Achitare trafic de influenţă. Neîntrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii.

Pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă, trebuie întrunite mai multe condiţii, respectiv să existe o acţiune de pretindere, primire ori acceptare a unei promisiuni de bani sau alte foloase, această pretindere, primire sau acceptare să fie făcută de o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, să existe o promisiune că va determina acel funcţionar să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu.

Prin sentinţa penală nr. 82/P din 18 iunie 2019 a Tribunalului Neamţ, baza art. 386 Cod procedură penală s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul Ş.G., din infracţiunea prevăzută de art. 291 al. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal în infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 Cod penal.

În temeiul art. 16 al. 1 lit. c Cod procedură penală raportat la art. 396 al. 5 Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul Ş.G.,  pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 al. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 Cod penal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că, încursul anului 2009 Primăria comunei B, judeţul Neamţ a organizat o procedură de achiziţie publică pentru lucrările de construcţie aferente proiectului denumit „Proiect integrat privind alimentarea cu apă, canalizare menajeră şi staţie de epurare, reabilitare drum comunal T- G, înfiinţare centru de zi pentru copii şi amenajarea unui punct muzeistic local - colecţie ocazională în incinta Căminului Cultural B" finanţat prin Programul FEADR - Măsura 322, procedură la care intenţiona să participe şi SC E. SRL administrată la acea dată de P.P..

 Aflând de această intenţie, Ş.G., la acea dată primar al municipiului Piatra Neamţ şi vicepreşedinte al P Di-a solicitat lui P.P. ca, în schimbul intervenţiilor pe lângă B.L., director în cadrul A P D R P Iaşi în vederea influenţării rezultatului procedurii, să îi fie remisă o sumă de bani reprezentând 10% din valoarea lucrărilor ce urmau a fi efectuate de SC E. SRL. De asemenea, Ş.G. i-a solicitat lui P.P. ca la licitaţie să participe în asociere cu SC T. SA Piatra Neamţ, societate pe care o controla prin interpuşi.

 P.P. a fost de acord cu aceste solicitări, iar în data de 19.11.2009 a fost încheiat contractul nr. 384 între Comuna B jud. Neamţ şi SC E. SRL, lider al asocierii SC E. SRL - SC T. SA - SC T. P. SRL, în valoare de 6.636.788,25 lei fără TVA.

 SC E. SRL a executat lucrările privind „alimentarea cu apă, canalizare menajeră şi staţie de epurare" - Lotul I, valoarea acestora fiind de 3.195.436,52 lei fără TVA.

 Potrivit declaraţiilor martorului denunţător coroborată cu declaraţiile altor martori audiaţi în cauză, în perioada iunie-iulie 2011, la o dată ce nu a putut fi stabilită cu certitudine, P.P. i-a remis lui Ş.G., în numerar, suma de 200.000 lei, prin intermediul lui M.I..

 S-a reţinut că mijloacele de probă administrate în cauză dovedesc situaţia de fapt astfel cum a fost expusă, însă, având în vedere timpul scurs de la săvârşirea faptei, declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu cuprind cu exactitate toate detaliile, existând unele inadvertenţe între ele relativ la modalitatea concretă în care a fost săvârşită fapta, fiind însă concordante în ceea ce priveşte existenţa acesteia. Elementele comune se referă chiar la aspectele esenţiale pentru dovedirea infracţiunii, respectiv remiterea sumei de 200.000 de lei inculpatului Ş.G. de P.P. în temeiul unei înţelegeri anterioare.

 În ceea ce priveşte data remiterii, s-a reţinut că martorul P.P. afirmă că suma de 200.000 de lei a fost remisă în numerar, într-o geantă de laptop, la o dată apropiată de finalizarea lucrărilor aferente proiectului derulat de comuna B, jud. Neamţ, după efectuarea unei plăţi de beneficiar. Potrivit acestuia, la câteva zile după încasarea banilor s-a deplasat la sediul SC T. SA din mun. Piatra Neamţ unde, în parcarea imobilului, i-a dat geanta cu bani lui M. I. pentru a-i fi remisă lui Ş.G..

 Potrivit documentelor puse la dispoziţie de UAT B, în cursul anului 2011 s-a plătit SC E. SRL în contul de trezorerie suma totală de 414.872,36 lei în data de 23.06.2011 şi suma de 287.663,03 lei în data de 29.06.2011, singurele plăţi din acel an. Tot în luna iunie au fost întocmite şi următoarele documente: procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 81/29.06.2011 privind Canalizarea menajeră şi staţia de epurare, procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 68/15.06.2011 privind reabilitarea drumului comunal T-G, procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 67/15.06.2011 privind alimentare cu apă comuna B şi procesul verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 79/28.06.2011 privind înfiinţare Centru de zi pentru copii în satul P.

 Potrivit declaraţiilor martorului V. N. E., primarul de la acea dată al comunei B, jud. Neamţ, după recepţionarea lucrărilor, s-a întâlnit cu inculpatul Ş.G. lângă Casa de Cultură din municipiul Piatra Neamţ, acesta solicitându-i să îl anunţe când va efectua ultima plată către P.P. întrucât acesta „are de dat bani la T. şi că este neserios".

 Martorul a mai afirmat că acelaşi lucru i l-a solicitat şi M. I., deputat în Parlamentul României, în aceeaşi zi, cu ocazia unei întâlniri în municipiul Piatra Neamţ. M.I. i-ar fi spus că fratele său, M. C., era administrator la firma SC T. SA şi are de încasat bani de la P.P..

 Tot V. N. E. a afirmat că P.P., după încasarea ultimei tranşe din contract, i-a spus că nu poate plăti subcontractorii întrucât prima dată trebuie să îi dea banii inculpatului Ş.G..

 Martorul confirmă şi declaraţia lui P.P. potrivit căreia momentul efectiv al remiterii a fost într-o zi în care a avut loc, la sediul Consiliului Judeţean Neamţ, o întâlnire între primarii şi conducerea P D L. După această şedinţă, P.P. s-a deplasat la birourile SC T. SA unde a lăsat geanta cu bani.

 De altfel, şi inculpatul Ş.G. a declarat că este posibil ca P.P. să fi venit la sediul societăţii în ziua şedinţei întrucât ţine minte cearta pe care a avut-o cu V. N. în cursul acesteia.

 In cauză au fost solicitate relaţii de la Consiliul Judeţean Neamţ cu privire la ocaziile în care, în cursul anului 2011, P D L a închiriat săli pentru propriile activităţi. Nu au fost trimise însă documente decât pentru două întruniri din luna ianuarie.

 Concluzionând, s-a reţinut că data remiterii sumei de 200.000 de lei nu se poate situa anterior lunii iunie 2011 şi nici la mult timp după sfârşitul acestei luni.

 În ceea ce priveşte împrejurările remiterii sumei de 200.000 lei, potrivit declaraţiilor lui P.P., după şedinţa ce a avut loc la sediul Consiliului Judeţean Neamţ s-a deplasat împreună cu V. N. la sediul SC T. SA. Întrucât Ş.G. nu era acolo, 1-a aşteptat aproximativ 30 minute într-un birou împreună M.C. şi O. I., consilier economic, respectiv administrator al societăţii.

 Ş.G. a venit însoţit de M. I., iar martorul P.P. i s-a adresat şoptit întrebându-1 ce să facă cu suma de 200.000 de lei pe care o are în maşină. Inculpatul i-a spus să lase banii în maşina lui M. I..

 După câteva minute, în parcare, P.P. i-a dat geanta cu bani lui M. I. acesta spunând că nu îl interesează afacerile martorului cu Ş.G.. Potrivit martorului, nu i-a arătat lui M. I. conţinutul genţii însă i-a precizat că sunt bani pentru inculpat.

 Potrivit declaraţiei martorului, ulterior acestui moment a plecat spre comuna B împreună cu V. N..

 Martorul V. N. a declarat că nu îşi aminteşte dacă a fost sau nu cu P.P. la sediul SC T. SA, dar este posibil acest lucru deoarece, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, nu putea să conducă maşina şi să se deplaseze astfel singur.

 Deplasarea lui P.P. la sediul SC T. SA împreună cu primarul comunei Brusturi este confirmată si de martorul T. V. D., şoferul de la acea dată a lui P.P.. Acesta îşi aminteşte că l-a transportat pe V. N., aflat în stare de ebrietate şi a înţeles că acesta tocmai se certase într-o şedinţă cu G.Ş..

 Martorul M.I. a arătat în prima declaraţie dată în cursul urmăririi penale că, în timp ce se afla într-o parcare situată în faţa birourilor de la acea dată a SC T. SA, l-a văzut pe P.P. coborând din autoturismul său şi îndreptându-se spre el având asupra sa o geantă neagră, de tip laptop, pe care i-a spus că vrea să o lase în maşina martorului. Nu i-a spus ce era în acea geantă însă i-a precizat că erau nişte „chestii bune" care sunt pentru G.Ş..

 Potrivit martorului, cu siguranţă această geantă a ajuns la inculpatul G.Ş. deşi nu îşi aminteşte cu certitudine dacă i-a remis-o direct sau prin intermediul şoferului acestuia sau a lui M. C.,  M.I. afirmă că în aceeaşi zi, seara, fie Ş.G., fie M. C., i-au spus fie la telefon, fie într-o întâlnire directă, că a fost o greşeală, că nu trebuiau luaţi banii şi că aceştia urmau să fie restituiţi. Suma exactă care se afla în geantă a aflat-o ulterior de la M. C., fratele său, care i-a precizat că erau 200.000 lei acesta precizându-i că banii au fost returnaţi.

 Şi Ş.G. i-ar fi spus că era vorba de 200.000 lei, bani pe care i-a restituit lui P.P.. Ca motivare a acestui gest, Ş.G. ar fi afirmat că nu primeşte niciodată cash de la oamenii de afaceri din Piatra Neamţ, bani care provin din relaţiile comerciale ale acestora cu SC T. SA şi pentru care trebuiau întocmite acte contabile justificative.

 Cu privire la împrejurările remiterii sumei de 200.000 de lei, martorul M. C. a declarat că, din câte îşi aminteşte, se afla în biroul său de la sediul SC T. SA împreună cu M.I. şi G.Ş. când, la un moment dat a intrat P.P. care avea asupra sa o geantă în care se afla suma de 200.000 de lei, aspect de care este sigur, însă nu îşi aminteşte cu certitudine cum a aflat acest lucru.

 Martorul a mai afirmat că nu ştie de ce a adus P.P. banii, însă îşi aminteşte că aceştia au fost transportaţi, probabil de el, în parcare şi au ajuns în cele din urmă în autoturismul lui Ş.G..

 În aceeaşi zi, martorul, împreună cu M.I. şi Ş.G. s-au deplasat la domiciliul primului, unde inculpatul a scos din geantă suma de 50.000 lei pe care i-a remis-o lui M. C..

 M. C. afirmă că nu îşi aminteşte cu ce titlu i-au fost daţi aceşti bani, bănuind că pentru recompensarea activităţii sale în cadrul societăţii. Nu a fost întocmit nici un document pentru această sumă.

 Potrivit martorului, restul de 150.000 de lei a fost luat de G.Ş. când a părăsit locuinţa. După o scurtă perioadă de timp, G.Ş. i-a spus că trebuie să fie restituită suma de 200.000 lui P.P.. Martorul nu reţine motivele invocate de inculpat, însă îşi aminteşte că acesta spunea ceva cu privire la corectitudinea acestei plăţi.

 Având în vedere această declaraţie s-a procedat la reaudierea martorului M.I.. Acesta a declarat că şi-a amintit că G.Ş. a intrat în apartamentul lui M. C., apartament vecin pe acelaşi palier cu al său, fapt care nu era ieşit din comun întrucât cei doi aveau întâlniri dese de serviciu referitoare la activitatea SC T. SA, devenită ulterior SC S. M. SA. A participat şi el la această întâlnire însă a precizat că nu în mod continuu, deplasându-se din când în când şi în propriul apartament. Nu a asistat personal la momentul în care G.Ş. i-a dat o sumă de bani lui M. C. din geanta predată de P.P. însă cunoaşte că această remitere a avut loc, de la M. C., precizându-i-se că a fost vorba de 50.000 lei, în geantă rămânând suma de 150.000 lei.

 Fiind audiat atât în calitate de suspect cât şi de inculpat, Ş.G. a declarat că la un moment dat în cursul anului 2011, în timp ce se afla la sediul SC T. SA, la solicitarea lui M. C. care dorea un sfat în legătură cu activitatea societăţii, M.I. i-a spus că s-a întâlnit în parcare cu P.P. care i-a lăsat o geantă în care se afla suma de 200.000 lei, geantă pe care a pus-o în propriul autoturism.

 Inculpatul a arătat că nu îşi aminteşte cu exactitate ce motiv a oferit M.I. pentru această sumă de bani, respectiv cu ce titlu i-a dat-o P.P., însă le-a spus fraţilor M. să restituie banii imediat întrucât nu poate fi luată nicio sumă de bani de la P.P.. Orice plată trebuia făcută în condiţii legale, iar nu prin bani în numerar.

 M.I. i-a zis că P.P. deja plecase, aşa încât i-a solicitat ca în cel mai scurt timp să îi dea bani înapoi. După aproximativ două săptămâni s-a întâlnit din nou cu M. I. şi l-a întrebat dacă a restituit suma de 200.000 lei lui P.P., acesta asigurându-1 că da.

 Analizând toate mijloacele de probă administrate în cauză s-a reținut că, la un moment dat în vara anului 2011, P.P. a ajuns la sediul SC T. SA având asupra sa o geantă conţinând suma de 200.000 de lei.

 S-a reţinut că declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi rezumate mai sus sunt concordante în acest sens, chiar dacă există unele deosebiri între ele privitoare la modul concret în care a decurs remiterea banilor de P.P.. În esenţă însă, astfel cum recunoaşte şi inculpatul Ş.G., M.I. a preluat pentru el geanta cu cei 200.000 de lei.

 Martorii M. C. şi M.I. confirmă faptul că banii au ajuns la inculpatul Ş.G., acesta dispunând în mod direct de ei prin remiterea celor 50.000 de lei primului.

 S-a menţionat în actul de sesizare al instanţei că declaraţiile acestora vor fi reţinute ca adevărate, având în vedere că se coroborează cu declaraţia martorului denunţător P.P. privitoare la beneficiarul final al sumei şi se înscriu într-o succesiune logică a faptelor.

 Astfel, nu se poate reţine afirmaţia inculpatului referitoare la datoriile existente între SC E. SRL şi SC T. SA. Plata în numerar a sumei de 200.000 de lei între comercianţi, fără întocmirea niciunui înscris doveditor contravine unui comportament economic diligent al ambelor părţi. Nu se poate admite că P.P. ar fi încercat să facă o plată în contul unei eventuale datorii comerciale fără să solicite un document liberator după cum nu se poate admite că inculpatul ar fi putut să creadă acest lucru.

 S-a reţinut că, este evident că inculpatul Ş.G. ştia că remiterea sumei de 200.000 de lei nu are ca temei o operaţiune licită.

 Astfel cum reiese din declaraţiile martorilor V. N. şi M. P. L.,  P.P. a afirmat în mai multe rânduri că din ultima plată efectuată de comuna B trebuie să îi dea bani lui G.Ş.. Nici un martor nu leagă această necesitate de existenţa unor facturi emise de SC T. SA, mai mult, martorul M. C. afirmând cu certitudine că această societate nici nu a participat efectiv la realizarea lucrărilor în cadrul proiectului implementat de UAT B.

 In concluzie, preluarea genţii cu cei 200.000 de lei de M.I. şi remiterea ei lui Ş.G. nu poate avea altă explicaţie decât o înţelegere frauduloasă anterioară a inculpatului cu martorul denunţător P.P.. Sunt credibile aşadar declaraţiile martorului M. C. privind primirea de la inculpat a celor 50.000 de lei proveniţi din această geantă, Ş.G. fiind unica persoană care putea să dispună de aceşti bani.

 Nu se poate reţine nici restituirea banilor invocată de inculpat şi cu privire la care mai face referire martorul M. P. L. şi M.I. dar negată de P.P..

 Potrivit declaraţiilor inculpatului, de această restituire s-ar fi ocupat fraţii M., el neavând nici un contact cu suma de bani. Având în vedere că martorii M.I. şi M. C., după cum am arătat, nu au avut în posesie cei 200.000 de lei şi au negat returnarea personală a acestora, nu poate fi susţinută apărarea inculpatului. De altfel, având în vedere că Ş.G. a primit suma de 200.000 de lei şi a dispus de 50.000 de lei din aceasta, o pretinsă restituire nu ar avea relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii de trafic de influenţă reţinută în sarcina acestuia.

 Concluzionând, s-a reţinut că există certitudine cu privire la împrejurarea că P.P. a venit cu o geantă conţinând suma de 200.000 de lei la sediul SC T. SA unde se afla şi inculpatul G.Ş., că banii au ajuns în posesia inculpatului care a şi făcut acte de dispoziţie asupra unei părţi din suma primită şi că banii nu au fost restituiţi.

 În ceea ce priveşte titlul remiterii sumei de 200.000 de lei, s-a reţinut că, în declaraţiile date în cauză, martorul P.P. a arătat că în anul 2009 cunoştea faptul că inculpatul Ş.G. se înţelegea foarte bine cu B.L., director în cadrul A P D R P Iaşi şi împreună cu acesta hotăra căror firme le vor fi încredinţate contractele de lucrări finanţate din fonduri europene. Cei doi erau membri ai aceluiaşi partid politic, respectiv P D în care Ş.G. avea funcţia de vicepreşedinte la nivel naţional.

 Martorul a discutat cu Ş.G. şi l-a rugat să fie atribuită SC E. SRL lucrarea licitată de Primăria comunei B jud. Neamţ. Inculpatul a fost de acord, cei doi stabilind ca la licitaţie să participe şi SC T. SA, societate controlată de inculpat, în asociere cu SC E. SRL. Potrivit afirmaţiilor martorului P.P., nu a discutat cu Ş.G. cu acea ocazie nimic în legătură cu sumele de bani pe care trebuia să i le dea în schimbul ajutorului oferit deoarece aceste lucruri erau deja cunoscute, respectiv faptul că pentru fiecare lucrare trebuie să i se dea acestuia un procent de 10 % din valoarea lucrării. Cei doi au mai stabilit ca participarea firmei T. să fie una formală, aceasta neavând personal specializat pe lucrări de canalizare şi a rămas ca Ş.G. să discute cu B.L. ca lucrările să fie atribuite firmei E..

 Martorul M. P. L., asociat în cadrul SC E. SRL, a declarat că P.P. i-a spus în mai multe rânduri, la modul general, că pentru contractele obţinute de societate a trebuit să dea mită la diferite persoane şi a precizat că singurul caz concret este cel ce face obiectul prezentei cauze.

 Astfel, martorul a relatat că în cursul anului 2011, înainte de intrarea societăţii în insolvenţă, P.P. i-a spus că trebuie să îi dea lui Ş.G. suma de 200.000 lei, fără a specifica pentru ce contract anume. După ceva timp, P.P. i-a spus că i-a remis inculpatului suma de 200.000 lei prin intermediul lui M.I., deputat de Neamţ în Parlamentul României.

 M. P.L. a mai declarat că tot P.P. i-a relatat că pentru contractul încheiat cu Primăria Brusturi, ca şi pentru toate contractele pe care societatea le-a încheiat, a obţinut acceptul lui Ş.G. şi al lui B.L. ori a persoanei care era la conducerea APDRP Iaşi, astfel încât, la încasarea plăţilor aferente trebuia să dea mită diferitelor persoane, respectiv lui Ş.G., primarului din comuna B sau B.L..

 Martorul a mai arătat că în perioada 2008-2010 în Piatra Neamţ devenise notoriu faptul că toate contractele de lucrări din judeţul Neamţ erau împărţite de Ş.G., aspecte pe care le cunoaşte şi din alte surse decât cele relatate de P.P.. Acesta însă, atunci când societatea participa la o licitaţie, îi spunea că a discutat cu Ş.G. care şi-a dat acceptul ca acel contract să fie atribuit SC E. SRL Piatra Neamţ, multe din aceste relatări confirmându-se.

 După cum s-a menţionat mai sus în prezentul rechizitoriu, martorul V. N. a declarat că, în perioada efectuării ultimei plăţi de comuna B către SC E. SRL, P.P. i-a spus că nu poate plăti subcontractorii întrucât trebuie să îi dea datoria lui G.Ş.. Acelaşi martor a afirmat că inculpatul s-a interesat de momentul în care UAT B va efectua această plată întrucât P.P. trebuie să dea bani către SC T. SA.

 Având în vedere aceste declaraţii, coroborat cu modalitatea descrisă mai sus în care a fost remisă suma de 200.000 de lei, s-a reținut că între inculpat şi P.P. a existat o înţelegere, astfel cum a fost descrisă de martorul denunţător, atât în ceea ce priveşte promisiunea inculpatului de a interveni pe lângă funcţionari publici cât și pretinderea implicită de bani pentru sine.

 Fără această pretindere nu se justifică nici interesul inculpatului pentru momentul în care SC E. SRL trebuia să încaseze banii de la UAT B în condiţiile în care SC T. SA nu efectuase nici o lucrare în cadrul asocierii (aspect confirmat de martorul M. C.) şi nici primirea banilor în modul descris (în numerar şi fără documente justificative).

 Deşi nu există probe în cauză pentru demonstrarea vreunei intervenţii a inculpatului pe lângă B.L., din declaraţiile martorilor P.P. şi V. N. reiese că cei doi se înţelegeau foarte bine, inclusiv prin prisma faptului că erau membrii aceluiaşi partid politic, astfel încât o promisiune de influenţare din partea lui G.Ş. era perfect credibilă.

 Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul Ş.G. controla activitatea SC T. SA Piatra Neamţ, devenită ulterior SC S. M. SA Piatra Neamţ. Astfel, martorul M. C. a declarat că „G.Ş. era implicat în activitatea societăţii în sensul că îi prezentam situaţia financiară a acesteia, respectiv venituri, cheltuieli, încasări, plăţi. De asemenea, domnul G.Ş. se mai implica şi în obţinerea unor contracte pentru societate".

 De asemenea, M. I. a arătat că „la acea dată în mintea mea SC T. SA se confunda cu Ş.G.. Spun acest lucru întrucât Ş.G. a fost sufletul societăţii cât timp aceasta a funcţionat bine, el dirijând activitatea acesteia".

 Acest lucru explică şi prezenţa inculpatului la sediul societăţii la data primirii banilor şi se coroborează cu declaraţiile martorului T. V. D. potrivit cărora au fost mai multe situaţii în care P.P. a mers la birourile SC T. SRL, unde în parcare se afla maşina lui G.Ş. şi şoferul acestuia.

 Controlul efectiv al inculpatului asupra SC T. SA explică şi impunerea acestei societăţi ca asociat în cadrul contractului de lucrări încheiat de SC E. SRL cu comuna B, astfel cum a declarat martorul P.P.. De altfel, astfel cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, cele două societăţi au mai fost asociate în executarea obiectivului „Proiect integrat privind alimentarea cu apă potabilă, sistem de canalizare şi staţie de epurare ape uzate, reabilitare cămin cultural cu centru muzeistic şi construire centru after-school, comuna G, jud. Neamţ", contract semnat în data de 25.03.2010, ambele au fost subcontractanţi în cadrul proiectului „Alimentare cu apă şi staţie de captare, canalizare menajeră şi staţie de epurare satele L şi N, comuna V Neamţ, jud. Neamţ" în baza unor înţelegeri cu SC D. SRL, societate care a semnat contractul cu beneficiarul la începutul anului 2011 iar SC E. SRL, în asociere cu alte firme, a obţinut un contract de proiectare şi construcţie în comuna D, jud. Neamţ.

S-a reţinut că toate aceste contracte, în valoare fiecare de aproximativ 2 milioane de euro, au fost finanţate din fonduri europene, gestionate de APDRP Iaşi.

Prin încheierea nr. 85 din 31 mai 2017 a judecătorului de cameră preliminară, s-au respins cererile şi excepţiile formulate de inculpat şi s-a constatat legalitatea sesizării instanţei prin rechizitoriul nr. 177/P/2016 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Serviciul Teritorial Bacău, a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecării cauzei. Încheierea a rămas definitivă, ca urmare a respingerii contestaţiei formulate de inculpat prin încheierea nr. 101 din  14 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bacău.

 În instanţă, inculpatul a negat săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, solicitând readministrarea probelor din cursul urmăriri penale, respectiv reaudierea martorilor.

În consecinţă, în cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi martorii M. C., M.I., P.P., V. N. E., M. P. L., T. V. D., M. V., B.L. G., M. Ș., M. N., B.A. Ş., R. R. şi, la cererea inculpatului au fost audiaţi martorii C. M., P. V., B. V., M. V. C., O. I., P.M. şi Ş. G.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanţa constată următoarele:

La data de 21 noiembrie 2016, P.P. a formulat un denunţ la Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Bacău, în care a arătat că, în anul 2009, Primăria B a organizat o licitaţie pentru lucrări privind apă, canalizare, staţii epurare, drum asfaltat, lucrări finanţate din fonduri europene şi, înainte de licitaţie, a purtat o discuţie cu inculpatul, care ştia că el, prin firma sa SC E. SRL, vrea să participe la licitaţie. A mai precizat denunţătorul că, inculpatul i-a spus că trebuie să-i dea 10% din valoarea lucrărilor, pe măsura încasării contravalorii acestora, fiind de notorietate faptul că, dacă nu i se dă inculpatului suma pretinsă, nu se câştigă licitaţia. A precizat că a fost de acord cu acest lucru şi, aferent întregii lucrări, i-a dat inculpatului suma de 300.000 lei în numerar, în mai multe tranşe, una din ele fiind achitată în anul 2010, respectiv suma de 200.000 lei, pe care i-a dat-o martorului M.I., în autoturismul acestuia, conform indicaţiilor inculpatului. Denunţătorul a menţionat că despre aceste lucruri ştie şi Primarul comunei B, V. N..

Audiat la data de 23 noiembrie 2016 în calitate de martor, P.P. a precizat că în anul 2009 sau 2010, aflase că se vor organiza licitaţii pentru lucrări de construcţii în comunele G, V, D şi în aceste condiţii, a mers şi a  discutat cu inculpatul şi l-a rugat să îi dea lui acele contracte, ştiind că sunt finanţate din fonduri europene prin Agenţia SAPARD Iaşi, al cărei director era B.L., care se înţelegea bine cu inculpatul şi împreună hotărau căror firme le vor fi încredinţate contractele de lucrări cu fonduri europene. A declarat martorul că, la un moment dat a fost anunţat să se prezinte la biroul firmei D. din Piatra Neamţ, unde urma să se întâlnească cu martorul B.L.. A mers la sediul firmei menţionate împreună cu martorul M. L. şi martorul B.L. le-a spus că a discutat cu inculpatul şi au hotărât să îi atribuie lui acele lucrări. În aceleaşi condiţii a discutat cu inculpatul şi l-a rugat să fie atribuită firmei lui lucrarea licitată de Primăria comunei B, inculpatul fiind de acord, rămânând să discute cu B.L. ca lucrările să îi fie atribuite. A stabilit cu acesta ca, pentru a nu mai depune oferte şi alte firme, să se asocieze la lucrare cu SC T. SA, despre care se ştia că îi aparţine inculpatului. Martorul a declarat că, în judeţul Neamţ se cunoştea faptul că dacă la o anumită licitaţie participă şi SC T. SA, nu are rost să mai depui ofertă, deoarece această firmă va câştiga licitaţia. Cu ocazia acelei discuţii nu a stabilit cu inculpatul nimic în legătură cu sumele de bani pe care trebuia să i le dea în schimbul ajutorului oferit, deoarece aceste lucruri erau deja cunoscute, respectiv faptul că pentru fiecare lucrare, trebuie să i se dea acestuia 10%. În urma licitaţiei, contractul a fost atribuit firmei sale şi, când încasa bani aferent acestui contract, îi spunea inculpatului ce sume poate să îi dea şi acesta îi indica să meargă la M. V. la Clubul FC C. Martorul a declarat că punea suma de bani într-un plic, de regulă 10.000 lei, iar plicul îl dădea lui M. V., spunându-i că e pentru inculpat.

Tot martorul a declarat că, aproape de finalizarea lucrărilor, a încasat o sumă mare de bani de la Primăria comunei B şi la câteva zile, a fost sunat de martorul V. N., primarul comunei B, să îl ducă cu maşina de la Piatra Neamţ la domiciliu, după o şedinţă cu primarii ce urma să aibă loc a doua zi la sediul Consiliului Judeţean Neamţ. În aceste condiţii, a doua zi, a pregătit suma de 200.000 lei, pe care a pus-o într-o geantă de laptop şi s-a deplasat la sediul C J Neamţ pentru a se întâlni cu inculpatul şi a vedea cum face cu banii. Acolo s-a întâlnit cu martorul V. N. şi, deoarece şedinţa se terminase, a mers cu acesta la sediul SC T. SA, arătându-i pe drum geanta şi spunându-i că are la el suma de 200.000 lei pentru a o da inculpatului. La sediul SC T. SA erau doar martorii M. C. şi O. I. şi după aproximativ 30 de minute a venit inculpatul însoţit de martorul M.I.. Martorul P.P. a declarat că i s-a adresat şoptit inculpatului, spunându-i că are în maşină suma de 200.000 lei, l-a întrebat cum să facă şi inculpatul i-a spus să lase banii în maşina martorului M.I..

A declarat martorul că a ieşit din sediul SC T. SA, iar după câteva minute a ieşit şi martorul M.I., au urcat în maşină, i-a dat acestuia geanta, iar martorul a spus că nu îl interesează afacerile lui cu inculpatul. Nu i-a arătat martorului M.I. ce este în geantă, dar i-a spus că sunt bani pentru inculpat. După acest moment a plecat cu martorul V. N., care rămăsese în maşină, spre comuna B, spunându-i că i-a dat banii inculpatului. La finalul declaraţiei martorul a precizat că a dat inculpatului aproximativ 300.000 lei, pentru a vorbi cu martorul B.L., directorul Agenţiei SAPARD Iaşi, în vederea atribuirii lucrării de la comuna B, firmei sale şi, pentru a fi siguri că nu vor fi şi alţi ofertanţi, s-a asociat cu SC T. SA.

Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, martorul P.P. a declarat că în momentul în care a aflat de lucrările de la comuna B a discutat cu inculpatul să îl ajute să obţină acea lucrare, acesta a fost de acord spunându-i să se asocieze cu SC T. SA. A precizat că i-a spus inculpatului că, în măsura în care va putea, îi va da bani, fără a preciza ce sumă, având în vedere că societatea sa avea o situaţie financiară destul de proastă. A mai declarat martorul că îl cunoaşte pe martorul B.L., că s-a întâlnit cu el după ce obţinuse contractul la comuna B, nu a discutat nimic cu el despre acest contract, însă a discutat despre nişte contracte pentru lucrări în alte comune din judeţ, pentru care a fost ajutat de martor. A precizat martorul că el crede că inculpatul se cunoştea cu martorul B.L., însă nu i-a văzut niciodată împreună. Cu privire la celelalte aspecte, în linii mari, martorul şi-a menţinut declaraţia dată în cursul urmăririi penale.

Raportat la denunţul şi declaraţia dată în cursul urmăririi penale de martorul P.P., a fost conturat întreg probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi readministrat în cursul cercetării judecătoreşti, probatoriu prin care s-a încercat a se dovedi că aspectele relatate de martor sunt reale și întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă.

Analizând denunţul formulat în cauză şi declaraţiile date de martorul P.P. pe parcursul procesului penal, se constată că din acestea nu rezultă elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, iar între declaraţiile martorului există mari diferenţe cu privire la aspecte ce ţin de latura obiectivă a infracţiunii de trafic de influenţă.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 291 Cod penal, pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, constituie infracţiunea de trafic de influenţă.

Din textul de lege, raportat la cauza de faţă, rezultă că pentru existenţa infracţiunii, trebuie întrunite mai multe condiţii, respectiv să existe o acţiune de pretindere, primire ori acceptare a unei promisiuni de bani sau alte foloase, această pretindere, primire sau acceptare să fie făcută de o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, să existe o promisiune că va determina acel funcţionar să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu.

Raportat la aceste elemente se constată că, în ceea ce priveşte pretinderea primirea sau acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase, din declaraţia martorului denunţător rezultă că cel care a iniţiat discuţiile referitoare la atribuirea contractului de lucrări finanţate din fonduri europene ce urmau a fi executate în comuna B, judeţul Neamţ, a aparţinut martorului şi nu inculpatului. Astfel, martorul a fost cel care l-a abordat pe inculpat solicitându-i să îl ajute să obţină lucrarea respectivă. În niciuna din declaraţii martorul nu a susţinut că inculpatul ar fi pretins vreo sumă de bani sau că el i-ar fi promis că o să-i dea vreo sumă de bani, sau că la momentul la care a discutat cu inculpatul, ar fi dat vreo sumă de bani, susţinând doar că era de notorietate că pentru fiecare lucrare atribuită, trebuia să i se dea inculpatului 10% din contravaloarea acesteia. Martorul denunţător susţine că ulterior, după câştigarea licitaţiei şi efectuarea lucrărilor, a dat inculpatului suma de 200.000 lei.  Or, una din cerinţele esenţiale ale existenţei infracţiunii este ca fapta să fie săvârşită înainte sau concomitent cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea actului ce intră în atribuţiile funcţionarului asupra căruia este traficată influenţa, respectiv anterior sau concomitent îndeplinirii actului contrar îndatoririlor de serviciu.

Martorul denunţător susţine că discuţia cu inculpatul ar fi avut loc anterior organizării licitaţiei de atribuire a lucrărilor ce urmau a fi executate cu fonduri europene în comuna B, iar din actele depuse de inculpat la dosar rezultă că proiectul a fost aprobat la finanţare de APDRP la data de 28 noiembrie 2008, iar anunţul privind licitaţia a fost făcut public la data de 6 octombrie 2009, data deschiderii ofertelor fiind 29 octombrie 2009. Anunţul cu privire la câştigătorul licitaţiei a fost publicat la data de 12 ianuarie 2010.

Din probele administrate, respectiv din declaraţiile martorilor M.I. şi M. C. rezultă că martorul P.P. a venit la sediul SC T. SA Piatra Neamţ în vara sau toamna anului 2010 sau 2011, având asupra sa geanta cu cei 200.000 lei, pe care i-a lăsat pentru inculpat. Pe baza probelor administrate, s-a reţinut în actul de sesizare că remiterea sumei ar fi avut loc în luna iunie sau începutul lunii iulie 2011.

Rezultă deci, că primirea – în situaţia în care probele administrate ar fi confirmat, dincolo de orice dubiu acest aspect – ar fi avut loc după momentul în care a avut loc licitaţia, aspect confirmat chiar de martorul denunţător, care a precizat că banii au fost daţi după ce a încasat ultima tranşă din contravaloarea lucrărilor executate pe raza comunei Brusturi.

Susţinerile martorului denunţător şi pe care se întemeiază şi acuzarea, că nu s-a discutat nimic despre vreo sumă de bani, deoarece era cunoscut faptul că inculpatul pretindea un comision de 10% din valoarea lucrărilor atribuite ca urmare a intervenţiilor lui, nu sunt susţinute de probele administrate. Doar martorul M. P. L. a declarat la urmărirea penală că în perioada 2008-2010, în Piatra Neamţ devenise notoriu faptul că toate contractele de lucrări din judeţul Neamţ erau împărţite de inculpat. Simpla susţinere că era cunoscut aceste aspect, că era notoriu, fără a exista probe în aceste sens, nu poate fi primit cu caracter de certitudine, neîncadrându-se în categoria faptelor notorii, care nu trebuie dovedite. Astfel, fapta este notorie dacă, datorită împrejurării că este cunoscută de toată lumea, nu mai trebuie dovedită (notorium non est probandum), or în cauză, susţinerea că era cunoscut în Piatra Neamţ că inculpatul era cel care împărţea contractele nu poate fi considerat un fapt notoriu.

În actul de sesizare al instanţei se reţine că fapta inculpatului de a-i solicita lui P.P., să îi remită o sumă de bani reprezentând 10% din valoarea lucrărilor ce urmau a fi efectuate de SC E. SRL, pentru a interveni pe lângă B.L., director în cadrul A P D R P Iaşi, în vederea influenţării rezultatului procedurii publice de atribuire a contractului de lucrări aferent „Proiectului integrat privind alimentarea cu apă, canalizare menajeră şi staţie de epurare, reabilitare drum comunal T - G, înfiinţare centru de zi pentru copii şi amenajarea unui punct muzeistic local - colecţie ocazională în incinta Căminului Cultural B" finanţat prin Programul FEADR - Măsura 322, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, or, faptul că inculpatul ar fi solicitat această sumă nu rezultă din niciuna din probele administrate.

Nu există niciun martor care să confirme realitatea discuţiei pe care martorul denunţător susţine că ar fi avut-o cu inculpatul, privitor la câştigarea licitaţiei şi atribuirea contractului cu finanţare europeană. În declaraţia dată în cursul urmăririi penale, martorul denunţător a susţinut că a fost la o întâlnire cu inculpatul şi cu martorul B.L., împreună cu martorul M. P. L., împrejurare în care martorul B.L. le-a spus că a discutat cu inculpatul şi au hotărât să îi atribuie lui acele lucrări. Or, martorul M. P. L. nu confirmă această situaţie, declarând în cursul urmăririi penale că martorul P.P. i-ar fi spus că pentru a câştiga licitaţia organizată de comuna B ca şi pentru toate contractele pe care le-a câştigat, a obţinut acceptul inculpatului şi al lui B.L., el nefiind de faţă la vreo discuţie pe această temă. În condiţiile în care martorul M. P.L. nu a perceput în mod direct acest lucru, iar în cursul cercetării judecătoreşti a arătat că de fiecare dată când intrau bani în contul societăţii, martorul denunţător susţinea că trebuie să dea bani inculpatului, iar când intrau următorii bani afirma acelaşi lucru, fapt ce îl făcea să creadă că nu dădea banii, aşa cum spunea, instanţa constată că susţinerea că inculpatul a solicitat martorului P.P. 10% din contravaloarea lucrărilor, este nedovedită.

În cursul urmăririi penale martorul denunţător a susţinut că nu a fost nicio discuţie referitor la plata vreunei sume de bani,  iar în declaraţia dată în instanţă acesta menţionează o altă situaţie, neconfirmată nici aceasta de nicio probă,  că în momentul în care a discutat cu inculpatul să îl ajute să obţină lucrarea, i-a spus că în măsura în care va putea, îi va da bani, fără a preciza ce sumă, având în vedere că la acel moment societatea sa nu avea o situaţie financiară prea bună, ulterior aceasta intrând în faliment.

Cu privire la faptul că inculpatul ar fi intrat în posesia sumei de 200.000 lei, probatoriu este contradictoriu. Astfel, martorul denunţător a declarat că a mers la sediul SC T. SA cu geanta cu bani, însoţit fiind de martorul V. N. şi că la birou se aflau iniţial doar martorii M. C. şi O. I. – în declaraţia dată în cursul cercetării judecătoreşti susţinând că în biroul era şi Ş. G. – iar ulterior au venit inculpatul și martorul M.I.. Situaţia susţinută de martorul P.P. este confirmată doar de martorii M. C. şi M.I., ceilalţi martori afirmând că niciun moment nu s-au aflat în acelaşi birou cu inculpatul şi cu martorul denunţător. De asemenea, martorul V. N. E., audiat în instanţă, confirmă faptul că a venit în Piatra Neamţ la şedinţa cu primarii din judeţ care a avut loc la sediul Consiliului Judeţean Neamţ, însă a susţinut că a venit cu maşina cu martorul B. V. şi tot cu el s-a întors în comuna Brusturi, aspect confirmat de martorul B. V. În cursul urmăririi penale, martorul V. N. E. a susţinut că a venit la şedinţă cu maşina condusă de martorul B.V., iar după şedinţă a consumat mult alcool şi nu îşi aminteşte dacă a fost sau nu cu martorul P.P. la sediul SC T. SA, însă e posibil acest lucru, deoarece nici el şi nici martorul B. V. nu puteau conduce, deoarece consumaseră alcool. Aspectul susţinut de martorul P.P. că i-a spus martorului V. N. E. că are la el suma de 200.000 lei, pentru inculpat, arătându-i geanta şi că pe drum spre comuna B i-a spus martorului că i-a dat geanta inculpatului, nu sunt confirmate de martor. Mai mult decât atât, martorul a declarat în instanţă că, în momentul în care a fost chemat la Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Bacău, s-a întâlnit pe hol cu P.P. şi acesta i-a spus să declare că a văzut când a dat o geantă cu bani inculpatului. Ulterior, martorul V.N. E. a relatat această situaţie martorului P. M., aspect confirmat în instanţă de acest martor. Din actele dosarului de urmărire penală rezultă că martorii P.P. şi V. N. E. au fost audiaţi în cursul urmăririi penale în aceeaşi zi, respectiv pe data de 23 noiembrie 2016, astfel că susţinerile martorului V. N. E., pot fi credibile.

Martorii M. C. şi M.I., cu unele inadvertenţe, confirmă faptul că martorul P.P. ar fi venit cu acea geantă cu bani la sediul SC T. SA, geantă pe care ar fi dat-o martorului M.I. şi care ulterior ar fi ajuns la inculpat, fără însă a cunoaşte pentru ce au fost daţi acei bani. Or, chiar dacă ar fi credibile declaraţiile martorilor M. C. şi M.I. cu privire la primirea de inculpat a genţii cu bani, din nicio probă nu rezultă motivul pentru care au fost daţi aceşti bani, fiind simple presupuneri că aceştia fac obiectul infracţiunii de trafic de influenţă.

A doua condiţie pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este ca pretinderea, primirea sau acceptarea de bani sau alte foloase, să fie făcută de o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public. Aşa cum s-a reţinut anterior, nu există nicio dovadă că între inculpat şi martorul denunţător ar fi avut loc vreo discuţie referitoare la atribuirea contractului de lucrări pentru comuna B, în afară de declaraţia denunţătorului. De altfel, nici martorul P.P. nu a susţinut că inculpatul ar fi afirmat că are influenţă asupra martorului B.L., această influenţă fiind dedusă de martor din împrejurarea că cei doi făceau parte din acelaşi partid politic şi ştia el că se înţeleg foarte bine.

Niciunul din martorii audiaţi nu a făcut afirmaţii referitoare la relaţia dintre inculpat şi martorul B.L., nu există nicio dovadă că între cei doi era o relaţie apropiată, inculpatul şi martorul infirmând susţinerile lui P.P.. Mai mult decât atât, în cursul cercetării judecătoreşti, martorul denunţător nici nu a mai susţinut aspectele referitoare la relaţia dintre inculpat şi martorul B.L., arătând că crede că cei doi se cunoşteau, însă el nu i-a văzut niciodată împreună.

Susţinerea din actul de sesizare că inculpatul şi martorul B.L. erau membrii aceluiaşi partid politic nu este suficientă pentru susţinerea unei condiţii esenţiale pentru existenţa infracţiunii, respectiv existenţa influenţei asupra funcţionarului public sau lăsarea impresiei existenţei acestei influenţe.

A treia condiţie necesară pentru a se putea reţine existenţa infracţiunii de trafic de influenţă este existenţa unei promisiuni că inculpatul va determina acel funcţionar să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu.

În cauză, actul cu privire la care inculpatul urma să îşi exercite influenţa asupra lui B.L. era atribuirea contractului de lucrări din fonduri europene, lucrări ce urmau a fi executate în comuna B, judeţul Neamţ.

Aşa cum rezultă din actele depuse de inculpat la dosar, comuna B a depus un proiect cu finanţare europeană în sesiunea noiembrie-decembrie 2008 pe măsura 322 „Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale”. Proiectul a fost depus la APDRP la data de 28 noiembrie 2008, iar raportul cu privire la proiectele selectate a fost publicat pe data de 22 mai 2009. Ulterior selectării proiectului pentru finanţare, primăria a fost cea care a organizat licitaţia pentru atribuirea lucrărilor de construcţie ce făceau obiectul proiectului. Licitaţia a avut loc la data de 29 octombrie 2009, la sediul Primăriei comunei B, oferta câştigătoare fiind stabilită de comisia de evaluare a ofertelor organizată la nivelul primăriei.

Din adresa nr. 2410 din 17 aprilie 2018 emisă de Primăria comunei B rezultă că din comisia de evaluarea a ofertelor au făcut parte 9 persoane, printre acestea fiind şi  C. R., reprezentant al C R P D R P Iaşi.

La data la care a avut loc licitaţia, martorul B.L. era director adjunct la O J P D R P Iaşi, instituţie în a cărei rază de competenţă intra doar judeţul Iaşi, în condiţiile în care, potrivit art. 4 al. 3 din OUG nr.13/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea A P D R P, prin reorganizarea Agenţiei SAPARD la nivelul fiecărui judeţ era înfiinţat un oficiu judeţean de plăţi pentru dezvoltare rurală şi pescuit, fără personalitate juridică, aflat în coordonarea centrului regional de plăţi pentru dezvoltare rurală şi pescuit.

Ulterior, la data de 4 ianuarie 2010, martorul B.L. a fost numit director al C R P D R P Iaşi, centru în subordinea căruia erau toate cele 8 oficii judeţene din Moldova.

În consecinţă, din probele administrate rezultă că actul cu privire la care inculpatul urma să îşi exercite influenţa, pentru ca SC E. SRL să câştige licitaţia organizată la nivelul comunei Brusturi, judeţul Neamţ, nu intra în atribuţiile de serviciu ale martorului B.L., astfel că, nici sub acest aspect nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii.

Probatoriul administrat pe parcursul urmăririi penale s-a axat în principal pe dovedirea faptului că martorul denunţător ar fi dat inculpatului suma de 2000.000 lei, fără însă a se stabili cu certitudine scopul pentru care s-au dat aceşti bani.

Raportat la aspectele reţinute, instanţa constată că în cauză nu există probe din care să rezulte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 291 al. 1 Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr.78/2000, motiv pentru care, în temeiul art. 16 al. 1 lit. c Cod procedură penală raportat la art. 396 al. 5 Cod procedură penală urmează a se dispune achitarea inculpatului.

Inculpatul a solicitat şi schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 291 al.1 Cod penal cu referire la art.6 din Legea nr. 78/2000, în infracţiunea prevăzută de art.13 din Legea nr.78/2000.

Potrivit dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 78/2000, constituie infracţiune fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa sau autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Nu poate fi reţinută în cauză această infracţiune, întrucât din probele administrate şi din descrierea făcută faptei în actul de sesizare al instanţei, nu rezultă că inculpatul s-ar fi folosit de influenţa pe care o avea la acea vreme, în calitate de vicepreşedinte al PD.

Domenii speta

Spete similare