totodată, mai precizează că a văzut cortegiul funerar la înmormântarea doamnei D-ieşind din casă.

Potrivit art. 1169 C.civ., cel care face o propunere în faţa judecăţii trebuie să o dovedească.

Curtea de Apel Bucureşti a stabilit că probele administrate în primul ciclu procesual nu sunt suficiente pentru stabilirea faptului că reclamantul a primit acele bijuterii, astfel că, în rejudecare, trebuie să se stabilească, fără echivoc, faptul preluării.

Instanţa, faţă de probele administrate atât în primul ciclu procesual, cât şi în rejudecare, constată că reclamantul nu a făcut proba că a primit bijuterii ale defunctei.

Astfel, aşa cum s-a arătat, mărturia lui D.S., coroborată cu afirmaţiile reclamantului, nu a fost considerată suficientă de instanţa de control judiciar, astfel că nu poate fi considerată ca atare nici de către această instanţă.

Depoziţiile martorului A.G. date în primul, respectiv al doilea ciclu procesual, se contrazic fundamental în ceea ce priveşte momentul cheie în discuţie, acela al primirii bijuteriilor de către reclamant, astfel că nu pot fi luate în considerare.

Aceeaşi este situaţia şi în privinţa declaraţiilor martorului Ş.P., naşul reclamantului, care în rejudecare, spre deosebire de ceea ce afirmase la prima audiere, a arătat că a fost şi el de faţă la acel moment. Această declaraţie nu se coroborează nici măcar cu afirmaţiile reclamantului, astfel că nu poate fi luată în seamă.

De asemenea, declaraţiile martorului L.L., date în ambele cicluri procesuale, diferă. Oricum, acest martor nu afirmă că a perceput direct faptele şi, ţinând cont şi de afirmaţia privitoare la faptul că a văzut cortegiul funerar al defunctei (aceasta fiind înmormântată direct din spital, aspect necontestat), reiese că acest martor nu poate fi considerat credibil cu privire la faptele ce trebuie dovedite.

(…)

În privinţa înscrisului sub semnătură privată depus la dosar în primul ciclu procesual, instanţa reţine că acesta a dobândit dată certă la 05.06.2006 şi, în conformitate cu prevederile art. 1182 C.civ., nu poate fi opus terţilor (pârâtei) decât începând cu acea dată. Această dată este situată după împlinirea termenului de acceptare a succesiunii. Oricum, presupunând că cele arătate în înscris şi susţinute şi de martorul P.V. ar fi adevărate, faptul că reclamantul a vândut acestei persoane anumite bijuterii nu face şi proba provenienţei lor, astfel că nu influenţează stabilirea acceptării sau nu a moştenirii.

De asemenea, nici demersurile făcute de reclamant în sensul consultării martorului C.Ş. în calitatea acestuia de avocat nu ţin loc de acceptare a moştenirii. Oricum, este greu de admis că o persoană cu studii juridice nu l-ar fi sfătuit pe reclamant să dea o declaraţie notarială de acceptare a moştenirii sau că nu l-ar fi întrebat dacă a preluat bunuri succesorale.

În sfârşit, contrar afirmaţiilor reclamantului, actele acestuia de îngrijire a mormântului defunctei nu reprezintă „un act pe care nu l-ar fi putut face decât în calitate de erede” în sensul art. 689 C.civ. Dimpotrivă, astfel de fapte reprezintă manifestări ale respectului faţă de memoria celui decedat şi nu semnifică acte de acceptare a succesiunii.

Totodată, discuţiile purtate de reclamant cu pârâta şi cu mama acesteia nu semnifică acte de acceptare a moştenirii, ci, cel mult, preocuparea pentru acea moştenire. Or, reiese fără echivoc din dispoziţiile art. 689 C.civ. că acceptarea tacită presupune acte clare, nesusceptibile de interpretare.

Prin urmare, faţă de aspectele arătate mai sus, instanţa reţine că reclamantul nu a acceptat succesiunea defunctei. Devine astfel, fără relevanţă juridică, faptul că pârâta nu l-a anunţat că se dezbate moştenirea, din moment ce, retroactiv, reclamantul este considerat că nu a fost niciodată erede, conform prevederilor art. 696 C.civ.

Aşadar, văzând că drepturile reclamantului nu au fost vătămate prin nemenţionarea acestuia în certificatul de moştenitor a cărui anulare s-a cerut, urmează a fi respins, ca neîntemeiat, acest capăt de cerere.

Faţă de faptul că reclamantul nu are vocaţie succesorală concretă după defunctă, va fi admisă excepţia lipsei calităţii procesuale active a acestuia, în ceea ce priveşte cererea de stabilire a drepturilor sale succesorale şi în ceea ce priveşte partajarea masei succesorale şi, în consecinţă, vor fi respinse aceste capete de cerere, fiind introduse de o persoană fără calitate procesuală activă.

Domenii speta

Spete similare