Plangere impotriva rezolutiei procurorului de netrimitere in judecata .Nerespectarea termenului de decadere prevaz . de art 278 alin3 cpp[Decizia nr 15/06.04.2009 i.c.c.j.] Tardivitatea formularii plangerii in recurs

Decizie 211 din 14.06.2010


Constată că Judecătoria Avrig, în baza art. 2781 alin.8 lit. b C.p.p., a admis plângerea formulată de petentul T N  , , împotriva rezoluţiei prim-procurorului  Parchetului de pe lângă Judecătoria Avrig, şi a rezoluţiei,.  Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, pe care le-a desfiinţat şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, fază procesuală în care să se efectueze o expertiză tehnică auto, având ca obiectiv stabilirea dinamicii producerii accidentului rutier din data de 04.12.2008 de pe DN1, în care au fost implicaţi petentul T N şi intimatul B J R, şi stabilirea gradului de culpă al fiecărei părţi în producerea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în esenţă că prin plângerea înregistrată la data de 19.12.2008, T N a solicitat  cercetarea numitului B J R  pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.1 şi 3 C.penal, constând în aceea că la data de 04.12.2008, petentul a fost lovit de maşina condusă de făptuitor, cauzându-i-se vătămări corporale ce au necesitat îngrijiri medicale – neprecizate la acea dată.

S-a reţinut că la data de 04.12.2008, pe DN1, km 268+170m, a avut loc un impact între autoturismul Opel Astra, condus de intimat, şi partea vătămată.

La faţa locului au fost chemate organele de poliţie, acestea încheind proces verbal de cercetare la faţa locului şi schiţa locului accidentului

În urma impactului, partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 35-40 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală .

Au fost audiaţi martorii G C  şi C F , ambii declarând că partea vătămată se afla pe partea carosabilă, cu capul spre axul drumului, iar autoturismul Opel era staţionat în dreptul victimei.

În baza acestor două declaraţii, procurorul a confirmat neînceperea urmăririi penale, apreciind că întreaga culpă a producerii accidentului aparţine părţii vătămate.

În cauză nu s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea auto, prin care expertul să stabilească dinamica producerii accidentului, motivat de faptul că nici una dintre părţi nu a solicitat această probă.

Potrivit art.200 C.proc.pen, urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunii (..) şi cu privire la stabilirea răspunderii făptuitorilor, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Instanţa de fond arată că organul de urmărire penală trebuie să aibă rol activ, acesta fiind expres prevăzut de art. 202 C. proc.pen. şi impune organului de urmărire penală obligativitatea strângerii probelor necesare pentru aflarea adevărului, precum şi a altor date de natură să servească la soluţionarea cauzei.

În speţă, organul de urmărire penală nu a negat necesitatea efectuării unei expertize tehnico-ştiinţifice, singurul motiv pentru care nu s-a administrat această probă fiind faptul că nici una din părţi nu a solicitat-o.

Instanţa de  fond a apreciat că organul de urmărire penală avea obligaţia de a dispune efectuarea unei expertize tehnice având ca obiectiv stabilirea dinamicii producerii accidentului, având în vedere disp. art. 116 C. proc.pen, conform căruia organul de urmărire penală sau instanţa dispune, din oficiu sau le cerere, efectuarea unei expertize, când aceasta este necesară pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări necesare aflării adevărului.

În consecinţă, faptul că organul de urmărire penală nu a dispus administrarea probei cu expertiza tehnică auto, în vederea stabilirii dinamicii producerii accidentului, denotă faptul că actele premergătoare efectuate au caracter incomplet, iar soluţia de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale este netemeinică.

În ceea ce priveşte utilitatea şi concludenţa efectuării unei expertize tehnice auto, prin care expertul să stabilească dinamica producerii accidentului, precum şi a gradului de culpă a fiecăreia dintre părţile implicate, instanţa a apreciat că această probă este imperios necesară în soluţionarea justă a cauzei şi în aflarea adevărului, având în vedere că martorii audiaţi nu au fost martori oculari la producerea impactului, ambii ajungând la faţa locului după ce petentul a fost lovit de autoturismul condus de intimat.

Instanţa a avut în vedere şi schiţa locului accidentului, întocmită după cercetarea la faţa locului , în care s-a menţionat că maşina condusă de intimat era oprită pe axul ce despărţea cele două sensuri de mers, în vreme ce o pată brun-roşcată cu aspect de sânge a fost identificată în partea opusă celei în care se găsea autoturismul.

Schiţa locului accidentului, coroborată cu fotografiile efectuate la faţa locului cu aceeaşi ocazie, precum şi celelalte probe din dosar (declaraţiile martorilor, raportul de constatare medico-legală), a oferit expertului auto posibilitatea reconstituirii modului de producere a impactului, cu indicarea gradului de culpă al fiecărei părţi.

În consecinţă, având în vedere că organul de urmărire penală nu a administrat toate probele necesare aflării adevărului şi soluţionării cauzei, în baza art. 2781 alin.8 lit.”b” C.proc.pen, s-a admis plângerea formulată de petent,  au fost desfiinţate rezoluţiile atacate şi s-a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale, fază procesuală în care să se efectueze o expertiză tehnică auto, având ca obiectiv stabilirea dinamicii producerii accidentului rutier din data de 04.12.2008 de pe DN1, în care au fost implicaţi petentul T N şi intimatul B J R şi stabilirea gradului de culpă al fiecărei părţi în producerea acestuia.

Împotriva acestei hotărâri, în termen, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Avrig şi intimatul B J R

În dezvoltarea motivelor de recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Avrig susţine faptul că plângerea petentului împotriva soluţiei procurorului este tardivă. Această excepţie a şi fost ridicată în faţa primei instanţe, care nu s-a pronunţat în nici un fel asupra acestei excepţii.

Recurentul B J R invocă în esenţă aceleaşi motive de nelegalitate a sentinţei recurate susţinând că plângerea este tardivă.

Se arată că rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a fost comunicată părţii vătămate T N la data de 17.02.2009, iar plângerea petentului a fost formulată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu la data de 25.09.2009, cu nerespectarea termenului de decădere prev. de art. 2781 C.p.p.

Analizând recursurile declarate conform dispoziţiilor art. 3856 alin.3 C.p.p., tribunalul a constatat că acestea sunt fondate si  în baza art.38515 pct. 2 lit. b C.p.p. au fost admise şi rejudecând cauza a respins plângerea petentului T N împotriva rezoluţiei procurorului de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind tardiv formulată, pentru urmatoarele considerente :

Conform Borderoului pentru expedierea corespondenţei petentului i-a fost trimisă cu scrisoare recomandată rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Avrig la data de 16.02.2009.

Din adresa înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Avrig. din 19.02.2010, adresă ce emană de la D.R.P.Braşov – Oficiul Poştal Avrig rezultă că scrisoarea recomandată a fost predată destinatarului T N la domiciliul acestuia, la data de 17.02.2009.

Petentul a formulat plângerea împotriva rezoluţiei procurorului care a dispus neînceperea urmăririi penale la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi a rezoluţiei primului procuror la data de 25.09.2009.

Conform art. 278 alin. 31 C.p.p. „în cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanţei ori, după caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6,art.246 alin. 1 şi art. 249 alin.2  C.p.p.”.

Acest termen este de decădere, conform deciziei nr. 15/06 aprilie 2009 a Î.C.C.J., pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În consecinţă, tribunalul a admis recursurile declarate şi a constatat că plângerea petentului T N împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale pronunţată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Avrig a fost tardiv formulată, motiv pentru care a fost respinsă.