Anulare act

R O M Â N I A

JUDECATORIA ONESTI

JUDETUL BACAU

Dosar nr. 6795/270/2011 anulare act

Înreg. 10.11.2011

SENTINTA CIVILA NR. 229

Sedinta publica din data de 25 ianuarie 2012

COMPLETUL DE JUDECATA FORMAT DIN :

Presedinte  -  …….

Grefier -  ….

Astazi a fost pe rol judecarea actiunii civile formulata de reclamantii …. si … împotriva pârâtei Banca … - …., având ca obiect „anulare act”.

La apelul nominal facut în sedinta publica nu au raspuns partile.

Procedura legal îndeplinita.

S-a facut referatul cauzei de grefierul de sedinta care învedereaza ca reclamantii au depus la dosar la data de 25.01.2012, prin fax, concluzii scrise într-un singur exemplar.

Nemaifiind cereri de formulat, exceptii de invocat ori probe de administrat instanta apreciaza cauza în stare de judecata si o retine spre solutionare.

I N S T A N T A

Deliberând,

Asupra cauzei civile de fata;

Constata ca prin actiunea formulata reclamantii …. si …. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Banca …., anularea clauzei penale înscrisa în art. 4 din contractul de credit nr. 60782/13.04.2006.

Actiunea a fost legal timbrata iar în motivare se arata ca, în data de 13.04.2006, reclamantii au încheiat cu pârâta contractul de credit precizat anterior, prin care reclamantul …. s-a obligat sa garanteze îndeplinirea obligatiilor principale ale împrumutatei …..

Datorita unor dificultati economice, reclamantii nu au reusit sa achite debitul lunar calculat de pârâta, aceasta declansând procedura executarii silite împotriva debitoarei principale, cât si împotriva garantului(dosare de executare nr. 1469/2007 si 1468/2007).

Reclamantii solicita instantei sa constate ca în art. 4 din contract este înscrisa o clauza penala cu un pronuntat caracter sanctionator, atât pentru debitoare cât si pentru garant.

În plus, contractul de credit încheiat, precum si contractul de garantie reala mobiliara asupra creantelor  existente sau viitoare nr. 60782/CES/02/13. 04.2006 nu este rezultatul unei negocieri directe între partile contractante, reclamantii fiind nevoiti sa semneze un contract standard preformulat, devenind astfel incidente dispozitiile prevazute de art. 4 si urm. din Legea nr. 193/2000 privitoare la clauzele abuzive. În acest sens, se continua în motivare, prin cele doua contracte au fost stabilite obligatii numai în sarcina debitoarei si a garantului, fara a exista vreun capitol, sectiune sau articol prin care sa fie stabilite obligatii si în sarcina unitatii bancare.

De asemenea, reclamantii mai considera clauze abuzive si clauza contractuala prevazuta în art. 3 din contractul de credit, precum si cea prevazuta în art. 6.1 din contractul de garantie, privitoare la solidaritatea între debitoare si garant si, respectiv, privitoare la renuntarea la beneficiul de diviziune si discutiune.

Reclamantii si-au întemeiat actiunea pe dispozitiile art. 1 din Legea nr. 313/1879 si art. 4 din Legea nr. 193/2000.

Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea actiunii reclamantilor, aratând ca în cele doua contracte clauzele sunt prezentate în mod explicit în continutul acestora si însusite prin semnare de catre reclamanti.

Datorita neîndeplinirii obligatiilor asumate, din culpa debitoarei, s-a declansat procedura executarii silite a contractelor mentionate, atât împotriva acesteia, cât si a garantului. Interpretarea de catre reclamanti a clauzei înscrisa în art. 4 din contract, în sensul ca ar fi o clauza abuziva, este o interpretare vadit gresita.

Dobânda conventionala initiala nu reprezinta despagubiri pentru neexecutarea obligatiilor contractuale, ci reprezinta „pretul contractului”, echivalentul folosirii capitalului (art. 1587 din vechiul Cod civil), pe când sanctiunea neexecutarii obligatiilor prevazute în contractele de credit o reprezinta tocmai dobânda majorata, stabilita conform art. 1 din O.G. nr. 9/2000.

Referitor la sustinerea reclamantilor privind dezechilibrul semnificativ între drepturile si obligatiile partilor, pentru ca Banca nu si-ar fi asumat nici o obligatie, pârâta arata ca obligatia creditorului este una esentiala, ce tine de însusi obiectul contractului: acordarea creditului.

Clauzele înscrise în contracte si în documentele accesorii, conchide pârâta, sunt rezultatul negocierii directe.

În cauza s-au administrat probe cu înscrisuri, din analiza carora instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

În data de 13.04.2006 s-a încheiat între pârâta, pe de o parte, si reclamanta …. – în calitate de client si reclamantul ….. – în calitate de garant, pe de alta parte, contractul de credit nr. 60782, iar între pârâta si reclamantul …… s-a încheiat, la aceeasi data, contractul de garantie reala mobiliara asupra creantelor existente si viitoare – nr. 60782/CES.

În conformitate cu art. 4 din contractul de credit încheiat între parti sub nr. 60782/13.04.2006, orice suma care nu este platita la scadenta(fara deosebire dupa cum scadenta este cea specificata în contract sau rezulta prin declararea anticipata a scadentei sau în alt mod), indiferent daca aceasta reprezinta suma principala, dobânda, comisioane, costuri sau speze conform Documentelor Financiare, va atrage plata de dobânzi majorate pentru perioada începând cu data scadentei si pâna la data platii integrale, la o dobânda egala cu 30.00% pe an.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 313/19.02.1879 pentru anularea clauzei penale din oricare contract si pentru adaosul unui alineat la art. 1089 din Codul civil, în vigoare la data încheierii contractului dintre parti, „Clauza penala, aflata în contractele de împrumuturi sau de prestatiuni în natura, este si va ramâne anulata, oricare va fi data actului a carui executare se cere, însa numai daca termenul exigibilitatii creantei va cadea în urma promulgarii acestei legi.

Judecatorul, în caz de împrumut, va putea condamna numai la plata dobânzii prevazuta de art. 1589  din Codul civil, sau, în caz de obligatiuni la daune – interese, conform art. 1084 din Codul civil”.

În art. 2 din acelasi act normativ se precizeaza ca, „Daca clauza penala nu va fi stipulata direct, ci va fi deghizata sub o alta forma, sau va rezulta din conditiunile actului, judecatorul va aprecia si va putea anula din contract ceea ce ar avea caracterul de clauza penala, putând aplica, dupa cazuri, art. 1589 sau art. 1084 din Codul civil”.

Dispozitiile legale mentionate au caracter special si se aplica indiferent de natura actului, acestea fiind derogatorii de la dreptul comun.

De asemenea, în conformitate cu dispozitiile art. 1 al. 3 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianti si consumatori, se interzice comerciantilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatori. Este considerata clauza abuziva, potrivit art. 4 din acelasi act normativ, orice prevedere contractuala care nu a fost negociata direct, nedând posibilitatea consumatorului de a influenta natura ei si care creaza un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligatiile partilor în defavoarea consumatorului si încalcând principiul bunei credinte.

Aceasta dispozitie ocroteste interesele consumatorului, în sensul acordarii posibilitatii de a negocia de pe pozitii de egalitate clauzele contractuale, fiind totodata o expresie a manifestarii efective a libertatii de vointa.

Or, clauza inserata în art. 4 din contractul precizat mai sus, nu satisface cerintele textelor de lege amintite anterior. Aceasta, întrucât, pe de o parte, debitorul nu a putut influenta continutul acesteia, având în vedere ca respectiva conventie reprezinta un contract tip, care contine clauze prestabilite, în mod unilateral de catre pârâta. Pe de alta parte, prevederea în discutie produce un dezechilibru grav între situatiile partilor, în defavoarea reclamantilor.

În aceste conditii, vazând si dispozitiile alin. 1 lit. i din Anexa nr. 1 la Legea nr. 139/2000, care enumera cu titlu exemplificativ tipuri de clauze abuzive, printre care si cea privitoare la obligarea consumatorului la plata unor sume disproportionat de mari în cazul neîndeplinirii obligatiilor contractuale de catre acesta, comparativ cu pagubele suferite de comerciant, instanta apreciaza ca obligatia ce le revine reclamantilor, inserata în art. 4 din contract reprezinta o clauza abuziva ce vatama interesele consumatorului – debitor.

Clauza inserata în alineatul ultim al art. 3 din contractul de credit, precum si cea din art. 6.1 din contractul de garantie sunt apreciate de instanta ca nefiind clauze abuzive, fiind de notorietate inserarea lor în astfel de contracte.

În raport de considerentele expuse, instanta va admite în parte actiunea si, în consecinta, va constata nulitatea absoluta a clauzei penale cuprinsa în art. 4 din Contractul de credit nr. 60.782/13.04.2006.

În conformitate cu art. 274 Cod procedura civila va fi obligata pârâta sa achite reclamantilor suma de 12,3 lei, cheltuieli de judecata.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T A R A S T E:

Admite în parte actiunea formulata de reclamantii … si …, cu domiciliul ales în ……, în contradictoriu cu pârâta Banca …., cu sediul în …..

Constata nulitatea absoluta a clauzei penale cuprinsa în art. 4 din Contractul de credit nr. 60.782/13.04.2006.

Obliga pârâta sa achite reclamantilor suma de 12,3 lei, cheltuieli de judecata.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, azi 25 ianuarie 2012.

PRESEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare