Liberare provizorie

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul G.Gh. împotriva încheierii de şedinţă din 26 iulie 2012 a Judecătoriei Motru pronunţată în dosarul nr. ….

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a lipsit recurentul inculpat G.Gh, reprezentat de avocat din oficiu P.L.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, nemaifiind alte cereri şi excepţii de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată şi, potrivit dispoziţiilor art. 38513 C.proc.pen. s-a acordat cuvântul pentru dezbateri:

Apărător din oficiu, avocat P.L. pentru inculpatul G.Gh. a solicitat admiterea recursului potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen., casarea încheierii şi revocarea măsurii impusă inculpatului, întrucât a trecut o perioadă mare de timp de la luarea acestei măsuri, iar inculpatului îi este încălcată libertatea de mişcare.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

TRIBUNALUL

Asupra recursului penal de faţă;

Prin încheierea din 26 iulie 2012 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. ….a fost respinsă cererea inculpatului G.Gh. de revocare a măsurii impusă inculpatului de a nu depăşi limita teritorială a municipiului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, referitor la cererea inculpatului G.Gh. privind revocarea măsurilor restrictive impuse ca urmare a liberării provizorii prin decizia penală nr…. din 29.11.2010 Tribunalul Gorj a dispus admiterea recursului declarat de recurentul inculpat G.Gh. împotriva încheierii din 25.11.2010 a Judecătoriei Motru în dosarul nr…., a fost admisă cererea de liberare provizorie şi s-a dispus în baza art.160 indice 2 alineat 3 cod procedură penală ca pe timpul liberării provizorii inculpatul să respecte mai multe obligaţii, printre care să nu depăşească limita teritorială a municipiului Bucureşti decât în vederea prezentării la instanţa de judecată pentru prezenta cauză.

Totodată s-a mai reţinut că potrivit art.160 indice 3 Cod procedură penală controlul judiciar instituit de instanţă poate fi oricând modificat sau ridicat de aceasta, în total sau în parte, pentru motive temeinice.

Ulterior, pe parcursul judecării prezentei cauze, prin încheierea de şedinţă din data de 06 martie 2012 instanţa a dispus modificarea obligaţiilor impuse inculpatului prin decizia Tribunalului Gorj nr….. din 29.11.2010, în sensul ca acesta să nu depăşească limita teritorială a municipiului Bucureşti decât în vederea prezentării la instanţa de judecată pentru prezenta cauză sau pentru alte cauze penale în care inculpatul este parte.

S-a mai arătat că din analiza materialului probator administrat până în prezent nu reies cu certitudine elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. În susţinerea acestei cereri inculpatul a depus la dosarul cauzei un certificat de moştenitor nr….. din 15.12.2010 şi o procură prin care inculpatul a fost împuternicit de către numita D.J. pentru a o reprezenta pe aceasta într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Tg-Jiu.

Prin încheierea de şedinţă din data de 26.06.2012 instanţa a dispus respingerea cererii inculpatului, astfel că la termenul de judecată din data de 26.07.2012, acesta a depus o nouă cerere prin care a solicitat revocarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, apărătorul inculpatului invocând aceleaşi motive ca şi cele precizate cu ocazia formulării cererii anterioare.

Instanţa a apreciat că faţă de decizia Tribunalului Gorj şi având în vedere motivele invocate de inculpat nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea acestei decizii, neexistând un motiv temeinic care să impună revocarea măsurii. Faptul că inculpatul a depus la dosarul cauzei un certificat de moştenitor de pe urma defunctei G.G. nu are nici o relevanţă, în conţinutul acestuia făcându-se menţiunea că a fost făcut un partaj între moştenitori , G.Gh. primind sulta de la sora sa şi nemaiavând nici o pretenţie. De asemenea instanţa nu a avut în vedere nici procura dată inculpatului de către D.J., având în vedere că aceasta are posibilitatea de a-şi angaja un apărător ales sau de a da procură de reprezentare unei alte persoane, neimpunându-se prezenţa exclusivă a inculpatului. De asemenea, nu are relevanţă nici perioada de timp scursă de la luarea acestei măsuri, atât timp cât nu există temeiuri sau împrejurări noi care să justifice modificarea măsurii.

Faţă de considerentele de mai sus instanţa a respins cererea inculpatului G.Gh. de revocare a măsurii impusă inculpatului de a nu depăşi limita teritorială a municipiului Bucureşti.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G.Gh. criticând-o pentru nelegalitate, întrucât durata de timp de când a fost luată această măsură preventivă de a nu părăsi localitatea este una de aproape 2 ani, că prin această măsură i se limitează libertatea de mişcare şi că este bolnav şi trebuie să se trateze în clinici de specialitate, în altele decât cele aflate pe raza Municipiului Bucureşti.

Examinând recursul prin prisma criticilor formulate potrivit dispoziţiilor art. 3856, art. 38614 C.pr.pen. şi sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 3859 C.pr.pen. instanţa de control judiciar reţine că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.

În analiza propriului examen instanţa de control judiciar reţine următoarele :

Prin sentinţa penală nr. … din 03.03.2011 pronunţată de Judecătoria Motru în dosarul nr. ….., în baza art. 215 alin. 1, 2, 3 C.pen, cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen ,art. 37 lit. a C.pen. , art. 741 C.pen., art. 3201 C.pr.pen. şi art. 91 C.pen. i s-a aplicat inculpatului G.Gh. sancţiunea amenzii administrative de 300 lei.

În baza art. 290 C.pen . cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen, art. 37 lit. a C.pen şi art. 3201 C.pr.pen. a fost condamnat inculpatul la un an închisoare.

În baza art. 293 C.pen , cu aplic. art. 37 lit. a C.pen. şi art. 3201 C.pr.pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la un an închisoare .

În baza art. 33-34 C.pen. au fost contopite pedepsele aplicate prin această sentinţă cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni aplicată prin sentinţa penală nr. …, dosar nr. …., a Judecătoriei Petroşani, rămasă definitivă prin neapelare, la care se adaugă un spor de pedeapsă de un an închisoare , urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani şi 6 luni închisoare.

I-au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 C.pen. alin. 1 lit. a teza a II a şi lit. b C.pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 C.pen. şi în baza art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată măsura reţinerii şi arestului preventiv pentru perioada 01.10.2010 - 29.11.2010.

În baza art. 14 C.pr.pen. rap. la art. 346 C.pr.pen. şi art. 998 C.civ. s-a dispus plata de către CEC Bank Motru  a sumei de 65 lei către partea vătămată Z.M. , din suma de 300 lei consemnată la CEC prin instituirea unei sechestru asigurător prin Ordonanţa din 13.10. 2010 a  Parchetului de pe lângă Judecătoria Motru , conform recipisei  de consemnare  nr. 507676/1 din 21.10.2010 şi a sumei de 235 lei către  inculpat.

Ca urmare a exercitării căii de atac a recursului sentinţa a fost casată de către Curtea de Apel Craiova, trimiţându-se cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.

Prin cererea din 26.07.2012 inculpatul G.Gh.  a solicitat revocarea măsurii preventive de a nu părăsi localitatea dispusă prin decizia penală nr…. a Tribunalului Gorj.

În motivarea cererii inculpatul a invocat faptul că de la luarea acestei măsuri a trecut o durată mare de timp, că nu a încălcat această măsură, solicitând în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi ţara.

Pentru început, instanţa de control judiciar constată că cererea dedusă judecăţii instanţei fondului nu este o cerere de înlocuire sau revocare a măsurii preventive, ci, aceasta în realitate constituie o cerere de modificare sau ridicare a controlului judiciar întemeiată pe dispoziţiile art. 1603 C.pr.pen. aşa cum corect a reţinut prima instanţă, dar care în dispozitivul încheierii a folosit o sintagmă neadecvată, respectiv de revocare a măsurii impuse inculpatului.

De altfel, se observă că, prin decizia penală nr…… pronunţată de Tribunalul Gorj după admiterea recursului inculpatului i s-a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar interzicându-i-se să părăsească Municipiul Bucureşti, restricţie care ulterior a fost modificată, în sensul că inculpatul poate părăsi această localitate numai în vederea prezentării la instanţa de judecată.

Între liberarea provizorie sub control judiciar şi măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea prevăzută de art. 136 alin. 1 lit. b C.pr.pen. există diferenţe majore.

Astfel, liberarea provizorie este o instituţie destinată să concilieze libertatea individuală (prin evitarea detenţiei) şi protecţia socială impunând un control asupra persoanei liberate, prin instituirea de obligaţii sau restricţii ale libertăţii. Instituţia controlului judiciar prevăzută de art. 1601 C.pr.pen. aduce limitări drepturilor şi libertăţilor indivizilor prin impunerea unor obligaţii.

Liberarea provizorie este o măsură procesuală strâns legată de libertatea persoanei, constând în suspendarea măsurii arestării preventive, iar nu o măsură preventivă. Acest punct de vedere adoptat de legiuitorul român se bazează pe faptul că acesta nu a prevăzut această măsură în categoriile de măsuri preventive enumerate taxativ în art. 136 C.pr.pen. Împrejurarea că, enumerarea exhaustivă a măsurilor preventive din art. 136 C.pr.pen. nu a cuprins şi liberarea provizorie, fapt ce duce indeniabil la concluzia că această instituţie nu are o astfel de natură juridică, respectiv măsură preventivă.

În al doilea rând, această măsură nu se poate dispune direct de către instanţa de judecată, ci numai după ce s-a luat măsura arestării preventive, aşa cum este cazul în prezenta speţă. Prin urmare, liberarea provizorie are un caracter accesoriu faţă de măsura arestării preventive a inculpatului.

Ridicarea controlului judiciar este reglementată de art. 1603 C.pr.pen. şi se poate face oricând în totalitate sau parţial pentru motive temeinice. Modificarea controlului judiciar, fapt solicitat de inculpat, este reglementată de acelaşi articol.

Prima instanţă în mod corect, prin prisma motivelor invocate de inculpat a reţinut că cererea acestuia este neîntemeiată, în sensul că înscrisurile depuse de inculpat nu justifică modificarea controlului judiciar, ci nu a revocării obligării de a nu părăsi localitatea, cum în mod greşit a reţinut prima instanţă.

Cu privire la motivele de recurs, se observă că inculpatul invocă suplimentar faptul că este bolnav şi trebuie să se trateze la clinici de specialitate care nu se află în Municipiul Bucureşti, iar pe de altă parte îi este îngrădită libertatea de mişcare.

În ceea ce priveşte primul motiv se observă că inculpatul nu a depus nici un înscris justificativ în acest sens şi nu a precizat de care boli suferă, care să nu pot fi tratate în clinicile din capitala ţării.

Referitor la ce de-al doilea motiv, respectiv al duratei controlului judiciar, instanţa reţine că aceasta este rezonabilă.

Curtea de la Strasbourg (în cauza Federov şi Fedorova contra Rusiei, hotărârea din 13.10.2005, cauza Antonenkov contra Ucrainei, hotărârea din 22.11.2005) a analizat caracterul proporţional al ingerinţei în libertatea de mişcare a unei persoane intervenită prin luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de reşedinţă pe perioada procesului penal pe o durată de 6 ani, a constatat că este justificată.

Instanţa europeană a constatat că aceştia erau implicaţi într-un proces penal, aşa cum este şi cazul inculpatului din prezenta speţă, iar în această materie nu există un impediment pentru stat să poată aplica diverse măsuri preventive, restrictive de libertate în privinţa acuzatului, în scopul de a asigura desfăşurarea eficientă a procesului penal.

Instanţa de control judiciar reţine că obligaţia impusă inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu este o măsură intruzivă minimă privind restricţiile libertăţii unei persoane.

Faţă de considerentele cele ce preced recursul va fi respins ca nefondat potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 C.pr.pen. privind cheltuieli judiciare statului,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de inculpatul G.Gh. împotriva încheierii din 26 iulie 2012 a Judecătoriei Motru pronunţată în dosarul nr. … ca nefondat.

Obligă recurentul la 140 lei cheltuieli judiciare statului din care 100 lei onorariu avocat oficiu va fi avansat din fondurile M.J.L.C. către Baroul Gorj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică din 08.08.2012.

Domenii speta

Spete similare