Liberare provizorie sub control judiciar. admisibilitate.

LIBERARE PROVIZORIE SUB CONTROL JUDICIAR. ADMISIBILITATE.

C.pr.pen., art. 160/2 alin. 1 şi 2

art. 160/2 alin. 3 şi  3/1

O pondere importantă în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorii sub control judiciar trebuie să o aibă datele care ţin de circumstanţierea persoanei inculpatului, jurisprudenţa Curţii europene a drepturilor omului fiind în acest sens.

Decizia penală nr. 821, din 15.11.2009.

Prin încheierea 12.11.2009, în baza art. 1608a C.pr.pen. s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control  judiciar formulată de inculpatul B.D.,  privind înlocuirea măsurii arestării preventive luată faţă de acesta, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel tribunalul a reţinut că inculpatul a fost arestat preventiv prin  încheierea nr. 17 din data de 30.06.2009, întrucât s-a reţinut în sarcina acestuia comiterea infracţiunilor de luare de mită, prev. şi ped. de art. 254 C.p. comb. cu art. 7 alin.1 din Legea 78/2000, fals intelectual prev. şi ped. de art.289 Cp şi uz de fals prev. şi ped. de art. 291 C.p. toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.

S-a apreciat că, nu sunt îndeplinite cumulativ disp. art.160/2 alin. 1 şi 2 C.pr.pen. privind condiţiile liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului  B.D. în sensul că sunt îndeplinite numai dispoziţiile de la alineatul 1 al acestui articol şi anume faptul că este cercetat pentru infracţiuni a căror pedepse nu depăşesc pedeapsa închisorii de 18 ani, dar nu sunt îndeplinite dispoziţiile  alineatului 2 al aceluiaşi articol.

Având în vedere faptul că urmează să fie administrate şi alte probatorii, instanţa a apreciat că o eventuală liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului ar împiedica buna desfăşurare a cercetărilor, prin posibilitatea pe care ar avea-o inculpatul de a zădărnici aflarea adevărului prin influenţarea  martorilor ce urmează a fi audiaţi.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recursul este fondat.

Cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, respectiv atât condiţia pozitivă prevăzută de art. 1602 alin. 1 C.pr.pen. astfel cum a precizat şi tribunalul infracţiunea de luare de mită prevăzută de art. 254 C.p., combinat cu art. 7 alin. 1  din Legea nr. 78/2000, fiind o infracţiune intenţionată pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani, cât şi cerinţele negative prevăzute de art. 1602 alin.2 C.pr.pen.

 Din actele şi lucrările dosarului, nu există date care să justifice temerea, că inculpatul ar săvârşi alte infracţiuni, dacă s-ar afla în libertate. Acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, a îndeplinit funcţia de agent de poliţie în cadrul Poliţiei Rutiere Prahova, iar infracţiunea pentru care este trimis în judecată a comis-o în exercitarea acestei funcţii. În condiţiile în care împotriva sa este pusă în mişcare acţiunea penală exercitarea funcţiei menţionate nu mai este posibilă astfel încât nu mai există nici premisele pentru comiterea unor infracţiuni similare.

În ceea ce priveşte natura şi pericolul social al faptei, este adevărat că infracţiunea de care este acuzat inculpatul, în măsura în care se va dovedi că există şi a fost săvârşită cu vinovăţie de acesta, este gravă, afectând imaginea şi credibilitatea poliţiei, dar natura şi gravitatea faptei nu pot constitui criterii, care să îl excludă de plano pe inculpat de la beneficiul legal şi constituţional al liberării provizorii.

A considera că o persoană acuzată de o faptă de o anumită gravitate trebuie arestată preventiv şi menţinută în această stare până la soluţionarea fondului cauzei, fără posibilitatea de a fi pusă în libertate în cursul procedurii este nepermis, fiind contrar legii.

De asemenea, Curtea a apreciat că poziţia procesuală a inculpatului, care recunoaşte şi detaliază în declaraţia dată în faţa instanţei fondului condiţiile în care a fost comisă infracţiunea, constituie un argument pentru a admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar.

Aşadar, în opinia Curţii, o mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorii sub control judiciar trebuie să o aibă datele care ţin de circumstanţierea persoanei inculpatului. În acest sens s-a pronunţat Curtea europeană a drepturilor omului, care a statuat că la menţinerea unei persoane în detenţie, instanţele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci şi la alte circumstanţe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea sa, domiciliul său, profesia, resursele materiale, legăturile cu familia (cauza N. C. Austriei, hotărârea din 27 iunie 1968).

În concluzie, Curtea a constatat nu numai îndeplinirea formală a condiţiilor prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de liberare provizorie, dar a apreciat că raportat la datele concrete ale cauzei şi la persoana inculpatului, aceasta este şi întemeiată, scopul măsurii arestării preventive (asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, împiedicarea sustragerii de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei), putând fi realizat şi prin lăsarea în libertate a inculpatului, cu restrângerea unor drepturi şi libertăţi, prin instituirea unor obligaţii stricte în sarcina acestuia şi atragerea atenţiei că în caz de încălcare cu rea-credinţă a acestor obligaţii va fi din nou arestat.

Drept urmare, s-a admis recursul inculpatul D.B. şi s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar al acestuia.

Domenii speta

Spete similare