Constată că prin sentinţa penală nr. 813 din data de 28.12.2010 a Judecătoriei Sibiu în baza art. 305 alin. 1 lit. c C.pen. a condamnat pe inculpatul V D, la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie.
În baza art. 71 cp, a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a teza II şi b C.pen:
- dreptul de a fi ales in autorităţile publice sau in funcţii elective publice;
- dreptul de a ocupa o funcţie implicând autorităţile de stat.
În baza art.191 C.p.p. a obligat inculpatul să plătească suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru a pronunţ această soluţie instanţa de fond a reţinut în esenţă următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 4071/24.06.2002 a Judecătoriei Sibiu inculpatul V D a fost obligat la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 36,2 lei în favoarea minorei V T.
Din luna februarie 2003 şi până în prezent inculpatul a plătit doar o singură dată în luna octombrie 2009, suma de 90 lei cu titlu de pensie de întreţinere, deşi în toată această perioadă de timp acesta a fost angajat şi a realizat venituri.
Inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale săvârşirea faptei motivându-şi atitudinea, prin cuantumul redus la veniturilor.
Starea de fapt reţinută de instanţă este dovedită prin următoarele mijloace de probă: plângerea şi declaraţia părţii vătămate , sentinţe civile , adresele Agenţiei Judeţene pentru ocuparea forţei de muncă şi a Inspectoratului Teritorial de Munca ,copie contract individual de muncă , declaraţia inculpatului din cursul urmării penale în care a recunoscut comiterea faptei .
În drept, fapta inculpatului V D, care cu rea credinţă nu a achitat pensia de întreţinere pe o perioadă mai mare de 2 luni, respectiv februarie 2003 şi până în prezent, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abandon de familie, prev. de art. 305 al. 1 lit. c C.pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.pen.; gradul de pericol social al faptei (mare, având în vedere că inculpatul pe o perioadă îndelungată de 6 ani, nu a achitat pensia de întreţinere în favoarea fiicei sale V T, pe fondul obţinerii de venituri salariale, perioadă pe care a lipsit-o pe fiica sa de mijloace materiale necesare existenţei), persoana inculpatului (41 ani, nu e cunoscut cu antecedente penale, dulgher în cadrul SC T I SRL , studii medii, 2 copii minori), împrejurările care atenuează răspunderea penală (inculpatul a recunoscut comiterea faptei doar în cursul urmăririi penale, iar în cursul cercetării judecătoreşti nu s-a prezentat pentru a fi audiat şi de asemenea nu este cunoscut cu antecedente penale).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul V D, recurs pe care nu l-a motivat în scris şi nici nu s-a prezentat la dezbateri deşi procedura era legal îndeplinită.
Examinând hotărârea instanţei de fond prin prisma actelor dosarului şi a temeiurilor de fapt şi de drept, Tribunalul a reţinut din oficiu, conform art. 385 ind. 6 C.p.p. şi art. 385 ind. 7 şi 8 C.p.p. că recursul este nefondat, astfel că potrivit art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.p.p. prezentul recurs a fost respins pentru cele arătate în continuare:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect starea de fapt din speţă în baza probelor administrate şi arătate în cuprinsul hotărârii criticate. Că inculpatul V D se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 305 lit. c C.pen., rezultă din actele şi lucrările dosarului, fapta fiind dovedită prin mijlocele de probă administrate (respectiv: plângerea persoanei vătămate ., hotărârea judecătorească de condamnare ., adresele Agenţiei Judeţene de ocupare a forţei de muncă ., copia cărţii de muncă a inculpatului .; probe care se coroborează şi cu declaraţia inculpatului dată în faţa organului de urmărire penală).
Raportat la starea de fapt reţinută, încadrarea juridică a faptei este corectă, neplata cu rea - credinţă a pensiei de întreţinere pe o perioadă mai mare de 2 luni (din februarie 2003 – până în prezent, după cum a susţinut în faţa instanţei de recurs mama minorului prezentă la dezbateri) realizând elementele constitutive ale infracţiunii de abandon de familie prev. de art. 305 lit. c C.pen.
Pedeapsa aplicată inculpatului corespunde unei individualizări proporţionale, fiind de natură prin durata ei, să asigure funcţia preventivă şi educativă, astfel că în opinia Tribunalului nu s-a impus modificarea acesteia, împrejurările în care a fost comisă fapta şi datele ce caracterizează persoane inculpatului au fost avute în vedere de către instanţa de fond care a stabilit o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracţiunea comisă şi reprezintă o pedeapsă moderată ce este apreciată ca fiind just cuantificată de către prima instanţă şi de natură a da eficienţă dispoziţiilor art. 52 şi art. 72 C.pen.
Aşa fiind, soluţia preconizată s-a impus .
Judecătoria Bârlad
Abandon de familie
Judecătoria Moinești
Abandon de familie
Curtea de Apel Târgu Mureș
Executarea pedepsei în regim de detenţie în cazul infracţiunii de abandon de familie prevăzută de art. 378 alin. 1 lit. c Cod penal
Judecătoria Tulcea
talharie
Curtea de Apel Timișoara
Contract de vânzare-cumpărare încheiat în baza Legii nr. 112/1995. Desfiinţare. Despăgubiri solicitate în baza art. 50 indice 1 din Legea nr. 10/2001. Interpretare normă