Falsul in declaratii [ art 292 c.p. ] Probarea laturii subiective – intentiei directe

Constată că  Judecătoriei Sibiu a dispus condamnarea inculpatei M E, la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C.p.

În baza art. 71 alin. 2 C.pen. s-au interzis inculpatei drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a şi b C.pen.

În baza art. 81 alin. 1 C.pen. s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe o durată de 3 ani, termen de încercare stabilit în condiţiile art.82 alin. 1 C.pen. iar în baza art. 71 alin. 5 C.pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C.p.p. s-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art.83 C.pen.

S-a dispus anularea actelor false: cerere adresată la data de 25.08.2006 Biroului Notarului Public M M B, încheierea finală din data de 25.08.2006 dată în dosarul .  Biroului Notarului Public  şi certificatul de moştenitor  emis în dosarul  Biroului Notarului Public .

Pentru a pronunţa această soluţie Judecătoria Sibiu a reţinut în fapt că la data de 25.08.2006 inculpata s-a prezentat la Notarul Public  pentru dezbaterea succesiunii după numitul S S şi a declarat în mod fals că este singura moştenitoare a defunctului S S în calitate de fiică şi că numitul S S nu a mai avut alţi copii (din căsătorie, din afara căsătoriei sau din adopţie) deşi cunoştea că acesta a mai avut patru copii,  Ca atare a acestei declaraţii false şi a celorlalte probe administrate cu ocazia succesiunii, prin încheierea finală  a notarului public  s-a constatat că inculpata  are calitatea de unic moştenitor al numitului S S şi primeşte întreaga masă succesorală în calitatea de fiică. De asemenea, notarul public a constatat că nu există renunţători sau străini de succesiune prin renunţarea sau neacceptare şi a eliberat inculpatei  certificatul de moştenitor

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză precum şi din actele de stare civilă instanţa a reţinut faptul că inculpata mai avea încă patru fraţi dintr-o căsătorie anterioară a tatălui ei pe care a şi refuzat să-i cheme la înmormântarea acestuia. Deşi inculpata s-a apărat cu aceea că diferenţa de vârstă dintre ea şi fraţii săi este mare şi nu a avut cum să cunoască de existenţa lor instanţa de fond a înlăturat aceste susţineri întrucât din declaraţiile celor patru fraţi s-a desprins ideea că aceştia în mod constant l-au vizitat pe tatăl lor şi au discutat cu inculpata în cadrul acestor vizite. De asemenea a fost respinsă apărarea inculpatei că ea a avut convingerea că nu declară fals atâta vreme cât fraţii săi nu au fost interesaţi de succesiune, din moment ce la data dezbaterii succesiunii M E nu a declarat că fraţii ar fi străini de succesiune, ci că defunctul nu a mai avut alţi copii.

La individualizarea pedepsei instanţa a aplicat dispoziţiile art. 72 C.p. şi a avut în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei,scopul absolut imoral urmărit, urmările produse, persoana inculpatei (constant nesinceră, fără antecedente penale, la vârsta maturităţii la care ar fi trebuit să perceapă consecinţele faptelor sale ilegale), lipsa împrejurărilor care atenuează sau agravează răspunderea penală  ceea ce a determinat instanţa să aprecieze că scopul pedepsei şi funcţia ei educativă nu pot fi atinse decât prin aplicarea unei pedepse de 1 an închisoare.

Judecătoria deşi a reţinut că inculpata a avut în mod constant o atitudine nesinceră, faţă de lipsa antecedentelor penale, şi de faptul că până în prezent ea nu a mai comis alte infracţiuni, faţă de împrejurarea că are loc de muncă şi un copil minor în întreţinere s-a făcut  aplicarea dispoziţiilor art. 81 C.p. dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel în termen inculpata solicitând achitarea sa în baza art. 10 lit. d C.p.p. pentru lipsa laturii subiective la săvârşirea infracţiunii.

În motivarea apelului inculpata a arătat că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unui interes personal al ei în vederea producerii unor consecinţe juridice. S-a mai susţinut că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt greşită şi că nu s-a făcut dovada cu certitudine că inculpata ştia de existenţa fraţilor săi vitregi, iar apariţia unor persoane la înmormântarea tatălui ei, pretinzând că sunt fraţi de sânge cu aceasta nu poate fi luată în considerare ca fiind o dovadă incontestabilă a faptului că inculpata a ştiut de existenţa acestor fraţi. S-a mai susţinut că între declaraţiile martorilor există contradicţii, ele fiind în contradicţie şi cu declaraţia inculpatei.

În susţinerea apelului s-au depus foile de observaţie clinică din perioada în care tatăl ei a fost în spital şi o sentinţă privind pe numitul V I M.

Examinând sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel formulată precum şi din oficiu sub toate aspectele de legalitate conform disp. art. 371, 373 C.p.p. tribunalul a reţinut că  apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a făcut o amănunţită şi judicioasă cercetare judecătorească audiind fraţii vitregi ai inculpatei,  mai mulţi martori din comună care o cunoşteau pe inculpată şi pe tatăl acesteia, persoane care au fost la înmormântarea lui S S.

Din actele de stare civilă s-a reţinut că numitul S S a fost căsătorit cu numita S V cu care a avut patru copii, respectiv pe numiţii P A , S S jun. , S S  şi S I , aşa cum rezultă din certificatele de naştere din dosarul de urmărire penală.

După decesul numitei S V , numitul S S i-a dat pe cei patru copii la Casa de Copii , unde au fost instituţionalizaţi. La data de 24.01.1962 numitul S S s-a recăsătorit cu numita S E cu care a avut un copil – pe inculpata ME  La data de 7.08.1991 a decedat numita S E (mama), iar ulterior la data de 18.11.2004 a decedat numitul S S, .

Din întreg ansamblul probator s-a retinut  fără urmă de dubiu că inculpata cunoştea de existenţa acestor patru fraţi; astfel, martora P A – sora inculpatei declară că inculpata a vizitat-o când avea 5 ani, împreună cu sora ei S. De asemenea, deşi diferenţa dintre ea şi inculpată este de peste 2o de ani în vacanţe cei patru fraţi mergeau acasă la tatăl lor la , chiar locuind un timp cu inculpata în aceeaşi casă. Martorul S Si– fratele inculpatei a declarat că mai recent, în anul 1991 şi-a vizitat tatăl într-un timp în care şi inculpata era acasă. Cealaltă soră vitregă a inculpatei, martora S S a confirmat faptul că inculpata o cunoştea şi chiar a fost la înmormântarea tatălui lor împreună cu fratele S I discutând cu inculpata despre bunurile rămase de pe urma tatălui.

Aspectele relatate de fraţii vitregi ai inculpatei, ce-ar putea  fi consideraţi interesaţi în cauză sunt însă confirmate de declaraţiile altor săteni care au arătat că pe perioada cât a trăit tatăl inculpatei fraţii vitregi mai veneau să-l viziteze iar una dintre surori chiar a locuit la domiciliul tatălui ei o perioadă . Relevantă este şi declaraţia martorei E S în faţa căreia inculpata a declarat că nu doreşte să-i cheme pe fraţii vitregi la înmormântarea tatălui lor şi i-a cerut să nu le spună acesteia că ea nu are acte pe casă.

Deşi inculpata a dorit să acrediteze ideea că nici alte persoane din localitate nu cunoşteau de existenţa fraţilor vitregi acest aspect nu are relevanţă de vreme ce ea personal cunoştea de existenţa lor şi în mod fals a declarat în faţa notarului că este singura succesoare. Nu putem primi solicitarea apelantei în sensul că lipseşte latura subiectivă a infracţiunii de fals în declaraţii întrucât avem convingerea că inculpata a realizat în mod cert care sunt consecinţele juridice ale declaraţiilor făcute de ea în faţa notarului şi a urmărit producerea acestor consecinţe. Nu putem primi apărarea formulată în sensul că intenţia ar fi fost să declare că aceştia nu au pretenţii la succesiune, din moment ce declaraţia ei este în sensul că defunctul său tată nu a mai avut alţi copii dintr-o căsătorie anterioară sau din afara căsătoriei, iar pregătirea şcolară  (12 calse ) este suficientă pentru a înţelege ceea ce i se solicită de către notar  precum şi  consecinţele declaraţiilor ei.

Prin urmare fapta inculpatei de a declara în mod fals în faţa notarului public  că este singura moştenitoare a defunctului S S în calitate de fiică, pentru a obţine întreaga masă succesorală, deşi cunoştea faptul că numitul SS a mai avut patru copii din prima căsătorie, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292 C.p.

Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, apelul inculpatei s-a dovedit a fi nefondat sens în care el  a fost respins în baza art. 379 pct. 1 lit. b C.p.p. iar sentinţa apelată a fost menţinută ca legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare