Respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar Neindeplinirea conditiilor legale

Constată că prin rechizitoriul emis  de către D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Alba Iulia,  a fost trimis în judecată, alături de alţii inculpaţi, petentul inculpat TL C pentru săvârşirea infracţiunilor de:  aderare, iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003; şantaj prevăzut de art. 194 alin. 1 C.p. ( faţă de F I, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., faţă de O I şi S I faţă de S Ş); înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1 C.p. ( faţă de S.C. M A S.R.L.); totul cu aplicarea art. 33 lit. a C.p..

S-a reţinut că membrii grupării au comis în mod organizat şi coordonat infracţiuni cu violenţă comandate, pentru comiterea cărora se plăteau diferite sume de bani, recuperări de credite, înşelăciuni prin fraudarea jocurilor de noroc şi a firmelor de leasing, fals în înscrisuri sub semnătură privată, tâlhărie şi şantaj, lipsire de libertate şi lovire etc.. Au fost descrise în concret faptele reţinute în sarcina inculpaţilor împotriva părţilor vătămate, cu scopul de a obţine în Sibiu şi localităţile învecinate supremaţia în lumea interlopă, pedepsirea rivalilor şi a concurenţilor, obţinerea în mod ilicit de mari beneficii materiale.

Prin încheierea penală nr. 16 din data de 11.06.2009 pronuntata de Tribunalul Alba, s-a luat faţă de inculpatul T L C măsura arestării preventive. A fost emis mandatul de arestare preventivă  nr. 45/2009. Legalitatea şi temeinicia măsuri arestului preventiv a fost verificată în baza art. 3001 C.p.p.  de Tribunalul Alba

 Prin sentinţa penală nr. 4 /.2010 Tribunalul Alba, în baza art. 3002  C.p.p. a fost menţinută măsura arestului preventiv iar în baza art. 42 C.p.p. a fost declinată în favoarea Tribunalului Sibiu competenţa de soluţionare a cauzei.

S-a înregistrat la această instanţă , cererea formulată de către inculpatul T L C, ,  deţinut în Penitenciarul Aiud, prin care acesta a  solicitat, în baza art. 1602 alin. 1 şi 2, art. 1606, art. 1608 C.p.p. punerea în libertate sub control judiciar, precizând că cunoaşte condiţiile revocării punerii în libertate sub control judiciar, motivat de faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă, timpul rezonabil cerut de lege şi de practica judiciară privitor la starea de privare de libertate a fost demult depăşit, aflându-se în stare de arest preventiv de peste 8 luni de zile, invocând şi argumente de ordin familial, are doi copii minori şi a fost angajat înainte de a fi arestat, precum şi faptul că nu prezintă pericol social.

Procedând la verificarea cererii petentului, instanţa a constat îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 1602 alin. 1, art. 1606, art. 1607 C.p.p. şi drept consecinţă în baza art. 1608 a admis în principiu cererea formulată.

Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de petent precum şi susţinerile acestuia, instanţa a relevat  următoarele:

Mai întâi, s-a impus a constata că liberarea provizorie sub control judiciar nu are un caracter obligatoriu ci facultativ, acordarea liberării fiind lăsată la aprecierea judecătorului în funcţie de împrejurările concrete ale cauzei. În acest sens dispoziţiile art. 1602 alin. 1 C.p.p. stipulează că liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani. Totodată, conform aliniatului 2 al aceluiaşi text legal, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Analizând actele dosarului, instanţa  a apreciat că cel puţin impedimentul prevăzut de teza a II-a din cel de al doilea aliniat al art. 1602 C.p.p. a subzistat  , având în vedere că în cauză există părţi vătămate care au relatat că s-au exercitat presiuni asupra lor pentru a-şi retrage declaraţiile date în dosar .

S-a reţinut şi faptul că inculpatul T  nu este la prima confruntare cu legea penală. Inculpatul a mai fost arestat în perioada 2007-2008 şi a fost condamnat iniţial la 13 ani de închisoare pentru comiterea unor fapte de constituire de grup de crimă organizată şi trafic de persoane prin sentinţa penală nr. 261/2009 a Tribunalului Municipiului Bucureşti Secţia I Penală. Aşa cum rezultă din rechizitoriu, după ce a fost pus în libertate acesta a aderat la o nouă grupare de crimă organizată şi a trecut la comiterea de noi fapte deosebit de grave, ceea ce dovedeşte în primul rând dispreţul inculpatului faţă de avertismentul societăţii şi nu în ultimul rând, posibilitatea ca, odată liberat, să  repete acelaşi gen de infracţiuni.

Aspectele de ordin familial invocate de către inculpat nu au putut  duce automat la punerea sa în libertate. Cu referire la timpul scurs de la data arestării inculpatului, 11.06.2009, instanţa a  apreciat că termenul rezonabil nu a fost depăşit în cauză.

În ceea ce priveşte susţinerea inculpatului privind lipsa pericolului concret pentru ordinea publică, instanţa a  apreciat că starea de pericol trebuie analizată în contextul activităţii întregului grup din care face parte inculpatul, a faptelor extrem de grave comise de acesta, pericolul pe care îl reprezintă acţiunile convergente ale unei grupări organizate fiind mai mare decât al unei persoane care acţionează independent, iar gradul de pericol pentru ordinea publică al unei astfel de grupări este ridicat, impactul social fiind deosebit de negativ.

Pentru toate considerentele mai sus expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele pretinse de art. 1602 alin. 2 C.p.p., tribunalul în temeiul dispoziţiilor art. 1608 C.p.p., art. 1601 şi următoarele din C.p.p. a respins cererea formulată de inculpat în prezenta cauză, apreciind că menţinerea în stare de arest a inculpatului se impune şi pentru o bună şi mai rapidă desfăşurare a procesului penal. De altfel, în acest sens, instanţa supremă a şi subliniat că simpla îndeplinire formală a condiţiilor prevăzute de lege nu poate conduce automat la admiterea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă.

Domenii speta

Spete similare