Retinerea starii de recidiva post execuroeie la stabilirea pedepsei :Consecintele denuntarii faptei de catre cumparatorul traficului de influenta inainte de sesizarea organului de urmarire penala

Constată că prin rechizitoriul  Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu  s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K A, , cu antecedente penale, administrator, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 257 alin. 1 C.p., reţinându-se că în toamna anului 2008 i-a propus numitei C A R să intervină pe lângă un ofiţer de poliţie, în schimbul sumei de 600 Euro, pentru ca aceasta să promoveze examenul de obţinerea permisului de conducere. Banii respectivi au fost primiţi de  inculpat, partea vătămată C A R nu a promovat examenul, iar la cererea ei, K A i-a restituit banii respectivi.

În cursul urmăririi penale au fost audiate ca martori C A R, G M şi C A, a fost depus conţinutul convorbirilor telefonice avute de inculpat cu partea vătămată, legal interceptate.  Audiat în cauză inculpatul nu recunoaşte că ar fi primit de la reclamantă suma de 600 euro în vederea înmânării vreunul membru al comisiei de examinare din cadrul Prefecturii , ci că suma respectivă i-a fost înmânată în ideea de a fi păstrată, astfel încât de existenţa acesteia să nu aibă cunoştinţă bunica părţii vătămate. Cât priveşte intervenţia sa pe lângă vreuna din persoanele din comisia de examinare, inculpatul susţine că nu a făcut o astfel de afirmaţie, ci din contră ar fi afirmat faţă de reclamantă că dat fiind numărul restrâns de persoane pe care le cunoştea , el nu poate interveni în sprijinul ei.

În instanţă inculpatul a fost citat atât din Oradea, unde a avut domiciliul, cât şi din Sibiu de la adresa rezultată din procesul verbal încheiat cu ocazia efectuării mandatului de aducere , confirmată şi de Serviciul de evidenţă a persoanelor .

S-au făcut verificări în ce-l priveşte pe inculpat şi la I.G.P.R. Bucureşti şi Direcţia Generală a Penitenciarelor , acestea comunicând că inculpatul nu se află încarcerat în vreun penitenciar sau arest.  Prin urmare, s-a concluzionat că inculpatul se sustrage de la judecată, şi nu a putut fi audiat în cauză, însă a fost apărat de avocatul desemnat din oficiu.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiată, în baza art. 82 C.p.p., în calitate de martor, partea vătămată C A R , care a declarat că nu înţelege să se constituie parte civilă în cauză şi nici să participe ca parte vătămată în proces; şi martora G M .

Din întreg materialul probator al cauzei, instanţa a reţinut în fapt următoarele :

În cursul anului 2008 C A R a intrat în relaţii de prietenie cu inculpatul K A, iar la scurt timp după aceasta – vara anului 2008, C A R i-a povestit că a susţinut cursurile unei scoli de şoferi, însă a picat de 3 ori examenul pentru obţinerea permisului de conducere. În acest context, inculpatul K A , care se prezenta ca fiind medic/director la S.M.U.R.D., i-a propus martorei să o ajute în sensul de a interveni pe lângă un ofiţer de la Serviciul Public Comunitar – Regim Permise de conducere, urmând ca ulterior să se înţeleagă asupra unei sume de bani. În aceeaşi zi, în prezenţa martorei G M , inculpatul a apelat telefonic o persoană căreia i s-a adresat cu „d-nule căpitan”, dându-le impresia martorelor că are relaţii în comisia de examinare şi este în măsură să intervină pentru ca martora CA R să promoveze examenul.

A doua zi, de asemenea, în prezenţa martorei G M (prietena părţii vătămate), inculpatul i-a comunicat lui C A R că suma pe care trebuie să o dea pentru obţinerea permisului este 600 Euro, deşi în mod normal acesta costă mai mult.

Cei 600 Euro au fost primiţi de C A R de la bunica ei C A martoră , în prezenţa martorei G M, care a înţeles că aceşti bani urmau a fi remişi inculpatului chiar a doua zi.

Ulterior, C A R a susţinut examenul însă nu l-a promovat, motiv pentru care l-a sunat pe inculpat, i-a cerut restituirea banilor şi totodată a formulat un denunţ la D.N.A. – Biroul Teritorial  . Într-o convorbire telefonică efectuată ulterior şi interceptată de D.N.A.  a fost vehiculat şi numele unui ofiţer de poliţie „C V”, despre care partea vătămată s-a interesat şi a aflat că nu există nici o persoană cu acest nume în serviciul permise auto. Cei 600 Euro au fost returnaţi părţii vătămate prin intermediul martorei G M.

Susţinerea inculpatului că respectiva suma i-a fost dată de C A R pentru a-i păstra, întrucât nu dorea să ştie bunica sa de ei, nu a  putut fi reţinută pentru următoarele motive :

Martora G M a fost prezentă când C A (bunica) i-a înmânat părţii vătămate banii şi a cunoscut destinaţia acestora : să-i fie înmânaţi inculpatului . În plus, aceeaşi martoră audiată în instanţă a confirmat că între partea vătămată şi bunica sa erau relaţii bune  motiv pentru care C A R nu avea de ce să ascundă banii de ea şi nici nu i-ar fi dat inculpatului spre păstrare, întrucât se cunoşteau de puţin timp şi în plus partea vătămată locuia singură.

În plus, s-a mai reţinut că prin întreaga sa atitudine, inculpatul a creat impresia atât părţii vătămate şi chiar martorei G M că ar putea să intervină asupra unui funcţionar aflat în comisia de examinare.

Pe lângă declaraţia martorilor anterior analizate instanţa a reţinut că săvârşirea faptei de către inculpatul K A este dovedită şi cu transcrierea convorbirilor telefonice efectuate de inculpat .

Din toate aceste probe a rezultat fără dubiu că inculpatul a pretins şi primit de la C A R suma de 600 Euro pentru a interveni pe lângă un funcţionar din cadrul comisiei de examinare permise auto, asupra căruia a lăsat impresia că ar avea influenţă în scopul de a facilita obţinerea permisului de către C A R. Această faptă constituie infracţiunea de trafic de influenţă prev. de art. 257 alin. 1 C.p., pentru care inculpatul a fost condamnat.

La individualizarea pedepsei instanţa  a avut  în vedere prevederile art. 72 C.p. :

-limitele speciale de pedeapsă pentru această infracţiune care sunt de la 2-10 ani ;

-comportamentul inculpatului în sensul că s-a sustras de la judecată, a fost nesincer în declaraţiile date în cursul urmăririi penale;

-  antecedenţa sa penală, aşa cum a reiesit din fişa de cazier . Este evident că inculpatul K A şi-a creat o „obişnuinţă” din a face trafic de influenţă, întrucât a mai fost condamnat pentru această infracţiune încă din 1996 de Tribunalul Timiş. Evident că pedeapsa aplicată atunci de 1 an şi 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată nu şi-a atins scopul din moment ce în timpul termenului de încercare inculpatul a mai săvârşit o infracţiune de înşelăciune, executând în regim de detenţie o pedeapsă de 3 ani şi 6 luni. S-a impus deci faţă de actul de sesizare, reţinerea stării de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. b C.p., fără ca aceasta să reprezinte o schimbare de încadrare juridică, în sensul art. 334 C.p., aşa cum în mod constant s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi instanţele inferioare. De altfel, reţinerea stării de recidivă a fost pusă în discuţia contradictorie a părţilor la termenul din 27.05.2009. Faţă de aceste considerente,  inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea pe o durată de 3 ani.

S-a impus şi aplicarea unei pedepse accesorii în sensul interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II şi lit. b) C.p. : dreptul de a fi ales în autorităţile publice şi dreptul de a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, întrucât s-a considerat că exercitarea acestora este incompatibilă cu persoana inculpatului, faţă de fapta comisă.

În ce priveşte cererea formulată de Parchet de confiscare a sumei de 600 Euro, în baza art. 257 alin. 2 C.p., Tribunalul a apreciat că această măsură nu poate fi luată, întrucât cumpărătorul traficului de influenţă (C A R) a denunţat fapta autorităţilor mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire această faptă, banii daţi de către ea nefiind supuşi confiscării. În acest sens s-a pronunţat practica judiciară : Curtea de Apel Suceava, decizia nr. 11/2005 şi nr. 325/2005.

În plus, s-a regăsit şi un argument de text ce rezultă din interpretarea dispoziţiilor Lg. 78/2000, ce face distincţie în art. 61 , între două situaţii : banii ce au făcut obiectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare a traficului de influenţă se confiscă, iar în situaţia în care făptuitorul denunţă autorităţilor fapta, mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat - ca în situaţia din prezenta cauză – banii se restituie persoanei care i-a dat (art. 61 alin. 4).

Prin urmare, atâta vreme cât pentru infracţiunile considerate mai grave ce au primit o reglementare specială prin Lg. 78/2000, nu se confiscă sumele date, ci se restituie cumpărătorului traficului, (în situaţia specială anterior expusă) şi în situaţia infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de Codul penal, acestea ar trebui restituite şi nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 257 alin. 2 cu referire la art. 256 alin. 2 C.p. Aflându-ne deci în situaţia de excepţie a denunţării făcute de cel ce a cumpărat influenţa, şi căruia i s-au şi restituit banii, s-a apreciat că nu există temei legal pentru a se confisca de la inculpat echivalentul acestei sume.

Textul Codului penal, art. 257 alin. 2 C.p. are ca scop lipsirea traficantului de foloasele infracţiunii. Atâta vreme cât există dovada certă că, K A a restituit lui C A R suma de 600 Euro, nu s-a justificat confiscarea acesteia de la inculpat.

În baza art. 71 alin.2. C.p. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi b C.p., ca pedeapsă accesorie.

Domenii speta

Spete similare