Elemente constitutive. Încadrare juridică.

Prin  rechizitoriul din  data  de  6 noiembrie  2006, emis  de Parchetul  de pe lângă  Înalta  Curte  de Casaţie  şi  Justiţie,  Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism -  Biroul Teritorial  Mureş  în  dosarul nr.  9/D/P/2005,  s-a  dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi  trimiterea  în  judecată  a  inculpatului Xx pentru  săvârşirea infracţiunii  de trafic  de  persoane,  în formă continuată,  prev.  de art.  12  alin.  1 şi 2  lit. a  din  Legea  nr.  678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, precum şi a inculpatului Xx pentru  săvârşirea  infracţiunii  de  complicitate la trafic  de  persoane, în formă continuată,  prev.  de art. 26 Cod penal, raportat la art.  12 alin.  1 şi 2  lit. a  din  Legea nr.  678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.

 În actul  de  inculpare s-a  arătat,  în esenţă,  faptul că în perioada noiembrie-decembrie 2002,  inculpatul Xx , în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi în baza unei înţelegeri prelabile cu numitul Xx , beneficiind şi de ajutorul in coinculpatului Xx , a racolat părţile vătămate Xx şi Xx , sub promisiunea asigurării unori locuri de muncă bine plătite în străinătate, iar ulterior le-a vândut unei grupări infracţionale condusă de numitul Xx , care le-a transportat în Spania, unde le-a supus exploatării sexuale.

Cu privire la inculpatul Xx  s-a menţionat că acesta l-a ajutat pe inculpatul Xx în  activitatea de racolare şi transportare, în scopul exploatării sexuale, a părţii vătămate Xx , însoţind partea vătămată şi întărindu-i acesteia încrederea în inculpatul Xx , pentru contribuţia sa inculpatul primind şi o anumită sumă de bani.

Analizând  probele administrate în cursul  urmăririi  penale  şi  în cursul  cercetării judecătoreşti, respectiv:

- declaraţiile  date  de  numiţii Xx şi Xx în calitate  de  învinuiţi, apoi  inculpaţi (filele 3-8 dosar urmărire penală, 65-67 dosar instantă),  declaraţiile părţilor  vătămate,  constituite  civile,  Xx  şi Xx (filele 15-22 dosar urmărire penală, 96-98, 99-101 dosar primă instanţă,  declaraţile martorei  Xx (filele 31-32 dosar urmărire penală, 112-114 dosar primă instanţă), referatul de evaluare întocmit cu privire la inculpatul Xx  (filele 123-127 dosar primă instanţă) instanţa  reţine  următoarea  stare  de  fapt:

Inculpatul Xx şi Xx se cunoşteau cu mult timp înainte de afirmativa săvârşire a faptelor care se cercetează în prezenta cauză, amândoi fiind de loc din comuna Adămuş, jud. Mureş, unde inculpatul Xx  a locuit până în anul 2001, la mama sa (Janos Mândra) după care s-a căsătorit, a preluat numele soţiei sale, efectuând dese deplasări în Turcia.

Ulterior, acesta a revenit în oraşul Târnăveni şi a închiriat, fără forme legale o garsonieră într-un bloc de nefamilişti, situat în zona combinatului chimic din localitate (declaraţia inculpatului Xx , fila 4,5 dosar  urmărire penală, fila 65 dosar instanţă).

Cei doi s-au întâlnit în cursul lunii noiembrie 2002, ocazie cu care inculpatul Xx i-a relatat inculpatului Xx  că are anumite cunoştinţe în localitatea Roşiorii de Verde care rezolvă locuri de muncă în Spania, în restaurante, la spălat vase.

Modalitatea în care a fost adus în discuţie numele părţii vătămate Xx respectiv dacă a fost din  iniţiativa inculpatului Xx  care i-a cerut în mod  concret inculpatului Xx  să o întrebe pe aceasta dacă ar fi interesată de un asemenea loc de muncă, sau dacă inculpatul Xx , din proprie iniţiativă, fără vreo sugestie din partea inculpatului Xx , s-a gândit la această parte vătămată, nu poate fi stabilit cu certitudine, deoarece singurele informaţii în acest  sens le furnizează declaraţiile  inculpatului Xx , care sunt însă contradictorii cu privire la acest aspect.

Astfel, în cursul urmăririi penale, inculpatul Xx  arată că inculpatul Xx  a fost cel care a făcut primul referire la partea vătămată Xx , declarând că:

„... ocazia cu care m-a întrebat, de asemenea, dacă nu o cunosc pe numita Xx din Găneşti, pe care el o consideră potrivită pentru un astfel de loc de muncă. I-am spus lui Xx că o  cunosc pe Xx şi că voi discuta cu ea pentru  a vedea dacă nu doreşte să meargă la lucru în Spania” (fila 4 dosar urmărire penală).

În cursul cercetării judecătoreşti însă acelaşi inculpat prezintă o altă variantă din care reiese că inculpatul Xx  l-a  întrebat doar  la modul  general dacă cunoaşte persoane doritoare să lucreze în  Spania la restaurant, el fiind cel care s-a gândit la partea vătămată Xx , pe care o cunoştea, în condiţiile în care unul din fraţii săi  (ai inculpatului Xx ) era căsătorit cu o verişoară a părţii vătămate.

„la o discuţie purtată cu Xx acesta, m-a întrebat dacă nu cunosc o persoană care vrea să plece în Spania la lucru... după această discuţie cu Xx m-am gândit la partea vătămată Xx ...” (fila 65 dosar instanţă).

Cert e că într-adevăr, inculpatul Xx s-a întâlnit cu partea vătămată Xx şi i-a relatat că are un prieten în Târnăveni, care la rândul său are alte prietene în Roşiori, care îi pot rezolva un loc de muncă în Spania, la spălat vase întrebând-o dacă este de acord să se întâlnească cu acea persoană.

Întâlnirea a avut loc în data de 06 noiembrie 2002 la domiciliul părţii  vătămate din Găneşti, de unde partea vătămată  împreună cu inculpatul au plecat la Târnăveni, unde s-au întâlnit cu inculpatul Xx la căminul de nefamilişti.

Este important de subliniat că partea vătămată şi-a luat cu ea paşaportul, aceasta motivând că: „mi-am zis că dacă o să ieşim la un local să am actele la mine” (fila 69 dosar instanţă).

Acest aspect este relevant pentru a clarifica în cele ce urmează dacă partea vătămată a ştiut că pleacă la  domiciliu pentru a se întâlni cu persoanele care vor rezolva loc  de muncă în Spania sau a fost urcată în tren şi dusă în localitatea Roşiori  împotriva voinţei sale.

În sprijinul acestei ultime variante, susţinută şi în actul de inculpare, vin doar declaraţiile părţii vătămate din cursul urmăririi penale, aceasta arătând că după ce s-au întâlnit cu inculpatul Xx la  căminul de nefamilişti, au mers în staţia de autobuz, pentru ca ea şi  inculpatul  Xx  să se întoarcă înapoi în Găneşti, însă la un moment dat când  un tren a oprit în Staţia C.F.R. care se afla în vecinătatea staţiei de autobuz, ambii inculpaţi au prins-o de mână şi împotriva voinţei sale au urcat-o în tren (fila 19 dosar urmărire penală).

Instanţa nu poate reţine însă această stare de fapt, în sensul că partea vătămată a fost urcată în tren în mod forţat şi apoi dusă la Bucureşti, respectiv la Roşiorii de Vede deoarece nu este susţinută de restul  materialului probator administrat în cauză.

Astfel, inculpatul Xx  încă din faza de  urmărire penală a arătat că partea  vătămată a fost  informată  în legătură cu persoana care îi va rezolva locul de  muncă, iar acesta a fost de acord să efectueze deplasarea cu condiţia să fie  însoţită  de  acest  inculpat, în care avea încredere (fila 3 dosar urmărire penală).

Această susţinere o regăsim şi în  declaraţia dată de inculpatul Xx  în cursul  cercetării judecătoreşti, acesta arătând că:

„deoarece Xx a fost de acord, spunându-mi că nu are casă, şi-a luat  paşaportul şi împreună cu ea am venit la Xx la Târnăveni, însă Xx mi-a spus că ea nu pleacă numai în situaţia în care mă voi duce şi eu...”

„În urma acestor discuţii, toţi trei, respectiv Xx , Xx şi cu mine, cu trenul din Târnăveni, am plecat în localitatea Roşiorii de Vede, cu menţiunea că prima dată am ajuns la Bucureşti şi de acolo, cu alt tren la Roşiorii de Vede. Partea vătămată a venit cu noi de bună voie, nu a fost forţată nici de Xx nici de mine să ne însoţească” (fila 65, verso dosar instanţă).

Char şi partea vătămată Xx revine asupra poziţiei sale şi, în declaraţia dată în faţa instanţei arată că „cu trenul  am plecat din Târnăveni la bucureşti. Menţionez că în tren am urcat singură, de bună voie, împreună cu ei, nu am fost forţată nici de Xx şi nici de Xx să mă urc în tren, am acceptat să mă duc, aşa cum am arătat, la Bucureşti” (fila 99-100 dosar instanţă ).

De altfel, însuşi faptul că la plecarea din Găneşti spre Târnăveni, partea vătămată şi-a luat cu ea nu doar acte de identitate interne ci şi paşaportul dovedeşte (în opinia instanţei) faptul că acesta cunoştea scopul deplasării şi prin urmare a acceptat să se întâlnească cu cei care urmau să-i faciliteze deplasarea în străinătate, urcându-se în tren şi plecând de bună voie.

Ajunşi în localitatea Roşiorii de Vede cei trei au aşteptat la gară de doi bărbaţi (dintre care unul numit Speculantul), au servit masa la un restaurant apoi s-au deplasat la locuinţa persoanei care, din spesele celor doi, urma să rezolve locuri de muncă în Spania, acesta fiind poreclit „Luceafărul”.

Aici au discutat cu soţia acestui personal numit „Luceafărul” care, după ce l-a  contactat telefonic pe soţul ei aflat în Spania, le-a comunicat că „nu este de lucru pentru bărbaţi, numai pentru femei” şi că în decurs de 10 zile îi va face rost de loc de muncă şi inculpatului Xx  (xx.

Partea vătămată a rămas în locuinţa persoanei cunoscută sub denumirea de „Luceafăr” iar inculpaţii Xx  şi Xx  s-au întors în staţia CFR, însoţiţi de persoana  poreclită „Speculantul”.

Deşi în rechizitoriu se menţionează că  această persoană (identificată a fi Xx ) le-a dat celor doi inculpaţi suma de 130 de USD, din actele dosarului nu rezultă în  nici un fel că această sumă ar fi reprezentat o plată pentru aşa –zisul serviciu de racolare a părţii vătămate Xx sau „preţul” primit de inculpaţi pentru „vânzarea” acesteia.

Spunem acest lucru deoarece singurele elemente în legătură cu acest  aspect, esenţial de altfel pentru a se putea constata  întrunite elementele materiale ale infracţiunii de trafic de persoane, sunt furnizate de declaraţiile inculpatului Xx , declaraţii care sunt însă contradictorii şi nu se coroborează, în  condiţiile prevăzute de art. 69 Cod procedură penală cu fapte şi împrejurări care să rezulte din ansamblul  probelor  administrate.

Astfel, dacă în declaraţia dată în  cursul urmăririi  penale în data  de 4 octombrie 2006 (fila 3 dosar urmărire penală) inculpatul arată doar că a primit această sumă, pe care a împărţit-o cu Xx , fără a menţiona în nici un fel cu ce titlu  a primit banii sau ce reprezentau acestea, în prima sa declaraţie, dată tot în cursul urmăririi penale, în data de 12.10.2005, inculpatul menţionează că: „... pe mine şi pe Xx ne-a dus din nou la staţia C.F.R., unde mi-a dat 130 USD, spunându-mi să-i împart cu Xx , lucru pe care l-am şi făcut, „Speculantul”  spunând că aceşti bani ni i-a dat pentru a avea pentru bilet de tren şi mâncare” (fila  4 dosar urmărire penală).

Această poziţie a fost de altfel menţionată de inculpat şi în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti (fila 65 verso dosar instanţă).

Partea vătămată Xx a rămas în locuinţa numitului Xx (zis Luceafărul), de bună voie, aproximativ o săptămână, după care a fost dusă „în Spania de o persoană numită xx, şi predată celui  cunoscut sub numele de Luceafărul.

Partea vătămată susţine că aici a aflat că va trebui să lucreze într-un club de noapte, respectiv să se prostitueze în folosul numitului Xx  (Luceafărul) însă deoarece nu cunoştea limba spaniolă nu a fost dusă la acest club.

În perioada care a urmat partea vătămată a stat la locuinţa lui Xx  (Luceafărul), unde avea libertate de mişcare, nu era sechestrată sau păzită şi, după propriile declaraţii, ieşea zilnic la un restaurant aflat lângă plajă, iar când ieşea din casă avea paşaportul asupra ei.

În timpul  acestor ieşiri, partea vătămată a cunoscut  un  bărbat cu numele  de xx cu care a plecat, rămânând în Spania să lucreze aproximativ trei luni.

În timpul celor aproximativ 10 zile în care a stat în locuinţa „Luceafărului” partea vătămată nu a fost niciodată obligată să se prostitueze.

Partea vătămată susţine în declaraţiile sale că în perioada în care a stat în locuinţa  persoanei numită „Luceafărul” din Roşiorii de Vede a auzit o discuţie între acesta şi soţia sa (discuţie telefonică) din care a dedus că a fost de fapt vândută de către inculpaţii Xx  şi Xx  contra sumei de 250 USD.

Instanţa nu poate reţine însă această situaţie întrucât pe, de-o parte însăşi declaraţiile părţii vătămate sunt contradictorii, iar, pe de altă parte, acestea nu se coroborează în condiţiile  cerute  de  art. 75 Cod procedură penală cu fapte şi împrejurări  care să rezulte din restul probelor  administrate în, cauză.

2. În cursul lunii decembrie 2002 partea civilă Xx  a discutat cu vărul ei, numitul Xx , care i-a relatat că a cunoscut  o persoană din Târnăveni, pe numele Emil, care poate rezolva locuri de muncă în Spania, în agricultură, locuri de muncă extrem de bine plătite, cu aproximativ 100 euro/zi.

Întrucât partea civilă nu avea în acea perioadă nicio sursă de venit l-a rugat pe vărul ei, xx , să o pună în legătură cu acea persoană.

În zilele următoare, partea civilă, numitul Axx  şi martora Xx s-au întâlnit cu inculpatul Xx care le-a confirmat că poate rezolva locuri de muncă în Spania, la cules căpşuni, spunând chiar că are nevoie de două fete pentru această muncă şi de un băiat care să lucreze ca  bodyguard.

Întrucât cele trei condiţii propuse li s-au părut  avantajoase, au fost de acord să plece împreună cu inculpatul Xx , care iniţial le-a spus că  se vor deplasa la Bucureşti.

Plecarea a avut loc în data de 06.12.2002 din Târnăveni către Bucureşti,  însă inculpatul Xx le-a spus că de  fapt persoana pentru care urmează să lucreze în Spania locuieşte în Roşiorii de Vede.

Ajunşi în această localitatea, cei patru s-au deplasat la locuinţa unei persoane numită „Luceafărul” (numele real fiind Xx ) unde a intrat mai întâi doar inculpatul Xx  , după care i-au chemat înăuntru şi pe partea civilă, martora Xx şi numitul Xx .

În locuinţă au fost întâmpinaţi de o femeie, care s-a recomandata a fi „Suvica” soţia numitului Xx  (Luceafărul) care a confirmat că soţul ei poate rezolva locuri de muncă în agricultură şi le-a cerut celor trei doritori paşapoartele pentru a verifica dacă acestea „sunt în regulă. După această „verificare”, numita Suvica a afirmat că  paşaportul martorei Xx (fostă Antal) este expirat, astfel  încât  aceasta nu va putea să plece în Spania, urmând a se întoarce la Târnăveni împreună  cu Xx .

Deoarece cel care urma să rezolve locurile de muncă, respectiv persoana numită „Luceafărul” era în Spania, s-a discutat că partea civilă Xx  să rămână în locuinţa din Roşiorii de Vede până când aceasta se întoarce.

La început partea civilă a afirmat că nu va pleca în Spania fără Xx , însă  numita Suvica a liniştit-o spunând  că  acesta trebuie  să se întoarcă la Târnăveni, împreună cu Xx însă îl va anunţa să revină înainte de plecarea în Spania, pentru a putea merge  împreună.

În acest fel, partea civilă a fost convinsă să rămână la Roşiorii  de Vede, acesta arătând  că: „în  acel moment eu nu mi-am dat seama că aceasta era doar o manevră pentru care să rămân singură la  Roşiorii de Vede şi vărul  meu  Xx  să se întoarcă acasă”.

Partea civilă Zoltan Sedonia a rămas în locuinţa numitului „Luceafărul” aproximativ o săptămână, până când acesta s-a întors din Spania şi l-a chemat pe inculpatul Xx pentru a-i da banii datoraţi.

Partea civilă, declară că l-a întrebat pe cel poreclit „Luceafărul” de ce trebuie  să  îi dea banii lui Xx şi dacă nu cumva acesta a vândut-o, însă „Luceafărul” a negat spunând că îi dă bani lui Xx pentru faptul că a găsit o persoană pe care  să o angajeze în agricultură, el fiind patron şi neavând timp să găsească oameni dispuşi să meargă la lucru.

De asemenea, partea civilă a arătat în declaraţiile date că în prezenţa sa, numitul „Luceafărul” i-a dat inculpatului Xx , care venise în Roşiorii de Vede, o anumită sumă de bani, în Euro, fără a putea preciza în ce cuantum (fila 16-17 dosar urmărire penală).

Partea civilă a stat câteva zile în locuinţa din Roşiorii de Vede, după care a  fost transportat în Spania cu un microbuz condus de o persoană numită „Vali” căruia i-a fost predat şi paşaportul părţii civile de  către cel numit „Luceafărul”.

Atât partea civilă Xx  cât şi o altă fată care a călătorit cu acelaşi microbuz („Flori”) au fost duse în Spania, la numitul „Paraillan”, despre care „Vali” spunea că este văr cu „Luceafărul”.

Partea civilă declară că doar în Spania a aflat de la „Vali” că urmează să fie dusă într-un local de noapte pentru a se prostitua şi că l-a rugat pe acesta să o ducă înapoi, în România, însă numitul Vali a refuzat spunând că a fost plătit de „Luceafărul”.

În Spania, cele două fete, respectiv partea civilă Xx  şi „Flori”, au fost preluate de Paraillan care a primit de la Vali şi paşapoartele lor, după care au fost duse într-o  localitate şi ţinute închise aproximativ 3 zile, până când  a sosit şi persoana numită „Luceafărul”.

Timp de 6 săptămâni, fetele erau duse în fiecare seară de către „Luceafărul” şi „Pardaillan” la un local numit „Malibu” din Madrid, unde au fost obligate să  întreţină relaţii sexuale cu clienţii  locului, sumele obţinute fiind  încasate de către  cel numit „Luceafărul”.

Partea civilă a arătat în declaraţiile  sale că nu avea libertate de mişcare în sensul că în timpul zilei era ţinută închisă într-un apartament, fără a avea acces la actele de identitate (paşaport) care îi era restituit doar seara, când era dusă la club de către „Luceafărul”, predarea paşaportului făcându-se doar pentru a se evita problemele cu autorităţile.

Partea civilă estimează că în cursul celor şase săptămâni, în urma prostituţiei, a câştigat aproximativ 3500 Euro, care i-au fost însă luate integral de „Luceafărul”, care ulterior, a vândut-o unei alte persoane contra sumei de 2000 de euro.

Şi această persoană a folosit-o pe partea civilă tot pentru prostituţie, încasând bani de la clienţi şi reţinându-i paşaportul.

În urma unei razii efectuate de organele de Poliţie din Spania, partea civilă a  fost prinsă şi trimisă în România.

Declaraţiile părţii vătămate constituită parte civilă se coroborează, în condiţiile art. 75 Cod procedură penală cu fapte  şi împrejurări ce rezultă din declaraţia martorei Xx (fostă antal9.

Aceasta relatează la rândul ei despre faptul că prin vărul ei, Xx  a aflat că o persoană din Târnăveni, numită „Emil” poate rezolva locuri de muncă în Spania, în agricultură, care ar fi foarte bine plătite. Martora descrie întâlnirea cu inculpatul Xx din Târnăveni, care  le-a confirmat că poate rezolva locuri de muncă în Spania, la cules căpşuni pentru fete şi ca bodyguard pentru bărbaţi, plecarea spre Bucureşti şi apoi spre Roşiorii de Vede împreună cu inculpatul, partea civilă Xx  şi numitul Xx , faptul că costul transportului a fost plătit pentru toate  de inculpatul Xx , deplasarea la locuinţa persoanei numite „Luceafărul”.

Martora a fost de faţă la discuţiile avute în locuinţa „Luceafărului”, (prezentat ca patronul din Spania care „îi va angaja”) cu soţia acestuia „Suvica”, care, în urma verificării paşapoartelor i-a spus că, actele ei fiind expirate nu poate pleca în Spania, acestea fiind condiţiile în care ea s-a întors la Târnăveni, iar partea civilă a rămas în locuinţa mai sus menţionată.

Este important de subliniat faptul că după întoarcerea părţii civile Xx  în ţară, acesta a avut o discuţie cu martora Xx , în cursul căreia i-a relatat că nu a muncit în agricultură, aşa cum i s-a promis ci s-a prostituat pentru persoana poreclită „Luceafărul” (fila 32 dosar urmărire penală), fila 112- 114 dosar instanţă.

Cu privire la declaraţia numitului Xx , aflat la filele 33-34 dosar urmărire penală, instanţa constată că aceasta nu este o declaraţie de martor, neântrunind condiţiile de formă necesare (jurământ, etc) şi fiind luată la data de 4 decembrie 2003; adică înainte de începerea urmăririi penale, care s-a dispus  prin rezoluţia procurorului din 04.10.2004 (fila 1 dosar urmărire penală).

Deoarece în cauză nu a fost întocmit  un proces – verbal  constatare a efectuării unor acte premergătoare, conform  prevederilor  art. 224 Cod procedură penală, declaraţia mai sus  amintită nu poate constitui mijloc  de probă.

Din aceleaşi raţiuni, instanţa nu a putut da eficienţă, în cursul cercetării judecătoreşti, prevederilor art. 327 alin. 3 Cod procedură penală, deoarece acestea fac referire la situaţia în care ascultarea vreunuia din martori nu mai este posibilă, or, numitul Xx , astfel  cum am arătat, nu a fost audiat în calitate de martor în cursul urmăririi penale.

În drept:

În cauză au fost formulate anumite cereri de schimbare a încadrării juridice de către apărătorii inculpaţilor (încheierea de şedinţă din 20 februarie 2008, fila 172- 173, note de şedinţă, fila 183), instanţa punând în discuţie, la rândul său, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului Xx  Ioan (Încheierea de şedinţă din data de 06 martie 2009, fila 275).

Cu privire la aceasta, instanţa apreciază că nu sunt întrunite condiţiile  de existenţă ale infracţiunii continuate, astfel încât nu se justifică reţinerea prevederilor art. 41 alin. 2 Cod penal, ci a celor privind concursul de infracţiuni.

Astfel, dacă se poate susţine că este îndeplinită condiţia ce priveşte unitatea  de subiect activ (aceeaşi persoană care săvârşeşte mai multe acţiuni) şi că actele de executare  (racolare, transport) prezintă fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni (respectiv trafic de persoane), în opinia instanţei, timpul relativ îndelungat scurs între actele de executare, referitoare la partea vătămată Xx şi actele de executare referitoare la partea vătămată Nagy Sidonia (o lună de zile) conduce la caracterizarea faptelor reţinute în sarcina acestui inculpat ca infracţiuni distincte, intervenind schimbarea hotărârii infracţionale.

De asemenea, instanţa apreciază că nu există unitate de rezoluţie infracţională, în  sensul că inculpatul Xx nu  a luat  o hotărâre iniţială, de racolare a mai multor persoane, ci a  existat o rezoluţie infracţională distinctă de fiecare dată când întâlnea o persoană pe care o considera potrivită (sex, vârstă, aspect, situaţie materială precară, grad redus de instrucţie).

Avem în vedere faptul că din starea de fapt descrisă anterior nu rezultă că rezoluţia infracţională a inculpatului Xx a fost suficient de determinată, în sensul că acesta nu a avut imaginea de ansamblu a activităţii sale ulterioare pe care să o fi desfăşurat-o prin acte de executare separată, acte care, fiecare în parte să concretizeze o hotărâre iniţială.

În lumina celor mai sus arătate, instanţa va dispune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatului Xx , din infracţiunea de trafic  de persoane în formă continuată, prev. de art. 12 alin. 1 şi alin. 2 lit. a Legea 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, în:

- infracţiunea de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 şi alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 (cu privire la partea vătămată Xx )

- infracţiunea de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 şi alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 (cu privire la partea vătămată Xx )

cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal referitoare la concursul real de infracţiuni.

Instanţa apreciază că pentru fiecare din cele două infracţiuni distincte de trafic de persoane se impune reţinerea agravantei prev. de alin. 2 lit. a  art. 12 din Legea 678/2001 (săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună) deoarece este evident că inculpatul Xx a  realizat doar  o parte  a  activităţii infracţionale (recrutare, transportare, transferare), în acest lanţ, fiind însă cuprinse şi alte persoane, cu „atribute” distincte.

Astfel, activitate de cazare, transport şi exploatare efectivă au realizat şi numitul Xx  zis „Luceafărul”, „Vali” (care transporta filele  cu microbuzul în Spania), Paraillan, etc, activitatea infracţională a acestora făcând  însă  obiectul altor dosare.

Cu privire la Xx , instanţa apreciază întemeiată cererea de schimbare a încadrării juridice care vizează eliminarea reţinerii formei continuate în privinţa  complicităţii la trafic de persoane deoarece, pe de o parte, în sarcina acestui inculpat se reţine desfăşurarea unei anumite activităţi infracţionale doar cu privire la partea vătămată Xx , iar pe de altă parte elementul material al laturii obiective al infracţiunii de trafic  de persoane este alternativ, ceea  ce nu înseamnă însă că realizarea acestuia în mai multe variante (ex: recrutare şi transport) este de natură să schimbe unicitatea infracţiunii.

Rămân neschimbate şi în privinţa acestui inculpat  consideraţiile referitoare la necesitatea reţinerii  agravantei prevăzute  de  art. 12 alin. 2 lit. a (săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane), motiv pentru care instanţa  va respinge restul cererilor de schimbare a încadrării  juridice formulate  în  apărare, de  acest inculpat.

Reţinând că,  în urma  schimbării încadrării juridice, urmează a fi analizate  distinct faptele referitoare la cele două  părţi vătămate, instanţa apreciază  că în ceea  ce priveşte partea vătămată Xx , nu  sunt  întrunite elementele  constitutive ale  acestei  infracţiuni.

Avem în vedere faptul  că partea vătămată Xx s-a deplasat de  bună – voie de la Târnăveni la Bucureşti şi a cunoscut de la începutul deplasării faptul că va pleca în străinătate, dovadă fiind faptul  că şi-a luat paşaportul.

În continuare, după sosirea în Spania, partea vătămată nu a fost  izolată (conform  propriilor  declaraţii), având  posibilitatea  să iasă zilnic să se plimbe şi chiar primind  şi mici  sume de bani.

Nu se poate susţine că partea vătămată a fost  supusă unui regim de  explodare  în condiţiile în care  chiar  ea recunoaşte că nu s-a prostituat, că  nu a fost forţată să deţină relaţii sexuale, că pleca în fiecare  zi din apartamentul în care locuia, având şi paşaportul  asupra ei.

Faţă de cele ce preced, instanţa va dispune  achitarea inculpatului Xx de sub  acuza săvârşirii infracţiunii de trafic  de persoane, prev de art.  12 alin. 1 şi alin. 2 lit.  a din Legea 678/2001 (cu privire la partea vătămată Xx ), în temeiul  prevederilor art. 11 pct.  2 lit.  a raportat la art.  10 lit.  d Cod procedură penală .

În baza aceluiaşi temei, respectiv art.  10 lit.  d. Cod procedură penală, instanţă va dispune  şi achitarea inculpatului Xx  de sub acuza săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane, în forma  complicităţii prev de  art. 26 Cod penal, raportat la art. 12 alin. 1 şi alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 (cu privire la partea  vătămată Xx ).

Faţă de starea de fapt descrisă cu privire la partea vătămată Xx , instanţa apreciază că faptele inculpatului Xx , care a recrutat această parte vătămată, a transportat-o şi ulterior a vândut-o grupării infracţionale condusă de numitul Xx  (zis Luceafărul), întrunesc elementele  constitutive ale  infracţiunii de trafic de persoane, prev de  art.  12 alin. 1 şi alin. 2 lit.  a din Legea 678/2001.

Recrutarea s-a realizat prin inducerea în eroare, prin  amăgirea  victimei cu privire la natura muncii pe care o va presta şi cu privire la condiţiile financiare în care  îşi va desfăşura activitatea. Partea vătămată a  fost atrasă de posibilitatea obţinerii unor  câştiguri însemnate din  munci prestate în agricultură, mai concret la cules  de căpşuni, această recrutare fiind uşurată de statutul social şi economic precar al părţii vătămate.

La  dozarea  şi  individualizarea pedepsei  principale instanţa  va  avea  în vedere  criteriile  generale  prevăzute  de art.  72 Cod  penal,  aplicate concret  în  speţa  de faţă,  şi anume:

 -limitele  pedepsei fixate  de lege pentru infracţiunea reţinută  în sarcina  inculpatului - de la  5 la  15 ani.

-gradul  de pericol  social al  faptelor , determinat  de  modul  şi  împrejurările săvârşirii acestora – urmează a  se avea  în vedere  gravitatea  ridicată a  faptelor, dată de  săvârşirea  acesteia  într-un  grup  organizat,  prin  împărţirea  atribuţiilor (recrutare,  transport, cazare), caracterul  internaţional, transfrontalier, vulnerabilitatea victimei atât  din  punct  de vedere material cât şi social;

-persoana  şi antecedentele  penale ale  inculpatului - din acest punct  de vedere trebuie  arătat că inculpatul Xx  este  la  primul  conflict  cu legea  penală.

-orice alte  elemente  de natură  să  caracterizeze  persoana inculpatului – la acest capitol, instanţa  va  reţine  că inculpatul Xx  nu s-a prezentat in faţa instanţei şi nu a putut fi audiat nici în cursul urmăririi penale, acesta sustrăgându-se şi fiind dat în urmărire generală

În lumina celor mai sus arătate , instanţa va condamna inculpatul Xx la pedeapsa de  5 (cinci) ani  închisoare şi 3 (doi) ani  interzicerea  drepturilor  prevăzute  de art. 74 lit.  a, b Cod  penal pentru infracţiunea  de trafic de persoane,  prev,  de art.  12 alin. 1, alin. 2 lit. a din Legea nr.  678/2001.

În baza  art.  71 Cod  penal,  instanţa va interzice inculpatului,  pe durata executării pedepsei, exerciţiul drepturilor  prevăzute  de art. 64 lit.  a  şi  b  Cod  penal.

Instanţa apreciază că  nu se  impune  interzicerea celorlalte  drepturi  prev  de art.  64 Cod  penal deoarece  faptele pentru care  a  fost condamnat  inculpatul nu  au nici o  legătură  cu  autoritatea părintească  şi  la dosarul  cauzei  nu există  nici un fel de dovezi că acesta şi-ar exercita necorespunzător atribuţiile care le revin ca părinte.

De asemenea, nu se impune nici interzicerea dreptului prevăzute de art.64 lit.c Cod penal, deoarece inculpatul nu s-au folosit de nici o funcţie, profesie sau activitate specifică la săvârşirea infracţiunii (de altfel, inculpaţii nu au nici ocupaţie, profesie nici loc de muncă), iar interzicerea automată a tuturor drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal ar contraveni legislaţiei Europene şi Practicii CEDO (cauza Sabău, Pârcălab) care are aplicabilitate directă în dreptul nostru intern (art.20 din Costituţia României).

Latura civilă:

În cursul urmăririi penale ambele părţi vătămate s-au constituit părţi civile civile, însă pretenţiile au fost precizate în cursul cercetării judecătoreşti, Xx arătând că solicită 1000 de Euro de la inculpatul Xx (fila 93-încheierea de şedinţă din 21 martie 2007), iar Xx  suma de 3.000 de Euro de la acelaşi inculpat, aceasta sumă reprezentând suma cu care inculpatul ar fi vândut-o în Bucureşti.  (fila 80, încheierea din 8 iunie 2007). 

Partea civilă Xx a detaliat pretenţiile în cursul declaraţiei date în 26 septembrie 2007 (fila 99), arătând că solicită obligarea inculpatului Xx la 155 Euro, contravaloarea drumului România –Spania, 200 de Euro, reprezentând suma pentru care a fost vândută şi 645 de Euro daune morale.

Cu privire la aceste sume instanţa constată ca daunele materiale nu au fost dovedite în nici un fel, neexistând probe despre preţul vânzării părţilor civile, respectiv probe care să ateste că inculpatul Xx a primit sumele indicate cu acest titlu. De asemenea instanţa constată că nu au fost aduse probe nici pentru cheltuielile de transport, din care să reiasă că partea civilă Xx a plătit, după cele întâmplate, costul transportului până în Spania.

Cu privire la daunele morale solicitate, instanţa apreciază că acestea nu se justifică raportat la starea de fapt reţinută şi în baza declaraţiilor părţii civile Xx , declaraţii în care aceasta a arătat că nu s-a prostituat.

Faţă de cele ce preced, instanţa, în temeiul art.346 alin.1 şi 2 Cod procedură penală coroborat cu art.1169 Cod Civil, va respinge acţiunile civile formulate de părţile civile Xx şi Xx .

Neexistând nici un  element în funcţie de care să se poată calcula sumele obţinute de partea civilă Xx  în urma prostituţiei, instanţa nu poate face nici aplicarea dispoziţiilor din Legea nr.678/2001, privind confiscarea bunurilor, valorilor dobândite în urma săvârşirii infracţiunii (art.19).

 Cheltuielile judiciare:

 Faţă de soluţia de condamnare, fiind aplicabile dispoziţiile art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul Xx va fi obligat la plata sumei de  875 lei RON,  reprezentând o parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză (150 lei pentru faza de urmărire penală şi 725 lei RON, în cursul cercetării judecătoreşti).

În baza art.192 alin.(3) Cod procedură penală, restul cheltuielilor judiciare, în cuantum de 875 lei RON (150 lei pentru faza de urmărire penală şi 725 RON în faza de judecată) vor rămâne în sarcina statului.

Din sumele mai sus precizate, 550 lei RON reprezintă onorariile avocaţilor numiţi din oficiu,  se vor plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare