Contestaţie la executare

Sentinţă civilă 2681 din 23.03.2009


„Faţă de toate întreruperile succesive care au avut loc în cursul desfăşurării executării silite demarate de către creditoarea – intimată, fie prin cereri de executare, fie prin efectuarea de acte de executare de către executorul judecătoresc, instanţa precizează că termenul de prescripţie nu s-a împlinit, din moment ce după fiecare întrerupere a început să curgă un nou termen de 3 ani, conform dispoziţiilor legale amintite.” (sentinţa civilă nr. 2681/23.03.2009)

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12.01.2009, sub nr. de dosar 256/300/2009, contestatoarea S.C. P.S.A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu intimata S.C. D.A. S.R.L. prin lichidator judiciar şi terţii popriţi Banca Transilvania – Sucursala Bucur Obor, Raiffeisen Bank-Agenţia Moşilor, Administraţia Finanţelor Publice Sector 3, Trezoreria Sector 3 şi Serviciul Verificarea şi Decontarea Cheltuielilor Instituţiilor Publice,  să se dispună anularea executării silite, respectiv a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 462/2008 de către B.E.J. C. M., cu suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare şi cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, contestatoarea a învederat faptul că la data de 24.12.2008 i-a fost comunicată de către B.E.J. C.., înştiinţarea conform căreia s-a dispus înfiinţarea popririi în baza titlurilor executorii – decizia civilă nr. 380/06.03.1998 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, precum şi procesul verbal privind cheltuielile de executare din data de 18.12.2008. Contestatoarea a susţinut că dreptul de a cere executarea silită este prescris, întrucât titlul executoriu, decizia civilă nr. 380/06.03.1998 a Curţii de Apel Bucureşti a devenit definitivă la data pronunţării, având în vedere că recursul nu este suspensiv de executare, astfel că termenul de prescripţie a început la data de 06.03.1998 şi s-a epuizat la data de 06.03.2001. Cu privire la acelaşi termen de prescripţie a executării silite, contestatoarea a mai arătat că şi prin raportare la momentul rămânerii irevocabile a aceluiaşi titlu executoriu, la 20.02.2001, termenul de prescripţiei s-ar fi epuizat la data de 20.02.2004. În continuare, contestatoarea a precizat că nu este certă, lichidă şi exigibilă creanţa solicitată a fi realizată pe calea executării silite, întrucât ceea ce s-a dispus de către instanţă a fost o sumă în mărci germane, iar prin adresa de poprire se solicită o sumă în euro şi în lei, fără a se justifica această echivalare a sumelor printr-un înscris constatator.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 399, 403, 452 C.proc.civ.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 194 lei, conform art. 2 din Legea nr. 146/1997 şi s-au aplicat timbre judiciare în valoare de 5 lei, potrivit art. 3 din O.G. nr. 32/1995.

În dovedire, contestatoare a anexat cererii, în condiţiile art. 112 C.proc.civ., în copie certificată pentru conformitate cu originalul: adrese de poprire, decizia nr. 1058/20.02.2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, dovada comunicării adresei de înfiinţare a popririi decizia civilă nr. 380/06.03.1998 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Prin întâmpinare, intimata, prin lichidator judiciar B.M.S. a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată. De asemenea, a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei, faţă de împrejurarea că sediul Raiffeisen Bank S.A. are sediul principal în P-ţa Charles de Gaulle nr. 15, sector 1. Cu privire la Banca Transilvania S.A., Sucursala Bucur Obor şi Administraţia Finanţelor Publice a arătat că acestea nu pot avea calitate procesuală, din moment ce acestea au transmis executorului că nu deţin conturi ale debitoarei.

În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că executarea nu s-a prescris nici la data de 06.03.2001, nici la data de 20.02.2004, întrucât decizia civilă nr. 380/06.03.1998 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost pusă în executare în dosarul nr. 1301/2000, executare care a continuat până în anul 2003, fiind recuperată o parte din creanţă, respectiv: la data de 26.11.2002 – prin adjudecarea de către creditoare a bunurilor mobile în valoare de 410.125.070 lei, respectiv 24.121, 4 mărci, la data de 27.07.2003 – prin vânzare la licitaţie imobiliară, suma de 2.620.588.236 lei, respectiv 135.952, 87 mărci. De asemenea, în cadrul dosarului de executare nr. 177/2004 al BEJ C.M.,la data de 23.11.2005, s-a recuperat prin poprire suma de 5.179, 63 lei, respectiv 2.763, 19 mărci, iar la data de 11.05.2007, s-a recuperat suma de 106, 08 lei, respectiv 63, 17 mărci. Referitor la poprirea conturilor contestatoarei, deţinute la terţul poprit Bancpost S.A., intimata a precizat că aceasta a fost încuviinţată prin încheierea nr. 779/17.06.2004, în dosarul nr. 5550/2004, şi validată de aceeaşi instanţă prin sentinţa civilă nr. 1144/01.03.2005, conform căreia a fost validată poprirea înfiinţată până la concurenţa sumelor de 218.975, 7 euro şi 32.638.069 lei, actualizată şi 150.542.000 lei, cheltuieli de executare. Cum până la data formulării contestaţiei la executare, terţul poprit Bancpost S.A. nu a comunicat executorului închiderea conturilor contestatoarei, rezultă că raporturile juridice, ca urmare a validării popririi, sunt valabile în continuare. De asemenea, intimata a mai arătat că prescripţia a fost întreruptă şi prin adresa de poprire emisă de către BEJ C.M. la data de 10.05.2007 către ATE Bank S.A., în baza căreia a fost consemnată la dispoziţia executorului suma de 106, 08 lei în data de 11.05.2007. Intimata a mai susţinut că debitoarea sa, contestatoarea, îşi sustrage bunurile şi veniturile de la urmărire, întrucât conturile sale nu au mai fost alimentate după data înfiinţării primei popriri şi nici nu mai funcţionează la adresa pe care o menţionează în contestaţie. Intimata a precizat că atitudinea contestatoarei este în sensul de a nu-şi executa de bunăvoie obligaţia stabilită prin titlul executoriu, încercând, pe calea formulării a mai multor contestaţii la executare (în număr de 15), contestaţii în anulare, recurs în anulare şi revizuiri, să obstrucţioneze executarea silită. Privitor la certitudinea şi lichiditatea creanţei, intimata a arătat că aceasta nu s-a putut recupera în întregime într-o singură fază a executării, existând mai multe executări pentru restul rămas de recuperat, justificate şi de hotărârea de validare a popririi şi alte încheieri de încuviinţare a executării silite.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art. 453, alin. 1, art. 457, alin. 2, art. 405, alin. 1, art. 403 şi 404 C.proc.civ.

În apărare, intimata a anexat întâmpinării, în condiţiile art. 116 C.proc.civ., în copie certificată pentru conformitate cu originalul: adresă de poprire, adresa nr. 462/05.01.2008 emisă de către Banca Transilvania.

În conformitate cu dispoziţiile art. 402, instanţa a solicitat BEJ C.M., în copie certificată pentru conformitate cu originalul, dosarul de executare nr. 462/2008, înaintat la data de 13.02.2009.

La termenul din data de 16.02.2009, contestatoarea a menţionat, în temeiul art. 132, alin. 1 C.proc.civ., că îşi restrânge cadrul procesual pasiv, în sensul că înţelege să se judece în calitate de terţi popriţi doar cu Banca Transilvania – Sucursala Bucur Obor, Raiffeisen Bank - Agenţia Moşilor, Administraţia Finanţelor Publice Sector 3, Trezoreria Sector 3.

Prin serviciul registratură al instanţei, intimata a depus la dosar o completare a motivelor de susţinere a întâmpinării.

Astfel, intimata a mai susţinut faptul că la data la care s-a formulat cererea de poprire a conturilor debitoarei deschise la Raiffeisen Bank S.A. exista poprirea pe conturile aceleiaşi debitoare deschise la Bancpost S.A., încuviinţată de Judecătoria Sector 5 prin încheierea nr. 779/17.06.2004, fiind comunicată de către executorul judecătoresc băncii prin adresa nr. 1735/29.11.2005. Referitor la sustragerea veniturilor de către debitoare de la executarea silită, intimata a arătat că prin adresa nr. 3325/11.05.2007, ATE Bank Romania S.A. a comunicat executorului că au fost închise conturile debitoarei conform normelor proprii ale băncii, însă, la adresa de poprire din data de 12.02.2009, a confirmat înfiinţarea popririi prin adresa nr. 1375/16.02.2009.

La termenul din data de 16.03.2009, contestatoarea a învederat instanţei faptul că nu mai insistă în susţinerea cererii de suspendare a executării silite.

La acelaşi termen, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sector 2, pentru considerentele consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, şi a dispus unirea cu fondul a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a terţilor popriţi Banca Transilvania S.A. şi Administraţia Finanţelor Publice Sector 3, conform art. 137, alin. 2 C.proc.civ. şi nu a luat act de renunţarea contestatoarei la judecata în contradictoriu cu terţul poprit Raiffeisen Bank S.A., faţă de lipsa mandatului apărătorului în acest sens.

De asemenea, la acelaşi termen de judecată, instanţa a încuviinţat, în condiţiile art. 167 C.proc.civ., proba cu înscrisuri, în cadrul căreia contestatoarea a mai depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: adresa nr. 550/26.01.2009 emisă de către ATE Bank Romania, notă contabilă din data de 26.10.1999, extrase de cont, iar intimata, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: contestaţie la executare încheierea nr. 779/17.06.2004 pronunţată de  Judecătoria Sectorului 5, adresa de înfiinţare a popririi din data de 28.06.2004 către Bancpost S.A., adresa nr. 1735/29.11.2005 emisă de Bancpost S.A., adresa de poprire către ATE Bank România, adresa emisă de ATE Bank Romania prin care se confirmă înfiinţarea popririi din data de 11.05.2007, adresă de înfiinţare a popririi din data de 12.02.2009 către ATE Bank Romania, adresa nr. 1375/16.02.2009 de înfiinţare a popririi, certificat constatator O.N.R.C. pentru sediul social al S.C. P.S.A., act de adjudecare a imobilului din str. M.B., nr. 53, sector 2, fiind respinsă proba cu interogatoriul contestatoarei solicitată de către intimată prin întâmpinare, ca neconcludentă pentru soluţionarea cauzei.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia civilă nr. 380/06.03.1998 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, irevocabilă prin decizia nr. 1058/20.02.2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, contestatoarea a fost obligată la plata către intimată a sumei în cuantum de 588.327, 25 DM, plătibilă în lei la cursul din ziua efectuării plăţii şi a sumei în cuantum de 32.638, 069 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a terţilor popriţi Banca Transilvania S.A. şi Administraţia Finanţelor Publice Sector 3, instanţa urmează a o admite, faţă de aspectul că din cuprinsul dosarului de executare nu rezultă instituirea unui raport juridic de natură să justifice calitatea procesuală a acestora în prezentul litigiu.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa reţine că în cadrul dosarelor de executare nr. 1301/2001 şi nr. 177/2004, conform menţiunilor de pe titlul executoriu, s-a recuperat, prin executări succesive, o parte din suma datorată, astfel:

 - la data de 26.11.2002 – prin valorificarea de către creditoare a bunurilor mobile ale debitoarei, suma de 410.125.070 lei, respectiv 24.121, 4 mărci,

 - la data de 27.07.2003 – prin vânzare la licitaţie imobiliară, suma de 2.620.588.236 lei, respectiv 135.952, 87 mărci.

 - la data de 23.11.2005, s-a recuperat prin poprire suma de 5.179, 63 lei, respectiv 2.763, 19 mărci,

- la data de 11.05.2007, s-a recuperat suma de 106, 08 lei, respectiv 63, 17 mărci.

Prescripţia este sancţiunea care stinge acea componentă a dreptului la acţiune care este posibilitatea titularului dreptului de creanţă de a obţine obligarea subiectului pasiv la executarea obligaţiei corelative, datorită neexercitării în termenul prevăzut de lege.

Conform art. 405 C.proc.civ., dreptul de a cere executarea silită se prescrie într-un termen de trei ani, termenul începând să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.

Prin urmare, termenul de prescripţie a executării silite a început să curgă de la data rămânerii definitive a deciziei civile nr. 380/06.03.1998 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, adică data pronunţării, întrucât această hotărâre este executorie şi presupune că poate fi supusă executării silite.

Potrivit art. 4052 C.proc.civ., „cursul prescripţiei se întrerupe:

(...) b) pe data depunerii cererii de executare, însoţite de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ de executare necompetent;

(...) d) pe data îndeplinirii în cursul executării silite a unui act de executare”, iar după întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.

În cadrul demersurilor intimatei în vederea obţinerii îndeplinirii obligaţiei de plată stabilite prin titlul executoriu amintit, a formulat cereri de executare înregistrate la datele de 16.10.2000, 10.05.2004 şi 03.12.2008.

Însă, în perioada de timp cursă între cererile formulate la momentele menţionate, s-au urmărit bunuri şi venituri ale debitoarei, prin executare silită imobiliară, mobiliară şi prin poprire. Astfel, în 26.11.2002, s-a procedat la valorificarea bunurilor mobile, la data de 27.07.2003, la vânzarea la licitaţie a unui bun imobil, iar la datele de 23.11.2005 şi 11.05.2007, la popriri succesive. De asemenea, instanţa mai reţine şi faptul că prin încheierea pronunţată la data de 14.05.2004 de către Judecătoria Sectorului 1 a fost încuviinţată executarea silită prin poprire asupra conturilor debitoarei, iar prin sentinţa civilă nr. 1144/01.03.2005 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5, a fost validată această poprire, până la concurenţa sumei în cuantum de 218. 975, 7 euro, 32.638.069 rol, actualizată şi 150.542.000 rol, cheltuieli de executare. Instanţa mai constată şi faptul că la data de 10.05.2007, a fost emisă de către executor adresă de poprire către ATE Bank Romania S.A., în care se solicită ca suma identificată în contul debitoarei să fie consemnată la dispoziţia executorului judecătoresc.

Pe cale de consecinţă, faţă de toate întreruperile succesive care au avut loc în cursul desfăşurării executării silite demarate de către creditoarea – intimată, fie prin cereri de executare, fie prin efectuarea de acte de executare de către executorul judecătoresc, instanţa precizează că termenul de prescripţie nu s-a împlinit, din moment ce după fiecare întrerupere a început să curgă un nou termen de 3 ani, conform dispoziţiilor legale amintite.

Sub aspectul caracterului creanţei ce se urmăreşte a fi executată silit, instanţa reţine că:

Potrivit art. 379, alin. 3 C.proc.civ., creanţa este certă întrucât existenţa acesteia nu este discutabilă din punct de vedere juridic, fiind stabilită cu putere de lucru judecat prin hotărârile judecătoreşti pronunţate în legătură cu suma datorată de către contestatoare intimatei - decizia civilă nr. 380/06.03.1998 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, sentinţa civilă nr. 1144/01.03.2005 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5.

Cât priveşte condiţia exigibilităţii creanţei, instanţa constată că data scadenţei a fost şi aceasta stabilită de hotărârile judecătoreşti amintite.

În privinţa lichidităţii creanţei, conform art. 379, alin. 4 C.proc.civ., instanţa reţine că prin sentinţa civilă nr. 1144/01.03.2005 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 a fost lămurită corespondenţa valorică dintre sumele stabilite iniţial prin titlul executoriu în mărci germane, la echivalentul în euro şi în lei, prin urmare şi procesul verbal de cheltuieli de executare, prin raportare la suma ce se cere a fi executată, este legal întocmit.

Pentru toate aceste considerente, instanţa urmează a respinge ca neîntemeiată contestaţia la executare.

Domenii speta