Incident la executare

Sentinţă civilă 4471 din 20.05.2009


Executorul judecătoresc care constată că un terţ este titularul unui drept asupra imobilului, cum este cazul în speţă, nu poate să dispună vreo măsură în ceea ce-l priveşte pe terţ, neputând face aprecieri asupra valabilităţii titlului acestuia ori a opozabilităţii lui, acesta având atribuţii privind executarea dispoziţiilor titlului executoriu deoarece executarea reprezintă ultima etapă a procesului civil şi priveşte exclusiv părţile acestuia.(sentinţa civilă nr. 4471/20.05.2009)

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 Bucureşti la data de 3.09.2008 sub nr. 9830/300/2008 petenta M.E.R., în contradictoriu cu intimaţii BEJ Dorina Gonţ şi Lucian Gonţ şi G.P. a formulat plângere împotriva procesului verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 27.08.2008 şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige executorul judecătoresc la întocmirea procesului verbal de punere în posesie şi la predarea imobilului situat în Bucureşti, str. V.L. nr. 54, sector 2.

În motivarea cererii în fapt, petenta a învederat că prin sentinţa civilă nr. 7670/2004 pronunţată de Judecătoria sector 2, a fost atribuit imobilul situat în Bucureşti, str. Vasile Lascăr nr. 54, sector 2, numitelor M.J.S.M., G.F.E. şi L.M.A., urmând ca executorul judecătoresc, în urma unei solicitări adresate acestuia, să pună în posesia imobilului menţionat pe numite.

La data de 27.08.2008, executorul judecătoresc a refuzat să întocmească procesul verbal de punere în posesie a imobilului, motivându-şi refuzul prin prisma apariţiei contractului de uzufruct viager şi prin urmare, l-a considerat piedică la executare în sensul că nu poate proceda la predarea imobilului petentei, deşi titlul de proprietate al numitului G.F. a fost constatat nul prin sentinţa civilă nr. 7670/2004, sentinţă care a devenit titlul de proprietate al numitelor.

Petenta arată că G.F. a dobândit imobilul în baza Legii nr. 112/1995, conform căreia imobilele dobândite prin acest act nu pot fi înstrăinate timp de 10 ani, or proprietarul a înstrăinat acest imobil până la împlinirea acestor ani, faptă care atrage nulitatea absolută.

După primirea citaţiei, la data de 23.08.2009, G.F. a încheiat un contract de uzufruct, care trebuia înscris în Cartea funciară, întrucât a fost încheiat pe o perioada de 3 ani.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 8 lei şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.

În drept au fost invocate disp. art- 53 din Legea nr. 188/2000, Legea 112/1995, legea nr. 114/1996.

În susţinere s-au ataşat la dosar în copii următoarele înscrisuri: sentinţa nr. 7670/2004, contractul de uzufruct şi procesul verbal din 27.08.2008.

La data de 18.09.2009, la solicitarea instanţei, BEJ Dorina Gonţ şi Lucian Gonţ a depus la dosar dosarul de executare nr. 1116/2008, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, filele 12-53 dosar, iar la data de 14.10.2008, s-au depus la dosar relaţii OCPI. 63-118 dosar.

La data de 29.10.2009, intimata G.F.E. a formulat întâmpinare cu privire la capătul cererii privind nulitatea uzufructului, întemeiată pe disp. art. 115 C.Pr.Civ, cerere reconvenţională la capătul de cerere privind evacuarea, prin care a solicitat instanţei să dispună obligarea petentelor la încheierea unui contract de închiriere, şi o cerere de chemare în garanţie a numitului G.F.G., motivat de faptul că acesta este cel care a creat uzufructul, fiind proprietarul imobilului în baza certificatului de moştenitor de pe urma defunctului G.I..

La data de 29.10.2008, intimata G.P., prezentă personal în şedinţa publică de la acea dată, a declarat că renunţă la cererea reconvenţională,  iar în ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie a numitului G.F.G., instanţa a apreciat că aceasta nu îndeplineşte condiţiile art. 60 Cod proc.civ., urmând a fi avute în vedere exclusiv apărările de fond ale intimatei, pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă de la respectivul termenul de judecată.

Intimata a depus la dosar note de şedinţă prin care a invocat excepţia tardivităţii formulării acţiunii şi excepţia perimării executării.

Cât priveşte excepţia tardivităţii formulării acţiunii, intimata a arătat că în conformitate cu dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 188/2000 privind activitatea executorilor judecătoreşti, plângerea se formulează în termen de 5 zile de la momentul la care partea a luat act de refuz, or petenta a fost prezentă la momentul efectuării procesului verbal de executor, respectiv data de 27.08.2008, iar plângerea a fost introdusă la data de 3.09.2008.

Cât priveşte excepţia perimării executării, intimata a arătat că în conformitate cu disp. art. 389 pct. 1,2 C.Pr.Civ., creditoarea este obligată în termen de 6 luni să facă un act de executare, or din data de 27.08.2008 până în prezent, executorul şi petenta nu au mai efectuat niciun act de executare, or acţiunea nu suspendă executarea, care să ducă la suspendarea perimării.

La termenul din 20.05.2009 instanţa a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate pentru motivele arătate.

Instanţa a încuviinţat proba cu înscrisuri, considerând raportat la dispoziţiile art.167alin. 1 C.Pr.Civ că aceste probe sunt pertinente, concludente şi utile soluţionării cauzei.

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

În fapt, în urma cererii formulată de unul dintre moştenitorii unui creditor, respectiv M.E.R., BEJ Dorina Gonţ şi Lucian Gonţ a deschis dosarul nr. 1116/2008 de executare prin predare silită a imobilului din Bucureşti, str. V.L., nr.54, sector 2, în baza titlului executoriu reprezentat de sent.civ. nr. 7670/21.10.2004 pronunţată de Judecătoria Sector 2 Bucureşti în dosarul nr. 9900/2002, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingere recurs prin dec.civ. nr. 99/R/15.02.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a Civilă (filele 15-16), prin care a fost admisă acţiunea în revendicare formulată de reclamanţii M.E., M.J.-S. şi G.F.E.a împotriva pârâţilor Municipiul Bucureşti prin Primarul General, G.F.G. şi H.G., fiind obligaţi pârâţii să lase în deplină proprietate şi posesie reclamanţilor imobilul şi constatându-se nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 00735/29.10.1996 şi nr. 01386/11.12.1996, fiind respinsă cererea reconvenţională a pârâtului-reclamant G.F.G..

Au fost emise la 23.07.2008 somaţiile prin care li se solicită debitorilor Municipiul Bucureşti prin Primarul General, G.F.G., H.G. şi S.C. Apolodor S.A. să predea imobilul în termen de 5 zile de la comunicare (filele 20-24).

Prin procesul-verbal încheiat în dosarul de executare nr. 1116/2008 la 1.08.2008, orele 9.00-10.00, s-a reţinut faptul că s-a prezentat d-na G.P., care a făcut dovada că deţine un contract de uzufruct viager autentificat sub nr. 3043/23.08.2008, încheiat cu debitorul G.F.G., şi datorită lipsei de procedură cu debitoarea H.G., se va fixa un alt termen pentru executare, în data de 27.08.2008, ora 10.00, astfel că au fost emise noi somaţii tuturor debitorilor.

Prin procesul-verbal încheiat de executorul judecătoresc în dosarul de faţă la 27.08.2008,ora 10.00, executorul judecătoresc a constatat faptul că titlul intimatei G.P., respectiv contractul de uzufruct viager, nu este anulat, stabilindu-se de către acesta că se va proceda la continuarea executării în momentul în care va fi obligată să-l predea către creditori şi intimata G.P., uzufructuara imobilului, existând în acest sens refuzul executorului judecătoresc.

În drept, instanţa constată că principalele două motive pentru care petenta apreciază neîntemeiat refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea constau în - nulitatea absolută a titlului intimatei, respectiv contractul de uzufruct viager, pentru nerespectarea dispoziţiilor art.9 din Legea nr. 112/1995 şi 21 alin.5 din Legea nr. 10/2001 republ., şi - inopozabilitatea acestui contract ca urmare a lipsei înscrierii în Cartea Funciară.

Instanţa constată că, potrivit principiului disponibilităţii părţilor în cadrul procesului civil, este ţinută să se pronunţe exclusiv cu privire la pretenţiile părţilor, iar în cauza de faţă, reprezentând plângere împotriva executorului judecătoresc de continuare a executării silite, întemeiată pe dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 188/2000, prin care se solicită exclusiv obligarea executorului la întocmirea procesului-verbal de punere în posesie şi la predarea imobilului ce face obiectul executării, nu se poate pronunţa asupra valabilităţii contractului de uzufruct opus de intimata G.P. petentei.

Petenta a apreciat acest contract ca fiind nul absolut, susţinerea sa reprezentând însă o simplă apărare de fond şi nu o pretenţie proprie, astfel că instanţa apreciază că nu este învestită în mod legal cu o acţiune în constatarea nulităţii contractului de uzufruct încheiat de intimată cu debitorul G.F.G.

Analizând însă ca apărare de fond această susţinere a petentei, se constată că nu sunt încălcate nici dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 112/1995 care stabilesc interdicţia temporară de înstrăinare a dreptului de proprietate asupra apartamentelor cumpărate în temeiul acestei legi deoarece, în cazul de faţă, nu a fost înstrăinat dreptul de proprietate, ci doar uzufructul, şi nici art. 21 alin.5 din Legea nr. 10/2001 republ. care reglementează exclusiv situaţia imobilelor preluate în mod abuziv care sunt deţinute la data intrării în vigoare a legii de anumite persoane juridice enumerate limitativ în alin.1 şi printre care nu se află cumpărătorul persoană fizică ca în speţa de faţă. Interdicţiile arătate de petentă şi prevăzute în art. arătate anterior nu sunt deci aplicabile cauzei de faţă.

În ceea ce priveşte inopozabilitatea acestui contract motivat de lipsa înscrierii sale în Cartea Funciară a imobilului executat, instanţa arată că executarea silită a fost pornită în baza titlului executoriu reprezentat de hotărârea judecătorească pronunţată în contradictoriu cu anumite persoane printre care nu se află intimata, titlul executoriu neputându-i fi opus intimatei potrivit principiului relativităţii efectelor unei hotărâri judecătoreşti.

Executorul judecătoresc care constată că un terţ este titularul unui drept asupra imobilului, cum este cazul în speţă, nu poate să dispună vreo măsură în ceea ce-l priveşte pe terţ, neputând face aprecieri asupra valabilităţii titlului acestuia ori a opozabilităţii lui, acesta având atribuţii privind executarea dispoziţiilor titlului executoriu deoarece executarea reprezintă ultima etapă a procesului civil şi priveşte exclusiv părţile acestuia.

Calea pe care petenta o are deschisă pentru realizarea pretenţiilor sale, respectiv evacuarea intimatei G. şi intrarea în posesia imobilului, o reprezintă acţiunea revocatorie (pauliană) prin care actul va fi declarat inopozabil.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 53 din Legea nr. 188/2000, instanţa va respinge ca neîntemeiată plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea.

Având în vedere dispoziţiile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimaţi.