Liberare provizorie

Verificând legalitatea şi temeinicia luării măsurii arestării preventive în conformitate cu dispoziţiile art. 300/1 Cod pr.penală, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău, nr. 37/P/2009 din data de 8.10.2013 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.V., în stare de arest preventiv.

Instanţa a fost sesizată la data de 10.10.2013 astfel că potrivit art.300/1 Cod pr.penală, are obligaţia ca după înregistrarea dosarului la instanţă, având în vedere că inculpatul este arestat preventiv în prezenta cauză, să verifice din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive înainte de expirarea duratei pentru care aceasta a fost dispusă.

Se reţine că prin încheierea nr. 124/Î/23.08.2013 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului  A.V. pe o durată de câte 29 zile.

Inculpatul a fost arestat preventiv în baza acestei încheieri fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 70 din 23.08.2013 măsură luată fiind ulterior prelungită în condiţii legale.

Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost cercetat şi trimis în judecată pentru următoarele infracţiuni: tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174 al. 1 – 175 al. 1 lit. i – 176 al. 1 lit. c Cod penal., cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174 al. 1 – 175 al. 1 lit. i –Cod penal., cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, 2 infracţiuni de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, 3 infracţiuni de ameninţare, prev. de art. 193 şi distrugere, prev. de art. 217 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 şi 37 lit. b Cod penal. 

S-a reţinut în sarcina inculpatului că în seara zilei de 14.05.2008. În timp ce se afla pe o uliţă din com./sat L., jud. Bacău, a lovit cu o sapă în zona capului pe partea vătămată U.G., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale (traumatism cranio-cerebral cu fractură cu înfundare fronto-biparietală şi contuzie cerebrală minoră, hemipareză stânga. Leziunea poate data din 14.05.2008 şi s-a putut produce prin lovire cu corp contondent, în condiţiile stabilite de anchetă. Necesită 30-35 de zile de îngrijiri medicale cu recomandare de reexaminare la sfârşitul perioadei); Concluziile medico-legale iniţiale fiind menţinute de raportul de expertiză medico-legală nr. 377/14.02.2013, emis de SJML Bacău, cu precizarea suplimentară că lipsa osoasă la nivelul calotei craniene (eschilectomie) reprezintă o infirmitate fizică permanentă din punct de vedere al criteriologiei medico-legale.

2. în dimineaţa zilei de 14.05.2008, în jurul orei 10:00, în timp ce se afla împreună cu învinuita C.M. lângă o fântână situată în com./sat L., jud. Bacău, i-a aplicat părţii vătămate U.D. lovituri repetate cu pumnii şi picioarele, iar apoi a încercat să o arunce într-o fântână, acţiunea nefiind dusă până la capăt, datorită opoziţiei victimei şi intervenţiei verbale a unei vecine.

3. în seara zilei de 16.07.2011. în timp ce se afla în locul numit „V.C.", situat pe raza com./sat L., jud. Bacău, împreună cu învinuita C.M. şi cu fiii lor, i-a aplicat părţii vătămate D.M. lovituri repetate cu pumnii şi picioarele în mai multe zone ale corpului, în special în zona abdomenului, cauzând victimei leziuni abdominale grave, care  i-au pus viaţa în primejdie, iar în acelaşi timp i-a adresat victimei şi ameninţări cu moartea.

4. La data de 03.08.2012. în timp ce se afla în locul numit „V.S.", situat pe raza com./sat L., jud. Bacău, i-a aplicat părţii vătămate D.M. lovituri repetate cu o bâtă în zona gambei piciorului drept, producându-i o fractură deschisă care a necesitat pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale.

5. în perioada 2012-2013, în mod repetat i-a adresat părţii vătămate V.A. ameninţări cu moartea şi cu alte acte de violenţă şi i-a distrus în mod frecvent culturile agricole de pe un teren cumpărat de partea vătămată de la numitul C.I., faptele fiind comise în încercarea de a împiedica victima să folosească respectivul imobil, dorit a fi achiziţionat de inculpat.

6. într-una din zilele din primăvara anului 2012, i-a adresat telefonic ameninţări părţii vătămate C.I., în sensul că dacă nu îi vinde lui bucata de teren vândută de partea vătămată lui V.A., va avea grijă ca nimeni să nu poată folosi respectivul teren, în sensul că va distruge culturile agricole existente în acel loc.

La termenul din 10.10.2013, inc. A.V. a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar conform art. 160/2 al. 1 cod pr. penală, susţinând că doreşte să fie judecat în stare de libertate deoarece suferă de anumite boli care impun intervenţii chirurgicale urgente, precum şi că doreşte să-şi formuleze apărări care necesită timp.

Instanţa a procedat la verificarea cererii sub aspectul îndeplinirii condiţiilor stabilite de art. 160/6 cod pr. penală şi constatând că sunt realizate criteriile cerute de lege a admis în principiu cererea.

Pe fondul cererii, examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine că inculpatul A.V. este cercetat în stare de arest preventiv pentru comiterea mai multor infracţiuni printre care cea de tentativă la omor deosebit de grav prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 al. 1 lit. i – 176 al. 1 lit. c cod penal, cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 C.p. rap. la art. 174 al. 1 – 175 al. 1 lit. i –Cod penal., cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, 2 infracţiuni de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 2 Cod penal, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, 3 infracţiuni de ameninţare, prev. de art. 193 şi distrugere, prev. de art. 217 al. 1 Cod penal, cu aplic. art. 41 al. 2 şi 37 lit. b Cod penal. 

Potrivit art. 160/2 alin. 1 cpp liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.

În speţă, inculpatul nu îndeplineşte condiţiile referitoare la limita de pedeapsă, infracţiunea de tentativă la omor deosebit de grav pentru care este cercetat fiind sancţionată cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani.

La  judecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar instanţa are în vedere nu numai  condiţiile prevăzute de art.  160 indice 2 alin. 1  ci  în mod obligatoriu şi dispoziţiile art. 160 indice 2 alin.2 ale aceluiaşi articol.

Potrivit  art. 160 indice 2 alin 2 Cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar  nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe acesta să săvârşească alte infracţiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea părţilor, alterarea ori distrugerea unor probe. În cazul în care această condiţie nu este îndeplinită, liberarea sub control judiciar nu poate fi considerată admisibilă, deoarece atât admisibilitatea în principiu a cererii cât şi fondul presupun  în mod  obligatoriu şi îndeplinirea acesteia.

În speţă infracţiunile pentru care este cercetat inculpatul aduc atingere unor valori importante ocrotite de legea penală,  cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea făptuitorului impresia că poate persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestuia şi  la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi protecţie a statului.

În ceea ce priveşte pericolul social al faptelor, se reţine că prin faptele comise au fost periclitate relaţii sociale deosebit de importante, în buna desfăşurare a cărora este interesată întreaga societate, fiind esenţiale pentru o convieţuire normală a membrilor acesteia. Prin faptele comise de inculpat a fost lezată însăşi ordinea publică în înţelesul de caracteristică a societăţii în care trebuie să domine siguranţa pentru sănătatea tinerilor, respectul faţă de drepturile cetăţenilor. Ordinea publica este echivalentul păcii şi liniştii interne, permite cetăţenilor să trăiască normal în societate în orice loc din lume şi de aceea infracţiunile comise de inculpat a  pus în pericol evident ordinea publică în toate elementele caracteristice arătate mai sus. 

Infracţiunile deduse judecăţii aduc atingere uneia din cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv dreptul persoanei la viaţă, la integritate fizică şi psihică, sănătate, cu impact social deosebit, iar lăsarea inculpatului în stare de libertate ar echivala cu încurajarea tacită a acestuia şi a altora la săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi, în plus, asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a societăţii ar întreţine climatul infracţional, şi ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.

Rezonanţa socială a faptelor reprezintă de asemenea, unul din criteriile de apreciere a pericolului social concret şi acesta este evidenţiat în cazul de faţă.

În consecinţă faptele pentru care inculpatul A.V. este arestat, în raport de modalitatea de concepere a activităţii infracţionale, de comitere a acesteia, dar şi de urmările care s-au produs deja asupra victimelor sau care se puteau produce, relevă un grad sporit de pericol public astfel că nu se impune punerea sa în libertate.

Referitor la susţinerile inculpatului precum că suferă de anumite afecţiuni care necesită intervenţii chirurgicale urgente instanţa apreciază că acestea pot avea loc şi în regim de detenţie sau că inculpatul poate beneficia de tratament medical conform art. 139/1 cod pr. penală.

Faţă de aceste considerente instanţa apreciază că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inc. A.V. este neîntemeiată şi se va respinge ca atare conform art. 160/8a al. 6 cod pr. penală.

Constatându-se culpa procesuală a inculpatului, acesta va fi obligat conform art. 192 al. 2 cod pr. penală să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpat, analizând dosarul cauzei, instanţa constată că luarea acestei măsuri  a avut  loc cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în vigoare, atât  sub aspectul condiţiilor de fond cât şi sub aspectul condiţiilor de procedură şi  întinderii în timp a măsurii.

Sub aspectul temeiniciei analizând actele dosarului şi probatoriul administrat până în acest moment al procesului, instanţa consideră că măsura arestării preventive se impune a fi menţinută cu privire la inc. A.V., întrucât temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.

In fapt, se reţine că în seara zilei de 14.05.2008. în timp ce se afla pe o uliţă din com./sat L., jud. Bacău, a lovit cu o sapă în zona capului pe partea vătămată U.G., cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 30-35 de zile de îngrijiri medicale (traumatism cranio-cerebral cu fractură cu înfundare fronto-biparietală şi contuzie cerebrală minoră, hemipareză stânga. Leziunea poate data din 14.05.2008 şi s-a putut produce prin lovire cu corp contondent, în condiţiile stabilite de anchetă. Necesită 30-35 de zile de îngrijiri medicale cu recomandare de reexaminare la sfârşitul perioadei); Concluziile medico-legale iniţiale fiind menţinute de raportul de expertiză medico-legală nr. 377/14.02.2013, emis de SJML Bacău, cu precizarea suplimentară că lipsa osoasă la nivelul calotei craniene (eschilectomie) reprezintă o infirmitate fizică permanentă din punct de vedere al criteriologiei medico-legale.

2. în dimineaţa zilei de 14.05.2008, în jurul orei 10:00, în timp ce se afla împreună cu învinuita C.M. lângă o fântână situată în com./sat L., jud. Bacău, i-a aplicat părţii vătămate U.D. lovituri repetate cu pumnii şi picioarele, iar apoi a încercat să o arunce într-o fântână, acţiunea nefiind dusă până la capăt, datorită opoziţiei victimei şi intervenţiei verbale a unei vecine.

3. în seara zilei de 16.07.2011. în timp ce se afla în locul numit „V.C.", situat pe raza com./sat L., jud. Bacău, împreună cu învinuita C.M. şi cu fiii lor, i-a aplicat părţii vătămate D.M. lovituri repetate cu pumnii şi picioarele în mai multe zone ale corpului, în special în zona abdomenului, cauzând victimei leziuni abdominale grave, care  i-au pus viaţa în primejdie, iar în acelaşi timp i-a adresat victimei şi ameninţări cu moartea.

4. La data de 03.08.2012. în timp ce se afla în locul numit „V.S.", situat pe raza com./sat L., jud. Bacău, i-a aplicat părţii vătămate D.M. lovituri repetate cu o bâtă în zona gambei piciorului drept, producându-i o fractură deschisă care a necesitat pentru vindecare 75-80 de zile de îngrijiri medicale.

5. în perioada 2012-2013, în mod repetat i-a adresat părţii vătămate V.A. ameninţări cu moartea şi cu alte acte de violenţă şi i-a distrus în mod frecvent culturile agricole de pe un teren cumpărat de partea vătămată de la numitul C.I., faptele fiind comise în încercarea de a împiedica victima să folosească respectivul imobil, dorit a fi achiziţionat de inculpat.

6. într-una din zilele din primăvara anului 2012, i-a adresat telefonic ameninţări părţii vătămate C.I., în sensul că dacă nu îi vinde lui bucata de teren vândută de partea vătămată lui V.A., va avea grijă ca nimeni să nu poată folosi respectivul teren, în sensul că va distruge culturile agricole existente în acel loc.

Se poate constata în raport de situaţia de fapt reţinută că inculpatul a fost cercetat şi trimis în judecată pentru fapte care prin natura lor şi prin modalitatea în care se reţine că au fost concepute şi săvârşite prezintă un grad sporit de pericol social.

Inculpatul a fost arestat preventiv, fiind reţinute ca temei legal al arestării dispoziţiile  prev. de art.148 lit.f C.p.p., respectiv inculpatul a săvârşit infracţiuni pentru care textele de lege incriminatoare, prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Raportat la modalitatea de comitere a faptelor, consecinţele produse asupra sănătăţii şi integrităţii fizice şi psihice a victimelor, instanţa apreciază ca fiind real şi efectiv pericolul pe care îl prezintă pentru ordinea publică, lăsarea inculpatului în stare de libertate.

Pe de altă parte, prin faptele arătate au fost vătămate valori deosebit de importante ocrotite de legea penală cu impact social deosebit, iar asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă  a societăţii, ar întreţine climatul infracţional şi ar crea inculpatului impresia că pot persista în sfidarea legii şi practic aceasta ar echivala cu încurajarea tacită a acestora şi săvârşirea unor fapte similare şi cu scăderea încrederii populaţiei în capacitatea de ripostă a justiţiei şi  protecţie a statului.

Potrivit art.5 din CEDO şi art.3 din Constituţia României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a împiedica să se săvârşească o nouă infracţiune, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

Aprecierea pericolului public se face luându-se în considerare circumstanţele concrete ale fiecărui caz pentru a se stabili în ce măsură “există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumţiei de nevinovăţie, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate” (jurisprudenţa CEDO).

Prin urmare, instanţa este obligată să vegheze la un just echilibru între durata măsurii privării de libertate, pe de o parte, şi interesul public de protecţie a cetăţenilor împotriva comiterii de infracţiuni grave, pe de altă parte, dedus din modul de săvârşire al faptelor, cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpaţilor şi din consecinţele acestora.

Aplicând criteriile impuse de jurisprudenţa CEDO la cauza ce formează obiectul prezentului dosar, instanţa reţine că menţinerea unui just echilibru între interesul general al societăţii în desfăşurarea procesului penal şi interesele inculpatului, impun privarea în continuare de libertate a acestuia.

În aceste condiţii instanţa apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului în acest stadiul al procesului penal când nici nu s-a declanşat cercetarea judecătorească, ar prezenta un pericol pentru ordinea publică şi ar genera o stare de insecuritate socială.

Având în vedere considerentele expuse, instanţa constatând că nu au dispărut temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, conform art. 300/1 al. 3 cod pr. penală va menţine starea de arest a fiecărui inculpat.

Conform art. 192 al. 3 cod pr. penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare