Liberarea provizorie sub control judiciar .Conditii de admisibilitate

Constată că prin cererea formulată de inculpatul C M, cu antecedente penale, , în prezent deţinut  în Penitenciarul Aiud, şi înregistrată la Tribunalul Sibiu, acesta a solicitat, liberarea provizorie sub control judiciar până la pronunţarea unei hotărâri definitive, motivat de aceea că, nu prezintă pericol pentru ordinea publică, că în trecut nu a mai avut probleme cu poliţia, că în prezent a conştientizat consecinţele faptelor sale şi doreşte să fie eliberat pentru a fi alături de mama sa, care este nevăzătoare, a fost externată de curând din spital, are nevoie de ajutor dar şi pentru a participa la parastasul tatălui său.

Instanţa în baza art. 1608 alin. 1 a procedat la verificarea condiţiilor de admisibilitatea prezentei cereri sub aspectul cerinţelor prev. de art. 1602 alin. 1 C.p.p. Astfel se constată că inculpatul C M, a fost arestat la 12.04.2010 de către Judecătoria Mediaş, în baza art. 148 alin. 1 lit. d şi f C.p.p. motivat de aceea că el a suferit condamnări anterioare pentru săvârşirea infracţiunilor de furt, tentativă la furt, precum şi o infracţiune de omor, săvârşită pe teritoriul Ungariei,  astfel că s-a apreciat că prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Inculpatul a fost judecat de către instanţa de fond, în stare de arest preventiv, iar prin sentinţa penală nr. 184/2010, Judecătoria Mediaş a dispus condamnarea lui C M la o pedeapsă de 3 ani  închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, revocându-se în baza art. 61 alin. 1  Cod penal liberarea condiţionată de care inculpatul a beneficiat  în urma condamnării aplicate prin sentinţa penală nr. 203/2007 a Tribunalului Alba şi a contopit pedeapsa nou aplicată cu restul rămas  de executat din pedeapsa anterioară de 1054 de zile, urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, sporită cu 2 luni, în total 3 ani şi 2 luni închisoare.

Pe perioada judecarii prezentei cauze , inculpatul s-a aflat în judecarea apelului formulat împotriva acestei sentinţe, la Tribunalul Sibiu, ceea ce a atras competenţa de soluţionare a cererii de liberare în favoarea prezentei instanţe, conform art. 1606 alin. 4 C.p.p.

 Examinând cererea formulată din perspectiva temeiniciei ei, prin raportare la dispoziţiile art. 1602 alin. 2 C.p.p., faţă de actele dosarului, instanţa a constatat că această cerere este neîntemeiată, având în vedere următoarele motive:

Potrivit dispoziţiilor art. 1602  C.p.p., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşit din culpă precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani. Totodată, conform dispoziţiilor aliniatului 2, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Or din actele dosarului, a rezultat  în mod clar că impedimentul prevăzut de art. 1602  alin.  2 teza I C.p.p. subzistă şi nu poate fi eludat.

Astfel, verificând fişa de cazier a inculpatului, instanţa a constatat că acesta a suferit numeroase condamnări, începând cu anul 1994, din perioada minorităţii, pentru infracţiuni de furt calificat dar şi pentru vătămare corporală gravă şi infracţiunea de omor săvârşită pe teritoriul Ungariei. Având în vedere, de asemenea că inculpatul a fost trimis în judecată în cauza  de faţă pentru o faptă intenţionată prezumat a fi fost comisă în perioada liberării sale condiţionate (având un rest de executat de 1054 zile închisoare), s-a putut conchide că inculpatul nu a realizat gravitatea faptelor comise, nu prezintă nici un fel de motivaţie pentru schimbare şi prin urmare că există riscul ca lăsat în libertate să comită alte fapte incriminate de legea penală.

Faţă de toate acestea,  apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile pretinse de art. 1602 al. 2 C.p.p., văzând si dispoziţiile art. 1608 , 1601 şi următoarele C.p.p. , instanţa  a respins  cererea ca nefiind întemeiată. De altfel, instanţa supremă a statuat că  nici simpla îndeplinire formală a condiţiilor prevăzute de lege nu poate duce automat la admiterea unei cereri  de liberare provizorie, dacă temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă.

Domenii speta

Spete similare